sâmbătă, februarie 27, 2021

Cum alegi scoala la care merge copilul tau? – o contributie la dezbatere

Ce-ti doresti pentru copilul tau? Sa se simta bine, sau sa se implineasca? Sa nu aiba nici un discomfort psihologic, sau sa se realizeze ca om? Sigur, cele doua nu se exclud, dar care e proportia potrivita? „Nu mai citi atatea carti, ca o sa o iei razna!” – spune un bunic de la tara. N-are dreptate, dar chiar nu e nici un sambure de adevar in ce spune?

Lucrurile sunt mai nuantate, desigur. Multi dintre noi au auzit cate ceva pe linia: „invatamantul ar trebui sa fi centrat pe formare de abilitati, nu pe memorare de cunostinte”. E inutil sa-l supui pe un copil stresului de a memora o cantitate mare de informatii. Mai bine l-ai invata sa faca anumite lucruri.

„Adica?”

In loc sa-l pui sa memoreze definitii ale unor curente literare, date, ani, nume, comentarii literare, etichete si clisee ale criticii literare, de ce sa nu-l inveti sa guste literatura, de pilda? Sau muzica. Si de ca sa nu-i inveti pe copii sa cante la un instrument muzical, in loc sa le citesti relatari insipide despre viata lui Mozart? De ce sa nu-i inveti in primul rand sa rezolve probleme practice folosind matematica, in loc sa-i pui sa memoreze teoreme si demonstratii pe care nu le inteleg? Poate tu ai facut facultatea de biologie, dar ei nu o vor face. De ce sa le predai ca si cand i-ai pregati pentru facultatea de biologie si nu ca si cand i-ai pregati pentru viata?

Am trecut pe furis la o alta problema – cea a nivelului pregatirii. Sa luam, de pilda, stiintele naturii. In loc sa-i burdusim pe copii cu informatii si prezentari detaliate ale unor teorii stiintifice avansate, poate ar fi mai bine sa ne intrebam mai intai: „Ce vrem sa-i invatam? Pentru ce ii pregatim?”.

Ce am raspunde la asta? Probabil, am spune ca vrem sa ii ajutam sa inteleaga spiritul stiintei moderne, specificul fiecarui tip de cercetare stiintifica si relatiile dintre diferitele discipline.

La sfarsitul liceului ar trebui sa poti citi fara probleme articole din revistele de popularizarea stiintei. Sa ti se para interesante anumite articole, sa-ti trezeasca curiozitatea, sa-ti produca o anumita satisfactie intelectuala. Sa poti avea o atitudine stiintifica fata de problemele practice cu care te confrunti. Sa ai o imagine de ansamblu asupra incercarilor oamenilor de a intelege natura.

„Nu e prea putin?”

Nu. Mai bine inveti un numar de lucruri simple si le repeti, pana cand te alegi cu ceva, in loc sa incerci sa te formezi ca si cand ar urma sa devii un om de stiinta. Ce folos ai daca stii sa reciti cateva ecuatii, dar faci tot timpul generalizari pripite si nu poti intelege de ce ti-a explodat oul in cuptorul cu microunde?

Revin. Ce ne dorim pentru copiii nostri? Sa ajunga niste oameni impliniti, desigur, chit ca nu e prea clar ce intelegem prin asta. Iar pentru asta trebuie sa fie educati. Vrem sa aiba parte de o educatie de calitate, nu doar sa nu-i avem in preajma cateva ore pe zi, ca sa ne putem vedea si de ale noastre.

Ce e o educatie de calitate? Sa fie tratati corect de catre profesori? Sa fie respectati ca persoane de catre acestia? Sigur, ne dorim si asta, dar are asta vreo legatura cu educatia? Vrem ca profesorii sa-si tina orele, dar asta e o conditie minimala a educatiei. Nu poti avea educatie daca nimeni nu joaca rolul de educator. De unde vine calitatea?

Cand luam decizii cu privire la educatia copiilor nostri tinem cont, desigur, de costuri si de beneficii. Costurile (cat e de departe scoala, cati bani vom cheltui, cat de usor sau greu va fi pentru copil sa se integreze acolo etc.) sunt mai usor de evaluat. Dar cum sa evaluezi beneficiile, daca nu-ti e limpede ce anume iti doresti pentru copilul tau?

Mi s-ar putea raspunde ca specialistii in pedagogie sunt cei care trebuie sa ne ajute sa raspundem la astfel de intrebari. Cu siguranta, studiile pedagogice pot sa iti arate ce metode sunt mai potrivite, date fiind anumite scopuri educationale. Alegerea scopurilor, insa, in functie de ce ne dorim pentru copiii nostri si de rolul pe care il are educatia in dezvoltarea lor asa cum ne dorim, nu e un lucru de care sa ne putem spala pe maini cu usurinta, lasandu-l pe seama pedagogilor.

Si atunci?

Sa spargem problema in bucati mai mici. Am putea, cred, sa incepem de aici. Care sunt abilitatile si deprinderile esentiale, pe care ar trebui sa si le formeze orice copil dupa primele patru clase? Cum aflam daca o scoala chiar are succes in formarea acelor abilitati la copii? Ce ne mai dorim in plus pentru educatia lor? Cat timp, cate eforturi si cati bani suntem cu adevarat dispusi sa cheltuim pentru asta?

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Scoala actuala urmeaza neabatut principiile lui Comenius, desi societatea s-a ,modificat structural semnificativ de atunci.

    Scoala romaneasca nu a reusit insa sa se desparta nici de proletcultism si nici de imperativul tamp al „invatarii pe de rost”.

    Practic, scoala romaneasca nu doar ca e ineficienta in ceea ce livreaza, ci formeaza si personalitati paranoide, obsedate de definitii, axate pe copiat (in general, in viata – administratorita de la blocul meu a pus usa de plastic la intrare ca „asa au pus si cei de la scara alaturata”…:-)).

    Principalul dusman al invatamantului romanesc este chiar scoala. Cu cat eliminam mai mult din influienta scolii asupra copilulu, cu atat el se va dezvolta mai arm,onios.

    Insa ne vom ciocni de o dilema majora: Copilul bine pregatit, ferit de influenta nefasta a scolii, nu isi va gasi locul itnr-o societata bolnava, intesata de analfabeti functionali, paranoici,semidocti, obsedati de „s-a mai facut asta?” si de „Vreau sa vad exact cuvintele alea!”. intr-un cuvant o societate a maimutzelor.

    Un copil bine pregatit pentru socetatea maimutzelor trebuie sa fie el insusi o maimutza, altfel va fi respins si se va simti foarte rau.

    Asta e dilema:
    a) invatam copilul in mod normal (eliminind influienta nefasta a scolii), dar il condamnam le emigrare
    sau
    b) Lasam scoala sa-si faca datoria – adica de a-l tampi, idiotiza pe copil- dar adaptandu-l astfel societatii actuale si viitoare si facand din el un dobitoc fericit.

    ?

    Cineva spunea „Dupa o batalie pierduta. nimic nu e mai trist decat o batalie castigata”.

  2. Ce este o educatie de calitate? O educatie care sa iti deschida mintea fara sa iti ofere prea multe raspunsuri formulate de altcineva inaintea ta. O educatie care sa te faca dornic sa afli mai multe atunci cand iesi dintre zidurile scolii – care sa iti pastreze flacara curiozitatii aprinsa in ochi (am vazut prea multi elevi care se uita in gol in timpul unor ore plictisitoare) si sa iti alimenteze creativitatea.
    O educatie care sa te faca sa te respecti si sa ii respecti si pe ceilalti, care sa te invete despre diversitate si despre toleranta. Una care sa te ajute sa iti intelegi propriul rol in comunitatea in care traiesti.

    Asadar vorbesc despre valori si nu despre cunostinte. Asta pentru ca traim intr-o lume in care nu mai este chiar atat de important sa cunosti anumite lucruri ci sa stii unde sa le gasesti atunci cand ai nevoie de ele. Intr-o lume in care trebuie sa gasesti solutii creative si rapide unor probleme cu care nu s-a mai confruntat nimeni pana acum.
    Ce lipseste multor scoli romanesti? In primul rand respectul (profesorilor pentru elevi si invers). Apoi increderea si nu in ultimul rand integritatea. Elevii copiaza la examene, profesorii puncteaza generos („sa nu ii stric media, ca nu mai poate intra apoi la un liceu bun”), aceiasi profesori plagiaza atunci cand au ocazia – si toata lumea simte ca asta este ok atata vreme cat obiectivul final – Diploma – este atins.

    Asa cum am spus de mai multe ori – nu poate exista educatie de calitate fara profesori foarte buni si motivati. Asadar as alege scoala in functie de calitatea profesorilor – atat cea profesionala cat si cea morala.

  3. Este foarte clar ce trebuie sa faca sistemul de invatamant. Ma caznesc putin in continuae sa prezint comparativ cateva obiective operationale -scoala „ideal” vs. scoala actuala

    a) Sa formeze deprinderea aflarii cauzelor proceslor si fenomenelor, in domeniile legate de stiintele naturii – sa invete sa puna intrebarea „De ce?” si sa caute raspunul la ea, sa intelega experimentul si observatia, sa formuleze ipoteze si sa gaeasca cai de demonstratie a concluzii
    a)” Impune memorarea definitiilor, a increngaturilor etc. in stiintele naturii, demonstratiile sunt invatate pederost

    b) Sa lege matematica de utilizarile sale, in domeniuil matematic/real
    b)” Desprinde matematica de utiliyarile sale si creaza deprinderea „rezolvarii de ecuatii” in situatii excesiv de abstracte sau aberant de ipotetice

    c) Sa identifice circumstantele si procesele esentiale in stiintele istorice
    c)” Impune mamorari, iar acolo unde analizeaza cauzele se limiteaza la cele evidente, imediate, fara relevanta istorica insa.

    d) Sa inteleaga psihologia umana, sa deprinda indemanari de cooperare cu altii
    d)” Exacerbeaz[ lcurul individual si glorifica competitia de dragul competitiei; exercitiile in comun sunt rare si lasate la voia intamplarii

    e) Sa perceapa in mod real fenomenul artistic, sa il integreze in viata sa.
    e) Educatia artistica se preda ca si cum maine elevii ar da examen la arta plastica e epocilor si a lumii; artele sunt desprinse de social, de contextul lor si prea putina atentie se da importantei frumosului in cotidian.

    Cam asa. Sigur, e un post rapid pe un blog, are limite si scapari.

    De ce nu exista o reforma a scolii romanesti in acest sens?

    Simplu, pentru ca nu se cere nimic din toate astea in viata reala. Un absolvent va trebui sa alerge dupa diplome si certificate, pe care daca le are, nimeni nu mai e preocupt si daca stie ceva in domeniul respectiv.

    Intre un serviciu sau produs livrat de cineva care gandeste cum se face si cineva cae il copiaza si il da fara prea multe ganduri, al doielea e dezavanajat pentru ca a consumat mai mult efort pe unitatea de rasplata. Prin urmare, cel care nu stie e recompensat social mai bine decat cel care stei.

    REzultatul e ca invatamantul se intrece in care vinde diploma mai ieftin, de fapt toti stiind si acceptand ca din moment ce doar diploma se cere, nu si cunostintele, de ce s-ar cazni sa invete ceva care i-ar face pe toti sa castige ai putin?

    Sola Deo gratia.

  4. Depre PDL si Boc sunt zeci de comentarii, iar despre scoala si copii – doua.

    Asta e motivul pentru care socala noastra arata asa cum arata: dezinteresul pentru proprii copii.

  5. Multumesc pentru comentarii. In ce ma priveste, m-am gandit in felul urmator. Un numar de abilitati mi se par de baza pentru un copil care termina patru clase: sa stie sa scrie si sa citeasca fara dificultati, sa poata realiza calcule aritmetice, sa stie o limba straina, sa stie sa foloseasca un calculator pentru a scrie si a citi, precum si pentru a se informa (ceea ce presupune sa stie sa isi caute informatiile pe internet), sa inteleaga niste clasificari elementare din biologie, geografie, istorie s.a. si sa le poata aplica la cazuri concrete, sa poata vedea regularitati si relatii cauzale in natura si sa inteleaga cateva principii elementare de mecanica etc.

    Le numesc „abilitati de baza” fiindca sunt presupuse de educatia lui ulterioara. Le-as adauga: abilitatea de a canta la un instrument muzical, deprinderea de a evalua critic ceea ce aude, curiozitatea stiintifica, simtul artistic, placerea de face sport, o serie de abilitati practice . Toate acestea mi se par indispensabile. Nu stiu cum va alege sa se dezvolte ca persoana copilul meu, dar n-as vrea ca vreuna dintre cai sa ii fie inchisa, datorita unei educatii deficitare.

    In ce priveste alegerea scolii, as incerca, bineinteles, sa aflu ce sanse are copilul meu sa-si formeze cat mai multe dintre aceste abilitati si deprinderi la scoala, in conditii bune. Imi e limpede, insa, ca nu toate lucrurile mentionate mai sus intra in obligatiile unei scoli publice, asa ca m-as pregati sa ii completez educatia acasa (de fapt, chiar incerc sa ma pregatesc).

    As prefera, in orice caz, o scoala in care, pe langa metodele obisnuite de predare, sunt incercate si metode noi, fiindca cred ca experimentele pedagogice, chiar daca nu produc rezultate spectaculoase, au macar darul de a mentine treaz interesul elevilor pentru ce se intampla la scoala.

    Si eu scriu in graba, bineinteles. :)

    • Pai vezi?!

      Toata lumea stie cum ar trebui (cu niste variatii pe care le-as numi „minore”)…

      Dar scoala noastra ii dai inainte cu mi-ti-tzi-ni-vi-li si mestesugul de tampire…

      Intr-un fimulet absolut uluitor din SUA – „Asteptandu-pe Sueprman” sistemul de invatamant era analizat si cineva care dorea sa il schimbe, spre binele copiilor spunea „Eu vreau, dar nu ma lasati singur!”.

      • A, si un raspuns simplu si la indemana despre :

        ” o scoala in care, pe langa metodele obisnuite de predare, sunt incercate si metode noi”

        Raspunsul este:

        Waldorf.

Lasă un răspuns la Dedalus Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Gheorghe Ștefanov
Gheorghe Ștefanovhttp://stefanov.gramo.ro
Născut în 1972, Gheorghe Ştefanov îşi termină studiile în filosofie la Universitatea din Bucuresti în 2001, cu o teză de doctorat pe tema filosofiei limbajului la Ludwig Wittgenstein. Publică în ţară şi în străinatate articole de specialitate pe teme de filosofia limbajului, filosofia logicii, filosofia acţiunii, filosofia tehnologiei şi filosofia religiei. În 2002 beneficiază de o bursă de cercetare în cadrul unui program special al fundaţiei Alexander von Humboldt. Între 2003-2004 lucrează ca editor pentru versiunea în engleză a HotNews.ro. Predă la Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti începând din 1995.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Una dintre cele mai bune carti de știință apărute în 2020, în Romania. Cititorul este pus la punct cu ultimele teorii din fizică și neuroștiințe printr-un discurs accesibil și personal. Sunt explicate noțiuni destul de dificile prin care se poate defini conștiința, ceea ce îi este propriu,  precum qualia, pe înțelesul oricărui om educat. Cumpara cartea de pe GiftBooks.

Citeste cateva pagini. 

Top articole

„Noua ordine” a lui Macron, o capcană pentru Europa Centrală și de Est

Discursurile recente de politică externă ale președintelui Macron, după alegerea lui Joe Biden la Casa Albă, ne arată că, de fapt, nu...

Calculator cuantic personal pentru 5000$

Bine, calculatorul acesta cuantic are doi qubiţi. Este sau nu primul calculator cuantic personal? 1. Ce este un calculator...

După alegeri. Sau cu ce gânduri mi-am dat demisia din USR

După alegerile parlamentare, au fost câteva demisii notabile din USR. În contextul ăsta, poate fi derizoriu să menționez faptul că și eu...

Criza Covid-19 și criza demografică. „O nenorocire nu vine niciodată singură”

Vaccinarea împotriva coronavirusului este în expansiune spectaculoasă ca număr de doze administrate populației în toate țările europene și rezultatele vor fi și mai impresionate după depășirea sincopelor în producerea/furnizarea vaccinurilor. Luând în considerare clasamentul țărilor după numărul dozelor la 100 de locuitori publicat de platforma Our World in Data, România se plasează pe o remarcabilă poziție, a 7-a

Trist, mizer sfârșit de domnie în TVR

Urât, penibil, în cel mai jalnic și mizer chip își trăiește ultimele zile actuala conducere a Televiziunii Române. O instituție ce nu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.