joi, martie 28, 2024

Cum credem noi ca ne vad strainii si cum ne vad ei cu adevarat? Sandra Pralong a discutat online cu cititorii

Neincrederea. Aceasta pare sa fie pacatul nostru. Neincrederea in noi si in ceilalti oameni. In rest, se pare ca picam destul de bine, daca e sa ne luam dupa cartea „Mai romani decat romanii”, un proiect editorial ce aduna textele a 45 de oameni din diferite tari care au ales sa traiasca in Romania.

Cartea nu este o alcatuire sistematica, nu este un studiu despre personalitatea unui popor. Sunt doar marturii ale unor oameni care si-au gasit, in moduri foarte diferite, implinirea aici. Iar textele lor sunt reconfortante, e foarte placut sa afli ca ai unele calitati speciale, ca lumea ta este mai buna decat credeai daca stai sa o vezi dintr-o alta perspectiva, daca privesti locurile comune ca fiind noi. Si mai ales daca dai la o parte angoasele de a fi roman.

Nici unul dintre autorii acestor texte nu se oboseste, asa cum ne obosim noi cu totii, sa caute firea metafizica, fibra profunda a romanului. Ei descriu doar o lume – dar si o stare, starea romanilor dupa 1990 – si o gasesc, din punctul lor de vedere, atat de interesanta si de plina de oportunitati incat au ales-o sa fie lumea lor. Cum suntem noi cand actionam – deseori exasperanti lasand totul pe ultima zi si gasind solutii la limita, de pilda, dar pana la urma le gasim cand nu se mai astepta nimeni. Cum suntem cand petrecem, cand ne imprietenim, cat am evoluat in ultimii 20 de ani, cum am evoluat, ce am pastrat. Asa sunt facute descrierile lor si ar putea sa ne fie foarte utile fiecaruia dintre noi in parte.

Probabil, cel mai mare merit al acestei carti este acela ca poate reprezenta o baza pentru o strategie de PR pentru Romania. Asa ne vad ei, cei ce ne cunosc de zeci de ani, sunt observatorii nostri cei mai buni, asa vorbesc despre noi si in afara Romaniei. Pornind de la aceste texte se poate structura un discurs autentic, destins, convingator de public relation despre cat de buna este totusi Romania – daca trecem peste unele lucruri.

Unul dintre textele din carte este scris de Alison Mutler, corespondent Associated Press in Romania.

  • Puneti-le intrebari invitatilor Contributors.ro , Sandra Pralong  si Alison Mutler, despre felul in care ne „vorbesc” strainii si despre cartea „Mai romani decat romanii. De ce se indragostesc strainii de Romania”.  Folositi formularul de comentarii.

Update: Doamana Alison Mutler nu va putea fi prezenta la intalnire din motive obiective.


______________________________

Prezentarea cartii:

„Mai romani decat romanii. De ce se indragostesc strainiide Romania”, coordonator Sandra Pralong  – Editura Polirom, 2013

De ce se indragostesc strainii de Romania, ce-i motiveaza si ce experiente au avut aici? Multi vin la studii, cu afaceri, din motive personale sau umanitare si, desi sint convinsi ca vor ramine doar un timp, la un moment dat isi dau seama ca nu mai vor sa plece acasa. In pofida inconvenientelor si a obstacolelor intilnite (de la infrastructura la fiscalitate, de la sistemul sanitar la cel educational si multe altele), ei descopera oportunitati si frumuseti pe care nu le gasesc in tarile natale. In Mai romani decit romanii?, straini celebri pentru realizarile lor sau altii, mai putin cunoscuti publicului larg, povestesc cum au ajuns in Romania si de ce nu mai vor sa o paraseasca. Veti descoperi povestile unor oameni care, avind lumea la picioare, au decis sa se stabileasca aici si veti afla cum ne privesc pe noi.

Volumul cuprinde texte semnate de: Raed Arafat • Steven van Groningen • Graham Perolls • Rupert Wolfe-Murray • Jakob Hausmann • Werner E. Stein • Alison Mutler • Michael Kammrath • Philippe Coupe • Yuexia Lushi Liu • Ian Tilling • Alexandre Eram • Tessa Dunlop • Serge Gonvers • Alessandro Amato • Peter Hurley • Jean Valvis • Paulin Frank Nucea • Andrew Begg • Robbert Peter Oostveen • Walid Abboud • Nancy Rice • Mbela Nzuzi • Raegan Glugosh • Paul Wood • Leslie Hawke • Pamela Roussos-Ratiu • Roberto Musneci • Joaquin Bonilla • Debbie Stowe • Laurent Couderc • Michael Schroeder • Sapta Sheel • Don Lothrop • Wajiha Haris • Irina Budrina • Giovanna Benazzo Bassetti • Steven Borncamp • Laurent Chrzanovski • Krishna Bohat • Nicolas Triboi • Marco Ferraris • Graham Robinson • Tony Timmerman-Buzing • Chris Agnew

Propun o carte despre Romania scrisa de straini, pentru ca imi doresc o alta perspectiva.
O tara traieste prin oamenii ei si devine ceea ce acestia gandesc si spun despre ea – „tara” rezulta din suma tuturor actiunilor individuale. Va place cum arata tara gandurilor si a vorbelor noastre, ce spun gesturile noastre despre ea? Mie nu.
De ce se indragostesc strainii de Romania si romanii, nu? Oare ce vad altii in noi – si in tara noastra –, iar noi nu stim sa dibuim; care este „acel ceva” in fata caruia noi suntem orbi, dar pe care ceilalti il percep si-l apreciaza ?
In esenta, despre acest lucru simplu este cartea: despre motivele pentru care putem iubi Romania.” (Sandra Pralong in prefata cartii)

__________________________________

Despre Sandra Pralong:

Nascuta la Bucuresti si crescuta in Elvetia si Statele Unite ale Americii, Sandra Pralong (Budis pe numele de fata) are un doctorat in Stiinte Politice, obtinut la Institut de Sciences Politiques din Paris, a absolvit HEC in Elvetia si are doua masterate, unul in Drept International si Diplomatie, la Fletcher School of Law and Diplomacy, Boston, si unul in Filosofie Politica, la Columbia University din New York. A predat economie in Africa de Vest si Stiinte Politice la New York si Bucuresti si scrie, in tara si in strainatate, despre etica, societatea civila si dezvoltare economica. Se intoarce in Romania la inceputul anului 1990 pentru a pune bazele Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa in Romania si Moldova, fundatie care a finantat inceputurile societatii civile in cele doua tari. In ’89, inainte de a reveni in tara, Sandra Pralong traia la New York, unde era cel mai tinar director al saptaminalului Newsweek, responsabila pentru promovarea revistei in America de Nord.
In anii ’90, de la Bucuresti, colaboreaza cu CNN si contribuie la deschiderea canalului de televiziune fata de jurnalistii din Europa Centrala si de Est. In 1994 pune pe picioare, la Praga, o agentie de stiri video in parteneriat cu televiziunile publice din Europa Centrala. Revine in Romania in 1998 pentru a deveni consiliera presedintelui Romaniei, responsabila pentru relatia cu romanii de pretutindeni si comunicarea internationala, iar in 2000 creeaza, la Bucuresti, Synergy Communications, pentru a consilia in strategie companii precum Dacia-Renault, Erste Bank, Google etc. si organizatii precum ONU, UNICEF, OCDE, Banca Mondiala, Comisia Europeana etc.
In 2010, Sandra Pralong a publicat la Polirom volumul De ce m-am intors in Romania, in care 40 de personalitati care au revenit din strainatate povestesc ce i-a motivat sa se intoarca acasa.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. In experienta mea putina de „afara” m-am simtit pasional si temperamental relativ la colegii de munca cu care am interactionat. Nevoia de a demonstra ca se poate, de a rezolva peste noapte. Acest temperament il avem ca si mostenire balcanica sau e o problema de educatie si autocontrol care nu se exerseaza deloc in Ro? Cat de temperamentali si sentimentali sunt cei de „afara” in raport cu romanii, dincolo de educatie si cultura?

    • E in primul rand o problema de educatie, pentru ca orice mostenire se poate educa si schimba, daca ne dorim cu adevarat. Nu cred ca strainii sunt temperamentali in raport cu romanii dar ne observa cu oarecare ingaduinta aceste comportamente mai degraba copilaresti. M-a emotionat ceea ce spuneti apropo de ca totul se poate, am avut si eu tentatia aceasta si mi-am dat seama ca este un dezavantaj in strainatate sa actionezi asa, pentru ca acolo lucrurile sunt asezate, se fac cu planificare.

  2. Cum ati vazut vara lui 2012? Peste ani de zile cum o sa fie vazut acest episod pe care eu il consider unul nefast, un moment periculos in care statul de drept a fost pus in pericol de o echipa de aventurieri politici amenintati de rigorile legii si de o banda de securisti? Cum ati participat la el? Ce impresii v-a lasat? II adresez aceasta intrebare si doamnei Mutler care a facut o figura aparte (cred ca nu foarte buna) in randul corespondentilor straini din Romania.

    • Vara lui 2012 m-a infiorat. De altfel m-a determinat sa fac pasul dinspre societatea civila spre implicare politica, pentru ca mi-am dat seama ca daca noi cei „normali”, sanatosi, cei ce respectam regulile nu facem nimic, vom fi in continuare condusi de aventurieri politici si/sau de talhari. Nu regret implicarea, chiar daca a reprezentat un esec atat la alegeri, cat si in tentativa de a reforma din interior un partid (PNTCD) cu mare potential, dar condus abuziv.

      Cred ca vara 2012 ar fi trebuit sa fie vara trezirii noastre ca cetateni, din pacate alegerile din toamna au aratat ca inca ne mai amagim ca umbla cainii cu covrigi in coada si politicienii se tin de promisiuni. Trebuie sa ne luam tara (si viata) in maini, acolo unde suntem, sa nu mai toleram abuzurile, umilinta, plecand capul si achiesand atunci cand avem sefi incompenteti, care gresesc sau care ne fura. Eleanor Roosvelt avea o vorba care imi place mult: „nimeni nu poate fi umilit fara consimtamant”. Sper ,incepand cu 2012, sa fi invatat sa nu ne mai dam consimtamantul.

  3. Pretutindeni unde am fostdin Ucraina, pana in Olanda si Marea Britanie, toata lumea crede ca romanii sunt una cu tiganii. Poti sa le explici, te vor asculta politicos, dar senzatia mea este ca nu te cred pana la urma. Cum am putea sa le explicam ca romani si tigani nu sunt chiar totuna?

    • Perceptia strainilor este corecta. Tiganii proveniti din Romania sunt cu acte in regula cetateni romani prin urmare romani. Problema este in Romania unde in mod eronat se pune semnul egal intre nationalitatea si etnia individului.

    • Lupul monarhist puncteaza bine problema noastra. As adauga doar ca nu culoarea pielii conteaza, ci atitudinea si comportamentul. Atata timp cat romanii de etnie roma nu au acces la educatie vor recurge la solutii care nu ne plac. Este asadar de datoria noastra sa facem lucrurile asa incat ei sa poata fi educati, sa poata avea meserii si sa poata castiga cinstit, fara sa trebuiasca sa cerseasca sau sa fure. Ca paranteza, trebuie sa ne dam seama ca diferenta de scolarizare intre „romani” si „tigani”, in 2013, in Romania este mai mare decat era diferenta de educatie intre albi si afro-americani in America anilor ’60, in plina segregare rasiala. Asadar, singura solutie este educarea romilor si mai ales educarea timpurie ( de la gradinita) pentru ca aceasta reduce abandonul scolar.

  4. ” Neincrederea. Aceasta pare sa fie pacatul nostru. Neincrederea in noi si in ceilalti oameni.”

    Nu sunt de acord cu aceasta generalizare , o consider gratuita. Una este sa decretam in corpore romanii drept „ neincrezatori ” ( mai rau decat atat, in 1990 un politician acum celebru afirma intr-un ziar de atunci ca romanii sunt „paranoici” ) si alta este situatia cand oamenii au fost determinati sa aiba reactii de aparare in fata unui sistem patologic care ii forta sa-si tradeze semenii. Inainte sa fie un „ pacat ” al oamenilor , neincrederea este o consecinta dramatica a sistemului in care au trait si care le-a deformat reactiile , in unele cazuri chiar si dupa ce au ajuns peste granite. Citez aici o marturie furnizata de o cercetatoare de origine romana stabilita in Canada :

    ” Am intervievat 30 de romani imigrati in Canada (Toronto) intre 1990 si 2004. 28 din ei considera ca romanii din Toronto nu formeaza o comunitate, ci doar o suma de ‘grupuscule’ izolate formate din familie si prieteni. Motivul principal e lipsa de incredere, materializata intr-o suspiciune generalizata, mostenita din vremea lui Ceausescu, pe care nici 20 de ani de locuit in Canada n-au reusit sa o atenueze.”

    Laura Visan – Despre inteligenta civica in Romania – cateva intrebari pentru voi
    ( http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/

    In al doilea rand , cateva explicatii posibile ale unor astfel de reactii si eventual solutii de spargere a cercului vicios sunt prezentate aici : http://www.contributors.ro/dezbatere/despre-inteligenta-civica-in-romania-%E2%80%93-cateva-intrebari/#comment-141794

    Si acum intrebarile pentru cele doua autoare .

    Doamnei Sandra Pralong

    – Ati condus in anii `90 „Fundatia pentru o Societate Deschisa”, o speranta pentru Romania de atunci. Cum comentati acum raspunsul surprinzator dat unui ziarist de catre dvs in acea calitate si in presa anilor care au urmat ( daca retin bine dupa ce ati devenit consiliera presedintelui Constantinescu ) cu privire la faptul ca ati permis angajarea exact in acea fundatie a unor persoane care au lucrat in fosta Securitate ” pentru ca nu era sarcina dvs si nu ati avut cum sa le verificati” ?

    – Ca ziarist cu experienta occidentala, ce parere aveti despre problema atat de discutata la noi a ofiterilor acoperiti ( vechi sau noi ) din presa romanesca ?

    Doamnei Alison Mutler

    Cunoasteti cred foarte bine limba, oamenii si cultura acestei tari in care ati trait , ceea ce reprezinta atu-uri formidabile in cazul profesiei dvs. In plus, ati trecut prin filtrul propriu evenimentele dramatice pe care le-au trait romanii.
    Dupa mai mult de doua decenii petrecute aici , cum apreciati natura sistemului existent la noi, raportul dintre realitatea construita si prezentata de media si realitatea traita de cetateni, respectiv impactul realitatii media asupra cetatenilor de aici ?
    Altfel spus, ca om de presa si ziarist cu o formatie occidentala , dupa doua decenii traite aici cum apreciati acum diferentele sau asemnarile existente din acest punct de vedere intre societatea de aici si societatea britanica ?

    Multumesc pentru atentie.

    • Va multumesc pentru citarea studiului Laurei Visan, nu-l cunosteam, ma voi bucura sa-l citesc. Totusi, trebuie sa recunoastem ca generalizarea respectiva are oaresce temei, suntem o societate, cum de altfel spune si pasajul citat de dvs, in care suspiciunea si lipsa de incredere ne impiedica sa construim. Cat despre intrebare, nu-mi mai aduc aminte de acel interviu, dar pot sa va spun ce gandesc, pentru ca acuza securist/nesecurist este parte din motivul neincrederii de care vorbeam. Doua lucruri:
      1- regulile la Fundatia Soros erau foarte clare. Nu beneficiai de sprijin finaniar (burse, calatorii de studiu) daca mai fusesesi in strainatate in trecut. Era maniera noastra de „a aduce contoarele la zero”, favorizand pe cei ce tocmai fusesera defavorizati de vechiul sistem. Acestea fiind spuse, ne bazam pe cuvantul de onoare al aplicantului, nu aveam cum sa verificam spusele sale si nici nu ar fi fost indicat sa o facem deoarece ne-am fi transformat intr-un fel de politie – era exact lucrul de care voiam sa scapam. Voiam sa introducem un sistem in care sa poti avea incredere in spusele unui om.

      2 – Problema Securitatii este o mare tara care continua sa domine Romania atata timp cat nu ne decidem sa facem ceva ca sa iesim din angrenajul acesta al santajului si al abuzurilor facute pe baza de santaj. Se intampla peste tot, in politica, in administratie, in economie… Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare „spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde. Am pierdut momentul unui Tribunal al Adevarului si Reconcilierii, cum au facut argentinienii, chilienii sau cei din Africa de Sud. Trebuie sa inventam un mecanism similar prin care sa aflam exact mecanismele trecute – ca sa nu repetam aceleasi greseli – dar dupa care sa iertam. Sa ierti nu inseamna sa uiti, inseamna doar sa fii lucid si sa-ti dai seama ca fara asta nu poti construi. Daca nu o faci tu in mod constient, o va face timpul care trece. Dar suntem dispusi sa mai asteptam 50 de ani? Si nu uitati ca am fost un privilegiat al vechiului sistem, ci dimpotriva, familia mea „burghezo-mosiera” a avut de suferit, bunicul a fost inchis 8 ani si la rusi, si in Romania si a trebuit sa fugim de bine ce ne era…

    • In legatura cu a doua intrebare, cea cu ofiterii sub acoperire, atunci cand presa nu e libera, ci devine organul serviciilor secrete, democratia nu poate functiona – si vedem bine ca la noi ea nu functioneaza!

      • Va multumesc pentru raspuns, am o singura remarca totusi . Desi recunoasteti gravitatea problemei, propuneti o solutie utopica care nu face decat sa perpetueze starea de lucruri in care ne aflam ( de fapt aministia generalizata exista inca din 1990 dar, e drept, fara spovedanie generala ) si care a adus aceasta societate in stare de parabioza :

        ” Singura solutie, dupa parerea mea, ar fi o mare “spovedanie nationala” si amnistie generalizata, un punct zero de la care sa reconstruim. Nu putem continua asa. Santajul si controlul exersat prin control ne debiliteaaza toate institutiile si orice constructie am intreprinde.”

        Daca imi permiteti o opinie diferita, dupa doua decenii irosite deja , afirm cu realism ca putem continua si asa , si vom continua inca multa vreme de aici incolo deoarece acolo unde nu exista de fapt lege , constiinta, sau morala , nici Dumnezeu nu cere…
        Pentru acest lucru insa nu sunt vinovati ” toti romanii” ( care fara voia lor finanteaza sistemul in care sunt tinuti prizonieri) ci numai unii dintre ei care traiesc intr-o forma sau alta exact de pe urma nefericirii contribuabilului de rand.

  5. Care este secretul romanilor? L-ati descoperit? Acum traiesc de aproape cinci ani la tara, am problemele la care ma asteptam, cu oamenii batuti in cap, cu furtul, cu birocratia si cu faptul ca nu poti face nimic daca nu ai micile legaturi politice de care ai nevoie. Oare secretul sa fie, lasa lucrurile sa mearga cum vor ele, nu te forta sa faci nimic, cu siguranta intervine cineva pana la urma si regleaza tot? Si de fiecare data se intampla… Cu alte cuvinte, las’ ca merge si asa. Noi sa fim sanatosi :)

    • Sunteti un erou sau o eroina ca v-ati decis sa va reintoarceti la tara, acolo unde e acea Romanie mirifica de care vorbesc strainii. Din pacate, „merge si asa” si de asta merge prost. Nu stiu ce cataclism ar fi necesar ca sa ne schimbam, dar e clar ca lucrurile nu se indreapta de la sine. Pacat de tara asta si de potentialul ei daca noi nu facem nimic sa-l realizam. Cititi in carte capitolul scris de Raed Arafat. Pune o intrebare foarte justa. De ce romanii lucreaza bine in strainatate si se lasa pe tanjeala in Romania?

      • ” De ce romanii lucreaza bine in strainatate si se lasa pe tanjeala in Romania? ”

        Raspuns telegrafic. Pentru ca in Romania multe din organizatiile umane , institutii sau firme ( la stat cel putin ) sunt in realitate blocate si pe toate planurie, nu exista respect pentru individ si pentru munca lui , totul se face numai „cu aprobare „si control de la stat si de la sef, sefii nu raspund pentru ceea ce (nu)fac , sau mai exact nu au obiective clare de atins in fisa postului ( dar daca pot, isi supravegeaza subalternii la sange sau chiar ii filmeaza ) dar cand seful este plecat , fluiera vantul…
        In anii `90 am aplicat intr-o intreprindere un test pentru organizatiile umane . Din cele 22 de variabile care descriau organizatia umana doar doua erau in stadiu incipient ( ineficient) , nici una in stare de „mediu”sau „optim”, restul erau in „blockage”, dar dupa doua decenii poate ca lucrurile s-au mai schimbat cat de cat …

        Problema este mult mai complicata decat atat , dar nu exista de fapt nici un interes de a rascoli in butoiul cu pulbere ( instinctul de conservare este unul foarte sanatos ! ) cand atatea institutii oficiale taie frunze la caini si pe banii contribuabilului redactand rapoarte de cercetare ( 30 de pagini pe luna cred ca era norma ) pe care de fapt nu le citeste nimeni.

  6. Intotdeauna am fost de parere ca nu stim sa ne apreciem conationalii. Ne iau ochii politicienii si functionarii, smecherii, hotii, vedetele de proasta calitate, rautatea care se difuzeaza non-stop pe toate televiziunile romanesti, ura infuzata de Voiculescu si ai lui, jurnalistii meschini si idioti care se vand pe doi bani, prostia si clovneria promovate ca valori. Aproape nu iti mai ramane timp sa gandesti, asaltat de atata ura. Este un lucru bun ca incercati sa schimbati perspectiva, sa revenim la o atitudine pozitiva si in realitate naturala de a privi viata. Doar ca lucrurile bune nu atrag atentia, nu te solicita. Invidia, te roade continuu, uite smecherul acela care in realitate nu valoreaza nimic ce bine o duce. Uite ce bine se castiga din ura si din prezentarea negativa a lucrurilor, oare nu asta e calea? Uite ce bine e sa nu mai ai constiinta, ajungi bogat si puternic. Etc.

    Oare problema noastra sa fie aceea ca credem ca lucrurile cu adevarat bune sunt gratis, vin de la sine, nu trebuie sa ne batem pentru ele?

    • Asa e, sunt total de acord cu scurta dvs. analiza. Daca tot ura se vinde mai bine si e mai atragatoare, haideti sa-i „uram” pe prosti, pe rai si pe hoti si sa nu le mai facem loc in vietile noastre… :)

      Puneti o problema foarte justa, pentru a fi bun trebuie sa te lupti in primul rand cu tine! Asta te face om si nu fiara sau leguma.

    • Din pacate, suntem o societate lasata in parloaga, necultivata, nu-i de mirare ca ne napadesc buruienile (apropo de comentariul de mai sus al Albinoasei).
      In carte, un arheolog elvetian spune ca nu mai regaseste Romania pe care o stia, ca am involuat si intr-un fel sunt de acord cu el. A devenit normal sa furi, sa nu te tii de cuvant, sa faci lucrurile de mantuiala, si aceasta permisivitate a noastra fata denoi insine si de decidenti e extrem de nefasta. Ne-a tocit simturile. Ne-a anesteziat dorinta de dreptate, de adevar, de lucrul bine facut. Cred ca singura maniera de a iesi din impas este ca in mod individual sa construim, acolo unde suntem fiecare, Romania in care ne-ar placea sa traim. Nu trebuie sa fie mai mare decat casa noastra, strada noastra, compania noastra, dar daca fiecare facem lucrul acesta Romania va inflori.

  7. In statistica se numeste eroarea de selectie. Cita vreme selectam opiniile celor ce au ramas nu vom putea avea imaginea celeilalte jumatati (?) – a celor ce au decis sa nu ramina.

    Am intilnit nordici care se oripilau ca un roman nu stie daca Laguna Albastra este in Islanda sau Norvegia – pe de alta parte declarau cu nonsalanta ca habar nu au in ce tara este Delta Dunarii.

    Sa fim lei printre lei si miei printre miei – putini sunt cei care au timp sa se aplece sa inteleaga o natie sau alta. Si nici nu e reconfortant sa vezi ca nu esti buricul europei atunci cind asta credeai.

  8. ” De ce se indragostesc strainii de Romania si romanii, nu?”

    Sa nu-i uitam nici pe strainii care nu se indragostesc de romania si care nu o sa fie vreodata publicati in astfel de carti. Ultima data cand am trecut prin Romania am ascultat una dintre cele mai usturatoare evaluari la adresa noastra din cate mi-a fost dat sa aud vreodata, si in limba japoneza, in care astfel de lucruri nu prea ai ocazia sa le auzi in polite company. Am incurajat discutia sa vad pana unde merg interlocutorii, pe ideea ca e mai bine sa stiu adevarul, si au mers departe. Ca ei sunt multi. Au avut viata grea in Romania, cum au si multi romani. E un fapt. Exista multi oameni de valoare in tara, dar pana sa ajungi la ei ai de-a face cu ceilalti, mai ales ca strain, incepand de la aeroport.

    Sutn sigur ca ati intalnit si dvs astfel de straini. Parerea lor este la fel de importanta si relevanta statistic ca si a celor care iubesc romania, indiferent daca decidem sa o luam in considerare sau nu.

  9. Acum depinde unde suntem localizati. Daca suntem in Romania de cele mai multe ori strainii ne vad asa cum suntem , un pic cu mentalitatea de merge si asa , nici prea bine pregatiti (desi cu multe exceptii) si asa mai departe.
    In exterior depinde de continent : In Europa din pacate tiganii (si nu numai ei) au reusit sa ne faca „brand de tara” desii cei care lucreaza in posturi de specialitate (IT, medicina , inginerie) sunt bine vazuti.

    In continentul Nord American romanii au doua componente (view-uri) Intr-un fel se manifesta atunci cand sunt intre straini si devin Romani cand sunt in comunitate (din acelasi motiv ultimul loc unde m-as duce sa intalnesc romani este biserica.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro