sâmbătă, decembrie 14, 2024

Cum a oprit CCR Constituţia USL (Ponta-Antonescu)

Redactat de @Cetatean Politeia

Decizia nr. 80/2014 a CCR din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României, decizie publicata saptamana trecuta (pe pagina CCR, insa nu si in Monitorul Oficial!), ne da ocazia sa constatam cu satisfactie ca multe lucruri scrise de noi in serialul intitulat „Constitutia revizuita pentru linistea infractorilor” au fost confirmate de judecatorii Curtii Constitutionale.

Dupa ciudata Decizie nr. 334/2013 prin care se accepta cvorumul de 30%+1 la referendum (acceptat cu vot de 6 la 3), CCR si-a spalat aproape integral rusinea desfiintand aproape integral proiectul de revizuire a Constitutiei conceput de USL si patronat de Crin Antonescu.

Ca intindere, Decizia nr. 80/2014 este monstruos de lunga (219 pagini cu tot cu 3 opinii separate), iar ca argumentatie evolueaza de la argumente seci la argumente magistrale sau de-a dreptul perverse, pentru contracararea articolelor la fel de perverse propuse de USL.

A incerca intr-un singur articol un rezumat al principalelor considerente ale CCR este de-a dreptul iluzoriu si neproductiv, drept pentru care aduc azi in atentia cititorilor Contributors acele articole cu rol arhitectonic din propunerea de revizuire care nu au trecut de filtrul Curtii.

In proiectul de revizuire au existat cateva prevederi-far care ii motivau pe cei din USL sa revizuiasca de zor Constitutia. Filosofia acestor prevederi poate fi definita prin cateva trasaturi: abolirea principiului separatiei si echilibrului, afirmarea suprematiei Parlamentului asupra celorlalte puteri, limitarea puterii Curtii Constitutionale.  Fara aceste prevederi-far, revizuirea Constitutiei nu avea sens pentru USL.  Iata ce a decis insa Curtea cu privire la:

1. Desemnarea „automata” a candidatului PSD la functia de Prim-Ministru. Modificarea articolului 103 din Constitutie a fost gandita pentru a asigura eternizarea PSD la putere (a se vedea episodul VII din serialul anterior), prin instaurarea unei proceduri „automate” de numire a Primului-Ministru si prin reducerea la zero a marjei de libertate si apreciere a Presedintelui Romaniei.

Acesta ar fi trebuit sa desemneze drept Prim-Ministru, in urmatoarea ordine, respectiv pe:

a) reprezentantul propus de partidul politic, respectiv de alianţa politică participante la alegeri care au obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare;

b) reprezentantul propus de partidul politic, respectiv alianţa politică participante la alegeri, care au obţinut cel mai mare număr de voturi, potrivit rezultatului oficial al alegerilor;

c) reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare

Cele 3 situatii acopera, dupa calculele PSD, toate ipoteze posibile in care PSD-ul putea face jocurile politice in Parlament din postura de primadona. CCR insa a sesizat altceva: „Stabilirea unei ordini rigide în desemnarea candidatului poate crea serioase probleme de natură să afecteze buna funcţionare a statului”. In ce sens?

Initiatorii revizuirii utilizeaza exclusiv conceptul de „rezultat electoral” (obţinut de partidele sau alianţele politice participante la alegeri), neglijand finalitatea alegerilor si a articolului 103 din Constitutie: constituirea unei alianţe politice parlamentare de  natura a asigura majoritatea absolută pentru investirea unui Guvern.

Or, CCR observa ca putem asista la situatia in care partidul care castiga majoritatea relativa de mandate sa fie izolat in Parlament de o coalitie format de ceilalti competitori: „De multe ori, există înţelegeri/ acorduri între partide/ alianţe politice – care nu au obţinut cel mai mare număr de mandate – cu privire la desemnarea unei anumite persoane drept candidat pentru funcţia de primministru, mai ales în cazul în care două sau mai multe partide au obţinut un număr de mandate foarte apropiat; în acest caz, se poate ajunge la coagularea unei majorităţi parlamentare absolute din partidele sau alianţele politice aflate pe locurile imediat următoare”. Rigidizarea la maximum a procedurii (care il obliga Presedintele sa acorde mandatul de Prim-Ministru partidului cu cel mai mare numar de mandate) poate duce sistematic la un blocaj institutional (imposibilitatea numirii unui Guvern) si, in cele din urma, la alegeri anticipate.

Mai mult, noul articol 103 nu acopera toate situatiile juridic-posibile, omitand situatia demiterii Guvernului prin motiune de cenzura (ne-am afla in urmatoarea ipoteza absurda: „astfel, chiar dacă Guvernul a fost demis printr-o moţiune de cenzură, propunerea candidatului va aparţine invariabil partidului/ alianţei politice participante la alegeri care a obţinut cel mai mare număr de mandate parlamentare indiferent de situaţia politică existentă”).

Respingerea modificarilor la art. 103 nu este insa facuta (doar) pe baza deducerii consecintelor juridico-politice ce decurg din situatii ipotetice la care parlamentarii nu s-au gandit, ci (mai ales) pentru motivul ca noua procedura de desemnare a Primului-Ministru incalca… garantia unui drept fundamental (dreptul la vot). Merita sa citam motivarea CCR:

Prin modalitatea de desemnare a candidatului pentru funcţia de prim-ministru, se ajunge la o nesocotire a votului liber exprimat de către alegători în cadrul alegerilor parlamentare, deoarece creează premisele desemnării candidatului din rândurile partidului politic sau alianţei politice cu cel mai mare număr de mandate sau voturi în detrimentul unei alianţe politice postelectorale care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului. A nu ţine cont de faptul că cetăţenii au ales în favoarea unor competitori electorali care formează sau pot forma o majoritate absolută, de natură a asigura învestirea Guvernului, înseamnă a afecta în mod decisiv dreptul de vot, întrucât exprimarea dreptului de vot vizează, în mod direct, configuraţia politică a Parlamentului, iar, indirect, învestirea Guvernului. În aceste condiţii, Curtea constată că textul propus suprimă o garanţie a dreptului de vot, şi anume respectarea rezultatului votului liber exprimat”.

Prin aceasta motivare nu lipsita de ingeniozitate si siretenie, CCR respinge orice tip de modificare a art. 103 prin care s-ar consfinti o procedura „automata” de desemnare a Primului-Ministru. PSD-ul, sigur pe cele peste 30% procente la alegerile parlamentare, a incercat sa isi traga partea leului in toate situatiile post-electorale posibile; CCR le-a respins pe toate si a aratat ca necesitatea investirii unui Guvern (inclusiv prin desemnarea unui candidat care nu provine din partidul relativ majoritar) primeaza intotdeauna in fata dezideratului ca Primul Ministru sa provina necesarmente din partidul sau alianta relativ majoritar(a). Guvernul (investit) e mai important decat partidul (castigator al alegerilor).

Concluzie: esec pe linie al PSD si pastrare a actualei proceduri de desemnare a Primului-Ministru.

2. Parlamentarii si fuga rusinoasa de Inalta Curte de Justitie si Casatie

USL a dorit sa abroge tezelor a doua şi a treia ale actualului alin.(2) al art.72 care prevăd că „Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

CCR a respins aceasta  modificare folosind doua argumente :

  • primul, foarte sibilinic si la fel de viclean ca modificarea propusa, face apel la conceptul de „garantie constitutionala” de care beneficiaza parlamentarii prin judecarea lor la ICCJ: „o garanţie constituţională de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume realizarea actului de legiferare prin exerciţiul mandatului…o măsură de protecţie a mandatului exercitat de membrii Parlamentului, având deci caracterul obiectiv al unei garanţii constituţionale a libertăţii individuale a persoanei care ocupă funcţia de demnitate publică şi a dreptului la un proces echitabil. Or, prin abrogarea dispoziţiilor menţionate, garanţia constituţională este suprimată, împrejurare ce este de natură a încălca prevederile art. 152 alin. (2) din Constituţie”. Putem banui ce bucurosi sunt parlamentarii de astfel de „garantii constitutionale” ce ii vor trimite in continuare spre a fi judecati la ICCJ  , iar nu la instantele inferioare, unde ar fi putut sa influenteze judecatorii mai tineri si mai slabi de inger!
  • al doilea argument remarca diferenta de tratament juridic instituita intre demnitari: daca s-ar abroga actualele prevederi ale art. 72, Presedintele si membrii Guvernului (unii chiar parlamentari!) ar fi in continuare trimisi in judecata la ICCJ, pe cand parlamentarii, nu. Or, aceasta inseamna ca noua Constituţie „creează un statut privilegiat sub aspectul protecţiei mandatului demnităţii publice pentru reprezentanţii puterii executive (Preşedintele României şi membrii Guvernului), funcţii publice dobândite prin alegere sau numire, în vreme ce reprezentanţilor puterii legislative (senatori şi deputaţi), care dobândesc mandatul prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (asemenea Preşedintelui României) li se suprimă această garanţie constituţională de ordin procesual penal”.

Excelent argumentul CCR, care nu doreste ca parlamentarii sa nu mai beneficieze de acest „privilegiu” al judecarii la ICCJ  si nici ca acestora sa le fie suprimata aceasta „garantie constitutionala”de ordin procesual penal!

Concluzie: esec pe linie al tuturor infractorilor din Parlament, prin mentinerea de catre CCR, in unanimitate (!) a actualei forme a art. 72. La Inalta Curte, parlamentari!

3.  Parlament vs referendum: degetul aratat electoratului

USL a dorit sa modifice art. 90 astfel: „(1) Preşedintele României sau cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot pot cere poporului să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional, cu excepţia celor referitoare la revizuirea Constituţiei”.

Modificarea nu mai are nevoie de nici o explicatie: USL a dorit pur si simplu sa previna repetarea situatiei referendumului validat din 2009. Neputand rapi Presedintelui dreptul de a convoca un referendum, au dorit sa interzica prin Constitutie referendumurile convocate de Presedinte care ar putea duce la o revizuire a Constitutiei.  Reluand considerentele din Decizia 682/2012, CCR a respins aceasta modificare, introducand  in plus si o… recomandare: „Curtea recomandă, cu unanimitate de voturi, reglementarea, în cadrul dispoziţiilor art.90 alin.(1) din Constituţie, a efectelor juridice pe care rezultatul referendumului consultativ le produce, precum si a procedurii ulterioare organizării unui astfel de scrutin”. Recomandarea e insa egala cu apa de ploaie, din urmatorul motiv:  CCR doar se multumeste sa constate, pe de o parte, ca „voinţa politică a poporului, manifestată prin intermediul referendumului [din 2009], a fost aceea a desfiinţării uneia dintre Camerele Parlamentului şi a stabilirii unui număr maxim de parlamentari…Voinţa populară exprimată la acest scrutin a rămas fără consecinţe juridice” si, pe de alta parte, ca Parlamentul trebuie sa repecte vointa poporului: „această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect)”.

Insa Curtea, desi vede clar situatia juridica creata, nu sanctioneaza Parlamentul atunci cand acesta, in proiectul de revizuire, decide sa mentina bicameralismul. O ciudata amnezie/fofilare juridica se manifesta la judecatorii CCR atunci cand, pe de o parte, acestia constata ca referendumul valid din 2009 nu a fost pus in aplicare, si cand pe de alta parte, aceiasi judecatori se declara de acord cu mentinerea bicameralismului. Pai ori e laie, ori balaie!  Ori vointa poporului e suverana si referendumul din 2009 trebuie aplicat, ori nu exista deloc!

Concluzie: Parlamentul nu obtine ce si-a dorit, insa nici nu a fost fortat sa puna in practica referendumul din 2009. Poporul „suveran” e singurul care pierde.

4. Parlament vs CCR: fenta ieftina marca Sova

USL a incercat si abrogarea art. 146 litera l) din Constitutie, care se refera la competentele exercitate de CCR in temeiul legii sale organice de functionare: „îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii”.  Or, stim clar care e miza: scoaterea de sub controlul CCR a actelor Parlamentului care nu sunt legi (e vorba de hotarari si de numiri), pe care CCR le controleaza din 2010 in temeiul „amendamentului Sova”. Insa Curtea a vazut bine miza sistemica: „Lipsa controlului jurisdicţional echivalează cu o transformare a majorităţii parlamentare în judecător al propriilor acte”. Traducem: in anti-camera dictaturii Parlamentului, care poate vota orice fel de „hotarare”, fara frica unui control constitutional exercitat de CCR.  Cu unanimitate (!), CCR a respins modificarea dorita de USL.

Concluzie: Parlamentul isi vede barat drumul spre statutul de putere suprema iar CCR isi reintareste rolul de garant al suprematiei Constitutiei.

5. Guvern vs Presedinte: Ponta o incaseaza iarasi

Inchei acest episod cu noul articol 102 prin care Ponta a incercat sa obtina, prin revizuirea Constitutiei, dreptul de a merge la Bruxelles in locul Presedintelui: „Guvernul asigură reprezentarea României la reuniunile instituţiilor Uniunii Europene, cu excepţia celor prevăzute la art.91 alin.(1’)“.

Or, acceptand doar cu titlul metodologic rationamentul „marca Ponta” (cum ca la reuniunile pe teme economice trebuie sa mearga Premierul iar la celelalte, Presedintele), CCR da de pamant cu acesta, prin ilustrarea urmatoarei situatii de-a dreptul ridicole si penibile: „A accepta logica textelor propuse ar însemna că există o reprezentare paralelă şi partajată a României la Consiliul European, la reuniunile acestuia putând participa atât prim-ministrul, cât şi Preşedintele României. Mai mult, dacă una şi aceeaşi reuniune are teme care, potrivit iniţiativei de revizuire a Constituţiei, intră în sfera de competenţă a Preşedintelui României şi a prim-ministrului, se ajunge la situaţia în care reprezentarea României să fie  fragmentată, la unele puncte ale ordinii de zi participând Preşedintele, iar la altele prim-ministrul. O asemenea abordare a competenţelor celor două instituţii este contrară prevederilor Tratatului Uniunii Europene, în accepţiunea căruia din partea statului membru participă un reprezentant pe reuniune”.

Curtea retine faptul ca este nevoie de o „reprezentare unitara” la Consiliul European, si ca solutia actuala (reprezentarea statului de către Preşedintele României, în condiţiile prevăzute prin Decizia Curţii Constituţionale nr.449 din 6 noiembrie 2013) este cea mai buna.

Concluzie: Ponta nu obtine ce si-a dorit (sa mearga el la Bruxelles si eventual sa puna un veto cand vine vorba de sanctiuni la adresa Rusiei) si singura solutie care ii ramane este…. sa castige prezidentialele din 2014 pentru a merge la Consiliu ca Presedinte (Doamne apara si pazeste!).

Articol aparut initial pe Politeia

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Foarte bun comentariul, multumim.
    Ar trebui ca televiziunile sa dea aceste comentarii referitoare la revizuirea constitutiei nu doar barfe de cancan. Este extrem de important ca poporul sa stie ce voteaza si ce se acunde in spatele modificarilor propuse. Actuala clasa politica vrea sa mentina poporul in ignoranta si necunoastere pentru a-l manipula si jefui mai usor.
    V-a scapat o „prevedere-far” cum spuneti dv. care n-a fost amendata nici de CCR.
    REGIONALIZAREA!
    Intr-un articol privind impartirea administrativa a Romaniei SE INTRODUCE O CODITA!
    „Romania este impartita in comune, orase, judete si REGIUNI”
    Vor sa faca impartirea in regiuni CU TRANSFER DE PREROGATIVE pentru ca baronii locali si companiile transnationale sa poata sa jefuiasca mai usor bogatiile locale cum ar fi exploatarile miniere (Rosia Montana), gazele de sist, padurile, apele, bugetele locale si multe altele.
    REGIONALIZAREA POATE DUCE LA DEZMEMBRAREA TARII!
    Ati vazut ce s-a intamplat in Iugoslavia si Ucraina!
    Regionalizarea intra in conflict cu primul articol!
    „Romania este stat national, unitar si indivizibil!”
    Regiunile se vor dezvolta diferit si vor cere autoadministrare, vor creste tendintele separatiste.
    POLITICIENII INCOMPETENTI SI CORUPTI SE JOACA CU FOCUL PE SEAMA POPORULUI!

    • ca o paralela! Tot un guvern socialist [reformat?] in Italia a trecut la desfiintarea provinciilor. Italia ramane cu regiuni, cu comune/municipii si 9+Roma zone metropolitane.
      Daca tot se pupaceste Ponta cu Renzi macar sa invete ceva. E drept ca Renzi nu-l are pe Dragnea in coasta.

  2. Buna ziua si multumesc pentru aprecieri :)

    Nu mi-a scapat prevederea privind regionalizarea, am lasat-o pentru o postare ulterioara. Acum am analizat doar argumentele de arhitectonica celor 3 puteri in stat, data viitoare analizez prevederi mai „aplicate”.

  3. Excelent articol!

    In legatura cu punctul 4:

    USL = USD + PNL + PC a incercat de trei (3) ori sa ia Curtii Constitutionale a Romaniei atributia de a verifica hotararile parlamentului, (din punctul de vedere al constitutionalitatii lor).

    In vara anulul 2012, USL a avut doua tentative de modifcare a Legii de functionare a CCR:

    – Un proiect de lege votat de ambele camere ale parlamentului (dar care a ramas la stadiul de proiect si nu a devenit lege, pentru ca in aceeasi vara CCR l-a declarant neconstitutional).

    – O ordonanta de urgenta a guvernului USL Ponta, cu acelasi subiect ca si proiectul de lege, si anume „OUG nr. 38/2012 pentru modificarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale”, ordonanta care a avut un articol unic si anume modificarea aliniatului (1) al articolului 27 din lege, care contine atributia Curtii de a verifica si hotararile parlamentului, dupa modificare aceasta atributie desparand. (Sub efectul acestei ordonante de urgenta parlamentul majoritar USL a luat hotarari in vara anului 2012).

    – In anul 2013, USL a incercat pentru a treia oara, de asta data modificand direct Constitutia: comisia parlamentara USL de revizuire a Constitutiei a incercat ca in proiectul de revizuire sa dispara atributia CCR de a verifica hotararile parlamentului.

    Asa cum foarte corect a subliniat CCR: „Lipsa controlului juridictional echivaleaza cu o transformare a majoritatii parlamentare in judecator al propriilor acte”.

    De altfel totul se inscrie in dorinta politicienilor USL de a nu fi controlati de nimeni, nici la nivel de parlament, nici la nivel de persoane. Ei vor sa scape de „regimul Basescu”, regimul in care JUSTITIA (prin Curtea Constitutionala, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Agentia Nationala de integritate, etc.) nu ii lasa sa faca ce vor.

  4. Să fim serioși, articolul e pur și simplu o exprimare a unui punct de vedere justificat doar de faptul că nu sunteți de acord cu PSD și PNL. Ceea ce e perfect de înțeles dar nu are nicio legătură cu un punct de vedere justificat. Faptul că pragul la referendum a fost acceptat deși, apropo, procentul minim de voturi necesar validării este același ca și în forma precedentă a legii (dar cine se mai împiedică de detalii atunci când este vorba de a critica de dragul criticii?) exprimarea CCR asupra proiectului de revizuire e o dovadă că CCR nu are mare legătură cu respectarea constituționalității. Apropo, sunt curios cum se poate considera neconstituțional un proiect de modificare a Constituției. Pentru simplificare, excludem acele prevederi care, conform, actualei constituții, nu pot fi modificate. Ar ajuta dacă v-ați gândi la faptul că tocmai acesta este rostul unei noi constituții, să creeze o nouă ordine constituțională.

    • @ Andrei

      Scrieti ca „acesta este rostul unei NOI constitutii”. O noua constitutie (alta decat cea din 1989) a fost votata in 1991 si ea este in vigoare si astazi, in forma revizuita in 2003. Acum nu se pune problema unei noi constitutii, se incearca revizuirea constitutiei actuale.

      La revizuirea unei legi (deci si a constitutiei) se modifica unele articole si se pastreaza altele. Se pastreaza (nu se pot modifica) articolele care contin idei, principii fundamentale.

      Articolul 152 din Constitutie (v. raspunsul da limitele revizuirii, respectiv
      la aliniatul (1) INTERZICE ca prin revizuire sa fie modificate „dispozitiile prezentei Constitutii privind
      – caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman,-
      – forma republicana de guvenamant,
      – integritatea teritoriului,
      – independenta justitiei,
      – pluralismul politic,
      – limba oficiala”,
      iar la aliniatul (2) INTERZICE ca prin revizuire sa fie introduse articole care au ca rezultat „suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora”.

      Curtea Constitutionala a descoperit ca in proiectul legii de revizuire a Constitutiei exista articole care NU RESPECTA INTERDICTIA prevazuta in articiolul 152, deci nu respecta articolul 152 al Constitutiei, ceea ce inseamna ca articolele respective sunt neconstitutionale si atunci proiectul de lege este neconstitutional.

      In motivarea deciziei Curtii Constitutionale trebuie sa se gaseasca explicit care anume dintre interdictiile articolului 152 este incalcata.
      Referitor la motivarea Curtii Constitutionale, in articol,
      * la punctul 2 scrie ca fost incalcat articolul 152 aliniatul (2),
      * iar la punctul 1 al articolului scrie ca nu se respecta „dreptul la vot”. Dreptul la vot este un drept fundamental al cetatenilor, inscris in Constitutia Romaniei. Asadar tot o trimitere la aliniatul (2) al articolului 152.

        • Puteţi argumenta de ce şi în care manieră unele propuneri de modificare a Constituţiei „suprimă” drepturi şi libertăţi fundamentale?
          Curtea Constituţională nu a reuşit să demonstreze „suprimarea”. Mai clar, Curtea Constitutională şi-a depăşit atribuţiile, uzurpând atributul Parlamentului de a legifera în domeniul constituţional. Nu orice modificare, extindere sau precizare a libertăţilor şi drepturilor fundamentale îndrituiesc CCR să se pronunţe. Doar dacă sunt clar suprimate drepturi şi liberăţi poate să se opună, altfel…
          CCR a reuşit să „modifice” ea însăşi Constituţia, până la punctul în care Zegrean declară public, fără reţinere şi fără ruşine, că România este o republică prezidenţială. Prin decizii succesive, CCR a reuşit să schilodească Constituţia, schimbând regimul. A uzurpat funcţia activă de modificare a Constituţiei care revine Parlamentului şi poporului (prin ratificare la referendumul constituţional).
          Dar toate se vor plăti. Uzurparea încă se află in Codul penal.

          • @ casandra

            Constitutia Romaniei

            Curtea Constitutionala Atribuţii
            ARTICOLUL 146
            Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
            a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

            Parlamentul a votat legea, nu i-a luat nimeni acest drept, iar Curtea Constitutionala a exercitat un CONTROL asupra constitutionalitatii legii votate , conform atributiilor pe care I le confera Constitutia Romaniei.

            NOTA:
            Respectarea legilor (si a Constitutiei Romaniei) este obligatorie pentru toti.
            Numai o forma constitutionala a legii este votata prin referendum.
            Constitutia nu a fost schilodita de nimeni, pentru simplul motiv ca nu a fosi schimbat nici un articol, nu a fost revizuita.

            • Ba, nici gând!
              Dispoziţia constituţională care defineşte clar limitele revizuirii este cadrul d einterpretare şi pentru dispoziţiile legii de rang inferior, anume legea de organizare si funcţionare a CCR. Dispoziţiile acestei legi nu sunt mai puternice decat dispoziţiile constituţionale. Deci, Parlamentul poate – printr-o lege de rang constitutional – să modifice orice alta dispoziţie a Constituţiei, excluzand doar acele dispoziţii expres excluse de la revizuire. Sigur, in analiza constituţionalităţii legii de modificare a Constituţiei, CCR trebuie sa se asigure de respectarea strictă a limitelor revizuirii, având grijă ca ea însăşi să respecte la fel de strict aceste limite, aşa cum sunt ele definite in Constituţie. De asemenea, trebuie sa interpreteze noile texte propuse în raport cu textele rămase nemodificate din Constituţia în vigoare. Atât!
              Dacă CCR se prevalează de atribuţiile stabilite intr-o lege de rang inferior pentru a înfrânge dispoziţiile mult mai tari din Constituţie care definesc clar limitele revizuirii, comite un act de uzurpare. Uzurpă funcţia Parlamentului de a revizui Constituţia în zonele permise şi uzurpă puterea poporului de a se pronunţa asupra unor modificări constituţionale care respectă limitele revizuirii.
              Iar asta se va plăti!

  5. @andrei,

    „Apropo, sunt curios cum se poate considera neconstituțional un proiect de modificare a Constituției”.

    Constitutia, art. 152:

    (1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.
    (2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

    (3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război.

    Constitutia, art. 146, litera l)

    l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

    Legea organica a Curtii, 47/1992:

    art. 23:

    Art.23. – (1) În termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire a Constituţiei, Curtea Constituţională se pronunţă, din oficiu, asupra acesteia, prevederile art. 20 şi 21 aplicându-se în mod corespunzător.
    (2) Decizia prin care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile constituţionale referitoare la revizuire se trimite Camerei Deputaţilor şi Senatului, în vederea reexaminării legii de revizuire a Constituţiei, pentru punerea ei de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

    • Ok. Și cam în care din situațiile prezentate s-ar încadra ce a spus Curtea? A. Da. Am uitat. Suntem în război. Îmi cer scuze.

  6. Scuze, trebuia: „Ceea ce e perfect de înțeles dar nu are nicio legătură cu un punct de vedere justificat de argumente constituționale. ”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro