sâmbătă, august 13, 2022

Cum am ajuns să invidiem Republica Moldova

În bula de Facebook (și poate și prin alte locuri) a fost destul de mult entuziasm când Maia Sandu a publicat în urmă cu două săptămâni câteva poze cu o deplasare spre Bruxelles. În teniși, cu îmbarcare într-un avion low cost, poate și pe vreun loc fără spațiu în plus la picioare. Postarea în sine a fost diseminată de zeci de mii de ori. Reformele începute la Chișinău și propunerile sau numirile în funcții cheie (inclusiv în sistemul de justiție) a unor persoane cu CV-uri excelente fac de râs promisiunile guvernului Ciucă. Știrile cu politicieni (ultimul la rând, fostul președinte pro rus Igor Dodon), magistrați sau oameni de afaceri arestați amintesc cumva de DNA și de lupta anticorupție de la noi. Toate acestea adâncesc sentimentul că ne depărtăm nu doar de UE și de “România lucrului bine făcut”, dar până și Republica Moldova pare să joace într-o ligă superioară, o țară pe care o priveam până acum câțiva ani mai degrabă cu speranță de schimbare, în niciun caz cu vreo brumă de invidie.

Printre decidenții noștri, această schimbare de optică pare ori greu de suportat, ori tocmai bună de a încerca un transfer de capital. Sau ambele, de fapt. Europarlamentarii români s-au încolonat la o poză cu Maia Sandu în timpul vizitei mai sus amintite, iar mai marii de la București s-au erijat în ultima perioadă în cei mai înfocați suporteri ai Moldovei și, implicit, ai Maiei Sandu. Doar pentru a înțelege contextul, aceeași Maia Sandu nu era primită nici la Palatul Cotroceni, nici la Palatul Victoria, până acum ceva ani, când oligarhul fugar Vlad Plahotniuc era (și probabil încă este pentru unii) adevăratul interlocutor al României la Chișinău.

Cât ne privește pe noi, publicul larg, nu-i greu de înțeles de unde tendința de a supra aprecia orice acțiune dinspre Chișinău. Perspectiva prin care vedem Chișinăul trece acum prin lentila numită Maia Sandu și tindem să analizăm totul prin comportamentul acesteia (care pare firesc și relaxat, nu?), iar ultimele sondaje o plasează ca fiind liderul politic în care avem cea mai mare încredere. Și nici nu e greu de înțeles. Punem într-o comparație cum comunică și cum se comportă Maia Sandu versus Klaus Iohannis. Acum, la modul realist, spre cine să îți îndrepți speranțele? Pentru că și mulți dintre noi am votat probabil în 2014 pentru același tip de președinte (în 2019 probabil mai puțin, speranțele se cam duseseră la vale).

Iar pentru Republica Moldova este cel mai bun context pentru apăsat pedala în parcursul său european. Chișinăul cere statut de țară candidată, ceea ce ar presupune noi forme de asistență tehnică și financiară, Maia Sandu este primită la Bruxelles cu standing ovations, iar sumele de bani pompate dinspre Bruxelles sunt ridicate, fără măcar a lua în considerare planul de redresare economică pentru Republica Moldova. Asistența bilaterală este și ea semnificativă, cu numeroase granturi sau împrumuturi cu dobândă preferențială.  

Avem de fapt și o competiție între „suporterii” Republicii Moldova. Bucureștiul își revendică primul loc, relansează programul de asistență nerambursabilă de 100 milioane EUR pentru următorii 7 ani, ajută la completarea chestionarului pentru cererea de țară candidată, promovează o nouă foaie de parcurs pentru Parteneriatul Strategic și promite o infrastructură decentă spre granițele cu Moldova (energie, dar și poduri, bașca și drumuri de mare viteză). Multe dintre promisiunile Bucureștiului sunt prezente într-o analiză CRPE, dar avem până acum un Parteneriat Strategic cu Moldova ce nu s-a ridicat la nivelul promisiunilor. Nici pe departe.

La Chișinău însă, deși lucrurile se mișcă în direcția bună, viteza reformelor nu e cea așteptată de cei care au dat partidului Maiei Sandu o majoritate confortabilă la ultimele alegeri. Și nici de cum privim noi lucrurile (de obicei într-o cheie mult prea optimistă).

Dincolo de a avea așteptări realiste sau nu, cecurile în alb date partidelor (și chiar liderilor sau liderelor de stat) nu au termen nedefinit. Mai mult, și poate punctul cheie în această discuție, promovarea unei agende reformiste la Chișinău se lovește de rezistență atât din interiorul sistemului, cât și din afara sa. Există (prea) mulți actori care își doresc menținerea Moldovei într-o zona gri, iar o reforma sistemică are nevoie de oameni foarte bine pregătiți, una din ce în ce mai limitată într-o țară afectată masiv de corupție, clientelism și, desigur, migrație și salarii foarte scăzute în sectorul public.

Ultimele rapoarte de evaluare dinspre Bruxelles (Octombrie 2021) indică mai degrabă pași timizi în majoritatea sectoarelor (justiție, reforma administrației publice, energie, reformă electorală, etc.), concluzii susținute în domeniul justiției și anticorupție și de ultimul raport GRECO (Februarie, 2022).  Mult așteptata opinie a Comisiei Europene privind cât de pregătită este (sau nu este) Republica Moldova ar putea să fie publicată începutul lunii Iunie 2022 (fără o fi însă un fapt cert, ci mai degrabă speranța unui proces pe repede înainte privind solicitarea de a deveni țară candidată).

Mai departe însă de evaluările internaționale, guvernarea de la Chișinău este criticată și acasă. Pașii făcuți în a ieși de sub orbita Rusiei în ceea ce ține de aprovizionarea cu gaz și energie electrică (inclusiv gestionarea crizei energetice și relația cu Gazpromul și răspunsul la șantajul practicat de Rusia și separatiști în privința livărilor de energie electrică) sunt, totuși,  timizi. Transparența contractelor și modului de reglare a costurilor de import și costurilor pentru consumatori sunt insuficiente, iar influența foștilor lideri forte în continuarea schemelor ilicite este semnificativă. Recent, a mai explodat  o mini criză, cea a prețului la banala sticlă de ulei. Și, acolo, desigur, e vorba de un monopol care funcționează fără prea mult stres.

Inflația a ajuns în luna mai la 27%, iar costurile cu combustibilii se apropie de cele din România. La benzină sunt de fapt aproape similare, costul în Moldova fiind de circa 30 MDL (7.5 RON). Sigur, contextul este unul nefavorabil, cu creșteri majore în toate statele europene, dar publicul tinde să aibă mult mai puțină răbdare cu politicienii când economia este în piuneze.

Celălalt punct sensibil este opțiunea Republicii Moldova în raport cu războiul dus de Rusia în Ucraina. Desigur, pro Ucraina, dar fără a se ralia sancțiunilor europene și cu un comportament ce pare mai degrabă să se bazeze (sau să spere) că neutralitatea țării o va ajuta să nu aibă de suferit, Moldova pare înțepenită în a lua în calcul inclusiv o eventuală decizie de cum ar trebui să arate propria securitate pe termen scurt. Important de menționat însă că modul în care Moldova a gestionat (și gestionează) numărul foarte mare de persoane refugiate a fost aproape unanim apreciat.

Putea guvernarea de la Chișinău să facă lucrurile diferit (și mai bine)? Oricât ne place să facem scenarii, ar trebui să plecăm de la o ipoteză ușor de validat. Așteptările de mai bine sunt mereu mult mai ridicate față de ce poate livra o guvernare într-un termen relativ scurt (1-2-3 ani). Iar în Moldova, o țară cangrenată de corupție, a aștepta minuni pare o himeră.

Iar adevărul este că lucrurile se mișcă la Chișinău, dar poate nu la fel de repede pe cât am fi sperat (noi, dar mai ales cetățenii din Republica Moldova). Revenind la ideea de la început, a proiecta un semn egal între comportamentul și acțiunile  Maiei Sandu cu guvernul de la Chișinău (și performanțele sale) ne diluează puțin modul în care analizăm și evaluăm situația. Desigur, nici să comparăm guvernul de la București cu cel de la Chișinău de preferat, căci cel din urmă s-ar putea să câștige detașat.

Și o ultimă mențiune. România și-a setat un nivel ridicat de ambiție în raport cu Chișinăul. Dincolo de modul în care noi ne raportăm la ce se întâmplă în Moldova (și îmi e greu să cred că nivelul de apreciere va scădea prea curând), Bucureștiul are multe de făcut pentru a recupera din prostiile anilor trecuți. Majoritatea politică stabilă de la București, lipsită de orice ambiții de reformă în plan intern, s-ar putea să fie chiar o piedică pentru Chișinău. În noua foaie de parcurs a Parteneriatului Strategic avem ambiții ridicate și multiple angajamente, iar majoritățile politice solide din cele două țări au o șansă importantă de a rezolva pe termen mediu multe dintre aceste nevoi dacă vor dori cu adevărat progrese în proiectele la care s-au angajat. 

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Nu invidiem.
    Dar suntem intr-o mare susținere pentru Maia Sandu.
    Empatie pentru Maia Sandu!
    Nationala!
    Româneasca!
    Maia Sandu transmite speranta si incredere ca va face!

    Antipatitie cu KWI pentru ca e fiasco pentru Romania!
    Aroganta, infatuarea, avariția l-au trimis sub limita suportabilitatii publice.
    Toți Pițigoii numiți n functii publice de El si camarila sa sunt incompetenti.
    Poate numi cineva vreun proiect de țară făcut in 7 ani jumate?
    Demagogie la maxim e proiectul!

    Aici, multi am votat gresit, pentru ca nu mai suporta nimeni Dragnea si Ponta.
    A fost efectul de biliard.
    Si e praf Romania!

    Opera celor 7 ani și jumătate de domnie ai lui Klaus Iohannis, dă măsura viziunii și inteligenței sale politice.
    Care este!😡

    Desigur, dl KWI e foarte mulțumit de monstruoasa coaliție care i-ar mai putea da două mandate cu toate privilegiile incluse, desigur.
    Gasca de plagiatori si impostori e pregatita!

    Groaznic pentru Romania!

    Sper in Unirea Moldovei cu Romania condusa de Preşedintele Maia Sandu!
    Sper sa fie oameni politici luminati si responsabili care sa repete acum la aceste vremuri Unirea din 1859!

  2. Majoritatea stabilă a Puterii de la București nu *ar putea*, ci chiar frânează minunatele acțiuni ale Maiei Sandu și ale curajosului Guvern Gavriliță. Sunt câștigători detașați în politică și justiție în disputa cu politrucii de la București care n-au făcut nimic de, ca mâine, 33 de ani. Suntem rușinea Europei. Spuneți-mi o singură realizare măreață făcută de acești nepricepuți în tot acest timp.
    În afara devalizării României, ce-au realizat? Averi și…atât.
    Rușine să le fie, dar mă tem că nici din asta nu au.

Dă-i un răspuns lui Lucian Nicolescu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Alexandru Damianhttp://contributors.ro
Alexandru Damian lucrează în cadrul Centrului Român de Politici Europene (CRPE). A fost implicat în ultimii cinci ani în proiecte privind afacerile europene, bună guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest. Este absolvent de Științe Politice și a absolvit un Masterat în Studii Europene în cadrul Universității Libere din Bruxelles.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro