luni, decembrie 6, 2021

Cum arată viaţa religioasă din România în prezent?

La sfârşitul lunii decembrie 2020 a fost publicat Barometrul vieţii religioase din România, realizat de Secretariatul de Stat pentru Culte în colaborare cu Academia Română.

Este cea mai recentă privire de ansamblu, obiectivă, referitoare la cum arată în prezent viaţa religioasă în România.

Multe dintre întrebările formulate corespund celor din cercetarea Pew Research Center din mai 2017, fiind astfel util a compara cele două cercetări pentru a afla dacă parametrii esenţiali ai vieţii religioase s-au schimbat sau nu în ultimii trei ani.

Prima întrebare se referă la încrederea în Biserică, aceasta ocupând primul loc cu 48,4%, pe locul doi fiind situată armata cu 44%, iar pe locul trei Academia Română cu 38,2%. Rezultatul nu este surprinzător dar se poate remarca cum din ce în ce mai multe procente din încrederea în Biserică şi Armată se transferă, odată cu trecerea timpului, altor instituţii. Faptul că mai multe instituţii cresc în încrederea românilor este un aspect pozitiv pentru democraţie în general.

A doua întrebare se referă la relaţiile dintre culte, 63,2% afirmând că sunt bune şi doar 14,7% afirmând că sunt foarte bune. Marea majoritate a celor intervievaţi nu pot să ofere un exemplu de conflict inter-religios dar nici nu pot da un exemplu de eveniment care să pună în prim plan colaborarea dintre culte (deşi o asemenea întrebare nu a fost pusă) – aceasta este explicaţia pentru care relaţiile între culte sunt valorificate pozitiv.

O întrebare interesantă se referă la percepţia gradului de religiozitate. 33,6% cred că românii sunt mai religioşi decât înainte de 1989, 36,8% cred că sunt mai puțin religioşi, iar 28,8% cred că atitudinea faţă de religie nu s-a schimbat. Cercetarea Pew Research Center nu a studiat acest aspect în România dar în ţările foste comuniste cu majorităţi ortodoxe unde a fost pusă această întrebare răspunsurile sunt contradictorii: unele au devenit mai religioase, altele nu. Greu de spus ce s-a întâmplat în România din acest punct de vedere, o afirmaţie care corespunde adevărului dacă ţinem cont de polarizarea extremă a răspunsurilor. Cel mai indicat este a da un răspuns în funcţie de anumite categorii de vârstă.

La întrebarea dacă se consideră o persoană religioasă, 63,8% răspund afirmativ, iar 26,6% răspund mai degrabă afirmativ. Cumulat, este vorba de 90,4%. Procentul corespunde celor care răspund afirmativ la întrebarea dacă cred în Dumnezeu (90,2%). În cercetarea Pew Research Center 95% dintre români răspundeau afirmativ la această întrebare, ceea ce denotă, din această perspectivă, un grad foarte redus de secularizare în ultimii ani. România se afla în 2017 pe locul 2, după Georgia (99%) şi la egalitate cu Armenia şi Republica Moldova.

Potrivit cercetării Pew Research Center, 21% dintre români merg la biserică săptămânal (cel mai ridicat procent din ţările cu majoritate ortodoxă). În cercetarea din decembrie 2020, 36,1% declară acest lucru, ceea ce indică un grad mai ridicat de religiozitate faţă de 2017. Aceeaşi concluzie apare şi dacă se ia în considerare întrebarea referitoare la cei care se roagă zilnic. În 2017 procentul acestora era de 44% (locul trei în rândul ţărilor cu majoritate ortodoxă, după Republica Moldova – 48% şi Armenia – 45%), în 2020 procentul a crescut la 68,2%.

La întrebarea cum se transmit valorile religioase în familie, sondajul din 2017 este preocupat doar de transmiterea în viitor a acestora, 100% dintre românii de religie ortodoxă afirmând că îşi vor educa copiii în aceeaşi religie. Sondajul din 2020 este preocupat mai degrabă de cum au fost transmise până în prezent valorile religioase, 48,2% dintre cei intervievaţi afirmând că provin din părinţi foarte religioşi. La întrebarea dacă educaţia religioasă este necesară în şcoli, 72,8% răspund afirmativ. Coroborând cele două cercetări, putem afirma că familiile nu încurajează deloc schimbarea religiei în cazul copiilor, chiar şi în cazul acelor familii compuse din părinţi care nu sunt foarte religioşi. Şcoala este văzută ca un loc complementar de transmitere a valorilor religioase care se transmit iniţial în familie. 

Ambele cercetări au în vedere întrebarea dacă religia este fundamentală pentru identitatea naţională. În versiunea Pew Research Center 74% dintre români au răspuns afirmativ, în cercetarea din 2020 doar 58,6% au răspuns afirmativ.

Nu există o explicaţie pentru care cercetarea din 2020 ocoleşte întrebarea referitoare la gradul de acceptare a căsătoriilor cu persoane de acelaşi sex. Această întrebare face parte din cercetarea Pew Research Center, 33% dintre românii cu vârste între 18 şi 34 de ani fiind favorabili, faţă de 23% în cazul celor peste 35 de ani. Ar fi fost interesant de văzut cum au evoluat aceste procente în ultimii trei ani, dacă referendumul invalidat pe această temă a avut sau nu o contribuţie în schimbarea atitudinilor, într-un sens sau altul.

Referitor la căsătoriile cu persoane de alte religii, românii de religie ortodoxă sunt foarte toleranţi: 78,9% nu refuză această eventualitate, potrivit cercetării din 2020. Din raţiuni care nu sunt explicate, nu sunt puse întrebări care ar fi făcut diferenţa între raportarea la o confesiune/etnie sau alta. Cercetarea Pew Research Center nu ocoleşte această problemă dar în cazul României cercetarea are în vedere doar relaţia ortodocşi – catolici: 66% dintre ortodocşi ar accepta căsătoria cu catolici. Nu avem date referitoare la alte confesiuni/etnii eferitoare la România dar cercetarea din 2017 pune în evidenţă relaţia ortodocşi – evrei (43%), ortodocşi – musulmani (68%) şi ortodocşi – minoritatea roma (16%), având în vederea o medie a ţărilor cu majoritate ortodoxă. Gradul redus de persoane care valorizează pozitiv căsătoria cu persoane de religie iudaică este mai mult ca sigur consecinţa numărului redus al unor astfel de persoane. Ar fi fost foarte interesant de aflat care este gradul de toleranţă a ortodocşilor din România faţă de minoritatea roma – există întrebări legate nu doar de căsătorie dar şi de posibilitatea de a locui în acelaşi cartier sau în aceeaşi localitate cu persoane de altă religie, metodologia celor două cercetări fiind identică din acest punct de vedere.

Ambele cercetări abordează relaţia dintre religie şi politică dar de o manieră diferită. Cercetarea din 2017 pune întrebarea „O Rusie puternică este necesară pentru a contrabalansa Occidentul”. Previzibil, pe primul loc se află ortodocşii ruşi care se declară de acord cu această afirmaţie în proporţie de 85%. Românii sunt pe penultimul loc între ţările cu majoritate ortodoxă (ultimul loc fiind ocupat, previzibil de ucraineni – doar 22% se declară de acord cu afirmaţia respectivă). Cercetarea din 2017 merge mai în profunzime, dorind să afle ce structură ecleziastică este mai pozitiv valorificată în regiune: Patriarhia Moscovei, Patriarhia Ecumenică sau cea naţională? În cazul ortodocşilor din România, aceştia valorizează cel mai mult Patriarhia naţională (58%), urmată de Patriarhia Ecumenică (16%) şi de Patriarhia Moscovei (5%).

Marele paradox evidenţiat de cele două cercetări este acela că la întrebarea Pew Research Center „Rusia trebuie să protejeze creştinii ortodocşi din afara graniţelor”, 65% din cei intervievaţi în România răspund afirmativ, iar 63% din cei din Republica Moldova procedează identic (primul loc este ocupat de cei din Armenia – 79%, ultimul loc de cei din Ucraina – 38%). În cercetarea din 2020 la întrebarea de cine ar trebui să aparţină românii ortodocşi din Republica Moldova, 66,2% dintre cei intervievaţi în România răspund că ar trebui să aparţină simultan de Mitropolia Moldovei şi de cea a Basarabiei, doar 26,6% considerând că ar trebui să aparţină doar de Mitropolia Basarabiei. Concluzia este că, în probleme strict confesionale, ortodocşii români nu sunt împotriva unei influenţe a Rusiei dar în ceea ce priveşte latura politică sunt categoric împotrivă. Chiar şi cei din Republica Moldova consideră că Biserica Ortodoxă Rusă poate avea jurisdicţie canonică în afara graniţelor Rusiei. Avem de-a face prin urmare cu un paradox doar aparent, cei intervievaţi făcând distincţia între influenţa religioasă şi cea politică. Ar fi fost o surpriză dacă ortodocşii din România s-ar fi declarat împotriva jurisdicţiei canonice în afara teriitoriul unei ţări, din moment ce BOR a insistat pe acest aspect în legătură cu ortodocşii din Republica Moldova, Ucraina sau Serbia. Dovada cea mai clară a acestei distincţii între influenţă religioasă şi influenţă politică, este faptul că în cercetarea din 2020 românii consideră în proporţie de 21,6% că Rusia nu trebuie să aibă sfera ei de influenţă, iar 61,7% consideră că NATO şi UE trebuie să se extindă (ar fi fost util de adăugat în chestionar şi regiunea în care trebuie să se extindă – ţări cu majoritate ortodoxă precum Republica Moldova, Ucraina, etc.).

Cercetarea din 2020 ocoleşte din păcate două întrebări fundamentale care se regăsesc în cea efectuată de Pew Research Center. Prima se referă la valorizarea democraţiei, ortodocşii din România fiind favorabili (52%) afirmaţiei potrivit căreia democraţia este preferabilă oricărei alte forme de guvernare. Surprinde oarecum situarea la jumătatea clasamentului, la relativ egală distanţă de Grecia (77%), respectiv Serbia (25%). A doua întrebare se referă la finanţarea de către stat a religiei dominante într-o ţară, românii fiind de asemenea la jumătatea clasamentului (58%), între Georgia – 82% şi Grecia 18%.

Cercetarea din 2017 se referă la afirmaţia potrivit căreia liderii religioşi ar trebui să fie influenţi în politică, românii fiind favorabili în proporţie de 52%, la distanţă relativ egală faţă de polonezi (75%) şi estonieni (17%). Nu există o întrebare similară în cercetarea din 2020, singura întrebare oarecum apropiată fiind cea care se referă la posibilitatea de a acorda votul unui politician ateu, respinsă de 62,2% dintre respondenţi. Românii sunt prin urmare destul de nehotărâţi în a răspunde la întrebări care se referă la influenţa religiei în politică. Totuşi, atunci când sunt întrebaţi în cercetarea din 2020 care ar trebui să fie preocuparea fundamentală a Bisericii, 92,8% consideră că aceasta trebuie să fie ajutorarea bolnavilor şi a persoanelor nevoiaşe.

Cercetarea din 2020 abordează probleme care nu fac obiectul cercetării Pew Research Center. Una dintre acestea se referă la felul cum este reflectată activitatea Bisericii în presă, 46,5% considerând că este vorba de o percepţie negativă. O altă întrebare foarte relevantă se referă la relaţia Stat – Biserică, un procent important (44,1%) din cei intervievaţi considerând că statul încearcă să subordoneze şi să limiteze cultele. La întrebarea dacă statul a împiedicat libertatea religioasă a cultelor în timpul pandemiei, 47,3% oferă un răspuns afirmativ, în timp ce doar 35,7% consideră că restricţiile vieţii religioase sunt justificate.

În concluzie, modelul cercetării din 2020 este cel al cercetării publicate în 2017 de Pew Research Center. Cercetarea respectivă a fost adaptată la unele chestiuni specifice, cum ar fi relaţia Stat – Biserică în urma apariţiei contextului pandemic. Unele întrebări extrem de relevante au fost din păcate eliminate din start. Problema intervenţiei statului în activitatea cultelor era considerată în 2017 ca fiind depăşită, existând un status quo despre care se credea în mod eronat că este durabil. Anul 2020 a demonstrat că această relaţie poate deveni tensionată, în contextul în care libertatea religioasă intră în coliziune cu sănătatea publică. România nu face excepţie de la această coliziune, iar nemulţumirile legate de felul în care au acţionat autorităţile statului sunt vizibile, chiar şi în absenţa unei cercetări. Este greu de găsit o soluţie care să mulţumească ambele părţi. Avem nevoie de o cercetare separată pentru a vedea, în context comparat, având în vedere toate ţările din Europa, în ce constau mai exact tensiunile dintre Biserică şi stat legate de gestionarea pandemiei şi cum pot fi acestea depăşite, în viziunea credincioşilor şi a clerului. Totodată, este nevoie a observa printr-o astfel de cercetare cum au fost transformate practicile religioase în contextul restricţiilor pandemice, în condiţiile în care spaţiul privat a fost mai mult valorificat decât cel public.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Multumesc pentru articol. Datele prezentate imi intaresc convingerea ca am facut o alegere foarte buna cand am parasit jamahiria de pe Dambovita si am ales sa nu imi invat copiii romaneste.

    • Mare isprava ai facut …nu ti-ai invatat copiii romaneste !

      Limba romana n-are nicio vina ca e vorbita si de idioti.
      Daca e s-o spunem p-aia dreapta Dzeu a raspandit uniform prostii prin toate natiile pamantului.

      Uita-te mai atent in jurul tau si vei observa lucrul acesta !

    • Convingerea ca parasirea marelui imperiu creștin ortodox, care ingradeste libertatea bietilor atei, a fost o alegere foarte buna, trebuia sa existe de la inceput, regretele ar fi fost tardive (si triste).
      Se pare ca ingrijorarea unora este ca exprimarea in limba materna duce direct catre o viata religioasa, spre mahnirea celor ingrijorati.
      Inseamna cel putin ca nu vor avea nevoie de servicii consulare.

  2. Mă intrigă faptul că aproape 2/3 dintre intervievații români (65%) erau de acord în 2017 că „Rusia trebuie să protejeze creştinii ortodocşi din afara graniţelor”. Chiar mai mult decât moldovenii!
    Să fie percepția românilor ortodocși aceea că ortodoxia este asediată? De cine? De alte culte (islam, martorii lui Yehova, confesiuni neoprotestante)? De ateism? În nici un caz de catolicism (62% dintre ortodocșii români spuneau că vor ca ortodoxia orientală să fie în comuniune cu Biserica Romano-Catolică, de departe, cel mai ridicat procent dintre țările majoritar ortodoxe – vezi https://www.pewforum.org/2017/11/08/orthodox-christianity-in-the-21st-century/).
    Și să-și pună baza în BORusă, de fapt în influența politică și nu religioasă a Rusiei (pentru că pe credință ortodoxă la ruși nu se poate conta, când doar 17% dintre intervievați erau „foarte religioși” – vezi https://www.pewresearch.org/fact-tank/2018/12/05/how-do-european-countries-differ-in-religious-commitment/)? Dar, a fost oare vreo diferență în istoria Rusiei din ultimele 3 veacuri, între influența religioasă și cea politică? Românii ortodocși pare-mi-se că nu au înțeles acest lucru.
    De nepătruns, și mai ales amăgitoare, sunt căile….

    • Aveţi perfectă dreptate. Ispita încrederii în BORusă e foarte, foarte periculoasă politic şi militar. E rodul celor 75 de ani în care istoria s-a predat şi dezbătut cu ură (inclusiv în Biserică). E inacceptabil pentru o ţară care a fost prădată şi calomniată sistematic de ruşi în ultimii 300 de ani. Măcar din interes material, BORomână trebuie să înţeleagă că nu o va duce bine sub BORusă. Deja BORusă are o influenţă f mare în mănăstirle din Moldova şi librăriile creştine vând mai mult traduceri din rusă decât din autorii noştri sau vestici. Nu înţeleg de ce dorm serviciile. De intelectuali nu mă mir, că sunt nişte mancurţi aroganţi foarte uşor de manipulat.

    • N-as citi prea mult in aceste rezultate. Cred ca la fel ar fi răspuns romanii daca ar fi fost întrebați daca China sau India trebuie sa apere ortodoxia.

  3. „Ambele cercetări au în vedere întrebarea dacă religia este fundamentală pentru identitatea naţională. În versiunea Pew Research Center 74% dintre români au răspuns afirmativ, în cercetarea din 2020 doar 58,6% au răspuns afirmativ.”
    Cui ii da de gandit ? si cu ce ne dosebim de tarile musulmane ?

    • „cu ce ne dosebim de tarile musulmane ?”
      Evident avem alta credință, din care rezulta multe alte diferențe. Iar 74% sau 58,6% nu e la fel cu 100%.

    • Cu ce ne deosebim de polonezi, americani, irlandezi, italieni, spanioli, portughezi etc…?
      Limba, traditiile si religia sunt pana una alta pilonii fondatori ai etnicitatii de mii de ani!
      Religia la romani este de un sincretism extraordinar intre credintele pre-crestine si crestinism( Se poate remarca cum fiecare sarbatoare religiosa importanta sau nu este insotita de o sumedenie de practici si ritualuri magice specifice, traditionale si care nu au legatura cu crestinismul sau cu diverse nume nume de sfinti din asia mica sau imperiul Bizantin) – lectura Ion Ghinoiu pt. A intelege mai bine.

      Astfel, prin absorbirea acestor „superstitii” in ideea de a le aduce sub controlul sau, biserica ortodoxa a devenit depozitarul si vehicului de transmitere a obiceiurilor si traditiilor anterioare catre generatiile următoare. Ele sunt proprii natiei noastre deoarece ortodoxia nu a dezvoltat sistemul centralizator si oarecum nivelator al credintelor perecum cea catolica. Cu alte cuvinte, cate bordeie atâtea obicee!

      Nu suntem imperiu sau stat multi-national (de genul elvetiei, belgiei de ex.) prin urmare cele 3 elemente sint puternic ancorate in mentalul nostru.

      Si apropos de americani: Presedintii nu se feresc sa treaca pe la biserica si sa jure pe biblie – noua de ce ne-ar fi rusine?

  4. Barometru: Românii au cea mai mare încredere în Biserică. Cine ocupă următoarele poziții
    16.12.2020 11:56

    Conform barometrului, realizat de Centrul de Cercetări Sociologice LARICS, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, la capitolul încredere, după Biserică – 71,2% (41,4% – foarte multă; 29,8% – multă), pe locul al doilea se află Armata, cu 61,8% (17,8% – foarte multă; 44% – multă), urmată de Academia Română, cu 45,6% (9,4% – foarte multă; 36,2% – multă), Primăria, cu 43% (11% – foarte multă; 32% – multă); Poliţia, cu 41,1 (11,4% – foarte multă; 29,7% – multă) şi Ministerul Sănătăţii, cu 34% (6,3% – foarte multă; 27,7% – multă), notează Agerpres.

    Guvernul (13,7%), Parlamentul (9,5%), partidele politice (9,1%) ocupă ultimele locuri în ceea ce priveşte gradul de încredere al românilor, relevă cercetarea.
    https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/barometru-romanii-au-cea-mai-mare-incredere-in-biserica-cine-ocupa-urmatoarele-pozitii-1418989

  5. Niciun întîi stătător al unei biserici din Europa nu a făcut ceea ce a făcut Patriarhul Daniel care a sărit la gâtul autorităţilor de stat afurisindu-i şi ameninţându-i în mod public. În România BOR a devenit stat în stat, ba chiar face politică manifestă, AUR este şi creaţia „strădaniilor” BOR.
    NB: religia nu are ce căuta în şcoli.

    • „religia nu are ce căuta în şcoli.”
      Intr-o tara civilizata libertatea religioasa trebuie asigurata, inclusiv dreptul la educatie religioasa in scoli. Fiecare familie trebuie sa poata accepta sau refuza orice materie.

      • „Intr-o tara civilizata libertatea religioasa trebuie asigurata…” perfect de acord cu prima parte a frazei.

        In ce priveste partea a doua nu sunt de acord din doua motive :
        1) indoctrinarea religioasa de la varste fragede ,atunci cand copii nu au puterea de a discerne, nu este in regula putand avea un impact timpuriu asupra identitatii religioase a acestora. ( ori poate chiar asta se urmareste ?…in beneficiul cui ?)
        2) Educatia religioasa ar trebui facuta de BOR in biserici ( unde orele de religie s-ar putea tine sambata sau duminica) sau in scoli private religioase unde parintii care-si doresc acest tip de educatie pentru copii lor sa-i poata inscrie,nicidecum in scoli de stat.
        Daca tot ne uitam la America si ne place democratia americana poate ar trebui sa stim ca :
        „Some countries, such as the United States, do not publicly fund religious education nor make it part of compulsory schooling.” ( wikipedia .Religious education )
        Asadar Statele Unite nici nu finanteaza educatia religioasa nici nu o impune.
        In alte tari ale lumii cei care nu doresc sa participe la ore de religie au alternativa participarii la cursuri de Etica .In Romania nu exista aceasta posibilitate desi ar fi foarte interesanta si potrivita aceasta solutie.

      • „dreptul la educatie religioasa” e asigurat prin Constitutie i.e. nu te impiedica nimeni sa-ti practici orice religie doresti pana nu devii periculos pt ceilalti cetateni; „religia” in scolile publice e 1 abuz rezultat dintr-o contorsiune logica a stakeholde -rilor ad hoc / cand o se ne hotaram toti ca religia oricare ar fi ea e 1 chestiune privata toate problemele de interferenta cu sistemul public vor fi disparut

      • 3 raspunsuri care ignora esenta comentariului: „Fiecare familie trebuie sa poata accepta sau refuza orice materie.” E corect ca toate materiile sa fie supuse acelorasi rigori.
        Nu este indoctrinare sau abuz daca se poate refuza. Inseamna ca si biologia evolutionista e indoctrinare sau abuz si trebuie predata doar la alegere in scoli private sau oriunde altundeva dar nu la scoli de stat pentru ca e tot o chestiune privata.

        • Am inteles ce va deranjeaza ,predarea evolutionismului in scoli.
          Sa lamurim lucrurile:
          Biologia evolutionista are dovezi concrete ca evolutia speciilor chiar se produce ( vezi noile forme de coronavirus care apar chiar in zilele noastre ) este deci o stiinta.
          Studierea ei nu reprezinta o indoctrinare, cunostintele de biologie facand parte din ceea ce se numeste cultura generala a omului modern,impreuna cu toate celelalte stiinte,matematica,fizica,chimia etc. a caror dezvoltare a fost si este intro ascendenta continua.

          A-i invata pe copii de mici ca exista minuni si tot felul de puteri divine a caror existenta nu este dovedita dar care pot influenta viata oamenilor este un cu totul alt lucru.
          Religiile se bazeaza pe dogme adica pe invățături sau teze fundamentale care nu pot fi supuse criticii și nu admit obiecții ,sunt imuabile.
          Acest lucru ce poate crea un impact negativ asupra gandirii creatoare a multor indivizi ajunsi la maturitate. .

          Exista si e cunoscuta expresia :
          Asa a dat Dumnezeu folosita cu resemnare de multi oameni in fata unor intamplari al caror sens le scapa dar nici nu-si dau silinta sa le inteleaga.

          In incheiere repet, libertatea religioasa este un drept fundamental dar asta nu trebuie sa impiedice o discutie asupra oportunitatii predarii ei in scoli de stat si mai ales de la varste fragede.

          • Teoria evolutionismului si teoria big bang sunt doar teorii si oricum nu sunt in contradictie cu invatatura creationista; a mai explicat pe larg si domnul @AlexIS in mai multe articole despre religie si stiinta pe aceasta platforma si a lamurit cum e cu dovezile, inclusiv despre minuni medicale recunoscute, nu cred ca are rost sa reluam si la acest articol (dar ii puteti reciti comentariile daca doriti).
            Deranjul nu e la mine, nu eu am venit cu idei de cenzura si de discriminare intre materii. Daca o materie nu este agreabila, orice familie are libertatea de a o refuza, asta e partea importanta, interzicerea unei materii optionale nu poate fi corecta. Risc de indoctrinare sau abuz poate exista doar la o materie obligatorie.
            Credinta este o alegere personala, nu o obligatie.

  6. Eu inteleg ca un popor civilizat,bine instruit in scoli,de profesori.cu frica lui dumnezeu respec unul fata de altul ,respedt fata de biserica,fata de cler…..educarea copiilor prescolari in gradinite,indrumarea lor spre meditatie si rugaciune.Si nu sa stea baeti cu mina in chilotii fetelor, si viceversa (.cum oare se poate face asemenea acte de timpenie) vorbalui Creanga.Oare ce fel de societate dorim sa se instituie inROMINIA NOASTRA….

  7. 66% din romani se roaga zilnic? Depinde ce inteleg prin „se roaga”…

    Eu ma intreb ce relevanta au aceste procente intr-o tara cu analfabetism functional de 40%. Adica, daca prinzi un roman mediu la telefon si-l intrebi daca e bine ca Rusia sa apare ortodoxia in afara granitelor, cine garanteaza ca respondentul chiar **a inteles** intrebarea?

    • Un punct de vedere foarte bun…pana la improscatul cu noroi prin generalizare.

      As pune problema invers- a fost clara intrebarea?
      Ce se intelege prin ortodoxie, tot cultul, credinta, patriarhatul ecumenic, sinodul, organizatia(din ce tara?)
      In afara căror granite? Ale rusiei, ale ortodoxiei, ale BORuse?
      Cum sa o apere: Cu vorba, cu fapta, cu arma?

      Acuma nu toata lumea are finetea si capacitatea de intelegere a unora asa ca stiti cum se spune: Garbage in, garbage out!

Dă-i un răspuns lui sile1 Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro