marți, decembrie 7, 2021

Cum au românii talent

Recordul de audienţă al emisiunii Românii au talent de pe PRO TV a rămas încă insuficient analizat, deşi se pregăteşte intens al doilea sezon. Încă de la prima ediţie, vârful de audienţă atingea aproximativ 4 milioane de telespectatori, o medie de 18 puncte pe audienţă în mediu urban şi o cotă de piaţă de 35,8%. Ediţia a treia ţinea în faţa televizorului peste 5 milioane de telespectatori, iar după 10 ediţii Marea finală atinsese aproape 50% cotă de piaţă, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din cei care se uitau la televizor în acelaşi tronson orar urmăreau competiţia Românii au talent. Cei mai atraşi de emisiune s-au dovedit a fi orăşenii din categoriile de vârstă 18-49 de ani. Nu avem la dispoziţie informaţii despre calitatea publicului, analize pe care publicitarii ţin cont, dar e cert că PRO TV a profitat din plin de acest succes măsurat şi în traficul de pe site-ul canalului, de 3 milioane de afişări în ziua finalei.

De ce s-au uitat românii la această emisiune? În bună parte, din aceleaşi motive ca publicul din Statele Unite, de unde a pornit formatul, sau publicul din Marea Britanie, Suedia, Belgia, Franţa, Rusia, Ucraina, Portugalia, Serbia, Grecia, India, Armenia, Slovacia, Polonia, Spania, Danemarca, Argentina, Olanda, Norvegia, Israel, Germania ş.a., cele peste 30 de ţări de pe mai multe continente şi diverse cultural care au cumpărat licenţa: emisiunea restituia iluzia unei identităţi naţionale privilegiate, într-un amestec de entuziasm şi distracţie. Construit la noi pe stereotipul naţional că, dincolo de defectele sale, românul este  talentat (dar şi ospitalier, inventiv, descurcăreţ), şi pe ideea simplă că toţi avem ceva unic şi remarcabil, concursul a deschis acces tuturor anonimilor cu un anunţ care a produs un  interes dincolo de aşteptarea producătorilor: “nu contează meseria din viaţa de zi cu zi, vârsta, sexul sau domeniul în care excelează cei interesaţi, oricine fiind bine-venit”. În plus, competiţia a fost scutită de obscenitatea cu care “vedetele” fără talent ale momentului (Blonda lui Bote, Zăvoranu/Pepe, Moni şi Iri, Cruduţa, diversele “sensuale” etc.) umplu micul ecran românesc, ceea ce a adus către emisiune şi publicul nededicat show-urilor de gen. În contrast cu sus-amintitele vedete, competitorii au dat dovadă de decenţă în atitudinea faţă de criticile sau laudele juriului.

Deşi nu lipsită de excentrici şi zbanghii, eliminaţi pe parcurs, dar al căror comic involuntar a fost exploatat spre satisfacţia amatorilor de curiozităţi, Românii au talent a adus acel strop de iluzie că există şi ceva bun în lumea asta, că oamenii obişnuiţi pot fi aclamaţi ca nişte eroi pentru o înzestrare unică, un dar ce nu le poate fi luat de nimeni. Ca în orice gen de competiţie, “timpul de reflecţie” a fost suplinit de “timpul de reacţie”, cum ar spune Jean Baudrillard, publicul fiind pus să discearnă nu neapărat între valori, ci să voteze “talent românesc” şi să participle la recuperarea simbolică a “mândriei naţionale”. Ştim că este opera marketingului, un proces de reproducere a reţetei, ştim că există coduri de producţie care înlocuiesc convenţiile socio-culturale, că există un cinism al costurilor şi câştigurilor din spatele audienţei, dar succesul repurtat indică nevoia de sens, de speranţă, de mobilizare, căreia mai toate canalele tv  româneşti îi opun zilnic Apocalipsa. Nici decidenţii politici nu mai pot ignora generaţia crescută în faţa televizorului (“Am crescut în faţa televizorului, îndemnaţi să credem că într-o zi vom fi cu toţii milionari, zei ai platourilor de filmare sau staruri rock. Dar n-o să fie aşa. Am început să ne dăm seama de asta şi suntem foarte, foarte decepţionaţi”, spune personajul interpretat de Brad Pitt în filmul american Fight Club), generaţie urmată de cea dependentă de Internet,  adică publicul între 18 şi 49 de ani generator de audienţe mari, care exprimă aceste decepţii şi aspiraţii.

Articol aparut si in revista 22


Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Succesul universal al „retetei”…au talent, exprima neincrederea funciara a consumatorului de productii tv in vocatia si talentul autodeclaratilor „oamenilor de televiziune”.Cifele uriase ale audientei demonstreaza, per a contrario, ca in televiziune isi face de cap o uriasa lipsa de talent.

Dă-i un răspuns lui Reductio mentis Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro