vineri, martie 29, 2024

Cum apărăm politica de coeziune a Uniunii Europene

În timp ce Bruxelles-ul pare un câmp de bătălie pregătit pentru marea înfruntare – revizuirea Cadrului Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene (UE) 2014 – 2020 pentru a răspunde provocărilor ridicate de valul de refugiați – autoritățile române trebuie să știe clar ce obiective au, cine ne sunt aliații, care sunt riscurile şi să fie pregătite pentru negocierile care vor urma.

În această săptămână, am votat, la Strasbourg, prioritățile Parlamentului European pentru revizuirea Cadrul Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene (UE) pentru perioada 2014 – 2020. Cadrul Financiar Multianual al Uniunii Europene este, pe scurt, bugetul multianual al UE 2014 – 2020. Aceste priorități vin înaintea propunerii de revizuire a perioadei cadrului financiar pe care Comisia Europeană o va adopta până la finalul acestui an.

Buget vechi, priorități noi

Toată lumea are așteptări ridicate de la această propunere de revizuire a bugetului european, mai ales că, în prezent, operăm într-un cadru bugetar adoptat în 2013, deci înainte de valul de refugiați veniți în Europa, dar și anterior invaziei Rusiei în Ucraina. Problema majoră este că actualul buget multianual a fost construit în jurul priorității de la momentul adoptării lui, adică nevoia de revenire la creștere economică sustenabilă prin generarea de locuri de muncă, investiții în infrastructură, cercetare, inovare și prin finanțarea politicilor tradiționale ale Uniunii Europene (UE), precum coeziunea și agricultura.

Ne aflăm acum în situația în care noile priorități apărute între timp, criza refugiaților, situația din Vecinătatea estică, nu pot fi finanțate adecvat din cauză că reglementările europene plafonează alocările pentru categoriile bugetare destinate combaterii efectelor crizei refugiaților sau acțiunii externe, iar instrumentele bugetare pentru situații neprevăzute fie sunt prea rigide, fie nu sunt mobilizate suficient de des.

Soluții de revizuire: buget mai mare sau mai multă flexibilitate

În prezent, discuția despre revizuirea bugetului se poartă în jurul a două posibile soluții: alocăm mai mulți bani pentru bugetul comunitar, în special pentru stoparea fluxului de refugiați și acțiunea externă a UE, sau extindem flexibilitatea actualului buget. Această extindere s-ar putea traduce fie printr-un transfer mai ușor de resurse între capitolele bugetare, fie prin introducerea unor prevederi care să ne permită mobilizarea de resurse noi doar atunci când apar noi priorități sau dacă Uniunea se confruntă cu crize pentru care nu există resurse bugetare suficiente.

Prima soluție, deși este de dorit, fiind în permanență cerută de către Parlamentul European, are slabe șanse de reușită pentru că statele membre contributoare nete la buget nu vor să dea mai mulți bani către Uniunea Europeană. Valul de populism antieuropean din unele state occidentale îi face pe actualii lideri foarte sensibili și reticenți la propuneri de majorare a bugetului.

Soluția a doua este o mai mare flexibilitate bugetară. Însă ce înseamnă această flexibilitate și cum poate ea afecta România? Parlamentul European propune ca instrumentele speciale din buget care permit să se mobilizeze bani în plus față de cei prevăzuți să devină cu adevărat funcționale și, în același timp, să aibă o valoare mai mare.

Până în prezent, mobilizarea unor bani pentru situații neprevăzute se putea face cu condiția ca acei bani să fie compensați de la alte capitole bugetare sau din bugetele anilor următori. Acest lucru înseamnă că, practic, mobilizarea a 1 miliard de euro în anul 2017 pentru securizarea frontierelor trebuie să fie compensată fie în același an prin reduceri de la alte rubrici bugetare, fie diminuând plafoanele bugetare ale anului/anilor următori.

O altă variantă este folosirea banilor neutilizați la buget într-un an ca venit la bugetul pentru anul următor. În prezent, bugetul UE nu poate avea surplus sau deficit, deci ceea ce rămâne neutilizat într-un anumit an (sau din cauză că unele state membre au absorbit mai puține fonduri europene decât au estimat, ori din cauză că Uniunea a colectat o sumă mai mare din amenzi sau penalități) se întoarce la statele membre sau diminuează contribuția acestora în bugetul pentru anul următor. Parlamentul cere ca acești bani să rămână în buget și să poată fi folosiți pentru prioritățile UE.

Ce are de făcut România

Impresia mea este că încă nu s-a conturat la nivel național o strategie concretă privind viitoarele discuții referitoare la revizuirea bugetului. Se știe că nu dorim tăieri de fonduri, asta deși istoria recentă ne arată că nu suntem capabili să cheltuim acele fonduri europene care ni se pun la dispoziție gratuit, argument folosit împotriva noastră de cei care vor reducerea fondurilor de coeziune. (În această situație, ce putem face noi cel mai bine este să absorbim în mod eficient toate fondurile de coeziune care ne stau la dispoziție, investind în proiecte de infrastructură cu impact pozitiv pe termen lung care să ducă la creșterea competitivității României – infrastructura rutieră, cercetare, inovare etc.).

Ca vicepreședinte al Comisiei pentru bugete a Parlamentului European și raportor din partea Grupului PPE pentru bugetul UE din 2017, eu am stabilit care sunt prioritățile bugetare și, timp de mai multe luni, am avut runde de negocieri pentru a-mi impune amendamentele, care au și fost votate ca atare. Acestea vizează creșterea alocărilor financiare pentru proiectele de investiții, îmbunătățirea gestionării fondurilor menite să stopeze fluxul de refugiați către Europa, precum și alocări suplimentare pentru statele din Vecinătatea estică.

Acum este momentul ca Guvernul României să dezvolte o strategie clară de poziționare în viitoarele negocieri, care să includă prioritățile țării noastre, posibile alianțe cu alte state membre pentru atingerea acestor priorități, linii roșii (adică acele chestiuni pe care nu le vom putea accepta sub nicio formă) și, mai ales, proceduri pentru atingerea acestor obiective: ce ne dorim să obținem, cu cine stăm de vorbă, când, ce oferim la schimb. Altfel, riscăm din nou să pierdem trenul fondurilor europene, ceea ce va oferi la negocierile pentru bugetul multianual de după 2020 și mai multe argumente dușmanilor politicii de coeziune, politică de care România beneficiază din plin pentru că în baza acesteia țara noastră primește fonduri europene structurale de miliarde de euro pentru investiții interne.

O strategie clară a României pe subiectul revizuirii bugetului UE este cu atât mai importantă cu cât, peste trei ani, țara noastră va prelua Președinția rotativă a Uniunii Europene. Modul cum ne îndeplinim acum prioritățile la nivel european este un bun indicativ despre maniera în care vom reuși să ne implementăm prioritățile în timpul Președinției UE a României în 2019. Dacă acum cetățenii românii sunt cei care așteaptă o bună reprezentare a intereselor lor în Europa, peste trei ani, toată Uniunea Europeană va fi afectată pozitiv sau negativ de modul în care România va conduce Europa timp de 6 luni pe durata președinției UE.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. buna ziua

    se vorbeste de un nou BVC, insa analiza executiei „vechiului” BVC ce spune ? ..in acest articol sunt multe Sfaturi insa nimic, un comentariu depsre executia BVC ului vechi…ceva tipuc UE ?

  2. Nu reusesc sa pricep de ce criza refugiatilor necesita alocari bugetare semnificative. Aici e vorba exclusiv de faptul ca tarile din prima linie (Italia si Grecia) sa-si indeplineasca obligatiile de legate de apararea frontierei externe a UE. Cum de Spania reuseste sa o faca cu mult succes, chiar daca e mult mai aproape de tarmurile Africii ca Italia?! Aici nu e vorba de mai multi bani, ci de sanctionarea (gratis :-D) a tarilor ce nu-si indeplinesc angajamentele.

    Abordarea autorului exemplifica fara dubii genul de atitudine ce pune umarul la disolutia UE si nicidecum la intarirea coeziunii ei: In loc sa treaca la aplicarea de sanctiuni imediate si severe pentru cei ce-si calca in picioare angajamentele oficiale si produc probleme imense intregii comunitati, birocratii bruxellezi cauta disperati niscai parale ca sa recompenseze incalcarile si ca sa-i incurajeze sa mai comita si altele in viitor…

    • Nu cred ca ai intales corect problema….
      In principal nu este vorba ca tarile de frontiera nu isi fac treaba in depistarea persoanelor care incearca sa treaca clandestin, desi sunt si din aceia dar sunt un procent nesemnificativ fata de cei care vin gramada pe nave si trebuie preluati de autoritati. Din cauza conflictelor din zonele din care vin, ei au statut de refugiati si nu stiu ce conventii semnate de statele „moderne” obliga statele sa aibe o atitudine de intr-ajutorare. Practic statele sunt obligate sa ii primeasca si evident sa le ofere conditii cat de cat decente…. Nu merge sa ii trimita inapoi cum faceau francezii cu romanii, ai nostrii neavand un statut anume (in afara de infractori dovediti :)) ). Practic banii sunt folositi nu pntru intarirea frontierelor care deja in partea vestica sunt ok, ci pentru a finanta infrastructura de primire si acomodare a zecilor de mii de refugiati care au dat buluc intr-o perioada foarte scurta. Trebuie intales ca apararea coastelor este foarte usor de facut pe mare, mai ales la cat de militarizata este mediterana in contextul Crimea/Siria, dar nu poti sa faci un genocid si le scufunzi imbarcatiunile…
      Referitor la remarca ta despre situatie din Spania, ar trebui sa ne uitam pe harta (http://static5.businessinsider.com/image/564cb5cf2491f99d008b6319-960/gti15_results_rank_300dpi.jpg) si sa vedem vecinii celor in discutie Spania, Italia, Grecia. In timp ce situatia in tarile invecinate Spaniei (Maroc, Algeria si Tunisia) este cat de cat ok, avem o Libie in haos ce alimenteaza traficul de persoane direct in Italia, si o Sirie (nu este vb numai de sirieni, refugiatii venind cam de din toate zonele la vest de Afganistan) care isi trimite refugiatii direct pe mare catre Grecia sau prin Turcia tot pe mare catre Grecia, mai rara prin M Neagra spre noi sau bulgari (aici depinde si cum decid turcii sa umble la robinetul cu refugiati).

      • Ba a inteles-o foarte corect. Dupa cum oricine ti-a citit comentariul trebuie sa fi inteles ca tu te ocupi de dezinformare si propaganda.

      • Domnule,

        Pana in vara 2015 nici musca nu trecea frontiera greco-turca. Asa cum nici azi nici musca nu trece frontiera turco-bulgareasca. Pe masura ce Grecia incepea sa nu mai primeasca parale de la Bruxelles s-a apucat de amenintari. Iata par egazmplu ce spunea ministrul grec al apararii in primavara lui 2015:

        http://www.paginaeuropeana.ro/grecii-ameninta-iar-ue-nu-ne-dati-bani-va-trimitem-jihadistii-pe-cap/

        Uimitor cum s-au implint toate profetiile sale, nu-i asa? :-D

        Dupa referendumul din iulie 2015 in care grecii au votat ca nu mai vor sa-si plateasca datoriile, de cum au inceaput sa apara primele cereri serioase de masuri de austeritate din partea UE, dintr-o data au inceput sa treaca prin Grecia refugiatii ca prin branza, de a uitat toata lumea de falimentrul grecesc :-D. Peste 1 milion. Apoi intre timp Grecia a primit o noua transa de 90 de miliarde de euro, fara sa faca nici o reforma serioasa si dintr-o data valul de refugiati se subtiaza… Le mai da senila tante Europa niscai parale palikarilor si in curand nici musca nu va mai trece din Turcia.

        Ceuta si celeate mici posesiuni spaniole de pe malul african al Mediteranei sunt inconjurate de garduri multiple prin care practic nu se trece. De asta migratia africana in Spania e foarte redusa. Cautati de curiozitate pe youtube „refugees Ceuta” sau „refugees Melilla”. Apoi marina spaniola a patrulat ani de zile la limita apelor teritoriale marocane si algeriene. A arestat nenumarati traficanti, iar pe migranti i-a intors inapoi. Asa ca practic nu mai are probleme in acest sens, cu toate ca intre cele doua maluri ale Gibraltarului se poate trece usor cu ambarcatiuni mici. Marocul e la randul sau plin de africani ce incearca sa treaca in UE prin Spania. Cumm nu reusesc se duc in Libia, de unde le iese pasienta.

        Cum Libia e in haos total, e infinit mai simplu ca marina italiana sa patruleze in apele teritoriale libiene, sa intoarca din drum vasele cu migranti, sa le distruga dupa debarcarea pasagerilor si sa-i aresteze pe traficanti.

        Ramane cum am stabilit. Daca grecii si italienii ar fi sanctionati sever de UE, ar invata sa-si apere forntierele asa cum o fac spaniolii si bulgarii. Pana atunci refugiatii ramano arma cu care falitii UE santajeaza administratia debila de la Bruxelles pentru mai multe parale…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Siegfried Muresan
Siegfried Muresan
Siegfried Mureșan este un economist și om politic român, deputat european din partea Partidului Național Liberal. Născut la Hunedoara, Siegfried Mureșan a absolvit cursurile Academiei de Studii Economice din București și programul de Master în Științe Economice și Management la Universitatea Humboldt din Berlin. Siegfried Mureșan se află la al doilea mandat de europarlamentar. Este vicelider al Grupului PPE din Parlamentul European, președinte al Delegației Parlamentului European la Comitetul Parlamentar de Asociere UE - Moldova și membru în Comisia pentru bugete și în Comisia pentru afaceri economice și monetare. Siegfried Mureșan este, totodată, vicepreședinte al Partidului Popular European.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro