marți, noiembrie 30, 2021

Cum ajung jurnaliștii în patul politicii

Raportul judecătorului Brian Leveson după scandalul din trustul de presă al miliardarului Murdoch a însemnat un moment de reflecție și de analiză pentru presa din Marea Britanie. Cum s-a ajuns la interceptări ilegale sistematice practicate de jurnaliști în beneficiul tirajelor și audienței, cine a îngăduit aceste practici și ce contribuție au avut politicienii și societatea în sine tolerându-le, sunt întrebări la care s-a răspuns doar parțial, prin măsuri luate pentru reglementarea presei scrise. Criza etică a jurnalismului britanic analizată în raportul de peste 2000 de pagini, după audierea a câteva sute de persoane, este un simptom al unei boli sociale cronice: delegitimizarea politicienilor și a presei după ce acestea și-au părăsit obligațiile civice în favoarea intereselor proprii. Intr-un studiu publicat în revista Ethical space nr.1/2013, cercetătorul media John Steel vede în concluziile raportului Leveson un diagnostic pus întregii societăți, de la cinismul dominant al vieții politice la insatisfacția și debusolarea morală a cetățeanului de rând. Apropierea toxică a jurnaliștilor de politicieni, interesele economice comune, puterea prea mare exercitată împreună, schimbă însuși rolul mass-media ca instrument al culturii civice democratice. Cu cincisprezece ani în urmă, Serge Halimi denunța fenomenul ”jurnalismului de curte”din Franța și imensa influență a unor inși cu etichetă de jurnaliști: ”Un mic grup de ziariști omniprezenți, a căror putere este este susținută de legea tăcerii, își impune propria noțiune de informație-marfă unei profesii tot mai fragilizate de teama șomajului. Acești aprozi ai ordinului sunt noii câini de pază ai sistemului nostru economic”. Scandalul creat de volumul ”Noii câini de pază” a pus pe jar clasa politică și pe cei 20-30 de formatori de opinie indicați ca vinovați pentru cangrenarea presei franceze și pentru precaritatea dezbaterii publice. Ceva s-a mișcat.

Departe de a nu dormi noaptea de grija decăderii morale a presei și a lumii, societatea românească înghite fără noduri fenomene din ce în ce mai deșucheate de concubinaj între presă și politică. După ce trustul Intact a fost trecut oficial în protocolul electoral al USL, la schimb cu locuri pe liste și funcții în administrație pentru oamenii lui Voiculescu, după ce Realitatea TV a urcat tovărășește pe baricada alegerilor, după ce RTV s-a pus la dispoziția lui Ponta în schimbul locului în parlament al patronului Ghiță și contracte în anexă, un întreg detașament de jurnaliști s-a mutat în 2012 de pe baricada șubredă a mass-media pe cea solidă a politicii. Ce i-a mânat într-acolo, are explicații. Branduiți ca jurnaliști, unii erau de mult în slujba puternicilor zilei, puseseră umărul la alegeri și meritau ca recompensă un loc de parlamentar, de consilier, o funcție, ceva. Alții au mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt. Gabriela Vrânceanu-Firea, combatantă activă în favoarea USL a trustului voiculescian, a făcut avere la trust (ziare.com dădea ca reper un câștig de aproximativ 130 000 Euro în 2011) și s-a ales parlamentar PSD. ”Acum 22 de ani am intrat în presă cu emoție și cu dorinta de a spune ceva, nu doar de a fi o prezență ștearsă…Anul acesta am împlinit 40 de ani și am avut un imbold interior de a-mi schimba domeniul pe care, poate cu prea multă lejeritate, l-am criticat uneori”, și-a motivat fosta jurnalistă alegerea. Ce va face în politică? Păi, se va ocupa de protejarea familiei (proprii?), a mass-media și a IMM-urilor. Cazul Tudor Barbu, rebut din TVR căzut în haznaua acum defunctului OTV, trebuie legat de nașterea avortonului politic PPDD, un partid ițit din manipulare, din cinismul ”mogulașului” Dan Diaconescu unit cu incultura mahalalelor, pe spinarea unui public transformat în electorat. Abia descins în parlament, Barbu s-a reorientat către partidul-apendice al trustului Intact, purtând spre mărețe culmi principiile, interesele poporului și deontologia. Cristina Țopescu de la Prima TV, a luat exemplul ilustrului său tată pentru un loc în politică, după ce afacerile slabe și un proces soldat cu executare silită i-au arătat calea către prosperitate. Argumentele sale sună fals:„Ca om politic, nu voi face decât să continuu să susțin și să lupt pentru cauze în care cred cu toată tăria și în care m-am implicat până acum ca jurnalist”. Numeroase alte exemple mai noi și mai vechi confirmă că singurul business sigur și de succes în România este politica. Radu Mazăre, primarul-saltimbanc al Constanței, traseista politică Olguța Vasilescu, azi primăriță a Craiovei, George Scutaru acum parlamentar, soții Săftoiu ajunși pe cai mari prin politică, toți aceștia și încă mulți alții (cazurile de proprietari de presă intrați în politică nu le analizăm aici) au fluturat cândva legitimații de ziarist, afirmând valori pe care nu dădeau doi bani. Și-au negociat bine notorietatea, au cântat la mesele adecvate, au căpătat putere, au făcut avere. Britanicii, francezii, chiar italienii îngrijorați de ”berlusconizarea” presei, își pun probleme și caută soluții pentru condiția jurnalismului din țara lor. La noi dezbaterea despre presă eșuează gâtuită de ultimele suspine ale lui Becali sau de înhumarea cu fast a ”regelui” romilor. Un jurnalism fără idealuri.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cum se face ca ati uitat un caz „celebru”?! Cazul poarta numele „Traian R. Ungureanu”, mare „jurnalist echidistant” la „Cotidianul” si foarte activ in timp ce figura pe statul de plata al PD-L cu misiunea declarata de a promova „imaginea portocalie”, ale carui „articole” erau tot atatea ode inchinate PD-L si lui Basescu, „jurnalist” care, va citez, „a mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt” si a aterizat drept in „patul europarlamentar” al PD-L.
    Un alt caz, cel al lui Sever Voinescu-Cotoi (legat de aceeasi publicatie) este mai putin jenant – si el „a mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt” direct in „patul parlamentar” al aceluiasi PD-L, dar, e drept, nu a fost prins in mod rusinos cu statul de plata in sac (asa cum s-a intamplat cu T.R.U.). Si cum hotul neprins e negustor cinstit…

    • @Timisoara,
      esti cam pripit si defilezi sub un nume care nu-ti apartine ;)
      Ai citit? „Numeroase alte exemple mai noi și mai vechi”.
      E clar ca dna Armanca nu a facut o lista complecta; altfel puteai sa-i reprosezi ca a scapat clona „etajul si santajul”, zis SRS.
      Chiar daca vrei s-o contrezi pe dna Armanca, nu faci decit sa confirm, cu exemplele tale, ca are dreptate :P

    • Nu stiu daca ma credeti, dar exact la ora 11 si 17 min. am postat mesajul pe care il reiau acum:

      ” o completare:
      domnii Traian Razvan Ungureanu si Sever Voinescu fac parte din aceeasi categorie.
      Multumesc pt. atentie ! ”

      Nu inteleg de ce respectivul mesaj nu a aparut.
      Dar ma bucur ca mai exista si alti cititori care remarca lucruri evidente …

      In rest , niste pacate amarate sunt cei care decid care comentarii corespund si care nu !

      • @ cozmin iliescu,
        te credem, doar ca nu era vorba despre Razvan, ci despre Radu.
        Ar fi si o alta „completare”: pe Sever Voinescu (ma mir ca nu ai adaugat si tu satisfacut Cotoi), deci pe S. Voinescu e greu sa-l numesti ziarist ori personaj care a lucrat intr-un trust de presa.
        Avea si are alta ocupatie de baza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro