vineri, martie 29, 2024

Cum evaluăm tentativele de plagiat la demnitari: pornind de la comentarii

Mulțumind, încă o dată, celor care au găsit timp și interes să formuleze comentarii la  semnalarea mea de pe Contributors.ro, din 3 noiembrie 2022, sistematizez și reacționez în linia clarificărilor și a unor posibile direcții de acțiune.

 Soluția majoră la patologia plagiatului este transparența: „Tezele de doctorat trebuie publicate imediat” (Susufler003/11/2022). Există un site al Ministerul Educației pe care sunt postate  parte din lucrările de doctorat susținute, începând din 2016. Unele lucrări de doctorat sunt accesibile, într-adevăr, pe site-ul dedicat (https://rei.gov.ro/teze-doctorat). Cei  care intenționează să își publice lucrările în edituri pot amâna postarea respectivă, dar nu mai mult de 24 de luni. Despre teza de doctorat semnată de ministrului Lucian Bode, susținută în 2018, cea de la care a pornit discuția de față, aflăm de pe site-ul menționat, că „a fost publicată distinct” la Editura CA-Publishing. Au trecut de mult cele 24 de luni de la susținerea tezei ( „Securitatea energetică și managementul resurselor la începutul secolului XXI: România în context european actual”) și lucrarea, publicată – se spune-, nu poate fi identificată ca volum cu ISBN nici la Biblioteca Națională, nici în librării, și nu este menționată nici în lista titlurilor apărute de la editura CA-Publishing. Nu este rostul acestui material să extindă investigația în cauză. Rămâne o întrebare pentru Ministerul Educației: dacă o teză de doctorat nu este publicată pe platforma Registrului Educațional Integrat nici după doi ani de la susținere și nici în vreo editură, ce se întâmplă? Postează ministerul pe site teza respectivă? Cel puțin pe cazul în discuție nu s-a întâmplat acest lucru. De ce? Complicitate instituțională cu cei care, după ce au câștigat fraudulos titlul de doctor, inventează scheme de ascundere/mascare ca mod de autoprotecție?

Am menționat deja, în materialul care a generat comentariile, că frauda intelectuală este favorizată și de abordarea reducționistă a recunoașterii plagiatului numai prin raportare la coeficienți de similitudine dați de softurile specializate. Unul dintre comentatori menționează, în acest sens, că „Despre plagiatul 2.0, de idei, nici nu se vorbește. Despre cercetarea originală care nu servește nimănui, tăcem, deocamdată” (Sigismund Schmeno Fraud, 03/11/2022). De ce așa? Din simplul motiv că softul de identificare a similitudinilor nu poate detecta plagiatul de idei. Acesta poate fi identificat numai de către experții care sunt sistematic trecuți cu vederea, inclusiv în documentul UBB despre cazul Bode, pentru că pot duce la esența fraudei intelectuale de tip plagiat de idei. Evident, dacă omiți plagiatul de idei, de cele mai multe ori la modul premeditat, reduci coeficientul de similitudine și, implicit, poți manipula liniștit prin calcularea eronată a unui coeficient de similitudine cât mai mic.

Un alt comentator cu care am discutat pe mail îmi semnalează că plagiatul trebuie diagnosticat și judecat la fel, indiferent dacă ești demnitar sau nu. Nu cumva prin titlul dat intervențiilor mele promovez un gen de discriminare în raport cu demnitarii, de orice rang ar fi ei? Nu. Argumentul accentului pe care îl pun, în discuția de față, pe cazul demnitarilor este simplu rezumat de către unul dintre comentatorii care reamintește că „cine fura azi un ou, mâine va fura un bou” (Agora, 03/11/2022). Demnitarul care practică sau a practicat frauda intelectuală este un pericol social pentru că oricând, în poziția de demnitar poate trece de la frauda măruntă la cea majoră, în stil mare. (Cu alte cuvinte, aceeași idee îmi pare a fi susținută și în comentariul semnat de Vasile Trandafir, 03/11/2022.) Mai mult, dacă te uiți la seria impresionantă de mari demnitari care au plagiat în România post-decembristă, vei constata ușor că au încercat să amâne decizii judecătorești pe temă, ani de zile, au modificat funcționarea instituțiilor pentru a favoriza furtul intelectual, au propus legi care vizează amnistia plagiatului, renunțarea la titlul de doctor, ca și cum ar fi doar o haina incomodă etc.

În discuția de față apare și îngrijorarea că „Din nefericire, în prezent a devenit o psihoză (plagiatul) ignorându-se ceea ce este esențial: valoarea conținutului științific al tezei!” (anonim, 03/11/2022). Desigur, conținutul, originalitatea contează, în primul rând. Preocuparea pentru onestitatea intelectuală este, însă, o modalitate de a crea un mediu sanogen, favorabil creativității sustenabile. În ghidul de integritate academică în cercetarea științifică, menționat în materialul de la care am pornit discuția, se precizează că existența unor secțiuni originale, de valoare, într-o lucrare, nu poate compensa sau justifica în vreun fel plagiatul din alte secțiuni ale aceleiași lucrări.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Nu stiu de ce nu se pricepe un lucru elementar: pentru a evita sau macar minimiza plagiatul ‘demnitaresc’ si nu numai, trebuie impusa o regula simpla, ca peste tot, si anume publicarea de articole sau carti in edituri internationale, cu referenti si implicit peer-review. Aia ar trebui sa fie baza tezei. Si aia te verifica, in orice caz cu mult mai mult si bine decit o facem noi. Aia stiu la ce sa se uite, care e furt de idee si care e copy-paste inofensiv ..Si daca treci de filtrul lor..plagiaza tata cit vrei in Romania, daca mai ai motive.. oricum nu mai conteaza, prost sa fii sa-ti mai bati capul.
    Deci, 1 teza de doctorat = macar 2 lucrari/carti in l. engleza, intr-o editura din WorldCat, cu peer-review. Si se rezolva peste noapte..aia nu merg pe secretomanii, pe ‘teze strategige secretatiza’,sa nu ne fure capitalistii secretele si ideile vezi Doamne.. porcarii de astea autohtone.
    Stiu..e un catch aici..daca facem asa, ~ 15-25 % din universitari nu-si mai sustin ei insisi teza de doctorat..aici e faza..stiu..e greu si asa..tot mai simplu fara.

  2. Nu trebuie sa evaluam ci doar sa evitam. Si se evita simplu: nu se mai platesc doctoratele in institutile de stat si mai ales la cei cu functii politice!

    • Adică universitățile de stat și nu numai sa refuze in blok banii moka dați de politicieni și să facă ele singure o selecție riguroasă a temelor de cercetare și chiar să renunțe la falselor lor scoli doctorale prin care sug fara folos Bugetele dedicate învățământului și cercetării? Vă dați seama câți coordonatori de doctorat vor rămâne fără surse de venit? Parca Ponta a fost Coordonat de Năstase Pușcăriașul!

  3. Aici cam toata lumea are dreptate. Dar in practica, pentru cine chiar cunoaste domeniul, e putin mai complicat.
    Softurile antiplagiat sunt de mai multe feluri si in plus au diferite niveluri de filtre, deci rezultatul poate fi cam dupa cum vrea operatorul.
    Publicarea CNCS A/ISI/WoS este ca si obligatorie, numai ca la o revista foarte serioasa (Nature, Science etc.) va costa cam 10 000 USD, suma care il depaseste pe doctorand si nu o poate plati nici Universitatea. Poate sa o/le publice in reviste romanesti (cu costuri romanesti) dar timpul de asteptare poate fi mai lung decat durata doctoranturii. Ori poate sa publice in anumite reviste straine, rapid si relativ ieftin, dar cu riscul ca peer review e fals iar articolul poate fi retras (retracted) dupa un timp. Si atunci ce se intampla cu titlul acordat?! Cartile in edituri straine costa mult si dureaza publicarea, in plus exista riscul ca nefiind peer review nu se ia in considerare. Mai mult, editurile straine sunt adesea sponsorizate (adica cumparate) de BigTech, BigPharma etc. si nu publica ce nu le convine chiar daca e adevarat si corect. Iar daca plagiatul este dupa ceva in limba straina in traducerea doctorandului, deci nu se gaseste pe internet, poate sa scape Inteligentei Artificiale, care oricum nu e prea desteapta….
    In schimb, dupa propria ta lucrare nu poti cita mai mult de 250 de cuvinte intr-un loc (desi autoplagiatul este un nonsens juridic, pentru ca nu poti fura de la tine insuti).
    Textul tezei sustinuta public (deci este prin definitie nesecreta!) de obicei nu este pus la dispozitia cititorilor sub diferite pretexte (nu o gasim, nu e aici, s-a inundat arhiva, a fost secretizata etc.) nici nu se permite imprumutarea sau copierea la biblioteca (de frica!) si chiar dupa ce s-a hotarat sa fie insotita Teza de un CD complet, si acesta are acelasi regim…
    Nu este stabilit nici macar cat poate fi „plagiat” adica majoritatea (peste 50%) sau procentajul cauza/efect (20%) sau altul dar nici nu s-a stabilit cat ar fi permis la partea generala teoretica (care este de documentare din alti autori) si cat la partea speciala/experimentala care trebuie sa fie proprie, dar folosind metode si tehnici standardizate (deci facute de altii) sau adaptate.
    Asa cum este tratat acum plagiatul academic, e bun doar pentru „dat in cap” unora si pentru salvat altii, care pot sa plagieze in voie. Avem exemple destule si in tara si in strainatate, uneori chiar la varful statului sau UE. Iar toata tevatura cu plagiatele banalizeaza subiectul pana aproape de a deveni un fenomen benign si oarecum acceptat. Cum se zice in popor: „pentru unii muma si pentru altii ciuma”.

    • A existat o practică deplorabilă in universități, prin care se furau din doctoratele in lucru capitole, uneori chiar teze întregi, sau rezultate și se publicau de către diverși înainte de susținerea tezei. Din acest motiv știu situații in care conducătorii și doctoranzii păzeau tezele cu strășnicie înainte de susținerea publică.

  4. In primul rând plagiatul trebuie detectat de conducătorul de doctorat. O teza nu poate fi plagiata daca conducătorul coordonează teza cu un minim de profesionalism.
    In al doilea rând, exista o susținere a tezei in departamentul din domeniul in care se susține teza. Acolo textul este lăsat la dispoziția membrilor departamentului care o pot studia si pot comenta si respinge teza in departament.
    In al treilea rând exista o comisie de referenți de specialitate, profesori universitari care trebuie sa întocmească referate de apreciere a tezelor si sa le prezinte in cadrul unei ședințe publice. Comisia trebuie sa gireze teza respectiva in ședința publica.
    Mai nou, universitățile au softuri anti-plagiat care permit identificarea de pasaje cu similitudini, inclusiv din traduceri.
    Deci, avem sisteme peste sisteme anti-plagiat. Refăcând invers circuitul unui plagiat presupune un sir de sisteme care au dat greș. Daca nu se rezolva acest circuit, putem crea tot felul de sisteme dar e inutil.
    Pe de alta parte, universitarii nu prea îndrăznesc sa mai zică nimic, dar plagiatul e ceva un pic mai complicat decât paragrafe fără citări. In primul rând o teza trebuie sa fie in general foarte puțin originala, tocmai datorita metodologiei cercetării. Ceea ce trebuie sa fie original este partea de contribuții a cercetătorului, respectiv rezultatele cercetării. Plagiatul științific nu e totuna cu plagiatul literar. Plagiatul este doar una din problemele pe care le ridica o teza de doctorat, mediatizata in prezent din motive politice, dar foarte puțin relevanta in final. Mult mai periculoasa este manipularea rezultatelor cercetării. Nu aud pe nimeni vorbind despre asta.
    Așa cum se pune problema acum fiecare definiție trebuie rescrisa, fiecare clasificare trebuie modificata, nu se pot folosi extrase de legi, ca sa nu apara similitudini. Fiecare teza ar trebui sa reinventeze metodologia de cercetare, indicatorii cu definitii si elemente componente. e aberant.

    • Aveti dreptate cu manipularea rezultatelor, este acum un adevarat fenomen negativ in stiinta, mult mai grav ca plagiatul care afecteaza doar pe doctoranzii lenesi, ci o mare parte din cercetarea stiintifica din toate domeniile si la toate nivelurile.
      Exista rezultate „aranjate”, triate sau „inventate” mai mult sau mai putin. Exista documentare corecta dar din surse „partinitoare” sau chiar false. Exista interpretari tendentioase ale unor rezultate corecte, in diferite scopuri.
      Iar publicarea rezultatelor cercetarii poate fi „selectata” de revistele stiintifice dupa interesul sponsorilor, asa s-a ajuns ca „97% din cercetatori confirma incalzirea globala” sau la numeroasele fake news din actuala pandemie.
      Invers, unii medici au brevetat tehnici milenare devenite ultramoderne (ex. nasterea gravitationala, transplantul de fecale etc.) deci ar fi un plagiat nedectectabil cu softul antiplagiat?
      Foarte multi exagereaza importanta sau efectele noilor descoperiri personale, care atunci cand sunt aplicate in practica nu dau rezultatele asteptate.
      Toti acestia manipuleaza stiinta din diferite interese si ar trebui, cine are curajul, sa abordeze si acest subiect spinos..

    • O problema cronica cu o solutie de durata, dar simpla: toate tezele devin obligatoriu publice si descoperirea unui plagiat duce automat la suspendarea dreptului de conduce doctorate pentru profesorul coordinator. Diluarea responsabilitatii directe a coordonatorului prin includerea comisiei, universitatii, ministerului, etc…este contraproductiva.
      Publicarea obligatorie a tezei rezolva si problema valorii stiintifice a tezei, oprobiul pares ducand direct la discreditarea autorului.

      • Daca universitatile ar fi convinse ca doctoranzii lor fac teze bune le-ar tipari si ar deveni carti stiintifice la librarie, eventual impreuna cu coordonatorul (pe cheltuiala universitatii si cu incasarea veniturilor corespunzatoare, deci un posibil profit) pentru ca o teza buna poate fi usor adaptata. Dar nu studentii buni sustin universitatea ci aceia cu functii mari, deci tocmai cei care nu au timp si rabdare sa faca o teza buna. Asa ca se merge discret, balcanic, si merge si asa uneori dar „daca merge si asa inseamna ca nu merge!”

    • Eu zic ca exista un minim de masuri de calitate acum. Se cer publicatii ISI acum pana si la cea mai amărâtă universitate, spre exemplu. Exista softuri antiplagiat in toate universitatile.
      Unele universitati mai mari au chiar si acces la biblioteci online de literatura stiintifica (gen sciencedirect sau springer)

      Pe de alta parte trebuie sa mai avem incredere si in piata libera, nu sa cautam sa rezolvam birocratic orice.
      Adica vreau sa spun ca atat piata stiintifica cat si economia de piata consumatoare de rezultate ale cercetarii vor discerne singure intre Einstein care si-a facut doctoratul pe bune pe un subiect de interes stiintific si cu rezultate, si Gigel care si-a facut un doctorat formal si plagiat pe un non-subiect.
      Oricum titlul de Doctor nu este ceva omogen ci ascunde o mare diversitate intelectuala si calitativa. Chiar si in occident unde exista o traditie stiintifica solida neintrerupta si niste standarde de calitate, este mare diferenta de calitate dintre doctoratul lui Nash sau Einstein si doctoratul lui Pierre facut (neplagiat) la universitatea din Perpignan pe cine stie ce subiect.
      Deci nu se poate stabili aleator o definitie a „doctoratului bun” si un standard de calitate. Trebuie lasata piata sa decida (dincolo de criteriile de plagiat obiectiv definibile si masurabile).

      Iar daca problema este ca primesc bugetarii cu doctorat 15% la salariu in limita a 900 de lei pe luna atunci asta este o problema a sistemului administrativ, nu a sistemului de educatie, si trebuie rezolvata in consecinta.

      In alta ordine de idei, sistemul de cercetare romanesc a fost intre 1945 si 1990 rupt de orice realitate internationala, iar toate elitele intelectuale ale tarii au fost efectiv exterminate, dupa cum stim bine cu totii.
      32 de ani sunt prea putini ca sa se refaca un sistem de educatie si cercetare sanatos si competitiv la nivel international.
      Abia dupa 2007, dupa ce am intrat in UE au inceput sa fie mai multi studenti romani care sa faca doctorate pe bune in occident. Majoritatea dintre acestia inca nu au ajuns la profesorat si abilitare.
      Deci mai dureaza pana cand o sa ai cu cine face un doctorat bun in Romania.

      Sigur ca trebuie combatut plagiatul, precum si coruptia din universitati… nimic de zis. Trebuie de asemenea finantare serioasa si predictibila. Dar trebuie si o doza de realism. Sa ne amintim mereu de unde am pornit, pentru ca sistemul educational si stiintific nu a pornit de la zero in 1990, ci din subteranele inchisorilor de la Pitesi, Gherla, Aiud… Inca nu am ajuns la zero, adica la nivelul intelectual de pana la marea teroare comunista din anii 50.

      Insa mie mi se pare ca exista progres.
      Si cred ca se poate face si mai mult progres daca lucrurile sunt abordate cu calm in interiorul comunitatii stiintifice, fara interferente politice si mediatice.

      • „32 de ani sunt prea putini ca sa se refaca un sistem de educatie si cercetare sanatos si competitiv la nivel international.”

        Da, pen’ca, nu-i asa, nu suntem Japonia dupa al 2lea razboi mondial sau Singapore dupa 1971?!

      • Din comentariul Dvs se poate deduce ca nu ati facut cercetare stiintifica sau doctorat in Romania inainte de Revolutie. E adevarat ca erau alte metode si tehnici, dar se lucra la nivel mondial, de la medicamente pana la bomba atomica. Acum ar fi ceva mai greu…

  5. Lucrarea de doctorat incepe cu declararea scopului acestei lucrari.

    Orice lucrare de doctorat are in prima parte o descriere a stadiului actual al cercetarii in domeniul respectiv. In aceasta parte e firesc sa apara citate, preluari din alte lucrari, publicatii. Nu sunt convins ca este expres necesara folosirea excesiva a apostroafelor, odata ce este evident ca doctorantul a spus din start ca nu are pretentii ca ar fi rezultatele cercetarii proprii. Deci acest capitol nu poate fi in nici un caz acuzat de plagiat.

    Urmeaza, de regula descrierea rezultatelor proprii cercetari. Si-n acest capitol se pot folosi formule, metode consacrate. De ex daca folosesti o formula de calcul arhicunoscuta si accceptata nu cred ca e nevoie sa spui ca e preluata de la Newton.

    In final se trag concluziile in care se descriu noutatile rezultate din propriile cercetari si se subliniaza diferentele fata de alte lucrari din domeniu. De altfel acesta e capitolul cheie. daca primele capitole pot cuprinde o multime de chestii plagiate, aici trebuie sa fie clar care sunt meritele propriei lucrari.

    Am citit si chiar condus multe lucrari de doctorat, mi-am indreptat atentia, in primul rind, asupra acestui capitol. Acesta e esenta! Deci nu e nevoie de nici un program de detectare plagiat, e suficient ca un specialist sa parcurga acest capitol si sa-si dea seama daca lucrarea merita, sau nu, calificativul respectiv.

  6. Am avut ocazia recent de a recenza o teza trimisa pentru peer review de la o alta universitate. Împreună cu alți experți în materie am redactat un referat negativ asupra tezei, nu pentru plagiat, ci pentru conținutul științific f slab. Problema plagiatului nu s-a pus nici pentru un minut.
    Am mai scris pe aceasta tema: o teza poate avea zero similitudine cu alte lucrari comparate cu softuri precum Turnitin, dar poate avea zero valoare științifică, sau mai rău poate debita niște prostii. Ori acest subiect nu este abordat de nici un articol de pe această platforma, tezele lui Boda & co pot fi 100% originale, dar sa aibă valoare zero, ceea ce este aproape o certitudine. Și aceasta plaga este foarte larga, depășește lumea politicului și atinge intreg sistemul universitar romanesc. Sunt teze de doctorat premiate de Academia României care conțin greșeli serioase ceea ce fac sa paleasca porcariile numite plagiat.

  7. Am avut ocazia recent de a recenza o teza trimisa pentru peer review de la o alta universitate. Împreună cu alți experți în materie am redactat un referat negativ asupra tezei, nu pentru plagiat, ci pentru conținutul științific f slab. Problema plagiatului nu s-a pus nici pentru un minut.
    Am mai scris pe aceasta tema: o teza poate avea zero similitudine cu alte lucrari comparate cu softuri precum Turnitin, dar poate avea zero valoare științifică, sau mai rău poate debita niște prostii. Ori acest subiect nu este abordat de nici un articol de pe această platforma, tezele lui Boda & co pot fi 100% originale, dar sa aibă valoare zero, ceea ce este aproape o certitudine. Și aceasta plaga este foarte larga, depășește lumea politicului și atinge intreg sistemul universitar romanesc. Sunt teze de doctorat premiate de Academia României care conțin greșeli serioase ceea ce fac sa paleasca porcariile numite plagiat.

  8. E adevarat, e necesar, dar… e mai usor de zis decat de facut.
    Eram intr-o comisie de doctorat, am citit teza si am facut cateva observatii importante pe care le-am prezentat doctorandului pentru a face corecturi. Spre surprinderea mea a spus ca nu poate fiindca deja depusese teza !? Asa ca in referat am inclus si observatiile respective, ca sa nu se creada ca nu le-am vazut sau ca nu cunosc domeniul. Desi concluzia era de acceptare a tezei, au fost presiuni pt a-mi retrage referatul si a scrie altul (din partea doctorandului, a conducatorului de doctorat !? si a altor persoane). Le-am ignorat. La sustinere am votat pentru si a devenit Doctor, dar multi ani am avut diverse sicane din partea acestuia si a altora… Daca nu te sprijina legea, cutuma si opinia publica nu se poate face nimic pentru indreptare.

  9. Am meditat cateva zile asupra acestei teme a plagiatului cu idei adunate din experienta proprie. Am dedus ca existe la baza mai multe tipuri de plagiat. 1. Date si informatii luate din institutii publice- primarii, muzee, cons.jud. etc.care nu apar ca surse.2 Date luate din articole, carti, documentatii, strategii straine traduse.3 Date si capitole intregi luate din studii redactate de institute si centre de cercetare si trecute in teze.4. Date si informatii luate din proiecte europene din diferite domenii. 5. Teza ori capitole scrise de altii si nu de autor. In plus, la licitatiile de proiecte in cercetare ale ministerului din Ro, directori propun proiecte fara a avea tezele publicate. In concluzie, cei care ar putea avea bani in plus sunt doar cei care lucreaza in cercetare si au tezele publicate. Chiar daca un referent este critic la o teza, a doua oara nu mai este solicitat. Softurile nu ajuta cu mare lucru daca sursele de plagiat sunt bine camuflate. Toata raspunderea o poarta doar indrumatorul tezei si in plagiatul dovedit, acesta ar trebui exclus din invatam. universitar. Numai ca banii nu au miros !!!

    • Pare sa fie adevarat, deoarece daca un copil comite o infractiune raspunde parintele. Numai ca doctorandul e adult (si inca dintre cei mai mobilati intelectual) si raspunde personal de actiunile lui.

  10. O actualizare a acestui punct de vedere am notat-o în cadrul unei postări din 14 ianuarie 2023, pe LinkedIn la shorturl.at/myzLO :
    Există soluții până când Ministerul Educației se decide pe tema „cum se poate ieși din anomalia încă doctor, dar cu teza de doctorat plagiată (=ministru în funcție Lucian Bode) și cu volum publicat care preia teza”. CNECSDTI se poate autosesiza, pe caz, deoarece în discuție este și o lucrare de cercetare (volumul publicat=teza de doctorat) a unui autor care nu este cadru didactic . Suspiciunea de plagiat a fost argumentată și confirmată public de lector dr. Emilia Șercan și de către Comisia de Etică a UBB. CNECSDTI (pe scurt CNE) nu are, precum CNATDCU, interdicția instituției coordonatoare de a analiza astfel de cazuri. Va fi foarte simplu și legal, pentru CNE, să reconfirme câteva aspecte elementare, în discuție:
    a) plagiatul nu se prescrie și normele în vigoare pentru evaluarea deontologiei academice sunt aceleași azi, ca și atunci, ca și mult mai devreme (vezi Ghidul CNE din 2020);
    b) Victor Ponta susținea, tot pe cazul unui plagiat foarte clar, că, în 2003, nu erau regulile de deontologie din 2012 și, în final, plagiatul său a fost recunoscut, instituțional, ca atare;
    c) furtul prin plagiat nu poate fi „reparat” prin corectarea tezei de doctorat sau a cărții care o reproduce;
    d) plagiatul poate fi sancționat, conform legii 206/2004, și de către CNE.

    Pentru contextualizarea temei, pot fi consultate și
    *CNECSDTI. 2020. Ghid de integritate în cercetarea științifică (disponibil la shorturl.at/A0168).
    *Comisia de Etică, UBB. 2023. Hotărârea Nr. 1 din 2023.
    *Dumitru Sandu. 2022. Cum evaluăm tentativele de plagiat la demnitari: pornind de la comentarii, Contributors.ro, 5.11.2022
    *Emilia Șercan. 2022. Probele care demonstrează că ministrul de Interne Lucian Bode a plagiat cel puțin 18,5% din teza sa de doctorat, și nu doar 2,95%. Press One. 24.11.2022

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro