joi, martie 28, 2024

Cum am putea avea un CEZ daca am avea un stat destept

Principalul argument pe care il aud pentru infiintarea companiilor integrate este: Franta are EDF, Cehia are CEZ, Italia are ENEL, companii integrate si puternice, de ce sa nu ne facem si noi una-doua la fel, ca sa avem un actor regional puternic? Nu cumva Electra si Hidroenergetica ar fi acesti campioni regionali? Ca sa lamurim aceste lucruri, voi incerca sa explic mai jos: 1) la ce e bun un campion regional si care e diferenta intre campionii adevarati precum CEZ si colosii cu picioare de lut Electra si Hidroenergetica; si 2) care ar fi o solutie alternativa pentru un campion regional, „de stat”, in energie, daca statul nostru ar fi doar o bruma mai destept.

1) Care e diferenta intre CEZ, EDF, ENEL si colosii nostri cu picioare de lut, si la ce e bun un campion regional? In primul rand, trebuie sa intelegem ca rostul unui campion regional este sa fie profitabil, nu sa dea curent ieftin electoratului sau prietenilor politici, si nici sa duca in spate companii cu pierderi, cum sunt acum CNH, SNLO si Termoelectrica. “Statul” ca actionar la companiile de tipul CEZ are ca unic scop sa-si maximizeze dividendele pe care le incaseaza, care devin venituri la buget, si din care poate cheltui mai departe pe asistenta sociala, investitii publice, sau educatie, dupa cum crede de cuviinta. Electra si Hidroenergetica in schimb sunt construite cu obiective confuze si incompatibile. De exemplu, cele doua au scopul declarat de a mentine locurile de munca (in minerit), un obiectiv incompatibil cu profitabilitatea si care ar fi de neconceput la CEZ, EDF, sau ENEL.

Sa intelegem de asemenea ca acesti campioni europeni nu se consolideaza ca monopoluri in pietele locale de unde au pornit, ci devin companii competitive regional. UE vrea ca piata comuna de energie sa devina competitiva, adica pe nicio piata (locala sau regionala) sa nu existe o companie dominanta care sa-si maximizeze profitul exploatandu-si pozitia de monopol in detrimentul consumatorului. Intr-o piata competitiva, concurentii se lupta intre ei prin pret, tragandu-l in jos pana ajunge aproape de costuri; deci intr-o piata concurentiala consumatorul beneficiaza de cel mai mic pret care permite supravietuirea producatorilor eficienti, iar acesta este scopul pe care il urmareste UE. Cum pietele nationale inca nu sunt bine interconectate, UE face tot posibilul sa sparga monopolurile locale. In alte cuvinte, obliga “campionii nationali” sa-si vanda o parte din capacitati in pietele lor altor firme pentru a stimula concurenta, lasandu-i in schimb pe acesti “campioni” sa investeasca in alte piete. Exact asta se intampla cu EDF si cu ENEL, care vand sub presiunea Comisiei capacitati in Franta, respectiv Italia, si investesc in alta parte. Comisia Europeana n-a fortat inca Cehia sa faca acelasi lucru pentru simplul motiv ca CEZ nu are monopol acolo (cca 60% din consumul de electricitate in Cehia se acopera din import, CEZ fiind asadar in concurenta cu alte companii in Cehia). In alte cuvinte, UE face presiuni ca, in loc sa avem un producator de energie in Italia, unul in Franta, unul in Cehia etc., sa avem macar 3-4 in fiecare tara, acestia sa se lupte intre ei prin pret, iar consumatorul sa beneficieze de preturile cele mai mici dar economic sustenabile. In schimb, Electra si Hidroenergetica la noi se consolideaza local si vor detine impreuna 92% din piata de electricitate din Romania. Am demonstrat aici ca ele nu pot concura una cu cealalta nici pe piata romaneasca, avand monopol fiecare pe cate un segment al pietei angro de electricitate. Ele nu vor putea concura realmente pe piata regionala pentru simplul motiv ca nu suntem suficient de bine interconectati (capacitatea de import/export pe liniile Transelectrica e de cca 10% din consumul nostru). Asadar, daca in restul UE companiile se consolideaza regional, noi ne construim companii cu pozitie dominanta pe o piata locala, in detrimentul consumatorului.

Intr-o piata competitiva, cum incearca UE sa construiasca deocamdata pe bucatele, campionii regionali nu pot da curent ieftin nici consumatorilor casnici, nici prietenilor politici sau baietilor destepti. Daca ar da curent mai ieftin decat in piata, „campionul regional” ar da faliment: cum preturile in piata competitiva ajung sa fie doar putin peste costuri, cine da mai ieftin merge in pierdere. Asadar, nu vom putea avea campioni regionali cu forta reala si in acelasi timp protectie sociala prin „curent ieftin” sau ducand in spate firme falite ca sa nu creasca somajul.

In concluzie, cum functioneaza „campionii” europeni in energie, cei cu care vrem sa ne comparam? Isi maximizeaza profitul, insa fara a fi lasati sa-si construiasca monopol. CEZ, EDF, ENEL sunt companii profitabile, care nu duc in spate companii cu pierderi cum sunt CNH, SNLO si Termoelectrica la noi, si care intra in Electra si Hidroenergetica. CEZ & co. isi maximizeaza profitul, nu dau „curent ieftin” electoratului din diferitele tari unde actioneaza vanzand la preturi sub cost, cum se intampla la noi (ma refer la piata reglementata). Nici nu vand la preturi sub piata, cum face acum Hidroelectrica in faimoasele contracte cu „baietii destepti”, la jumatate din pretul de pe OPCOM. Si nici nu acopera pierderile altora prin smecherii contabile, cum s-a intamplat ani de zile in CONEL si cum s-ar intampla daca unim unitati profitabile (Hidroelectrica, Nuclearelectrica) cu cele care merg de multi ani pe pierdere. In loc de asta, Electra si Hidroenergetica nici nu-si maximizeaza profitul, nici nu vor actiona intr-o piata competitiva. Adica rateaza exact cele doua calitati ale campionilor pe care vrem sa ni-i luam drept model.

2) Am putea avea si noi un “campion” de talia lui CEZ? Da. De fapt, am putea avea chiar doi campioni, daca statul ar fi destept, Hidroelectrica si Nuclearelectrica. O sa iau ca exemplu ce s-ar putea face cu Hidroelectrica:

sa vanda la preturi competitive pe OPCOM si sa-si mareasca profitul, pentru a avea bani de investitii. Daca Hidroelectrica si-ar vinde electricitatea pe OPCOM, prin licitatie cui da mai mult, ar putea obtine preturi cu cel putin 20-30% mai mari, chiar daca ar continua sa vanda ca si pana acum „in banda” (afacere paguboasa, pentru ca avantajul competitiv al Hidroelectricii il reprezinta faptul ca poate sa raspunda cel mai repede la varfurile de consum, adica curentul cel mai scump din piata. Si mai profitabil ar fi sa vanda tot curentul pentru care exista cerere de varf de consum la pret de varf de consum, mai mare, vanzare care sa se faca tot competitiv pe OPCOM)

sa construiasca Tarnita, un proiect care costa 1 miliard EUR (si care consta intr-un soi de „baterie mecanica” – un lac de acumulare in varf de munte, in care se urca apa cand consumul de electricitate in piata este mic si in care se da drumul la apa ca sa produca electricitate cand e varf de consum; cu asta, mentii mult mai ieftin echilibrul intre consumul fluctuant si productia continua). Proiectul Tarnita e extraordinar de profitabil, lucru care se stie de ani de zile, iar privatii s-ar fi omorat pentru el. Hidroelectrica nu are bani sa-l construiasca singura, insa ar putea face un joint venture cum incerca sa faca Nuclearelectrica pentru constructia Unitatilor 3 si 4 Cernavoda (proiectul Energonuclear). Investitia in Tarnita s-ar recupera in cativa ani, deoarece “produsul” are cerere pentru: echilibrarea viitoarelor unitati 3 si 4; echilibrarea a 7000 MW centrale eoliene; sau cumpararea de curent de echilibrare de catre Ungaria. Hidroelectrica ar avea de ales dintre cele 3 oferte pe cea din care va castiga mai mult!

sa vanda pe bursa pachete minoritare de actiuni, peste cativa ani (cand se stabilizeaza si bursa). Avantajul major al acestei operatiuni ar fi nu atat ca ar aduce bani privati pentru investitii (un lucru in sine foarte important) ci ca actionarii minoritari ar face presiune pentru transparenta si cresterea profitabilitatii Hidroelectrica. De exemplu, niciun actionar minoritar privat nu ar accepta continuarea practicilor „vanzarilor catre baietii destepti” si ar da in judecata proprietarul majoritar (MEC) imediat ce o asemenea afacere s-ar repeta, deoarece ar pierde din profit.

– cu banii pe care ii incaseaza din maximizarea profiturilor (vanzare competitiva) si atrasi din bursa (vanzarea de pachet minoritar de actiuni) poate sa faca mai tarziu investitii in strainatate, adica exact ce face CEZ: fie cumpara companii profitabile existente prin alte parti, fie face investitii greenfield, nu neaparat in hidro, ci poate face investitii in eolian, termo pe gaz sau orice altceva in alte tari; de ce nu? Si-ar dispersa si “riscurile de seceta” cu ocazia asta, ar putea deveni o companie „cu mix de productie”, daca asta ni se pare sexy, o companie care sa conteze in regiune prin puterea financiara si profitabilitate.

Cum ziceam mai sus, exact asta inseamna un “campion regional”: o companie care conteaza in regiune, nu un monopol acasa. Hidroelectrica ar putea deveni un CEZ daca ar face exact ce face CEZ: sa investeasca profitabil, in alte tari, sa-si maximizeze profitul, nu sa acopere acasa gauri negre.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Legile pietei sunt pt catei, cainii aia mari transeaza altfel concurenta, prin alte parghii. Cu alte cuvinte tu nu o sa patrunzi niciodata pe piata franceza, nu pentru ca nu ai fi competitiv ci pentru ca institutiile lor te blocheaza. Isi urmaresc interesele nationale cu orice pret si nu se dau in laturi de la nimic (a se invata lectia irakiana).

  2. O precizare, apropo de campionii europeni in energie: CEZ si EdF sunt companii cu actionariat majoritar de stat, in timp ce Enel e privata. Cata vreme toate trei se comporta ca maximizatori de profit si sunt bine guvernate, asta arata cat de artificiala e discutia „de stat” vs „privat” cand e vorba de pietele de energie, si cat de irelevanta e eternul argument „sectorul energetic e strategic, deci statul e cel care trebuie sa fie proprietar”

    • Necunoasterea istoriei si geografiei nu scuza lipsa de logica. Eliminarea extractiei de carbune din Franta s-a facut in 1965-1968, Italia si Cehia NU AU AVUT vreodata o extractie de carbune. NOI O AVEM. La nivelul intregii tari, desfiintarea mineritului va avea un cost economic de X (nu vreau sa-l dezbat ca sa nu fac fata unor contraargumente futile). Daca acest cost e suportat de guvern, atunci MAMUTII se nasc fara tare. Dar asta nu inseamna ca romanul nu are de platit nimic. Daca nu se face nimic (opinia dnei Nutu), eliminarea carbunelui va costa exact aceeasi cifra DE LA BUGETUL STATULUI. Iar problema esentiala nu am rezolvat-o: ce facem cand nu e suficienta apa (amintesc ca si Cernavoda s-a oprit la Dunare joasa)??? Pornim niste termocentrale pe care nu le mai avem? pornim niste termocentrale pe care le-am conservat (atentie ca si asta costa si nu putin!!!)? Im portam curent (de unde si la ce pret punctual)?? La aceste intrebari nu exista raspunsuri simple, nu presa va decide si vor trebui luate in considerare si efectele sociale („desfiintarea Vaii Jiului”, „desfiintarea Carbunelui din Oltenia”).

      • Eu spun ca nu toata Termoelectrica si minele trebuie inchise, ci bucatile care merg pe pierderi. Mai exact, minele alea care s-au golit de carbune si acum extragem din ele o combinatie de pamant si ramasite de carbune de calitate foarte proasta. Asta e, rezervele se mai si epuizeaza.

        Specialistii in energie (vedeti pe site j-constantinescu.org) argumenteaza ca mixul de surse de energie pentru o strategie energetica viabila ar fi 5×20: 20% carbune (marea majoritate lignit); 20% gaz; 20% hidro mare; 20% regenerabile (hidro mic, biomasa, geotermal, vant); 20% nuclear. Prin comparatie noi avem acum cca 40% carbune, din care o parte nu se mai poate tine pe picioare pt ca resursele se epuizeaza.

        • vad cu satisfactie ca primaparte a mesajului (carbunele in Italia,Cehia, Franta) a fost acceptata.Acum partea a doua: tranzitia de la cifra de 40% de azi pana la ce sustine dl Constantinescu cum se face? Investitiile nu sunt de doi lei.Le suportam direct de la bugetul statului -extrem de limitat la partea de investitii- si le platim direct prin taxe si impozite sau le includem in cei doi mamuti si le platim -tot noi- prin intermediul pretului energiei? TRADUS ALTFEL: plateste -mai mult- utilizatorul sau -cam- egal toata lumea? iata cum decizia nu mai e economica ci SI politica. La aceste consideratii economice se adauga costul social (dar inevitabil) al esalonarii desfiintarii unor zone miniere. Pe o nota personala mi-as dori ca un „ZMEU DE PRESA” sa trebuiasca sa conduca macar un an o companie (de stat sau privata) de o oarecare marime. PS.Si dl.prof Ilie Serbanescu a rezistat numai doua luni ca ministru al Reformei, dupa care a constatat ca e mai usor sa stai pe margine si sa critici.

  3. Cealalta situatie ar fi in care se urmareste totusi profitul ( si inca unul rapid), insa compania devine proprietate kazaha. Nu simt ca daca ar fi proprietate de stat ar fi mai aparata de un asemenea scenariu.

  4. Dna Nutu, o parte din argumentatia dvs este corecta si va felicit pentru ea. O alta parte este insa pur teoretica si livresca in sensul ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Eu nu stiu cat este de privata o firma ca si ENEL dar ce stiu sigur este ca succesul companiilor gen EDF, ENEL si chiar CEZ este facilitat foarte mult de faptul ca sunt „impinse” de state puternice. Sa nu ne imbatam cu apa rece si sa credem ca Franta sau Italia trateaza aceste companii ca pe simpli „jucatori” pe piata energiei. Achizitiile facute de aceste firme in strainatate sunt in primul rand achizitii strategice, pentru ca imediat dupa aceasta majoritatea cheltuielilor necesare modernizarii si functionarii sunt dirijate catre furnizori din tara mama . In plus, au devenit structuri atat de mari si complexe incat nu puteti sti dvs cu siguranta ca nu includ si elemente care lasate singure nu ar sucomba in secunda 1.
    Vorbind de monopoluri versus piata libera, ce parere aveti despre faptul ca distributia energiei electrice in Italia este un cvasi-monopol ENEL? Productia si distributia in domeniul energiei sunt mult prea interdependente ca sa ne facem ca un monopol pe unul din segmente ar fi balansat prin spargerea lui pe celalalt. Sau, sa nu uitam de ex ca ENEL este in momentul de fata cea mai indatorata companie energetica, de unde putem sti ca nu se va dovedi o constructie pe principiul balonului imobiliar care s-a spart in 2008?

    Adevarul este ca in final ceea ce conteaza foarte mult este calitatea managementului. Si problema principala care se pune tocmai asta este: daca , indiferent de structura companiei, statul roman este in stare sa asigure un astfel de management si sub ce forma.?

  5. Problema este veche si greu de rezolvat.
    In perioada anilor 90 Energia romana(indiferent de nume) a fost o banca mai mare decit Bancorex. S-a dat (remarcati expresia, S-A DAT nu S-A VINDUT) curent marilor consumatori (23 August, Republica, IMGB, oteluri Galati, Tirgoviste, etc) cu plata peste ani sau deloc, in conditiile unei inflatii galopante. S-a dat caldura catre populatie in aceleasi conditii.
    In acelasi timp s-a dezlantuit o campanie furibunda in presa contra celor ce lucrau in sistem (faimoasa femeie de servici de la CONEL), pregatindu-se marile tunuri de mai tirziu (contractele de vinzare ieftina de curent, modernizarile de centrale sau taierile lor).
    In schimb, in afara celor 2 grupuri de la Cernavoda, grupuri incepute prin anii 80, nimic major in materie de producere nu a intervenit.
    Evident ca daca principiile termodinamicii nu s-au schimbat si deci randamentele termocentralelor tot mici ramin, au aparut schimbari in materie de ars carbunele, de protectie a mediului, etc. Ori aceste schimbari nu se reflecta in productia de azi a energiei termice. Prin lume au aparut grupuri mari ce merg pe ciclu combinat, turbina cu gaz, turbina cu abur…
    In plus, trebuie inteles ca energia electrica si termica sunt marfuri ELECTORALE.
    Acum multi ani am facut niste calcule si ajungeam la concluzia ca in timp ce benzina, oul, piinea, zaharul, carnea, uleiul se scumpisera de citeva sute de ori, pretul energiei electrice si al celei termice crescusera de citeva zeci de ori.(Atunci nu exista abonamentul la curent) Este greu, dar nu imposibil de umblat prin arhive si de cautat.
    Este absolut evident (aproape ca un postulat matematic) ca nimeni din fruntea companiilor energetice n-a avut ca obiectiv de manageriat profitul sau maximizarea lui, cind a fost cazul.
    Profitul a fost destinat propriilor buzunare sau amicilor de afaceri. In materie de profit acesta nu are culoare politica.
    Insa nu trebuie uitat ca nu primeaza numai aspectul economic. Este un sistem energetic in care trebuie mentinut un echilibru intre consum si productie, ca apar disfunctionalitati in productie ce trebuie compensate imediat din alta parte, ca si disfunctionalitati in consum si care si astea trebuie compensate imediat. Priviti o harta energetica si vedeti pe unde sunt capacitati de productie si pe unde cele de consum.
    Energia nu e ca altele de genul daca nu facem azi recuperam miine sau in zilele urmatoare.

  6. Nu ma voi referi decat la titlu, „stat destept” nu exista, nici aici, nici aiurea.
    Toate institutiile statului sunt populate de persoane. Atunci cand vom avea persoane responsabile, cu tinuta morala, cu minte deschisa, o sa avem si companii energetice sau de orice fel.
    Pentru ca acum nu avem avem „baietii destepti”, copii de politicieni cu firme de intermediere cu profit de milioane si un singur angajat, ENEL care pune in tariful energiei investitii inexistente, suntem bantustanul Europei.
    In rest, ce se face in articol este studiu de caz, ce ar fi daca ar fi. Dar nu este.

    • Gine, iata triunghiul Bermudelor: A.kwh ieftin pt. populatie, B.profit maxim pt. compania de curent si C. investitii in tehnologie. Cum nu le poti avea pe toate trei, alege doua si lasa-te iinjurat de ceilalti 67%.

  7. cu tot respectul, presa scrie ce mai aude pe la colturi; foarte grav pentru „stabilirea si demascarea adevarului”; justitiarul in energie ar trebui sa fie ANRE-ul, CA-urile , AGA-urile care reprezinta statul si nu in ultimul rand general managerii care sunt nominalizati politic; nu trebuie inceput ABC-ul de aici? ( ps. dl constantinescu nu este un guru al sistemului-nu mai citati)

  8. Intrebare : ce patron (statul, in cazul nostru) isi pune in conditii de concurenta propriile firme (producatorii de energie pe diverse filiere/combustibili) ?
    In loc sa puna la punct o strategie normala, in care producatorii privati (inclusiv CEZ, ENEL, RWE etc.) sa faca investitii noi/retehnologizari care sa concureze centralele statului, noi am impartit RENEL in niste chestii cu costuri total diferite din cauza combustibilului utilizat (hidro, nuclear, carbune, hidrocarburi) si nu din cauza performantelor tehnologice.
    E vorba de strategia celebrei Comisii de strategie si reforma coordonata de nu mai putin „celebrul” Jean Constantinescu, strategie a carei aplicare a permis aparitia baietilor destepti si parazitarea producatorilor de energie.
    In aceste conditii, desi costurile mari sunt la producatori, profitul intra in buzunarele intermediarilor care nu baga nici un leu in investitii.
    Cam asta e singurul efect al „pietei concurentiale”.

    PS
    Jean Constantinescu nu este, in nici un caz, o referinta.
    E doar o ramasita a fostului CNST (Consiliul National pt. Stiinta si Tehnologie), consiliu creat de Pingelica pt. savanta de renume mondial,acad. prof. dr. ing. etc.).
    La lovilutie, JC a fost chemat de Ilicescu in sediul CC, ca tovaras de nadejde/incredere.

  9. Otiluta, mama, ai tu habar ce mizerie este cu CEZ-ul?
    Quiz: cand a fost calcata CEZ de o echipa de anchetatori ai Cimisiei Europene, care au luat documente ?

  10. Stimata domnisoara,
    Despre energie si producerea ei isi dau cu parerea si neavizati si experti. Am un ziar din 2002, in care, o stimabila domnisoara Elena, parca, scria ca la hidrocentrala Portile de Fier se fabrica relee.Evident, nu specifica daca de curent sau de tensiune. Revenind la articolul dumneavoastra, opinia mea e ca cele doua companii ce se vor infiintate aduc siguranta economiei romanesti. Nu dezvolt aici teorii despre producerea, transportul si distributia energiei, e prea mult. Dumneata, decat sa compari mere cu pere, mai bine ai face un studiu de caz pe CEZ. Aceasta companie dezvoltata in toata Oltenie, incaseaza banii pe consum dupa propriile reguli, nu dupa legile Romaniei. Verificati cu cate zecimale zice ANRE sa incaseze si ce face CEZ-ul. Sa fim si noi macar 1/2 natinalisti ca francezii, de ex. Sa ne uitam, adica, in farfuriile noastre si pe urma sa ne dam cu parerea.

  11. O alta precizare: CHEAP Tarnita-Lapustesti nu este extrem de profitabil. Nu este nici macar putin profitabil. De aceea este atit de greu pentru Hidroelectrica sa atraga investitorii. Mai ales cind vrea sa isi pastreze 51% din proiect. Va fi foarte bine daca proiectul va recupera banii in 25 de ani dar ma indoiesc.

  12. este un pic cam tarziu sa speram la un CEZ romanesc. Jocurile in tarile ex-comuniste au cam fost facute si nu prea mai e loc pe piata si pentru noi.

    CEZ este o companie complexa, cu investitii in producere si distributie de energie, in timp ce companiile noastre sunt pe extractie si producere de energie.
    CEZ a fost capitalizata eficient de la inceput si la un moment dat, dupa cum spunea un reprezentant de-al lor prin 2004, ‘se scaldau in cash’.
    Nu e cazul pentru cele doua companii romanesti, care are din start datorii semnificative si o infrastructura destul de invechita pe ansamblu.
    CEZ este o societate pe actiuni de la bun inceput, si, dupa cum bine spuneti, chiar daca statul detine majoritatea managementul este autonom si lasat sa faca profit.

    Ar mai fi si alte argumente care nu sustin sperantele dvs, inclusiv lipsa unui management competitiv si deschis la minte, interesele politice si economice de a tine companiile la stat inscopul obtinerii de avantaje de grup etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Otilia Nutu
Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analista de politici publice în energie la Expert Forum și este Co-chair al Eastern Partnership Civil Society Forum

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro