luni, februarie 26, 2024

Cum a redevenit erou Ion Iliescu

Zilele acestea provoacă discuții, dispute, devine materie primă pentru talk-show-uri interviul acordat de Ion Iliescu, asistat de Gelu Voican- Voiculescu, unor reprezentanți ai prestigiosului cotidian francez de dreapta Le Figaro.
Interviul a fost când negat, când asumat de intervievat, iar valoarea zicerilor fostului președinte al României și președinte-fondator al PSD (cu toate epifaniile sale cunoscute, care însă nu i-au schimbat nici măcar o singură clipă pernicioasa natură comunistoidă) minimalizată ori ridicată pe cele mai înalte culmi ale curajului și demnității. Unde mai pui că o insă profund dezgustătoare, fostă procuroare comunistă, după decembrie 1989 când țărănistă, când liberală, când aldistă, însă necondiționat tupeistă și arivistă, așa cum este numita Nicolai Norica, tocătoare de bani UE degeaba în calitate de europarlamentar cu prezențe consistente doar în studiourile Antenei 3, s-a grăbit să spună că Le Figaro ar fi un ziar comunist. Așa se întâmplă atunci când, la aproape 30 de ani de la Revoluție, te comporți exact cum ai făcut-o și înainte. Minți fiindcă așa îți impun disciplina de partid și dorința de a prinde iarăși un loc eligibil la alegerile pentru europarlamentare.
E adevărat, în interviul din Le Figaro, dl. Ion Iliescu le trage o săpuneală atât lui Liviu Nicolae Dragnea cât și celor din anturajul actualului președinte al PSD care au făcut ca partidul să se afle astăzi într-o situație critică. Nu este însă nimic eroic în tot ceea ce spune acolo dl. Iliescu. Fostul președinte nu riscă nimic, nici măcar o diminuare a punctului de pensie. În privința decontării în justiție a vinilor enorme, a crimelor comise din ordinul său fie la Revoluție, fie cu ocazia mineriadelor nu mai am demult nici o nădejde. PSD a avut grijă să pună la punct justiția.
Din ianuarie 2017, când PSD a preluat guvernarea și a comis zilnic câte o ticăloșie, în primul rând pentru a-l salva pe Dragnea și sacrificând pentru aceasta viitorul României, dl. Ion Iliescu a tăcut mâlc. S-a comportat așa cum îi este felul, așa cum i-a impus-o structura de aparatcick pentru care regula de bază a supraviețuirii este să nu cumva să critici în public partidul și mai ales pe liderii acestuia.
Acum dl. Ion Iliescu a ieșit la atac deoarece se teme că praful și pulberea stau să se aleagă de creația lui politică, și nu fiindcă i-ar păsa în vreun fel de România. Nu i-a păsat nici în decembrie 1989, atunci când a avut grijă să o deturneze de la un parcurs autentic democratic, când era apologetul democrației originale. De ce i-ar mai păsa acum?
În zilele acestea când interviul din Le Figaro l-a făcut iarăși celebru, postul de televiziune Realitatea tv cade în greșeala de a-i premări lui Iliescu faptele de vitejie. Așa cum a făcut și în vara anului 2017, atunci când i-a ridicat statuie fostului premier Grindeanu care astăzi îi pupă iarăși nedemn, slugarnic mâna lui Dragnea ce l-a cumpărat făcându-l președinte la ANCOM.
La postul de televiziune cu pricina am auzit serile trecute și gugumănia că Ion Iliescu ar fi beneficiat pe tot parcursul ultimilor ani ai dictaturii de sprijinul constant al Europei Libere. Care l-ar fi recomandat drept salvator. Nici vorbă. Europa Liberă nu putea să facă asta în primul rând fiindcă i-o interzicea severul ei cod deontologic. Europa Liberă nu a făcut decât să difuzeze și să comenteze un articol publicat de Ion Iliescu în România literară, articol în care pe atunci directorul Editurii Tehnice făcea elogiul automatizării și informatizării. De care Nicolae Ceaușescu nici măcar nu voia să audă pentru că vedea în ele dușmanii socialismului. Roboții, calculatoarele ar fi urmat să înlocuiască în multe domenii forța de muncă umană, manipulabilă ideologic, iar Ceaușescu se temea că astfel nu va mai putea să ascundă șomajul mascat din România. Cu elogiul și plasarea pe soclu a lui Ion Iliescu ca parte a reușitei „revoluției” sale care a înlocuit-o pe cea adevărat s-a ocupat Televiziunea Română. Îndeosebi un ins pe nume Brateș Teodor. Care și el se bucură nederanjat de nimeni de pensie.
Ce poate fi mai nepotrivit decât faptul că în aceste zile, când se împlinesc 29 de ani de la Revoluție și când mai constatăm odată că morților nu li s-a făcut dreptate fiindcă așa au ordonat Iliescu, Voican-Voiculescu și urmașii acestora, i se aduc elogii aceluiași Iliescu, cu mâinile lui pătate de sânge? Care vor rămâne astfel indiferent de câte interviuri anti-Dragnea va acorda presei internaționale fostul președinte al României.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Nu știu ce articol a publicat Ion Iliescu în România Literară, dar în iunie 1989 am auzit cu urechile proprii la Europa Liberă despre înființarea Frontului Salvării Naționale de către Ion Iliescu. Asta în pofida negărilor lui repetate, după 22 decembrie 1989.

    În ultima perioadă a lui Ceaușescu, Ion Iliescu era susținut pe față de Gorbaciov și Mitterand, iar Germania Federală își negocia deja reunificarea la acel moment. Este greu de crezut că Europa Liberă făcea opinie separată, ”motorul franco-german” se pregătea deja pentru Maastricht, în perioada aceea.

    • Nu, din păcate sunteti in eroare. In vara anului 1989, Radio Europa Libera a difuzat un manifest semnat Frontul Salvării Naționale. A fost dezbătut intr-o editie a emisiunii Actualitatea românească de directorul de atunci al Departamentului Românesc al REL, Nestor Ratesh. La câtăva vreme după decembrie 1989, s-a descoperit si autorul textului. Se cheama Alexandru Melian si era cadru didactic la Facultatea de Litera a Universității din București. După 1995 a luat parte la o ediție a emisiunii Oameni, destine, istorie a REL, realizată de Mircea Iorgulescu. Inregistrarile acestor emisiuni au fost păstrate, le puteti accesa simplu, Vizitatia site-ul europaliberaorg arhiva istorica și va veti lămuri îndată.

  2. UNii ar zice „mai bine mai tirziu decit niciodata”:

    „Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Iosif Rus și Emil (Cico) Dumitrescu au fost inculpați în dosarul Revoluției, sub acuzația de infracțiuni contra umanității, a anunțat vineri Parchetul General.”
    Eu zic ca e tirziu, foarte tirziu. Din cauza acestei intirzieri am ajuns unde ne aflam.

  3. Emil Cioran spunea-,,Intotdeauna este prea tarziu”.

    Si totusi. Iliescu nu va avea nici un bulevard care sa ii poarte numele.

    Ion iliescu nu va avea nicio statuie in vecinatatea lui Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu.

    Si cu psd-ul cine stie ce se va alege…

    Sau, poate, nu va fi asa. Dar cum altfel?

  4. Mi se pare foarte curios sa aflu ca mai exista romani si chiar de alte nationalitati care sa il mai sprijine pe Iliescu. Inca din iarna anului 1990, din luna ianuarie mai exact, mi-am dat seama ca personajul amintit nu se poate dezice de ,, latele pe care l-a supt” din tinerete pan-la batranete. El a fost cel care a inventat minciuna postrevolutionara cand a declarat ca fsn nu este partid.Cand n-a recunoscut ca a chemat armata sovietica si minerii ca sa-l sprijine.Tot l ,, indicatiile lui pretioase” au fost mintiti minerii ca sa spuna ca au gasit dolari, masini de facut bani in sediul partidului national taranesc. Si acum minte, impotriva evidentei, crezand ca cei de la Le Figaro sunt psd-isti sau dintre cei cu ajutor social. Datorita lui suntem astazi in situatia in care suntem. Si el a avut ,, consilier” pe Dan Iosif, pe Serban Nicolae.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro