sâmbătă, iulie 24, 2021

Cum a redevenit erou Ion Iliescu

Zilele acestea provoacă discuții, dispute, devine materie primă pentru talk-show-uri interviul acordat de Ion Iliescu, asistat de Gelu Voican- Voiculescu, unor reprezentanți ai prestigiosului cotidian francez de dreapta Le Figaro.
Interviul a fost când negat, când asumat de intervievat, iar valoarea zicerilor fostului președinte al României și președinte-fondator al PSD (cu toate epifaniile sale cunoscute, care însă nu i-au schimbat nici măcar o singură clipă pernicioasa natură comunistoidă) minimalizată ori ridicată pe cele mai înalte culmi ale curajului și demnității. Unde mai pui că o insă profund dezgustătoare, fostă procuroare comunistă, după decembrie 1989 când țărănistă, când liberală, când aldistă, însă necondiționat tupeistă și arivistă, așa cum este numita Nicolai Norica, tocătoare de bani UE degeaba în calitate de europarlamentar cu prezențe consistente doar în studiourile Antenei 3, s-a grăbit să spună că Le Figaro ar fi un ziar comunist. Așa se întâmplă atunci când, la aproape 30 de ani de la Revoluție, te comporți exact cum ai făcut-o și înainte. Minți fiindcă așa îți impun disciplina de partid și dorința de a prinde iarăși un loc eligibil la alegerile pentru europarlamentare.
E adevărat, în interviul din Le Figaro, dl. Ion Iliescu le trage o săpuneală atât lui Liviu Nicolae Dragnea cât și celor din anturajul actualului președinte al PSD care au făcut ca partidul să se afle astăzi într-o situație critică. Nu este însă nimic eroic în tot ceea ce spune acolo dl. Iliescu. Fostul președinte nu riscă nimic, nici măcar o diminuare a punctului de pensie. În privința decontării în justiție a vinilor enorme, a crimelor comise din ordinul său fie la Revoluție, fie cu ocazia mineriadelor nu mai am demult nici o nădejde. PSD a avut grijă să pună la punct justiția.
Din ianuarie 2017, când PSD a preluat guvernarea și a comis zilnic câte o ticăloșie, în primul rând pentru a-l salva pe Dragnea și sacrificând pentru aceasta viitorul României, dl. Ion Iliescu a tăcut mâlc. S-a comportat așa cum îi este felul, așa cum i-a impus-o structura de aparatcick pentru care regula de bază a supraviețuirii este să nu cumva să critici în public partidul și mai ales pe liderii acestuia.
Acum dl. Ion Iliescu a ieșit la atac deoarece se teme că praful și pulberea stau să se aleagă de creația lui politică, și nu fiindcă i-ar păsa în vreun fel de România. Nu i-a păsat nici în decembrie 1989, atunci când a avut grijă să o deturneze de la un parcurs autentic democratic, când era apologetul democrației originale. De ce i-ar mai păsa acum?
În zilele acestea când interviul din Le Figaro l-a făcut iarăși celebru, postul de televiziune Realitatea tv cade în greșeala de a-i premări lui Iliescu faptele de vitejie. Așa cum a făcut și în vara anului 2017, atunci când i-a ridicat statuie fostului premier Grindeanu care astăzi îi pupă iarăși nedemn, slugarnic mâna lui Dragnea ce l-a cumpărat făcându-l președinte la ANCOM.
La postul de televiziune cu pricina am auzit serile trecute și gugumănia că Ion Iliescu ar fi beneficiat pe tot parcursul ultimilor ani ai dictaturii de sprijinul constant al Europei Libere. Care l-ar fi recomandat drept salvator. Nici vorbă. Europa Liberă nu putea să facă asta în primul rând fiindcă i-o interzicea severul ei cod deontologic. Europa Liberă nu a făcut decât să difuzeze și să comenteze un articol publicat de Ion Iliescu în România literară, articol în care pe atunci directorul Editurii Tehnice făcea elogiul automatizării și informatizării. De care Nicolae Ceaușescu nici măcar nu voia să audă pentru că vedea în ele dușmanii socialismului. Roboții, calculatoarele ar fi urmat să înlocuiască în multe domenii forța de muncă umană, manipulabilă ideologic, iar Ceaușescu se temea că astfel nu va mai putea să ascundă șomajul mascat din România. Cu elogiul și plasarea pe soclu a lui Ion Iliescu ca parte a reușitei „revoluției” sale care a înlocuit-o pe cea adevărat s-a ocupat Televiziunea Română. Îndeosebi un ins pe nume Brateș Teodor. Care și el se bucură nederanjat de nimeni de pensie.
Ce poate fi mai nepotrivit decât faptul că în aceste zile, când se împlinesc 29 de ani de la Revoluție și când mai constatăm odată că morților nu li s-a făcut dreptate fiindcă așa au ordonat Iliescu, Voican-Voiculescu și urmașii acestora, i se aduc elogii aceluiași Iliescu, cu mâinile lui pătate de sânge? Care vor rămâne astfel indiferent de câte interviuri anti-Dragnea va acorda presei internaționale fostul președinte al României.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Nu știu ce articol a publicat Ion Iliescu în România Literară, dar în iunie 1989 am auzit cu urechile proprii la Europa Liberă despre înființarea Frontului Salvării Naționale de către Ion Iliescu. Asta în pofida negărilor lui repetate, după 22 decembrie 1989.

    În ultima perioadă a lui Ceaușescu, Ion Iliescu era susținut pe față de Gorbaciov și Mitterand, iar Germania Federală își negocia deja reunificarea la acel moment. Este greu de crezut că Europa Liberă făcea opinie separată, ”motorul franco-german” se pregătea deja pentru Maastricht, în perioada aceea.

    • Nu, din păcate sunteti in eroare. In vara anului 1989, Radio Europa Libera a difuzat un manifest semnat Frontul Salvării Naționale. A fost dezbătut intr-o editie a emisiunii Actualitatea românească de directorul de atunci al Departamentului Românesc al REL, Nestor Ratesh. La câtăva vreme după decembrie 1989, s-a descoperit si autorul textului. Se cheama Alexandru Melian si era cadru didactic la Facultatea de Litera a Universității din București. După 1995 a luat parte la o ediție a emisiunii Oameni, destine, istorie a REL, realizată de Mircea Iorgulescu. Inregistrarile acestor emisiuni au fost păstrate, le puteti accesa simplu, Vizitatia site-ul europaliberaorg arhiva istorica și va veti lămuri îndată.

  2. UNii ar zice „mai bine mai tirziu decit niciodata”:

    „Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil (Cico) Dumitrescu au fost inculpați în dosarul Revoluției, sub acuzația de infracțiuni contra umanității, a anunțat vineri Parchetul General.”
    Eu zic ca e tirziu, foarte tirziu. Din cauza acestei intirzieri am ajuns unde ne aflam.

  3. Emil Cioran spunea-,,Intotdeauna este prea tarziu”.

    Si totusi. Iliescu nu va avea nici un bulevard care sa ii poarte numele.

    Ion iliescu nu va avea nicio statuie in vecinatatea lui Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu.

    Si cu psd-ul cine stie ce se va alege…

    Sau, poate, nu va fi asa. Dar cum altfel?

  4. Mi se pare foarte curios sa aflu ca mai exista romani si chiar de alte nationalitati care sa il mai sprijine pe Iliescu. Inca din iarna anului 1990, din luna ianuarie mai exact, mi-am dat seama ca personajul amintit nu se poate dezice de ,, latele pe care l-a supt” din tinerete pan-la batranete. El a fost cel care a inventat minciuna postrevolutionara cand a declarat ca fsn nu este partid.Cand n-a recunoscut ca a chemat armata sovietica si minerii ca sa-l sprijine.Tot l ,, indicatiile lui pretioase” au fost mintiti minerii ca sa spuna ca au gasit dolari, masini de facut bani in sediul partidului national taranesc. Si acum minte, impotriva evidentei, crezand ca cei de la Le Figaro sunt psd-isti sau dintre cei cu ajutor social. Datorita lui suntem astazi in situatia in care suntem. Si el a avut ,, consilier” pe Dan Iosif, pe Serban Nicolae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Vaccinarea anti-COVID: între tipic statistic și potențial național

România este vaccinată cam cât ar prezice indicele dezvoltării noastre umane. Ne comportăm tipic statistic, suntem un punct cuminte pe o curbă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro