joi, martie 28, 2024

Cum ajung jurnaliștii în patul politicii

Raportul judecătorului Brian Leveson după scandalul din trustul de presă al miliardarului Murdoch a însemnat un moment de reflecție și de analiză pentru presa din Marea Britanie. Cum s-a ajuns la interceptări ilegale sistematice practicate de jurnaliști în beneficiul tirajelor și audienței, cine a îngăduit aceste practici și ce contribuție au avut politicienii și societatea în sine tolerându-le, sunt întrebări la care s-a răspuns doar parțial, prin măsuri luate pentru reglementarea presei scrise. Criza etică a jurnalismului britanic analizată în raportul de peste 2000 de pagini, după audierea a câteva sute de persoane, este un simptom al unei boli sociale cronice: delegitimizarea politicienilor și a presei după ce acestea și-au părăsit obligațiile civice în favoarea intereselor proprii. Intr-un studiu publicat în revista Ethical space nr.1/2013, cercetătorul media John Steel vede în concluziile raportului Leveson un diagnostic pus întregii societăți, de la cinismul dominant al vieții politice la insatisfacția și debusolarea morală a cetățeanului de rând. Apropierea toxică a jurnaliștilor de politicieni, interesele economice comune, puterea prea mare exercitată împreună, schimbă însuși rolul mass-media ca instrument al culturii civice democratice. Cu cincisprezece ani în urmă, Serge Halimi denunța fenomenul ”jurnalismului de curte”din Franța și imensa influență a unor inși cu etichetă de jurnaliști: ”Un mic grup de ziariști omniprezenți, a căror putere este este susținută de legea tăcerii, își impune propria noțiune de informație-marfă unei profesii tot mai fragilizate de teama șomajului. Acești aprozi ai ordinului sunt noii câini de pază ai sistemului nostru economic”. Scandalul creat de volumul ”Noii câini de pază” a pus pe jar clasa politică și pe cei 20-30 de formatori de opinie indicați ca vinovați pentru cangrenarea presei franceze și pentru precaritatea dezbaterii publice. Ceva s-a mișcat.

Departe de a nu dormi noaptea de grija decăderii morale a presei și a lumii, societatea românească înghite fără noduri fenomene din ce în ce mai deșucheate de concubinaj între presă și politică. După ce trustul Intact a fost trecut oficial în protocolul electoral al USL, la schimb cu locuri pe liste și funcții în administrație pentru oamenii lui Voiculescu, după ce Realitatea TV a urcat tovărășește pe baricada alegerilor, după ce RTV s-a pus la dispoziția lui Ponta în schimbul locului în parlament al patronului Ghiță și contracte în anexă, un întreg detașament de jurnaliști s-a mutat în 2012 de pe baricada șubredă a mass-media pe cea solidă a politicii. Ce i-a mânat într-acolo, are explicații. Branduiți ca jurnaliști, unii erau de mult în slujba puternicilor zilei, puseseră umărul la alegeri și meritau ca recompensă un loc de parlamentar, de consilier, o funcție, ceva. Alții au mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt. Gabriela Vrânceanu-Firea, combatantă activă în favoarea USL a trustului voiculescian, a făcut avere la trust (ziare.com dădea ca reper un câștig de aproximativ 130 000 Euro în 2011) și s-a ales parlamentar PSD. ”Acum 22 de ani am intrat în presă cu emoție și cu dorinta de a spune ceva, nu doar de a fi o prezență ștearsă…Anul acesta am împlinit 40 de ani și am avut un imbold interior de a-mi schimba domeniul pe care, poate cu prea multă lejeritate, l-am criticat uneori”, și-a motivat fosta jurnalistă alegerea. Ce va face în politică? Păi, se va ocupa de protejarea familiei (proprii?), a mass-media și a IMM-urilor. Cazul Tudor Barbu, rebut din TVR căzut în haznaua acum defunctului OTV, trebuie legat de nașterea avortonului politic PPDD, un partid ițit din manipulare, din cinismul ”mogulașului” Dan Diaconescu unit cu incultura mahalalelor, pe spinarea unui public transformat în electorat. Abia descins în parlament, Barbu s-a reorientat către partidul-apendice al trustului Intact, purtând spre mărețe culmi principiile, interesele poporului și deontologia. Cristina Țopescu de la Prima TV, a luat exemplul ilustrului său tată pentru un loc în politică, după ce afacerile slabe și un proces soldat cu executare silită i-au arătat calea către prosperitate. Argumentele sale sună fals:„Ca om politic, nu voi face decât să continuu să susțin și să lupt pentru cauze în care cred cu toată tăria și în care m-am implicat până acum ca jurnalist”. Numeroase alte exemple mai noi și mai vechi confirmă că singurul business sigur și de succes în România este politica. Radu Mazăre, primarul-saltimbanc al Constanței, traseista politică Olguța Vasilescu, azi primăriță a Craiovei, George Scutaru acum parlamentar, soții Săftoiu ajunși pe cai mari prin politică, toți aceștia și încă mulți alții (cazurile de proprietari de presă intrați în politică nu le analizăm aici) au fluturat cândva legitimații de ziarist, afirmând valori pe care nu dădeau doi bani. Și-au negociat bine notorietatea, au cântat la mesele adecvate, au căpătat putere, au făcut avere. Britanicii, francezii, chiar italienii îngrijorați de ”berlusconizarea” presei, își pun probleme și caută soluții pentru condiția jurnalismului din țara lor. La noi dezbaterea despre presă eșuează gâtuită de ultimele suspine ale lui Becali sau de înhumarea cu fast a ”regelui” romilor. Un jurnalism fără idealuri.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cum se face ca ati uitat un caz „celebru”?! Cazul poarta numele „Traian R. Ungureanu”, mare „jurnalist echidistant” la „Cotidianul” si foarte activ in timp ce figura pe statul de plata al PD-L cu misiunea declarata de a promova „imaginea portocalie”, ale carui „articole” erau tot atatea ode inchinate PD-L si lui Basescu, „jurnalist” care, va citez, „a mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt” si a aterizat drept in „patul europarlamentar” al PD-L.
    Un alt caz, cel al lui Sever Voinescu-Cotoi (legat de aceeasi publicatie) este mai putin jenant – si el „a mirosit conjunctura favorabilă pentru a face un salt” direct in „patul parlamentar” al aceluiasi PD-L, dar, e drept, nu a fost prins in mod rusinos cu statul de plata in sac (asa cum s-a intamplat cu T.R.U.). Si cum hotul neprins e negustor cinstit…

    • @Timisoara,
      esti cam pripit si defilezi sub un nume care nu-ti apartine ;)
      Ai citit? „Numeroase alte exemple mai noi și mai vechi”.
      E clar ca dna Armanca nu a facut o lista complecta; altfel puteai sa-i reprosezi ca a scapat clona „etajul si santajul”, zis SRS.
      Chiar daca vrei s-o contrezi pe dna Armanca, nu faci decit sa confirm, cu exemplele tale, ca are dreptate :P

    • Nu stiu daca ma credeti, dar exact la ora 11 si 17 min. am postat mesajul pe care il reiau acum:

      ” o completare:
      domnii Traian Razvan Ungureanu si Sever Voinescu fac parte din aceeasi categorie.
      Multumesc pt. atentie ! ”

      Nu inteleg de ce respectivul mesaj nu a aparut.
      Dar ma bucur ca mai exista si alti cititori care remarca lucruri evidente …

      In rest , niste pacate amarate sunt cei care decid care comentarii corespund si care nu !

      • @ cozmin iliescu,
        te credem, doar ca nu era vorba despre Razvan, ci despre Radu.
        Ar fi si o alta „completare”: pe Sever Voinescu (ma mir ca nu ai adaugat si tu satisfacut Cotoi), deci pe S. Voinescu e greu sa-l numesti ziarist ori personaj care a lucrat intr-un trust de presa.
        Avea si are alta ocupatie de baza.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro