Nu știu câți dintre copiii de astăzi mai cunosc direct de la sursă, adică dintr-o carte, celebra scriere a lui Ion Creangă despre tragedia caprei, a iezilor mâncați de lup și despre ceea ce a urmat imediat după. Nu cred ca povestea să existe într-o variantă care să fie accesibilă de pe mini-leptopurile pe care le au la dispoziție chiar și micuții ce de abia dacă au depășit vârsta de 2 ani.
Habar nu am (îmi recunosc spăsit deficitul de informație la acest capitol) cât de frecvent mai sunt reeditate scrierile lui Ion Creangă, altele decât Amintirile din copilărie. Aflu însă că ar fi apărut deja ediții cenzurate ale Caprei cu trei iezi, din care ar lipsi, ar fi fost eliminată prudent, scena atroce în care blândul humuleștean relatează în cel mai horror mod cu putință crima lupului. Care, după ce le-a făcut felul iezilor imprudenți, stropește pereții casei caprei cu sânge și pune capetele victimelor sale la ferestre. Pare-se că și aici și-a spus cuvântul gândirea politic corectă, concretizată prin grija de a nu-i afecta emoțional prea mult pe cititorii fragezi. Dacă nu cumva spre a-i scandaliza ori nedreptăți pe lupi.
Nu știu nici dacă povestea lui Creangă se mai studiază în școală. La liceu, predarea istoriei literaturii române știu bine că este varză (scuzați expresia!), aceasta sub pretextul de a nu pune prea mult la încercare memoria oricum zis suprasolicitată a tinerilor învățăcei, iar dintr-un editorial din nr. 36/2022 al României literare (cf. Nicolae Manolescu- “Cumplit meșteșug de tâmpenie”) aflu că, din dorința de a forma competențe comunicaționale, manualele de Română de clasa a cincea concurează cu un mini-tratat de naratologie.
Iată însă că regizorul Victor Canache și producătorul Luana Georgiță și-au asumat riscul de a face un lungmetraj inspirat din scrierea lui Creangă. Stimulați, pesemne, de succesul scurt-metrajului pe aceeași temă lucrat tot de ei în urmă cu vreo doi sau trei ani. Scenaristul și regizorul Victor Canache a accentuat valențele de thriller identificate cu grijă, inteligent și fără exagerări inutile, din opera literară. Iar în economia filmului secvența în care Lupul, metamorfozat în Nănaș, îi omoară pe iezii imprudenți, spre a se răzbuna astfel pe Capra ce i-a refuzat avansurile și cererea în căsătorie, mi se pare una exemplară. Cu o tensiune riguros reglată, fără ca aparatul de filmat să zăbovească inutil, exasperant de mult, pe detalii. Vârful de sarcină se înregistrează în momentele în care Lupul, adică Nănașul, a cărui interpretare a căzut în sarcina actorului Marius Bodochi, îl caută și pe cel de-al treilea ied.
Dacă primii doi iezi sunt bine jucați de copiii Răzvan Ilina și Silviu Corbu, găsiți din câte se pare din rândul locuitorilor din comuna dâmbovițeană Malu cu Flori, acolo unde s-au desfășurat filmările, acolo unde s-a organizat un inedit loc de filmare iedul cel mic are parte de o interpretare excepțională dată tot de un copil din partea locului. Care se cheamă Antonio Gavrilă. Ceea ce face acolo Antonio Gavrilă este demn de un premiu de debut. Antonio Gavrilă joacă de parcă ar fi un actor format la școala lui Hitchcock. Bună și secvența în care Capra (Maia Morgenstern) revine de la treburi și zărește de departe în ferestre capetele celor doi copii morți. Bine ritmată și pregătirea răzbunării, și ducerea ei la îndeplinire. Aparatul de filmat se oprește periodic, însă atât cât trebuie asupra scaunului care se clatină și mai apoi asupra gropii în care arde Lupul.
Nici Victor Canache (în tripla lui calitate de scenarist, de regizor și de semnatar al montajului), nici Lulu de Hillerin (autorul imaginii) nu au agreat moda devenită regulă sine qua non a filmului românesc de astăzi, modă în conformitate cu care aparatul de filmat zăbovește îndelung, sacrificând astfel dinamismul, acțiunea în favoarea descrierii. Tăietura e vie, rapidă, nervoasă. Reușește în bună măsură să compenseze un oarecum teatralism care este vizibil mai puțin în jocul Maiei Morgenstern și ceva mai mult în cel al lui Marius Bodochi.
Invocam mai sus riscurile asumate de autorii filmului. Adică ar mai fi cineva astăzi de o poveste de Ion Creangă, consumată în România rurală a secolului al XIX lea, transpusă pe peliculă? Faptul că filmul a primit la ediția din vară a TIFF-ului clujean Premiul publicului confirmă intuiția regizorului, a producătorului, a directorului de imagine și a celor cinci (doar cinci) componenți ai distribuției.
CAPRA CU TREI IEZI
Scenariul și regia Victor Canache după textul omonim al lui Ion Creangă
Producător: Luana Georgiță
Imaginea: Lulu de Hillerin
Montajul: Victor Canache
Cu: Maia Morgnestern (Capra), Marius Bodochi (Lupul), Răzvan Ilina (Iedul cel mare), Silviu Corbu (Iedul mijlociu), Antonio Gavrilă (Iedul cel mic)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cred ca filmul evidentiaza povestea reala, cea neadaptata pentru a fi citita de catre copii. Are si Romania criminalii ei feroce, nu doar America.
@mike
Daca vezi filmul realizezi ca, asemenea povestii originale, veche cateva mii de ani si prezenta din caucaz si orient(pare un basm de origine iraniana) pana in africa), acesta este un thriller horror cu o tema cat se poate de universala. Adaptarea e doar, bineinteles, locala dar realizarea foarte moderna. Daca inlocuiesti costumele, elementele specifice si limba, putea fi făcut oriunde in lume de la hollywood la … Bollywood :-).
The poti gândi si la Signs” dar si la ” o făclie de paste”. E reusit!
Raul pur surprins in film si minimalismul duc si ele un pic cu gândul la lars von trier.
Ideea de a feri copiii de imagini violente este total gresita. (Ca si cea care interzice imaginile despre sex.) Impactul emotional nu va fi anulat, ci doar aminat. Intr-un moment tardiv, cand adolescentul/tinarul nu va fi pregatit pentru asa ceva. Si impactul va fi mult mai mare, decat in cazul copiilor. Exista -deja- un precedent celebru, dar cine sa tina cont de el? Un anume print -Gautama- a fost crescut cu foarte marte grija de parintii lui. Rajahi, parca. Inconjurat numai de frumusete, tinerete, sanatate si bunatate. Cand a iesit din palat si a vazut lumea reala, a urmat o trauma sufleteasca de amploare. Si asa a devenit Buda.
Dar timpiteii si timpitelele care sunt pe „linie”, nu vor sa tina cont decat de teza a XI-a a lui Marx, contra lui Feuerbach. Neomarxisti, vopsiti.
Acum e clar de ce „progresistii” sunt violent impotriva religiei si traditiilor. Pentru ca sunt la fel de intoleranti,dar in sens invers. Anti~
(Nu mai vorbim ca se uzurpa dreptul mamei de a da sfaturi ce trebuie urmate de progenituri… De tata nici nu mai vorbim.)
O prima corectie- cf. acelorasi creirase ong copiii pot fi expusi ila nfo despre sex, de toate tipurile si de foarte mici. Asta e cusher 😉!
Un adagio – e interesant cum curentul modern de genul „a plecat la paris bou s-a intors vaca”(intersanta transformare😁) condamna cu indignare orice este romanesc, inclusiv povesti, trecând cu vederea istorii de genul Scufita Rosie sau Hansel si Gretel (cu un dozaj de horror bine redat si ele).
Nu sunt atit de inchistat la ideile sexuale transmise copiilor. Sa ne gindim ca in vechime (nu prea demult), familia traia intr-o singura camera. Mai ales iarna, In plus, la tara, copiii vad de mici animalele in actiune sexuala. Ceea ce numim noi societate -si moravuri,- este o chestie artificiala si creata de progresul omenirii in ultimii 200 de ani. E o problema noua, datorata cresterii nivelului de trai si ruperii omului de natura. Se hraneste de la magazin, cu carnea transata si laptele degresat, ambalat etc…. Cred ca e nevoie de lectii despre sex, pentru odraslele din orase, de la clasa a V-a in sus… Nu mai devreme. Dar, desigur, fiecare cu ideile lui.
Avem o parte comuna, inteleg, dar ne si diferentiem.
Numai bine!
Nu am nicio treaba cu transmiterea informatiilor anatomice, educatiei sexuale etc catre copii cata vreme sunt transmise la momentul oportun si la nivel de informatie pura, neviciata de ideologii si tendinte identitare.
De partea a doua se poate ocupa foarte bine intr-un cadru mai larg psihologia. Iar cine doreste poate aprofunda solo sau in alte cadre, nu e rolul scolii aici iar informatia e la liber.
Am amintirea lectiei de biologic despre reproducerea plantelor parca, clasa a V-a. Surasuri si roseli la simpla mentionare a cuvantului pistil :-)!
Stiu ca moravurile actuale sunt consecinta trecerii la conduita crestina in antichitatea târzie, amplificata in epoca victoriana. Asta in europa.
Exemplul traiului in aceeasi camera se aplica si astăzi, si stim urmările, dar marea majoritate a societatii are conditii si conduite diferite.
taiatul unei gaini, taiatul porcului… nepoata face criza daca vede o rima..
Normal, carnea de pui se naste direct in caserola, vacile sunt mov si pestii se duc singuri, tinandu-se de-o aripa, la cherhana!
Acuma serios, cine are ocazia sa vada filmul il sfatuiesc sa nu-l rateze. De preferinta la cinema, ca regizorul chiar merita niscai incasari. E foarte simpatic de altfel!
I-o fi citit Creanga pe fratii Grimm?
A pleca bou și a te întoarce vaca ar trebui sa fie foarte kosher în ziua de azi, în care pe sticla suntem invadați de tot felul de trans și în care universitatea Yale are un program dedicat celor între 3 și 25 ani.
„It is an interdisciplinary program working with gender expansive individuals three to 25 and their families”.