joi, aprilie 18, 2024

Cum arată pământul după impactul care a ucis dinozaurii

Undeva, la marginea lumii libere, niște gunoaie comuniste put. Faptul că mirosul nu mai deranjează pe nimeni nu e o surpriză. Micile afaceri de familie ale politicienilor români sunt furtuni într-un degetar oriental.

Au împânzit țara cu păzitori de corp bădărănoși, ne umplu timpul în vacanțe cu false competiții de proiecte, nu știu să facă absolut nimic, sunt nuli. Puterea nu le servește, pare că și-au pierdut mințile. Toată chestia e să existe liniște ca în cele câte sute-mii de metri pătrați în care stau izolați fiecare să-și facă un grătar. Sau să dea la pește.

Ochii le sunt injectați de vicii. S-ar părea că vor ca după ei să se stingă lumina. Dar întrerupătorul are firele pe afară și tot ce vedem sunt scuturături parlamentare, bâțâieli, agitați, băieți veseli triști și domni triști veseli – la externe. Blazarea le urcă precum igrasia pe pantaloni în sus.

În spirit de glumă unul mulge o oaie, altul mulge mai multe. E o mioriță generalizată de supraponderali care au drepturi asupra unor teritorii. În care strâng de ugere, mănâncă și vorbesc despre trecut. Viitorul trebuie să fie trecutul. O rocadă la mijloc de partidă în afara tablei de șah. O rocadă cu dușmanii civilizației occidentale.

Încovoiați de teamă mulți s-au înclinat. Ajunși de oboseală oamenii așteaptă plauzibilul. E un soi de sclavie la propria comoditate, sau la propriul orgoliu de a nu accepta realitatea răului.

Răul ne vorbește, ne spune ce să facem. E o situație aparte, care seamănă tot mai mult cu creștinismul primar. E vreme de rezistență, sau de joc în hora apucăturilor.

E limpede că nu ne vom lăsa încălecați, și, indiferent de consecințe, nu vom ceda acestor oameni.

Cuvintele se lasă greu la pământ, asemenea unor stropi de plumb într-o atmosferă dintr-un element cu mult mai greu. E atmosfera acestor zile.

Pământul arată bine. Toată vietățile suferă, mai puțin dinozaurii.

Dar aceasta e o iluzie a noastră. Pentru că dinozaurii nu mai există. E suficient să ne ștergem la ochi, să ieșim din reveria-coșmar, să ne tragem de mustață, să ne pișcăm.

A refuza. A te insubordona absurdului. Fără multe discuții, fără negocieri. Întorcând spatele. Nu ne intersează aceste persoane. Lumea lor de câteva sute – mii, să le fie de bine.

Privirea să ne fie către standarde înalte. Nu toți pot fi scoși din mlaștină, și nu e treaba noastră să o facem.

Când oameni mor ucisi pe stradă in Europa noastră să te mai ocupi cu scrisul articolelor înseamnă ca ori ești nebun, ori ești nesimțit, ori chiar înțelegi ce faci.

Esti nebun dacă te crezi intr-o bulă de siguranță in care îți vezi linistit de ale tale.

Esti nesimțit dacă o faci cu gândul la imagine publică atuncă cand semenii tăi suferă.

Înțelegi ce faci când scrii ca să dezvolți o cultură civică perenă, în măsură să țină societatea civilă ca un element central al modului de viață european și o armă culturală impotriva îndobitocirii minților.

Evitați nebunii si nesimțiții, sunt doar niste paraziți iresponsabili ai unei culturi pe care o distrug mai intens ca terorismul. Și ca cei de la putere.

Optimismul ne vine din realism.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Bine gindit, bine formulat. Prea multi prosti conduc tara asta. Prea mult tupeu care nu ascunde decit caractere primitive, fara valoare umana, fara empatie fata de popor, fata de tara. Molima hotiei, a mincinii, a travestiului este mai puternica decit onoarea, demnitatea unei constiinte nepatate a unei imagini fara umbre pentru ce va fi dupa. Te obliga sa gindesti la alternativa de a fi partizan de vremuri noi.

  2. ii supraestimati domnule…dupa dinozauri, astazi au ramas niste sopirle limbute pe la televiziuni, niste gusteri smecheri care se folosesc de vechimea dinozaurilor pentru a-si lua niste pensii acolo…si vreo citiva crocodilasi care put pe gramada de cadavre in descompunere de dupa marea migratie a ideologiilor de pe un mal pe altul…apoi, citeva haite bolsevice de hiene fricoase care parca ar musca, parca n-ar musca si ele din rezultatele votului turmei de dobitoace.

  3. foarte bine punctat ! dictatura hard este oarecum mai usor de suportat. cei care au murit cu oasele frinte n temnite aveau credinta si speranta ca brutele nu s eterne, ca viitorul nu le apartine, iar mai devreme sau mai tirziu lumea si va urma cursul normal. dictatura soft este infinit mai greu de contracarat. ea nu mai opereaza neaparat cu forta bruta, dar o mentine n forma latenta gata de atac. o jigodie mincinoasa, lacoma, inepta si perversa lucreaza la radacina (esenta) pirjolind fara sa mai lase loc de regenerare. se ascund in spatele ideologiilor umanitare ( social democratice ) cind in fapt sint niste paraziti / lichele de cea mai joasa speta.

  4. Problema e ca ei au in spate oameni asemenea lor, pe care ii reprezinta.

    Tanti tafnoasa de la ghiseu, doreii care se fac ca sapa o groapa, dar mai mult dorm la umbra… Ce treaba au ei ? Ei cred ca nu fura, ca isi iau salariul cinstit si se cred victimele celor de sus, ca aia de sus fura. Ei doar au un servici prost si la banii pe care ii iau… Dar de fapt fura si ei, in felul lor, si inca cum ! E plina tara de din astia ca nicaieri in lume, Mari cinstiti, mai muncitori. Unii au ajuns chiar sus, foarte sus… fara sa aiba nici o realizare, doar furaciuni, incepand cu diplomele ! Toti fug ca dracul de tamaie de o societate libera concurentiala. Da, patronul lui Dorel a dat spagi cui trebuie ca sa ia lucrarea, a fentat concurenta. La fel si tanti de la ghiseu, are probabil vreo 3 mastere, s-a angajat pe pile plus diplome la misto. A fentat concurenta si asta va face toata viata, cu ajutorul celor de deasupra… Nu zic totul e legal la oamenii astia, cel putin la suprafata, dar cum ramane cu morala ?

    Dupa o societate sovietica in care indivizii s-au dezvatat sa faca legaturi cauza-efect, am ajuns intr-o societate amorala, nu mai avem un minim simt al imoralitatii faptelor noastre…. Povestea e mai complexa, comunismul ne-a facut pe toti complici la o mare imoralitate. Chiar daca te duceai si munceai in liniste, tot erai complice cu regimul. N-am auzit pe nimeni in 27 de ani caindu-se macar un pic pentru asta. Nu, toti s-au grabit sa se declare sus si tare 100% curati, n-au avut ei treaba, altii au fost vinovatii, ca ei s-au bagat in partid doar ca asa era trendul atunci, ca au fost informatori pentru ca au fost stransi cu usa, in rest, ei au fost curati ca lacrima.

    Si asa am ajuns acum, nu ne pasa de nimeni din jur, uitati-va cum parcam, cum ne purtam unii cu altii. Toti vor sa li se dea, se considera mari neindreptatiti, nu conteaza de la cine se iau banii, care e costul pe care il platim in final cu totii, parintii se bucura de 100 de lei la pensie fara sa le pese ca ai lor copii mor pe soselele proaste, ca daca n-au plecat peste mari si tari atunci probabil lucreaza blazati pe 300 EUR la niste badarani pe care i-ati descris in articol, ca ai lor nepoti invata cate 35 intr-o clasa iar invatatoarea isi imparte atentia dupa sacosele primite tot de la cei pe care i-ati descris. Nu conteaza cati medici pelaca. Ati auzit vreunul din cei multi sa voteze pentru binele colectiv ? Nu, el voteaza strict pentru el incepand cu cel care se bucura la o galeata si o sticla de ulei si terminand cu cel cu facultate, omul cu Spiru Haret care stie in sinea lui ca e tot un fel de Dorel si ca trebuie sa sustina prin vot actuala stare de fapt fara de care el ar fi un zero.

    Nu, izolarea clasei politice nu este singulara. Cand suntem intrebati despre vederile politice, nu ca as vrea sa pun eu mare baza pe doctrine si chestii din acestea, totusi, e paradoxal ca majoritatea ne declaram sus si tare „socialisti”. Dar nu ne pasa de societate, habar nu avem cum sa ne purtam in ea. Toti traim izolati, nu ne pasa de ceilalti, dincolo de familie, de gasca, ma rog, cei cu care ne intalnim din cand in cand la o samanta, un gratar orice altceva ne place sa facem… Insa restul nu conteaza. Faptul ca cei mai smecheri, profitori, borfasi ( cine altcineva ?), si-au dat seama cum sa ii prosteasca pe oamenii singuri ai acestei tari si fac politica tarii, este oarecum normal.
    Ramane de vazut daca, cei dintre noi care totusi au inca o minima morala, simt etic si vor sa construiasca o societate aici, mai pot face ceva sau mai bine merg sa puna umarul la o societate deja functionala din alte zari.

  5. Imi pare foarte bine ca ati avut timp sa punctati realitatea. Nu pot decat sa ma raliez tuturor celor de mai sus . Poate in timp o sa aruncati la gunoi mizeria de astazi, dar atentie, urmasii vin cu aceeasi educatie. Elevii de 10 vor fi muncitorii de maine pentru beizadelele de 6-6,5

  6. Foarte frumos text.
    Numai că la întrebarea „de ce România este singura ţară fost comunistă care nu a scăpat de comunism în cei 28 de ani care au trecut?” răspunsul este stânjenitor pentru toţi.Ce aţi făcut,domnilor,timp de 28 de ani?De-abia după 28 de ani am devenit „realişti”(că „optimişti” nu ştiu de ce am fi…)

  7. Nici un sistem politic nu se poate mentine fara suportul unei largi parti ale societatii. Chiar daca puterea este preluata initial de un grup restrans, acel grup nu se poate mentine nici prin teroarea cea mai crunta. De secole romanii s-au adaptat rapid la circumstante noi pana cand am ajuns modificati genetic.
    Ceea ce se intampla in Romania de azi nu e nou, cititi Momente si Schite de Caragiale si veti gasi acolo intreaga panoplie de personaje descrisa in articolul de mai sus.
    Mult trambitata perioada intrebelica n-a fost nici ea diferita. Scandalul Banca Marmorosch-Blank, foarte asemanator cu cel al BRCE din anii 90, nepoti de prim-ministri cumparand cu impunitate arme de la Skoda in detrimentul statului roman, o dictatura regala instaurata fara ca un singur politician de frunte sa protesteze sunt doar doua exemple de cat de eficienta era democratia intrebelica.

  8. Cei de la agerpres spun ca a fost bezna doi ani de zile incheiati, timp in care au murit toti cei din varful lantului trofic si toate ierbivorele. Insa, nu ni se spune nimic despre necrofagi si saprofitzi!
    Va dati seama cata carne ar avea emigrantii la dispozitie?
    (ca parazitii vor pieri si ei, ori se vor deplasa in shatra catre cei care au scapat cumva)
    Va puteti inchipui ce dezastru ar fi sa dispara peste noapte Dragnea, Basescu, Tariceanu, Attila, Medelin, … in frunte cu Ion iLiescu si toata gasca lor, in neam, de hrebenciuci?
    NU disperati, ca ramane Haita de sub ofiteri si ofiteriai RPR si RSR, ca si urmasii lor inhaitatzi din burtzile mumelor lor, tot agit-pro-ul, nomenclaTuristii, aparatnicii de partid si de stat, procurorii si judecatorii din Tribunalele Poporului, tortionarii si toti ieshiti din avortonii razboiului spalati pe creieri de comiternisti si rusi, ca primi securisti si militzieni, care au distrus Romania deoare au inca urmashi!
    …deoarece nu-i l-asa UE si americanii sa piara, din considerente umanitare asemeni celor cu referire la Coreea de North – pana ve-ti pieri voi de tot!

  9. Tinand cont de specialitatea dv , ma asteptam sa analizati „socio-sistemul „( de la ecosistem ) , care permite existenta , perpetuarea si multiplicarea dinozaurilor ….
    Nu doar sa va legati de varful lantului „trofic „…:))))

    • Înainte să fiu nominalizat ca ministru ale educației și cercetării voi face cu siguranță o astfel de analiză :) :)

      Până atunci mă limitez la chestii mai superficiale.

      Joking.

      gânduri bune,

  10. Am un prieten ofiter pensionar si anticomunist desi a mancat paine de acest soi , care are o singura vorba: Metralera dle, metralera… dar sa fie la mine! Cred ca are dreptate. El ar face curatenie, nu ca noi in 89 :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro