joi, martie 28, 2024

Cum a găsit criza COVID-19 diaspora românească

Diasporeán, m., subst. (Persoană) Din diaspora.


Diásporă f., subst. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine.

Condiția multor lucruri din societatea românească poate fi definită de ”las-o băi, că merge-așa!”. De la străzi la administrație, de la spitale la sisteme publice, numeroase probleme și blocaje sunt fie depășite prin improvizații, fie ignorate, până la vreo criză care arată că, de fapt, nu merge așa. Mulți par însă resemnați cu această realitate.

Nu și diaspora. Prin definiție, plecarea din țară este una dintre formele de a refuza starea de fapt. Pe termen scurt sau lung, pentru un contract sezonier sau o viață, cu studii superioare sau fără, diasporenii vor invoca mereu, de fiecare dată, ceva de ”acasă” care i-a nemulțumit, frustrat, îndepărtat.

Să ne înțelegem de un lucru – dacă pentru alte nații când vorbim de diaspora poate că ne referim în special la acele grupări care trăiesc în alte state de zeci sau poate chiar sute de ani, în România termenul este curent folosit pentru a-i descrie pe cei plecați din țară în ultimii 15-20 de ani. Altceva sunt ”comunitățile istorice” de români sau de vorbitori de limba română.

Criza COVID-19 a scos însă la iveală ceva ce mulți români din țară și străinătate spuneau deja: dinamica relațiilor cu Diaspora nu este decât alt sistem care ”merge așa” al românilor. Este prost înțeles, insuficient gestionat, aproape deloc asumat de guverne succesive și niciodată legiferat sau bugetat adecvat. Este un efect secundar, sigur, al problemelor sistemice din țară, dar unul care a devenit major.

România are hemoragie de români și spun asta nu doar din sentimente carpato-danubiano-triste ci și cu pragmatismul celui care a vorbit cu meșteri pe șantierele din Italia, IT-iști din Germania, grădinari din Belgia sau finanțiști din Spania, toți care ar fi putut să fie în țară, ei și copiii și banii lor. Adică ei și capitalul lor, de orice fel. În total, peste 5,5 milioane – peste un sfert din populația țării.

Un sfert care în majoritate figurează însă la numărătorile naționale. Dincolo de tristețea rudelor și amicilor rămași în țară, nu pot decât să mă mir de lipsa de mirare a funcționarilor publici care de ceva ani buni calculează statistici și bugete locale bazate pe oameni care nu mai sunt acolo. Care se bazează pe acte care nu pot fi decât păstrate de o majoritate a diasporenilor, ce nu își pot permite în vasta majoritate să își declare formal domiciliul în străinătate.

Iată de altfel exemplul poate cel mai grăitor al lipsei de direcție pentru Diaspora : faptul că un pașaport CRDS este singurul act de identitate românesc disponibil pentru cei stabiliți în afară, dar nu îți asigură aceleași facilități ca și cartea de identitate, pe care o pierzi dacă îl faci. De la schimbatul de bani la bancă la emiterea de acte, cereri, chiar și admiterea în anumite instituții, CRDS-ul pare mai degrabă un handicap pentru orice român care vrea totuși să păstreze o legătură cu țara (sau are proprietăți sau rude).

Problema identității este una primară, dar deloc singulară. Gestiunea administrativă a rămas în continuare la Ministerul Afacerilor Externe prin guverne succesive, cu bugete ridicole pentru amploarea problemei și proiecte cosmetice. Ani și ani au văzut miniștri delegați sau secretari de stat perindându-se pe tot mapamondul, făcând poze cu auto-intitulați ”reprezentanți ai românilor din țara X” și proclamând proiecte complet paralele cu nevoile reale ale diasporenilor, proiecte ce oricum s-au fâsâit rapid.

Responsabilul actual al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni este un diasporean de la PNL Diaspora ajuns hotelier în Roma, care pare să cunoască fenomenul și își propune să aibă un număr inedit de patru consilieri din diaspora, dar pare să continue proasta tradiție de auto-promovare combinată cu lipsa de viziune ce a consacrat deja acest departament.

Să recapitulăm. Avem un număr imens de români în afara granițelor. Avem resurse puține alocate către ei, o proastă identificare a lor și cifre de populație internă care nu reflectă realitatea din țară. Trendul este ascendent iar soluțiile pentru ei, inadecvate.

Cam așa ne-a găsit criza COVID-19. Ce a urmat nu este greu de imaginat iar poveștile au făcut deja înconjurul ziarelor. Zeci de mii de români angajați prin toată Europa cu (sau fără) contracte pe joburi de scurtă durată și-au pierdut locurile de muncă și s-au trezit pe drumul complicat, uneori aproape imposibil, către casă. Unii au rămas pe drumuri, alții au dormit pe bănci, alții au petrecut carantina numai ca să plece imediat înapoi.

Fenomenul continuă. Și întrebarea care trebuie pusă este cât timp vom mai lăsa lucrurile să meargă… ”așa”.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cind e vorba de diaspora ar trebui vorbit si de ambasade si consulate. Acestea sunt extrem de subdimensionate avind in vedere nr imens de diasporeni. Cineva ar zice ca nu sunt bani, eu cred ca e pe dos, ambasadele si consulatele sunt, sau ar putea fi, cele mai lucrative organizatii, pt fiecare serviciu se incaseaza taxa, taxe care sunt deosebit de mari, spun eu comparind cu taxele pe care le iau oficialitatiile germane pt servicii asemanatoare.

    Dar, acolo unde e incompetenta nici macar cistigatul banilor nu e luat in considerare. De calitatea personalului nici nu mai vorbesc.

    • Pasaportul CRDS e o timpenie prin definitie. Nu vad ce interes ar avea cineva sa obtina un asemenea document, valabil doar intre unu si trei ani?
      Si nemtii au sute de mii de cetateni care traiesc in starinatate, nu am auzit de un asemenea CRDS! De ex. pensionarii nemti isi pastreaza o adresa in Germania, deoarece in Spania toata pensia e impozitabila, in timp ce in Germania numai o parte.
      Important pt diaspora e felul in care se plateste impozitul si unde, asigurarea de boala, de somaj, de pensie. Desi astea sunt cumva reglementate la nivel EU, totusi sunt diferente f mari de la stat, la stat.

      • ÎNREGISTRAREA CERERII DE RENUNŢARE LA CETĂŢENIA ROMÂNĂ
        Taxa consulară 600 euro
        Recuperări cheltuieli bugetare 5 euro
        Total 605 euro
        **************
        Scump, da face :)

      • Cred ca acesti nemti stau in spania semilegal, altfel ar fi platit toate impozitele ca in spania. Se prefac ca locuiesc in Germania in continuare. De ce Spania taxeaza toata pensia? Pai, nu degeaba a facut paradis pentru pensionari.

        Consulatele pot fi redenumite in teatru. Mergi acolo si vezi un spectacol :) cateodata nu mai stii daca e real sau nu.

      • SUnt de zece ani plecata din Romania…Am stat legal inregistrata cu familia in Austria, Italia si Germania. Nicaieri nu am avut nevoie de CRDS, doar de un pasaport normal….au Cartea de Identitate….De ce ne complicam?!

  2. Si de unde ar trebui statul roman ca sa extraga resursele pe care scriitorul ar vrea sa ca statul sa le aloce pentru diaspora? Tot de la cei 5 milioane de romani din tara, care au ramasa sa lucreze si sa isi faca in viitor in tara in ciuda relelor care i-au determinat pe diasporeni sa plece? Unde mai pui si ca 5 milioane de romani activi ramasi in tara ii sustin prin taxe si impozite pe cei 10 milioane de romani inactivii, varstnici, copii, care sunt varstnicii si copiii si celor plecati?
    Cu alte cuvinte 5.5 milioane de romani au plecat in cautarea unui viitor mai bun si a unor oportunitati peste tot in europa unde au prosperat si au gasit acea viata mai buna dar si-au lasat batranii celor ramasi in tara, ei platesc contributiile in tarile gazda, dar cei 5 milioane care au ramasa, ar trebuisa plateasca ceva taxe in plus, pentru ca statul roman nu aloca „destule resurse” pentru diaspora.

    Nu cred ca propunerea domnului Bogdan ar apropia cele doua romanii, ci mai degraba le-ar diviza si mai tare.
    Cred ca romnaii din diaspora ar trebui sa se gandeasca la ce pot face ei pentru Romania si nu doar invers, intr-un final Romania a facut deja ceva pentru ei i-a crescut si educat, si le grijeste bantranii si copii.

  3. „. Și întrebarea care trebuie pusă este cât timp vom mai lăsa lucrurile să meargă… ”așa”.”

    Frumoasa intrebare retorica. Devine aproape un leitmotif de vreo 30 de ani intrebarea asta.

    Cat va dura? Atat timp cat e necesar sa se trezeasca majoritatea bizonului roman si sa inteleaga ca, asa, pierde a la longue. Cat timp inseamna asta? Cred ca nimeni nu stie. In restul, in fine, cred ca e clar. Daca eram si eu [sau oricine altcineva] un satrap in Somethingstan, si mi se punea intrebarea, bre, aloci $$ ptr unii care oricum nu-i ai sub control, nu-ti aduc voturi, etc, ce credeti ca raspundeam, ca satrap profesionist?… Cinic, dar, realpolitik. Asta e.

  4. Eu cred că pe lângă faptul că ați postat o definiție trunchiată, in care lipsește sensul primordial al termenului, nici măcar nu v-ați străduit să o citiți cu atenție și să o înțelegeți. Pe principiul că ‘merge și așa’. Uite că nu merge, cel puțin nu pentru mine.

    Diaspora se referă la acei indivizi așezați într-o altă țară decât cea de origine, nicidecum la muncitorii sezonieri. Nu e vorba numai de locuire, de loc de muncă, de familie, ci și despre intenția de a trăi in altă parte. Cei cu posteriorul in două luntri nu au de ce să fie cuprinși in diaspora. Altfel, de ce nu am număra ca diasporeni și pe cei care se plimbă prin Europa ca turiști, unii chiar și 4-8 săptămâni pe an?

    Așa se explică dorințele deplasate ale unor rumâni rătăciți exprimate și in textul dumneavoastră: ei nu știu ce vor, nu știu ce sunt, nu știu încotro, așa că așteaptă in continuare ca statul român să facă ceva pentru ei, eventual să mai construiască niște indicatoare. In loc să se scuture de birocrația neaoșă își doresc in continuare contacte cu ea. Unele ceva mai protejate și mai civilizate, că deh, au ieșit in lume și au descoperit un alt fel de birocrație. Diaspora veritabilă nu are asemenea preocupări frivole.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Deleanu
Bogdan Deleanuhttp://www.europuls.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=474:bogdan&catid=128
A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti şi la Institutul de Studii Europene al Université Libre de Bruxelles. Lucrează din 2008 în mediul European, activând în Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, a fost coordonator electoral în cadrul Misiunii de Stabilizare a ONU din Haiti (MINUSTAH), a co-fondat Europuls și coordonat Eurosfat. S-a implicat în organizarea civică și politică a Diasporei române și în prezent lucrează, din nou, într-un cabinet europarlamentar la Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro