duminică, aprilie 18, 2021

Cum am putea să ne punem ordine în revoltă?

În situații cumplite precum cea a tragediei din clubul #colectiv este de-a dreptul imposibil să stabilești un pic de ordine în revoltele care te încearcă la 4 ani după ce, din cauza corupției, a delăsării, a neglijențelor, a complicităților de esență mafiotă, 64 de oameni și-au pierdut viața și mai multe zeci au rămas mutilați pe viață.
Mai ales atunci când afli că prima grijă a respectivelor autorități a fost aceea de a-și ascunde vinovățiile.
Cum să pui o ordine în sentimente și cum să afirmi că e mai grav faptul că autoritățile nu au știut atunci cum să reacționeze, că s-au comportat vădit haotic și că grija lor principală a fost să dosească de Procuratură, de victime, de familiile acestora, de opinia publică, de presă un filmuleț de 20 de minute care îi pune la zid pe toți responsabilii din domeniu decât detaliul că inșii în cauză recunosc spăsiți că nici acum lucrurile nu stau cu mult mai bine?
Cum să nu te simți cuprins de revoltă în clipa în care vezi că mărturisirea în cauză vine din partea celor plătiți să coordoneze instituții, organisme al căror rost e acela nu de a produce constatări rostite pe tonuri de lamento, ci de a sări, și nu oricum, ci pregătiți temeinic, în sprijinul populației aflate la ananghie?
Nici urmă de mustrări de conștiință, nici cel mai mic indiciu de regrete. Nici din partea șefului Departamentului de resort din succesivele guverne ale României, dl. Raed Arafad, înțepenit în funcția de secretar de Stat a câta oară prins zilele acestea cu minciuna și cu mâța în sac, nici din partea șefilor Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, d-nii Orlando Șchiopu și Mihai Guță. Pe care i-am văzut reacționând, după ce cotidianul Libertatea a făcut public filmulețul cu pricina, asemenea unor elevi de gimnaziu prinși fie cu copiuțe, fie cu lecția neînvățată. Dând din colț în colț, fugind de acuzații, dar și de ochii și de microfoanele presei, formulând răspunsuri parțiale, țâfnoase, infantile ori mincinoase de-a dreptul sau preferând să compună mesaje de dezvinovățire pe rețelele sociale.
Dacă dl. Raed Arafat ar mai fi avut un biet rest de onoare, și-ar fi prezentat instantaneu demisia din funcția de secretar de Stat pe care a mânjit-o cu atât mai mult cu cât datoriile lui morale față de români sunt mai mari decât cele ale oricărei alte oficialități.
Dl. Arafat nu ar fi trebuit să uite că ei, românii simpli, l-au apărat de acuzațiile nedrepte ce i-au fost aduse în anul 2012 de fostul președinte Traian Băsescu. Însă cum de atunci și până astăzi dl. Arafat a comis greșeli în cascadă (și în cazul accidentului aviatic din Apuseni, și în tragedia de la #colectiv căreia a vrut să îi mușamalizeze aspectele neconvenabile, și în afacerea Caracal) domnia-sa ar trebui să dispară instantaneu din spațiul public.
La fel cum ar trebui să o facă și domnii Orlando și Guță care, în conferința de presă de joia trecută, s-au comportat la fel de laș precum au făcut-o șefii Jandarmeriei după incidentele din 10 august 2018,
Cum să nu te revolte fuga de răspundere a fostului ministru al Sănătății, un ins pe nume Nicu Bănicioiu, care, în 2015, declara senin că sistemul medical românesc este pregătit și capabil să acorde asistență la cel mai înalt nivel victimelor de la #colectiv? Câte vieți ar fi fost salvate dacă dl. Bănicioiu nu ar fi fost ori un mincinos, ori un fanfaron ori un incapabil sau toate laolaltă? Care acum fuge de întâlnirea cu Justiția?
Cum să nu te scoată din țâțâni revoltătoarele mărturisiri ale d-nei Păcălici în fustă, cu numele din buletin Pintea Sorina, care, la final de mandat, trebuie să admită că din 2015 și până astăzi progresele din spitalele de arși au fost puține. Că în 2019 nu avem decât 12 paturi în plus față de cele de care dispuneam în 2015 pentru astfel de cazuri. Și aceasta când în 2017, ca urmare a unor promisiuni mincinoase, partidul din care face parte d-na Pintea a preluat puterea și și-a început guvernarea catastrofală, vorbind despre construirea a 8 spitale regionale?
Și cum să nu te simți jignit de-a dreptul atunci când jalnicul Ion Cristoiu susține ba în emisiuni tv, ba în editoriale că dezvăluirile de acum nu sunt decât niște acțiuni dirijate împotriva lui Victor Ponta? Ori când un individ plătit din bani publici, de fapt un propagandist deghizat în membru CNA, așa cum este Radu Herjeu încearcă să minimalizeze la ordin de partid dezvăluirile?
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. România e o țară neguvernată, eșuată, îndatorată și furată de o șleahtă de tupeiști care au distrus tot. Hoția, tupeul, minciuna și amatorismul au pătruns peste tot. Nu alegerile sunt soluția, ci proteste pașnice masive și repetate. Nu de “politicieni” avem nevoie, ci de profesioniști care sa conducă tehnic, și poate ieșim din mizerie in următorii 30 de ani. Visez, desigur…

  2. s-a facut ceva de atunci?

    – au fost antrenati pompierii?
    – exista usi deschise de evacuare peste tot?
    – se gandeste careva la ce se intampla in caz de incendiu?
    – inca multe puncte aici de adaugat …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Fostul deţinut politic Petre Pandrea îi scrie premierului Ion Gheorghe Maurer (august 1965)

Primul gând care ne-a trecut prin minte, după ce am descoperit şi citit scrisoarea inedită de mai jos, a fost despre „sindromul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro