vineri, martie 29, 2024

Cum a mers învățământul online în România, în timpul pandemiei. Probleme si soluții

Închiderea școlilor, suspendarea orelor și întreruperea activităților sportive pe termen mediu au generat o problemă majoră cu care a trebuit sa se confrunte societatea: cum asigurăm continuarea procesului de învățare? Cum asigurăm dreptul la educație în mediile defavorizate? Se poate dezvolta învățământ online și care vor fi consecințele acestei schimbări? Cum se poate realiza o evaluare obiectivă cu riscuri cât mai reduse de fraudă? Toate aceste probleme reprezintă unele dintre preocupările cele mai importante în ce privește învățământul online, mai ales că nu există în acest moment un orizont clar pentru revenirea la o situație normală.

Situația actuală – lipsa infrastructurii, a protocoalelor, a metodelor de lucru online atât în învățământul privat cât și în învățământul de stat.

Pandemia COVID a prins sistemul de stat complet nepregătit. Cel particular, a reacționat și s-a adaptat mai rapid noilor provocări pentru a trece la învățământul online. Sistemul de stat, mai greoi, cu inerție mare la schimbare a preferat inițial să oprească cursurile și apoi le-a cerut profesorilor să le țină online. Din acest moment s-a instaurat haosul: fiecare profesor a făcut cât și cum a putut. Fără protocoale și soluții la nivel național, unii profesori s-au străduit să țină orele online, alții au trimis fișe pentru lucru, dar mulți s-au bucurat de o vacanța neașteptată. In perioada anterioară vacanței de Pasti, organizarea ad-hoc a educației la distanță a presupus în cvasi-totalitate (91% dintre răspunsuri) utilizarea aplicațiilor de transmitere a mesajelor scrise sau a imaginilor (de  exemplu – WhatsApp), convorbiri telefonice directe între cadrele didactice și elevi, diferite site-uri cu conținut educațional” [12]

Printre problemele majore identificate se numără:

Nu au existat protocoale. Profesorii au putut să aleagă dacă să țină sau nu ore, iar această abordare, extrem de permisivă, nu încurajează munca. Profesorii sunt plătiți, ar trebui să susțină orele și să presteze munca pentru care sunt plătiți. Chiar dacă în unele cazuri, în lipsa altor mijloace, munca lor ar fi însemnat doar să trimită fișe și să le verifice. Chiar dacă majoritatea au ținut ore, programul a fost redus la minim: 1-2 ore la ciclul primar.

Pregătirea profesorilor și platformele folosite. Mulți profesori nu au mai predat online, nu au știut (și nici acum nu știu) cum să folosească o platformă online. Ministerul învățământului se putea organiza și ar fi putut să aplice următoarele măsuri:

  1. să aleagă o platformă pe care să cumpere fiecărui cadru didactic un cont pentru a susține ore online.
  2. să inițieze cursuri pentru cadrele didactice prin care să-i învețe cum să folosească o platformă (chiar dacă majoritatea platformelor sunt destul de intuitive). Considerăm că un minim decent de instruire se putea realiza într-un interval de 4 ore, iar rezultatele ar fi fost cu totul altele. Cadrele didactice nu au cunoscut și nu au știut ce platforme pot fi folosite, ca atare, au folosit: de la Microsoft Teams, la Zoom, Google Classroom [3], Skype și chiar WhatsApp (WA) [2]. Rezultatul a fost un amalgam total.
  3. Au fost cazuri în care fiecare profesor ținea ora pe altă platformă, cu orar aleator, care se schimba în funcție de disponibilitatea profesorului, diferind de la o săptămâna la alta. Iar temele date au avut și ele un caracter neunitar, au fost trimise fie pe Teams, pe WA, în format docx sau pdf, sau chiar ca o simplă poză capturată cu telefonul în condiții proaste de iluminare și orientare.

Infrastructura a fost și este în continuare o problemă majoră. Mulți profesori au acces la internet și un telefon smart care să le permită un nivel de interacțiune de bază cu elevii. Problema pe care au ridicat-o unii este legată de lipsa mijloacelor de lucru – nu toți profesorii beneficiază de un laptop care să îi ajute să își desfășoare orele. Fiecare instituție de învățământ are însă un buget, și există pe piață laptopuri rezonabile la 2000 RON. Cu un management pro activ, se puteau asigura mijloacele necesare desfășurării orelor online pentru majoritatea profesorilor.

Similar, nu toți copiii au acces la tablete și la laptopuri, iar telefonul nu e o soluție. Sunt familii cu 2-3 copii care nu au posibilitatea să asigure copiilor un mediu propice învățării. De unde să facă rost de 2 laptopuri? Telefonul nu e o soluție pentru că ecranul e prea mic, copilul își pierde rapid interesul. Cât e de ușor să vadă o fișă sau să urmărească lecția pe un telefon? Acești copii fie vor merge la scoală, fie statul va trebui să le ofere posibilitatea de a urma cursuri online prin achiziția de tablete sau calculatoare.

Conectivitate. Trecând peste problemele de organizare a orelor, sunt probleme spinoase legate de accesul la internet. Conform indicelui european DESI (Digital Economy and Society Index), România se află pe locul 22 din 28 la capitolul conectivitate (la internet)[1], 45% dintre gospodării sunt conectate la internet, dar ele sunt cu preponderență în mediul urban. Ce se întâmplă cu restul de 55% gospodării care nu au acces la internet cele mai multe din mediul rural? Ce se întâmplă cu copii care nu au acces la internet sau care au o conexiune cu lățime mică de bandă care nu permite comunicații video? Programul RO-NET de conectare la internet a localităților rurale este departe de finalizare și oricum este planificat să acopere doar 35 % din necesar [13].

Asigurarea unui mediu propice pentru învățare. Raportul Eurostat al Comisiei Europene menționa:

În 2017, majoritatea populației din fiecare stat membru al UE locuia în locuințe proprietate personală, între 51,4 % în Germania și 96,8 % în România.

În 2017, peste 15 % din populația UE locuia în locuințe supraaglomerate; cea mai mare rată dintre statele membre s-a înregistrat în România (47,0 %).” [8]

Ținând cont de faptul că evoluția piețelor imobiliare nu a suferit modificări mari pe parcursul ultimilor 2-3ani, cifrele sunt relative actuale. Realitatea confirmată de către statistică e următoarea: raportat la alți cetățeni europeni, românii trăiesc în locuințe mai mici și trăiesc mai înghesuiți. În aceste condiții, asigurarea unei camere pentru ca un copil să nu fie deranjat în procesul de învățare online este doar un vis (wishfull thinking). Există posibilitatea ca să învețe mai mult de un copil într-o cameră, dar în acest caz, vor trebui asigurate mijloacele necesare: căști antifonice (Problema e nici căștile antifonice nu reduc complet zgomotul). Dacă însă ambii copii sunt solicitați să răspundă în același moment,  dacă sunt profesori care nu acceptă ca elevii să își țină microfoanele închise, va fi o distracție totală: toți din clasa vor auzi câinele vecinului, bebelușul care plânge, capacul de oala care se trântește sau câte un părinte care participa la o conferință sau care vorbește cu un client. În astfel de condiții, asigurarea unui mediu propice învățării nu e o sarcină ușoară.

Implicațiile cursurilor online

Cursurile online sunt mai puțin eficiente, studii separate coordinate de către Jessica Heppen de la American Institutes for Research [4], June Ahn de la New York University and Andrew McEachin of the RAND Corp [5] confirmă acest lucru. Studenții și elevii care au urmat cursuri online versus metoda clasică “față în față” au avut rezultate mai slabe, iar materia li s-a părut mai dificilă. Principalele problemele ridicate de învățământul online sunt:

Scăderea interacțiunii umane dintre profesor și elev, precum și dintre elevi

Ascunși în spatele unui ecran, reduși la dimensiunea unui pătrat pe monitor, participanții la o lecție online nu pot percepe limbajul corporal, inflexiunile vocilor, sau zâmbetul de apreciere al unui coleg. Toate aceste mici elemente sunt de fapt esențiale în comunicare, în dezvoltarea unui relații deschise, bazate pe încredere. Există articole care demonstrează că lipsa acestor elemente nonverbale din comunicare mărește sentimentul de oboseală, așa numitul zoomfatigue[6]. Atenția copiilor /elevilor e mai greu de păstrat căci sunt distrași de alte elemente și de faptul că este mult mai greu să intervină atunci când nu înțeleg ceva. Prelegerile și explicațiile clasice care se întind mai mult de 10 minute in mediul online obosesc elevii. Dacă în discuțiile față în față, un profesor poate “preda” o jumătate de oră fără să piardă interesul și atenția elevilor, lucrurile stau diferit în online iar elevii se simt deconectați. Soluția o reprezintă adaptarea tehnicilor de predare la învățământul online, deși, chiar folosirea celor mai moderne metode nu se ridică la nivelul învățământului clasic care presupunea interacțiune față în față.[7]. Nici cele mai moderne tehnici nu pot să suplinească distragerea atenției elevului de la oră și nici tentația de a face altceva. Elevii nu pot fi supravegheați la fel de bine online, comparativ cu supravegherea în sala de clasă, iar lăsarea microfoanelor pornite ca mijloc de supraveghere creează zgomot de fond și microfonie, fiind o soluție cu prea multe neajunsuri pentru a fi fezabilă.

Creșterea transparenței

Un avantaj al învățământului online îl reprezintă în schimb transparența: Acum părinții pot vedea cum se desfășoară o oră, pot chiar lua parte la ea, pot vedea care este limbajul folosit de profesor și felul în care gestionează anumite probleme delicate, conflicte apărute între copii. Pot să vadă și să aprecieze care este nivelul copilul lui față de nivelul clasei, pot vedea dacă copilul se confruntă cu probleme la anumite materii sau subiecte, și nu în ultimul rând, pot învăța și ei de la profesori. Un om care toata viața a lucrat cu copii, de multe ori știe cum sa gestioneze situațiile de conflict, cum să se facă înțeles de către copii, cum să le explice. În calitate de părinți, putem să învățăm de la profesori.

Evaluare subiectivă

Evaluările pot fi subiective dacă se aplică o metoda de evaluare “one to one”: profesor – elev. Dacă la învățământul clasic, colegii de clasă puteau fi martorii unei evaluări subiective, în situația în care evaluarea se face pe format profesor elev pe un canal separat față de ceilalți copii, șansele ca evaluarea subiectivă să fie descoperită și “taxată” scad drastic. Iar un părinte, chiar dacă asistă la evaluare, neavând termen de comparație cu alți studenți/elevi nu poate trage o concluzie pertinentă. Tocmai de aceea ar trebui stabilite prin programarea didactică foarte clar criteriile de evaluare iar acestea criterii să fie publice.

Desfășurarea examenelor

Cum se pot desfășura examenele și cum se poate minimiza fraudarea lor? Întrebarea e pertinentă din două motive:

  1. Viitorul unui copil este influențat și de facultatea pe care o termină. Absența unui examen de admitere la facultate, folosirea notelor de la bacalaureat și din liceu pe post de criteriu de departajare îi fac pe copii și pe părinții lor să acorde o atenție deosebită acestor note. Problema e că în lipsa unui sistem de notare transparent, notele pot diferi foarte mult în funcție de scoală, de clasă, sau chiar în funcție de afinitățile profesorului. Cum se poate crește transparența și notarea unitară a copiilor? Baremele stricte pot fi o soluție pentru materii precum matematica sau fizica, dar cum se poate face evaluarea online la materii gen muzica și desen, unde analiza profesorului depinde mult de calitatea audio și video a transmisiei, nu doar de munca elevului ? Cum poate un învățător sa corecteze scrisul unui elev în clasa pregătitoare sau in clasa I-a fără a-i îndruma efectiv mâna pe caiet ?
  2. Suntem un popor care are o afinitate pentru fraudă, o dovedesc examenele fraudate pentru obținerea unui loc de profesor[9], a unui permis de conducere [10], a examenului de bacalaureat [11], și lista poate continua.

Învățământul și examenele online ridică probleme: cum se poate demonstra că cel care dă examenul e cel care a fost înscris (nu s-a substituit altcineva în locul lui), că mama /tata /colegul nu îi șoptește, că altă persoană nu se conectează pentru a da examenul în locul lui.

O soluție ar fi examinarea individuală a fiecărui elev, dar pentru a evita părerile subiective este nevoie de 2 profesori. Soluția ar fi extrem de eficientă în detectarea încercărilor de fraudare și pentru a obținere note corecte, dar are două deficiențe majore: numărul mare de profesori care ar trebui să evalueze și factorul uman: oboseala. Nu e sigur că profesorul va putea fi la fel de atent la ora 8 dimineața și la ora 7 seara.

În concluzie, învățământul online ridică multe probleme, unele legate de infrastructura deficitară, altele legate modul de desfășurare a procesului de învățare online. Problemele țin de o regândire a materiei, a modalităților de predare, a educării profesorilor, dar și de evaluarea elevilor. Există și probleme specifice vârstei elevilor căci capacitatea de concentrare a elevilor diferă în funcție de vârsta, iar tehnicile de predare trebuie să țină cont și de acest aspect. Partea pozitivă e că folosind învățământul online, ar putea avea acces la informații și la o explicații detaliate și copiii din mediile defavorizate. Cadre didactice cu experiență pot înregistra lecții și pot oferi explicații pe diferite teme, înregistrări pe care copii le vor putea accesa în cazul în care vor mai multe detalii sau în cazul în care nu au înțeles un anumit concept.

Este de preferat învățământul clasic, care pe lângă avantajele menționate mai sus permite și o componentă de socializare, extrem de necesară copiilor. În cazuri de forță majoră, pandemii sau dezastre naturale, sănătatea primează, iar sănătatea copiilor e pe primul loc, chiar dacă procesul de învățare va suferi prin trecerea în online. Pentru a minimiza impactul învățământului online sau mixt, trebuie analizate provocările ridicate de sistemul online. În același timp merită analizate țările care au implementat deja învățământul online și merită copiată metodologia care s-a dovedit eficientă. Doar căutând soluții vom putea să le oferim copiilor un sistem de învățământ cât mai bun.

NOTE_________________________

[1] https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/digital-economy-and-society-index-desi-2019

[2] https://www.techradar.com/best/best-online-learning-platforms

[3] https://classroom.google.com/u/0/h

[4] Jessica Heppen, The Struggle to Pass Algebra: Online vs. Face-to-Face Credit Recovery for At-Risk Urban Students https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/19345747.2016.1168500?journalCode=uree20

[5] June Ahn1, and Andrew McEachin2; “Student Enrollment Patterns and Achievement inOhio’s Online Charter Schools” https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.3102/0013189X17692999

[6]  Liz Fosslien, Mollie West Duffy, “How to Combat Zoom Fatigue”, https://hbr.org/2020/04/how-to-combat-zoom-fatigue

[7]https://www.edweek.org/ew/articles/2020/03/23/how-effective-is-online-learning-what-the.html

[8] https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Housing_statistics/ro

[9] https://ziare.com/articole/frauda+examen

[10] https://ziare.com/stiri/coruptie/retea-uriasa-de-fraudare-a-examenelor-auto-cu-politisti-medici-si-instructori-1267436

[11] https://www.juridice.ro/128898/fraudare-examen-de-bacalaureat-la-podu-turcului-95-de-persoane-trimise-in-judecata.html

[12] Raport despre educația din timpul pandemiei. Răspunsuri la criza nesfârșită a sistemului educațional românesc https://www.revistasinteza.ro/raport-despre-educatia-din-timpul-pandemiei-raspunsuri-la-criza-nesfarsita-a-sistemului-educational-romanesc

[13] https://www.comunicatii.gov.ro/proiecte-in-implementare/proiectul-ro-net/

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. In Occident exista cursuri audio-video publicate on line. Profesorii participa la conferinte. La noi, singurul profesor care in urma cu cativa ani preda online matematica a fost dat afara din invatamant. Profesorii au dificultati majore sa inteleaga social-media, sa caute forme de conectivitate si sa produca material. E nevoie de o adecvare rapida a lor la noua realitate care deja i-a depasit.
    Cursurile online in perioada situatiei de urgenta au fost un esec. Foarte multi profesori au primit bani fără să ţină cursurile. Directorii au semnat statele de plată. Elevii au fost mulţumiţi că nu s-au ţinut orele.
    Să sperăm că de la toamnă vom fi mai pregătiţi.

    • Din pacate da, acesta a fost situatia in unele scoli din Romania, profesorii nu au tinut cursurile iar copiii au fost fericiti ca sunt in vacanta. Am rezerve in a afirma ca suntem mult mai pregatiti acum chiar daca intre timp au trecut 6 luni de la instaurarea starii de urgenta.

    • Va multumesc pentru raspuns, aveti perfecta dreptate atat legat de calitatea unor profesori care nu reusesc si nu vor sa se adapteze, cat si legat de cursurile online.
      Am mari rezerve in a afirma ca suntem mult mai pregatiti acum in toamna, desi au trecut peste 6 luni de la inchiderea scolilor (din luna martie). Speranta moare ultima, sa speram ca scolile vor fi mai pregatite.

    • Si unde e problema ? vad ca nu s-a inteles destul de bine ca ne aflam intr-o situatie de exceptie si nici in occident nu s-a lucrat atat de bine, acolo au fost acelasi probleme, atat tot, tinerii intradevar sunt mai dotati cu hardul necesar dar si ei mai mult se joaca decat invata, asa cunt copiii.
      In occident se incearca revenirea la invatamantul normal, si-au dat seama ca online nu poate functiona, este prea complicat.
      Si unde e problema daca profesorii au luat bani ? trebuiau dati afara ?
      Nu putem cere peste noapte profesorilor ceva pt ce nu au fost si sunt pregatiti, cursurile de perfectionare pt dansii tinute online fiind un esec la fel de mare.
      De cand educatia si invatatul are o legatura cu social media ? doar stim bine ca 90 % din ce se intampla in acest spatiu este „gunoi” si nu merita atentie.

      • Invatarea conectiva este deja un proces paralel celui „oficial” in multe parti ale lumii. Sunt rudimente si in Romania.

        Cei care doresc revenirea la invatamantul „normal” (= primitiv) o fac pentru ca:
        a) le e lene sa invete ceva nou
        b) pot minti mult mai usor.

        Invatamantul conectiv este de altfel si explicatia simpla pentru bruma de performanta a elevilor romania. Stiti, cei care pleaca val-vartej in strainatate.

        ===

        Chiar si sintagma „invatamant online” este una de mosi si babe, pierduti (pierdute) in timp. Vorbim in prezent despre invatare conectiva si sisteme sociale de certificare, despre renuntarea treptata la invatamantul autarhic si despre multe alte concepte ce deriva din invatarea conectiva.

        Dar in Romania toate astea sunt chineza curata.

        O tara fara viitor.

      • Nu trebuiau dati afara, trebuiau bagati in somaj!
        De CE naiba sa iei bani, fara munca? Ce? scoala e asistentza sociala? >:

    • Mai bine ca nu s-au tinut orele.
      Asa fiecare a putut sa invete ce trebuie si cum trebuie.
      Evident, fiecare dupa posibilitati si disponibilitati.

      Invatamantul face-to-face in Romania este un cumplit mestesug de tampire. Dar sistemul de educatie s-a dezvoltat in timp metode multiple si sofisitcate de a minti pe toata lumea, inclusiv cadrele diadactice.

      Educatia in prezenta fizica a tampit cu succes 2 generatii pana acum, in totalitate.

      Cel putin inchiderea scolilor in pandemie a mai salvat o parte din elevi.

      • O intrebare, cum pot invata tinerii fara un suport si o indrumare mai ales astazi cand existe multe posibilitati prin care atentia de a invata poate fi distrasa substantial, ex. telefonul mobil si retele de socializare.

        • E mult mai bine fara indrumare, decat cu o indrumare proasta. Cazul Romaniei.

          In general insa, se duce vremea „magisterului”- oamenii au inceput sa se indrume intre ei. Teelfonul mobil si retelele de socializarea au devenit – pentru cei care vor- instrumente de invatare excelente, nu mai sunt „mijloace de distragere”

          Cei pentru care internetul a ramas doar un mijloc de a pierde timpul nu invatau oricum nici in absenta sa.

  2. Este de preferat învățământul clasic, care pe lângă avantajele menționate mai sus permite și o componentă de socializare, extrem de necesară copiilor.

    Da, si!?

    • Invatamantul clasic are avantaje majore, mai ales in ciclul primar, gimnazial, suntem in plina pandemie. Si ori se organizeaza altfel invatamantul clasic – spatii mai mari, maxim 10-15 copiii in clasa, ore diferite de intrare in scoala, mai multe grupuri sanitare, dar cum sa ceri asa ceva cand in Romania multe scoli au bai nu au hartie si sapun? Si in unele scoli se afla o singura baie, de-a dreptul in curte? Daca nu exista conditii, invatamantul online presupune un grad de siguranta mai mare pentru ei si pentru cadrele didactice. Sanatatea e importanta pentru toti.

      • 12-15 elevi in clasa este oricum recomandat.

        Sunt destule povesti horror despre igiena din multe scoli. Interesant este ca sunt scoli in mediul rural foarte bine gospodarite.

        Probabil e vorba despre „omul sfinteste locul”, dar nu e recomandabil sa lasi educatia nationala la mana intamplarii.

  3. In sfarsit un articol care pune in discutie, printre alte multe aspecte bine punctate, si rolul interactiunii profesor elev in derularea actului educational, inclusiv transparenta si evaluarea subiectiva! Aceasta nerecunoastere deliberata, de catre unii profesori, a importantei interactiunii si prezentei fizice la clasa, demonstreaza ca nu au nimic in comun cu vocatia didactica, unde mai pui ca pentru o predare online mai trebuie sa sti sa lucrezi si in alte programe PPT, Excel, etc. ori ei n-au fost in stare sa lucreze cu cataloage electronice; de rasul lumii acesti asa zisi dascali! Pacat de aceasta profesie nobila si profund respectata de omenire, adusa la rang de accesoriu educational de unii sindicalisti si dascali facuti la norma!

  4. Invataminul – ONLINE- versus invatamintul la clasa . Dincolo de presupusul zgomot al tingiilor sau de trasul apei in toaleta personala , dincolo de neacoperirea totala a spatiului pamintean al Romaniei de catre firmele ce asigura semnalul online ,mai peste tot in tara , dincolo de nepriceperea unor profesori, onorabili de altfel ,de a minui toate accesoriile necesare desfasurarii in bune conditii a invatamintului online, dincolo de toate aceste neajunsuri (de moment ) trebuie sa incepem de undeva . Mereu vor fi unii pentru si altii contra – noului . Avantajele invatamintului online sunt evidente . Traumele produse pe parcursul invatamintului la clasa , traume ce privesc atitudini , fapte , expresii triviale ,actiuni de intimidare , aplicarea legii fortei in dauna legii intelectuale , favoritismul , interventionismul , profesorului in actul de invatare, ca parte a unei decizii finale, numita NOTA in catalog , punerea in dificulate a unor categorii de elevi ce nu detin forta fizica si inposibilitatea profesorului de a face mare lucru in astfel de situatii , toate acestea -DISPAR in situatia acceptarii invatamintului online . Daca punem in balanta toate acestea , cu zgomotul presupus real, al oalelor sparte sau al plinsetului micutului aflat inca in leaganul familiei sau a latratului si mieunatului ciinelui sau pisicului , aflam degraba adevaraul . Impactul emotional asupra copilului este evident diferit pentru fiecare ,la nivel de viata viitoare . Fiecare dintre noi stie exact traumele pe cate le-am trait aflati fiind in clasa si cred ca stie asta si autoarea acestui text. Din ce in ce mai multi parinti vor afla ,daca inca nu au aflat, din motive ce tin de ascunsul acestor traume de ochii parintilor ,ce se intimpla in mod real in salile de clasa . Sunt copii care sufera o intreaga viata din cauza traumelor survenite in timpul parcursului lor la scoala .A nu sti nu este echivalentul a nu se fi intimplat . Sunt de admirat cei care stiu si spun adevarul .Viitorul este in online .

    • De care traume tot vorbiti, copiii sunt acum deja mult mai traumatizati datorita problemelor acestui invatamant online decat de cele sus mentionate, chiar vrem sa crestem roboti sau ar fi mai bine sa ne gandim daca intradevar dorim sa dam viata unor copii al caror viitor este incert.

      • Alin daca tu nu stii ,nu inseamna ca traumele nu exista . Sper sa poti intelege sau sa ai curajul sa spui prin ce ai trecut tu

        • Traumele elevilor nu numai ca exista, dar si persista in timp. Nu inseamna ca in alte tari ele nu exista. Diferenta este insa ca in Romania elevii sunt traumatizati degeaba.

          Da, invatamantul on line in Romania reprezinta o mare sansa pentru elevi. Ei nu mai sunt obligati sa stea in banci ascultand ineptiile unora si altora. In on line poti lasa profesorul sa isi peroreze aberatiile si tu sa inveti linistit pe sub masa.

        • Da, eu am facut scoala pe vremea comunismului in clase a cate 35 de elevi unde probleme erau rezolvate in mod firesc prin multiple contacte intre colegi.
          Se mai rezolva cate o problema si cu pumnii, un cap sau nas spart dar culmea nici o data nu s-a ajuns la violentele de astazi, sa vezi fete tinere sa se ia la bataie precum birjarii, se scoata cutile si pistoale etc.etc.
          Profesorii imparteau la nevoie palme, cateodata mai vedeai si „stele verzi”, iar unul sau altul avea „pica” pe cineva daca era luat la ochi din diferite motive.
          Am avut examene de tot felul incepand cu treapta, bacalaureatul a fost bacaulaureat de bune fara camere de luat vederi si alte dispozitive de supraveghere, erai prins, zburai direct afara fara drept de apel.
          De examenle de la faculati ce sa mai discutam 50 pe un loc la cele foarte cautate.
          Parintii erau mai relaxati, la nevoie dupa ce o incasai la soala de la un profesor te mai „altoia” mama sau tata pt ca a fost nedisciplinat.
          Din clasa pe care am absolvit-o din 35 de elevei, 33 au terminat o facultate, valabil si pentru generatii anterioare.
          Profesorii veneau cu „mainile in buzunare” la ore insa erau exigenti si puteai invata ceva de la ei, aveau totul in cap, manuale intregi.
          Da, da , ce vremuri !!!
          Iar traumele , nimeni nu discuta de ele, nu existau.
          Am impresia ca parintii de astazi sunt mai „traumatizati” decat insasi odraslele si ar fi mai bine sa fie mai relaxati spre binele propriei sanatati, ei fiind in primul rand care traumatizeaza fara sa-si dea seama, propria progenitura.

          • „Din clasa pe care am absolvit-o din 35 de elevei, 33 au terminat o facultate, valabil si pentru generatii anterioare.”
            „De examenle de la faculati ce sa mai discutam 50 pe un loc la cele foarte cautate.”
            Dv sunteti o anomalie statistica conform celor declarate si probabil un ex Bully . V-a scapat in schimb „Am impresia ca parintii de astazi sunt mai „traumatizati” decat insasi odraslele ” . Parintii de astazi sunt chiar colegii dv de atunci , sunt produsul mediului de atunci

            • Se pare ca stati prost cu matematica, cei de atunci fiind intre timp bunici. Vorbiti pe intelesul fiecaruia, Bully ??? care profesor v-a predat la limba si litaratura romana acest termen ?
              Nu va vine a crede ca majoritatea celor care au absolvit un liceu real/uman din perioada anilor 70 au urmat o facultate pe care au si terminat-o ?
              Proabil sunteti prea tanar, insasi limbajul folosit va tradeaza, nici o problema, sunteti parinte „traumatizat”, va recomand mai multa relaxare.

          • În afara nostalgiei după copilăria+adolescența pierdută, descrierea dvs. idilică este falsă, măcar din perspectiva experienței mele: am urât școala pentru că eram bătut (în primul rând de profesori, de cele mai multe ori ”la nervi”, nu pentru că greșisem cu ceva), eram tratați ca niște animale care trebuie dresate, eram îndoctrinați, ni se spune că albul este negru, învățam lucruri complet inutile, discipline ideologice (totul era contaminat ideologic), eram tratați diferențiat, în funcție de ”ce erau părinții” (valabil de grădiniță până la Universitate), eram complet rupți de exterior (accesul la carte străină, la publicații sau mass-media era cenzurat și redus aproape la zero). În fine, nicio formă de învățământ superior absolvită atunci în România nu era recunoscută în afara granițelor, trebuia să depui eforturi deosebite pentru a reuși să obții această recunoaștere. Să nu ne amăgim: pentru că NOI am urmat acest sistem sistem de învățământ, asta nu înseamnă că el era (mai) bun.

    • Nu sunt pregatiti (si nu vor fi vreodata) pentru ca nu vor sa fie pregatiti.

      E mai eficient sa te plangi si sa iti iei banii, decat chiar sa faci ceva.

    • Profesorii care isi iubesc meseria sunt pregatiti. La fel copiii curiosi sa afle si sa inteleaga. E drept ca unii copii, citeodata dintre cei mai talentati, se pot rataci (din nefericire, invatamintul la distanta accentueaza fenomenul asta), insa citeva luni online n-au cum sa fie un capat de lume. Reintoarcerea la normalitate le va da, sper, sansa sa-si regaseasca drumul.

  5. Cum a mers ? ca peste tot in lume de la prost la cel mult satisfacator, varianta online fiind una de avarie si nu poate fi viitorul invatamantului, in cel mai fericit caz poate ajuta dar in nici un caz substitui cum unii cred si chiar vor.
    Nicaieri nu exista solutie perfecta si nici nu poate fi implemtata in cateva luni, toti avand probleme, profesorii cu invatarea noilor technolgii iar elevi au probleme majore datorita izolarii, au probleme de santate datorate ecranului pe il privesc cateva ore pe zi, au depresii si altele.
    Atunci de ce sa ne batum capul ce ar trebui imbunatatit eu zic nimic pt ca metoda online nu este solutia si va fi abandonata o data cu reluarea invatamantului normal la clasa si in amfiteatre, laboratoare etc.
    Acum cu inceperea anului scolar prioritatea ar trebui sa fie trecerea la invatamantul direct in conditii speciale de igiena, atat si nu mai mult.

        • Invatarea conectiva este o modalitate prin care cunostintele sunt impartasite intre participanti egali, in principal prin intermediul unor platforme ce asigura managementul procesului (Learning Management Platforms/systems = LMS), dar acestea nu sunt indispensabile.

          Invatarea conectiva (sau conectata) face posibila guvernarea distribuita a procesului de invatare, prin contrast cu guvernarea autarhica in care statul este singurul care stabileste reguli. Guvernarea (guvernanta) distribuita nu este acelasi lucru cu liberalizarea invatamantului, desi in mod natural o include.

          Invatarea conectiva si guvernanta distribuita au loc in principal, dar nu exclusiv, in mediu online.

          ===

          Invatarea conectiva a patruns in multe domenii, in diferite forme si in diferite proportii. In unele cazuri ea cupleaza invatarea autarhica (ce oficiala sa spunem) cu invatare non-formala si cu cea informala.

          Unii spun ca invatarea conectiva integreaza toate cele 3 tipuri de invatare (formala, non-formala si informala).

          In unele situatii termenul este abuzat pentru a descrie doar un LMS , adica un produs informatic sau este absurd redus la „invatare on-line”.

          Invatarea conectiva are loc astazi adeasea, in mod natural, in cazul invatarii gestionate in mod personal (self-directed learning – SDL), care la randul sau poate integra procese formale si procese conective in proportii diverse.

          Unele unitati de invatamant au integrat SDL in procesele lor formale, prin gaselnita certificarii formale a achizitiilor prin SDL.

          ===

          Politicul, sustinut cel mai probabil de sindicatele din educatie, dar si de o parte a parintilor ultraconservatori (sau ignoranti), opune o rezistenta masiva conectivismului, SDL si LMS.

          Dar aceastea isi fac loc, pentru ca ele reprezinta in prezent singura alternativa viabila la osificatele sisteme de educatie, neschimbate de o suta de ani.

          Principala problema a sistemelor autarhice de educatie prezente este inadaptabilitatea lor la procesele mult mai rapide din tehnologie si din mediul social. Practic, ele se lupta sa supravietuiasca.

          ===

          Exista abordari diferite. Eu am expus mai sus doar ceea ce personal consider ca ar fi esential, dar nu am pretentia lui „magister dixit”.

          PS- uitati de Wikipedia! Articolele de acolo despre conectivism sunt pe langa subiect.
          Ceva cat de cat fundamentat (dar cu destule alunecari):
          https://clalliance.org/wp-content/uploads/files/connected_learning_principles.pdf

          Teoria originala inchegata a invatarii conective a fost eleborata de George Siemens si Stephen Downes prin 2009, dar a evoluat mult de atunci.

          • Multumesc pt aceasta ampla explicatie, este un experiment care a inceput acum 10 ani , invatamantul consacrat s-a practicat de mii de ani aproape dupa acelasi model, evolutia noastra fiind rezultatul acestuia.
            Ar fi o posibilitate simpla de invatamant online care poate fi practicat la scara larga fara mari probleme si nici prin investitii masive.
            In fiecare clasa de predare sa fie instalat un sistem audiviziual prin care orele pot fi trasmise online direct pe telefonul mobil, tableta sau calculator.
            Astfel profesorul poate preda orele ca si pana acum, la nevoie fara elevi, poate explica si scrie pe tabla dupa cum a facut-o si pana cum iar temele pot fi transmise prin email catre fiecare elev, conturi de mail pt elevi cred ca nu sunt o problema, retransmiterea facandu-se similar.
            Nu este nevoie nici de platforme si nici de cursuri speciale pt profesori, ei putand sa-si desfasoare activitateta ca pana si pana acum.
            Nu vad necesitatea ca statul sa asigure dotarile necesare pt toti elevi, ajunge pt familiile cu venituri mici, cei care au venituri indestulatoare putand sa-si procure singuri cele necesare iar un telefon mobil are intre timp apropae fiecare.
            Acesta metoda poate fi optionala, orele fiind inregistrate continuu, cei care vor sa stea acasa din motive personale putand s-o faca, fara nici o constrangere din partea nimanui fiecare parinte fiind liber sa alega dupa cum doreste. Scoala trebui doar sa ofere, atat.

            • Sistemul amintit de Dvs – un fel de telescoala pe smartphone- nu da rezultate. S-a vazut si se va vedea.
              ===
              Invatarea conectiva nu este un experiment, ci o teorie a invatarii digitale care este in curs de punere in aplicare. In unele tari – constient, in alte tari (precum Romania) in contra sistemului oficial.

            • Da, telescoala cu, componenta interactiva. Ar fi o solutie usor de realizat pana la reluarea invatamantului normal, invatarea digitala putand fi inglobata intr-o anumita masura in cea clasica.
              Pana la implementarea invatamantului digital la scara larga , pt ce am mai avea nevoie de profesori ? vor mai trece cativa zeci daca nu sute de ani.
              Ii putem substitui event. cu roboti care nu fac greva, nu vor bani, nu sunt bolnavi si pot lucra 24 ore din 24.

  6. Contrar tuturor asteptarilor , primii care vor dori sa fie parte a invatamintului online vor fi profesorii de calitate si cei foarte corecti din toate punctele de vedere , apoi elevii ce nu sunt puternici fizic si emotional vor tine partea onlinelui si ultimii care vor accepta vor fi nazdravanii clasei .

    • Cei slabi fizic si emotional vor claca primii, cum vreti sa-i pregatiti pt viata de afara, tinindu-i in „cusca de aur”, fara contact cu nazdravani clasei ? fara „julituri” fizice si emotionale care le primesti in contact direct nu poti face fata vietii reale, afara, viata arata altfel decat in fata unui ecran.

  7. @Alin
    „Acum cu inceperea anului scolar prioritatea ar trebui sa fie trecerea la invatamantul direct in conditii speciale de igiena, atat si nu mai mult.”
    Ceea ce este de fapt foarte mult si ceva ma face sa cred ca obiceiul femeii de servici de a intinde scuipatii cu mopul muiat in zoaie intre WC, hol si clase nu s-a schimbat. In plus vorbim de copii care isi dau unul altuia sucuri, biscuiti, creioane etc cu sau fara „pepsiglas”. Rezultatul va fi ca in maxim 2-3 saptamani se vor intruni conditiile de oprire a cursurilor, asta daca situatia epidemiologica va fi monitorizata serios. Ceea ce ma indoiesc, asa ca vom ajunge la jumatatea lui octombrie, va interveni si gripa uzuala si va fi o frumoasa degringolada. Se va ajunge din nou la online, vom fi din nou nepregatiti, va fi panica la tv, se vor cauta vinovati, nu se vor gasi, ne vom lamenta, vom injura 5G-ul samd.

    • S-a constat in occidenent prin studii de specialitate , copiii nu sunt problema raspandirii virusului iar respectarea normelor de igiena sunt cele importante aspecte care trebui respectate iar de flegmele si mizeria de pe coridorul scolii din WC-ul scolii ce sa mai spun, totul depinde de director si cat este de exigent cu personalul auxiliar.

      • S-a constatat prematur si gresit (ca mai toate estimarile initiale )
        A large new study from South Korea offers an answer: Children younger than 10 transmit to others much less often than adults do, but the risk is not zero. And those between the ages of 10 and 19 can spread the virus at least as well as adults do.
        The findings suggest that as schools reopen, communities will see clusters of infection take root that include children of all ages, several experts cautioned.

        • Daca in scoli sunt respectate normele de igiena si exista organizare pe masura, nu mai intru in amanunte, numarul imbolnavirilor poate fi tinut sub control.

  8. Va recomand sa cititi cartea lui Mamfred Spitzer despre dementa digitala, nici sistemele digitale in exces nu sunt bune pentru copii si tineri ca sanatate psihica si interactiuni sociale.

    • In plus, incurajeaza sedentarismul- una din cauzele ascunse ale bolilor cardiovasculare in Romania.

      Expunerea la ecrane este daunatoare oricum, ar fi trebuit impusa tehnologia e-ink (e-readere) nicidecum cumparate tablete. Dar este imoral sa lasi prostii (=guvernantii, de fapt poporul roman) sa isi pastreze banii.

      Invatamantul on line are propria sa metodica. Dar din pacate fiecare trebuie sa se intereseze, sa invete cum se face. Ideea ca „nu ne invata nimeni” este una profund comunista si nu duce la nimic.

  9. – să aleagă o platformă pe care să cumpere fiecărui cadru didactic un cont pentru a susține ore online.
    R: asta putea sa faca orice scoala. In plus, exista destule platforme open source sau free. E suficient sa cauti. Dar daca iti e lene sa cauti, nici nu ai sa gasesti.

    – să inițieze cursuri pentru cadrele didactice prin care să-i învețe cum să folosească o platformă
    R: daca un copil de 10 ani a invatat singur, putea si un profesor sa o faca. Este chiar exagerat sa ceri cursuri pentru asa ceva.

    – cadrele didactice nu au cunoscut și nu au știut ce platforme pot fi folosite, ca atare, au folosit: de la Microsoft Teams, la Zoom, Google Classroom [3], Skype și chiar WhatsApp (WA) [2]. Rezultatul a fost un amalgam total.

    R: Fiecare scoala se putea organiza cum dorea, nu le-a oprit nimeni. Au profesori de informatica, administratori de retea, cadre didactice pricepute la IT, parinti binevoitori etc. etc. Dar le-a fost lene.

    +++

    In sinteza: le-a fost lene.

    De ce? Pentru ca toata lumea a luat salariile si asa, chiar mai bine le-a fost.

    Nu vad sensul in a discuta despre lene. Leacul pentru lene e foamea.

    • @Dedalus _ „E suficient sa cauti.”

      Informația cu privire la acest subiect cuprinsă în textul pe care îl comentăm este discutabilă.

      Unitățile de învățământ preuniversitar au primit de la inspectorate recomandarea de a utiliza, după consultarea cu elevii, una sau mai multe din 4 (patru) platforme acceptate. Contrar spuselor autoarei articolului, cadrele didactice care au folosit două platforme la aceeași clasă au făcut-o completând în mod eficient unele facilități oferita de una, cu cele puse la dispoziție de alta.

      Într-adevăr, colaborarea cu Google și folosirea gratuită de conturi pe domenii oferite școlilor facilitează utilizarea G Suite. Dar, asta este o soluție recentă, după reformarea Hangouts – Meet și benevolența Google, prin urmare, nu este nimic de criticat la sistemul educațional românesc în faptul că soluția aceasta nu a existat mai devreme.

      • Sunt destule platforme open source sau cu cost minim, in afara de cele mari amintite. In plus, oricine le-a utilizat mai mult timp poate confirma ca prezinta multiple deficiente.

        Dar, desigur, orice solutie a buna in afara de cea de a astepta :-).

  10. Da, foarte adevarat si e doar inceputul la o noua era in intreaga lume. Procesul de invatare va capata noi forme, noi moduri de organizare, si lumea isi va modifica conceptia si perceptia despre ce va insemna o saptamana de scola in visitor, comparat cu o saptamana de scoala traditionala. Ca orice inceput intr-o noua oranduire, este haos global cateva zeci de ani pana apar natural noile rutinele si se pun bazele noilor infrastructuri.

    • @Dia _ „…e doar inceputul la o noua era in intreaga lume”

      Da și nu. Învățământ la distanță se face de mult în România și de și mai mult în lume. Doar că în România el a fost denigrat în mod inept, spunându-se că este „jocuri pe calculator cu x și 0”.

      Contrar a ceea ce spune autoarea articolului, nu doar în România accesul la rețeaua Internet este dificil pe întreg teritoriul țării. Îmi sunt cunoscute cazuri din Franța, unde, în localități izolate, fără acces la Internet, copiii preiau și predau cursurile și temele, în plicuri sigilate, de la primărie.

      • Acest tip de invatamant non-formal (de fapt e mai mult decat atat, am scris mai sus) consider ca este cauza existentei unei minuscule competente in Romania.

        Fara el, am fi fost trogloditi de-a binelea.

  11. Au fost cateva luni in care, in studiourile teritoriale ale TVR, profesor recomandati de inspectorate puteau sa inregistreze lectii (cu programare, astfel incat sa fie acoperite complet macar materiile la care se dau teze si examene). Acele inregistrari ar fi fost disponibile la tv si pe youtube. Mijloacele tehnice din scoli nu permit acum inregistrarea tehnic calitativa a lectiilor si interactiunea live cu elevii de acasa si din clasa… MEN putea sa recompenseze pe cei care mergeau sa isi inregistreze cursul la TVR cu conditia sa fie un continut bine explicat, ce poate fi inteles si de copii din mediul rural…

    • Mijloacele tehnice permit foarte bine inregistrarea de lectii.

      In definitiv, asemenea inregistrari nu concureaza la Oscar, trebuie doar sa fie inteligibile.

      Dar e cu mult mai greu decat pare sa gasesti cadre didactice dispuse sa o faca. Iar altii pur si simplu nu sunt compatibili cu asa ceva (nu din vina lor).

  12. In urma presiunii alegerilor si opiniei publice se va merge la scoala. Insa nu vreau sa ma gandesc cat va fi traumatizat un copil care, in calitate de purtator, da virusul unui bunic drag care moare fulgerator in cateva zile (nu mai vorbesc daca ar fi vorba de un parinte cu diabet sau obezitate). Nu cred ca un astfel de copil va trece cu bine peste eveniment in absenta unui numar de ani de terapie personala (pe care, daca nu are resurse financiare, oricum nu o va putea accesa). Se gandeste cineva la aceste consecinte?

  13. „lipsa infrastructurii, a protocoalelor, a metodelor de lucru online atât în învățământul privat cât și în învățământul de stat”

    Nu știu cum stau lucrurile la Universitatea Babeș-Bolyai, dar de mulți ani, în unele cazuri de decenii, universitățile [cu capital public sau privat] care au învățământ la distanță au dezvoltat „infrastructura, protocoalele, metodele de lucru online”. Spre bun exemplu, Academia de Studii Economice este una dintre ele.

    Doar că, în vreme ce în Occident, mai ales în zone în care distanța față de centrele universitare este mare, a fost dezvoltat, în România părerologii au denigrat vârtos învățământul la distanță, descriindu-l drept „jocuri pe calculator cu x și 0”. Astfel, oficiali guvernamentali, cadre didactice, părinți ori elevi (din motive diferite) au ajuns să privească cu aversiune „școala online”.

    (În paranteză fie spus, nu pricep de ce, obligați fiind de molimă să stăm acasă, ne sunt necesare soluții IT de mobilitate precum laptopurile. Cel mai cunoscut magazin online românesc oferă desktopuri ultra-decente, care cu monitor, mouse și tastatură ajung la jumătate din suma indicată în articol pentru laptop.)

    Ideea că învățământul la distanță este dificil pentru că nu se aud vocile studenților din motive de microfonie determină o singură recomandare: este necesar a fi schimbate microfonul și camera. Altfel, comunicarea online se face excelent, cu perceperea nuanțelor de timbru vocal și a detaliilor în expresia feței etc…. Să fim serioși! :-) Dacă o persoană nu poate capta atenția auditoriului aflat fizic în fața sa, nu va putea nici prin ecranul dispaly-ului, însă nu monitorul este cauza.

    Evaluările pe platformele online (s-a discutat îndelung în cazul învățământului universitar la distanță) sunt mai OBIECTIVE decât cele față în față.

    „Suntem un popor care are o afinitate pentru fraudă”

    Vă rog să mă iertați, dar aceasta este o afirmație revoltătoare. Generalizările de felul acesta nu sunt sănătoase pentru societate, iar istoria a arătat că în prea multe situații au condus la tragedii. NU există popoare, ori etnii „de hoți, de leneși, inferioare șamd.”, iar cu siguranță nu românii au inventat furtul. Un scurt parcurs prin istoria statelor dezvoltate către care privim cu admirație astăzi arată că doar cu câteva decenii în urmă aveau o rată a infracționalității mult mai mare decât are astăzi România. Pe de altă parte, în logica articolului, despre Coreea de Nord, ori Emiratele Arabe (din motive diferite) s-ar putea spune că sunt popoare „cu aversiune față de fraudă”.

    • De acord, multi semidocti si-au dat cu parerea despre invatamantul la distanta.

      Nu il cunosteau, nu au citit despre el – dar stiau totul.

      Din pacate, unii „parerologi” se bucura si astazi de incredere nejustificata. In timp ce specialistii adevarati nu mai au loc de ei. Amintesc de versurile vehiculate prin anii de liceu: „In tara asta stramb facuta….” etc.

    • 1) Exista o organizatie care doneaza calculatoare reconditionate.
      2) Multe institutii publice doneaza calculatoare.
      3) Exista firme care vand calculatoare la mana a doua ieftine cat se poate de decente.

      Toate aceste solutii au o singura deficienta: trebuie sa se duca cineva sa ia calculatoarele, nu vin singure sa se aseze pe birou.

      ===

      Sunt perfect de acord: dotarea cu tablete (sau chiar laptopuri) este inepta, o aberatie provenita probabil din incultura masiva a politicienilor. Analfabeti digitali, nu pricep nimic din ce se intampla astazi sub nasul lor.

      Partea buna e ca tinerii s-au prins ca Romania a devenit Regatul Prostiei si pleaca unde vad cu ochii.

      Poate ne va destepta criza care se apropie. Sau poate nu.

  14. @Cristi Danileţ _ „Foarte multi profesori au primit bani fără să ţină cursurile.”

    Comentariul d-lui Cristi Danileț este malițios, chiar dacă domnia-sa a avut probabil intenții bune. Suntem îndreptățiți, cred, ca membri ai societății românești, în averea cărora a avut loc un jaf de proporții fabuloase în ultimii 30 de ani, să spunem despre judecătorii care au ținut în instanțe dosare ani la rând, până s-au prescris faptele, sau care au clasat dosare cu autori dovediți vinovați de autorități ale altor state (a se vedea cazurile de trafic de persoane) șamd., că foarte mulți au primit bani fără să-și facă meseria.

    …Sau, că șpăgile din justiție sunt incomparabil mai mari decât cele din învățământ, profesorii fiind într-adevăr, din acest punct de vedere, depășiți de realitate… Dar nu spunem asta, pentru că ne străduim să le arătăm respect.

    Nu cunosc nimic legat de experiențele pe care le-au avut fiicele d-lui C Danileț la unitățile de învățământ [preuniversitar] pe care le frecventează, dar la cele pe care le cunosc eu (în București) s-au „ținut cursurile” interactiv, inclusiv cele de educație fizică. Toate!

    Ceea ce probabil nu știe dl C Danileț și, cu permisiunea autoarei articolului și a domniei-sale îi fac cunoscut, este că în perioada celui de-al doilea semestru de școală nu au fost puse absențe elevilor care din diverse motive nu au participat la cursuri.

    De asemenea, a fost decis prin Ordin de ministru ca situația școlară a elevilor să fie încheiată pe anul 2019-2020 chiar dacă nu au nicio notă, pe baza evaluării unei singure lucrări, ce urma să fie realizată: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislatie/2020/ordin%20nr.%204249_modificare%20ROFUIP.pdf

    Astfel, generându-se hazard moral, numeroși elevi nu au dorit să mai participe la cursuri. De remarcat este faptul că, în aceste condiții, foarte probabil ei nu ar fi participat nici dacă cursurile s-ar fi desfășurat cu prezență fizică, așadar, nici online. Prin urmare, la unitățile de învățământ preuniversitar pe care le cunosc, profesorii au ținut cursurile cu mai puțini elevi, uneori cu jumătate de clasă, alteori cu un sfert. Și au fost obligați să le încheie mediile tuturor. Firește, toți au promovat.

    Apoi, alt lucru pe care dl C Danileț probabil nu îl știe este că învățământ la distanță există în România de decenii. El se desfășoară, desigur, preponderent online. Așadar, există mai mult de un „profesor care […] preda online matematica”. Doar că învățământul la distanță este în cea mai mare parte la nivel universitar.

  15. In Singapore doar 30 % dintre parintii chestionati au mentionat ca trecerea la invatamantul online a fost fara probleme, 25 % in Australia, Marea Britanie 19 % iar 10 % in Germania, parintii afirmand la unison ca profesoerii nu sunt pregatiti, fapt nomal si de inteles, despre ce discutam cu atata inversunare ?

    • Da, adevarat, multi profesori nu stapanesc bine sistemele on line si de tv cu circuit inchis. Dar chiar daca au facut cursuri, nulte au fost formale, de bifat ca actiuni dar nu de practica efectiva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Manuela Petrescu
Manuela Petrescu
Manuela Petrescu, Ph.D. (UBB, 2012). Este cadru didactic UBB, Facultatea de Matematică și Informatică, are o experiență de peste 12 ani în mediul privat in dezvoltare de sisteme soft pentru bănci centrale. Implicată civic, este membru ICDE (https://roeu.org/despre-icde/), și a fost membru RO100. Este membru USRPLUS.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro