luni, mai 16, 2022

Cum funcționează ventilatorul presei

În argoul ziariștilor, ”ventilatorul” este instrumentul de împroșcat mizerii și de compromis definitiv imaginea cuiva. Se ia o informație negativă, de preferință neverificată sau neconfirmată, și se rotește insistent și repetitiv până se impune dincolo de orice adevăr. Spre deosebire de actul critic care intră în misiunea cotidiană a presei, colportarea este soră cu manipularea și are în spate ceea ce spune una din definițiile sale, și anume actul de”a antrena prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor”(MDN 2000). Comunitatea media din România (deși sună prețios la cât este de divizată presa) ar trebui să reafirme necesitatea libertății de exprimare obligatoriu însoțite de responsabilitate. Până acum dezideratul apare ca un proiect eșuat, iar campania electorală compromite orice apel la rațiune, corectitudine și decență, atât în mediul politic cât și în cel mediatic.

De două săptămâni a apărut un subiect imposibil de evitat, autodenunțul la Parchet a deputatului Sebastian Ghiță referitor la presupuse acte săvârșite de el în relație cu doctoratul procurorului-șef DNA, Laura Codruța Kövesi. Felul cu a fost tratat subiectul spune mult despre extinderea compromisului în presă și, în unele cazuri, despre deraierea completă de pe șine. Sebastian Ghiță, cercetat de DNA, deja inculpat, amestecat în numeroase povești dubioase, arătat cu degetul ca fiind principalul beneficiar al jafului de la Ministerul Fondurilor Europene, tovarășul de nebunii politico-financiare al lui Ponta, este opusul sursei credibile pe care jurnaliștii să o ia de bună.Vigilența și verificarea atentă se impun în astfel de situații când orice om din presă, începător sau mai copt, știe că poate fi manipulat. Au fost și companii de presă care au tratat prudent cazul, au existat și comentatori sceptici că subiectul ar putea servi interesul public. Doar puțini au scăpat însă de efectul ventilatorului, așa că povestea s-a mutat de pe confirmarea sau infirmarea autodenunțului lui Ghiță aflat în atenția Parchetului, pe pretenția de a fi rejudecată teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, deja analizată în 2012. Verificarea antiplagiat poate fi o solicitare legitimă, dar numai după ce se încheie cercetarea procurorilor. Fiindcă, dacă afirmațiile lui Ghiță nu se confirmă, atunci cum rămâne cu toată tevatura reanalizării tezei?

Ceva rămâne, fiindcă ventilatorul a împroșcat cu multă râvnă și a murdărit imaginea șefei DNA, afectând fața anticorupției și a justiției în general. Fiindcă scopul întregii campanii vizează oprirea cercetărilor împotriva clasei politice foarte iritate că nu se (mai) află deasupra legii și intimidarea procurorilor DNA. Foarte harnică a fost România TV, comportament previzibil cu Sebastian Ghiță patron. Toate mesajele sale manipulatoare și potențial mincinoase au fost privilegiate și împachetate strident ca ”exclusivitate”, cum observa cineva cu umor pe Facebook. Burtierele galbene ale canalului care se mândrește că e noul OTV servesc permanent câte ceva ”Exploziv!”, ”Senzațional!” sau ”Incendiar!” despre caz, de la patron citire. Nici Evenimentul zilei nu s-a lăsat mai prejos, avându-l ca baci pe Ion Cristoiu, azi maestrul recunoscut al sofismelor și demonstrațiilor ieftine, dar cu adresă. Ca să nu-și piardă reputația de scormonitor de bibliotecă, Cristoiu bagă în ventilator tot la două zile câte un comentariu kilometric menit să o facă zob pe Kövesi. Titlurile, kilometrice și ele, din România (paralelă) a lui Cristoiu sunt concluzii fără rest: ”Albirea Codruței Kövesi în 2012- un miș- maș la nivel înalt”, Cum a salvat-o PSD pe Codruța Kövesi, omul lui Traian Băsescu, de prima acuzație de plagiat” , ”6 decembrie 2011: susținerea publică a tezei de doctorat a Codruței Kövesi – un moment festiv în viața SRI!”, ”Cazul Codruța Kövesi. Doi membri din comisia care a constatat că doctoratul șefei DNA nu a fost plagiat recunosc că n-au analizat niciodată lucrarea!”,”Deși, probabil, Codruța Kövesi n-a plagiat, Sebastian Ghiță are dreptate” și multe altele. EvZ concurează cu televiziunile tabloide în titluri senzaționaliste, alimentând ventilatorul dar și neîncrederea publicului în presă: dezvăluiri ”senzaționale”, ”explozive” și ”incendiare” amenință la tot pasul și, așa cum publicul s-a obișnuit deja, dezvăluirile se dovedesc adesea bârfe, șușoteli ”pe surse” sau declarații ale unor personaje cercetate. Dealtfel schimbul de texte între cotidian și televiziunile care toacă zilnic justiția a devenit permanent. De aceea, nu e nevoie să amintim Antena 3, fiindcă lupta postului împotriva justiției a ajuns și pe acest subiect într-o fază patologică care excede analizei media. De sunat la 112.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Marturisesc ca ma feresc a fi in raza „ventilatorului presei”; cit pot.
    Cind a aparut mafiotul Ghita tv cu autodenuntul sau, mi-am zis: sinucidere. Tipul stie ca nu mai are scapare si face pe camicazele roman :D
    Si nu credeam in plagiatul dnei Kovesi.
    Dar s-a intimplat s-o aud pe dna Emilia Sercan spunind citet: exista, in teza dnei Kovesi, elemente care sa sustina banuiala de plagiat.
    S-o banuiesc si pe dna Emilia Sercan ca alimenteaza ventilatorul? poti ca sa zici ca a mintit si in cazurile Ponta, Oprea, Toba si Pandele?
    Sint in mare incurcatura, sincer.

  2. S-a itit iar cucuveaua mov. Ca urmare, luni seara, spre exemplu, Dl Turcescu, ziarist, ori ba, ca publicul nu mai stie precis, zicea la B1 TV ca s-au succedat diverse acuzatii la adresa d-nei Kovesi, poate adevarate, poate nu. In consecinta, doamna Kovesi ar trebui sa demisioneze deindata pentru a proteja imaginea institutiei pe care o conduce, serios afectata de acuzatiile cu pricina. Moderatorul l-a aprobat tacit.

    Cred ca putem recunoaste o campanie de presa impotriva d-nei Kovesi, obiectivele fiind DNA si Justitia insasi. Dar, acest lucru era de asteptat odata cu inceputul cercetarii si condamnarii celor corupti si care au la indemana resurse imense (inclusiv publice). In Italia, demersurile similare au avut printre consecinte unele tragice. Este firesc, asadar, sa ne asteptam la campanii de presa si cuburi negre. Sa speram ca lucrurile nu vor capata dimensiunile tragice de care pomeneam.

    Odata ce putem prevedea astfel de actiuni, inclusiv in mass-media, este asteptat de la specialistii/cercetatorii in domeniu solutii de contracarare a lor. Nu vad. Specialistii in comunicare si marketing politic observa doar fenomenul. Asta poate face si publicul ceva mai educat si mai bine informat, societatea are nevoie de mai mult din partea lor. ONG-urile italiene, de pilda, au fost extrem de active, mobilizand publicul impotriva celor corupti. Sociologii au alocat timp si energie studiului fenomenului si s-au scris cateva teze de doctorat pe tema „mani pulite”. Noi observam ca avem ghinion ca ne-a lovit coruptia, asteptam sa ne vindece de ea Dumnezeu si speram ca macar o parte din SRI nu serveste sistemul kleptocratic si va contribui la (ori, macar nu va impiedica) activitatea DNA contra coruptiei.

  3. A trebuit să vină penalul plagiator VV Ponta în fruntea guvernului pentru ca, în conjuncție cu acesta, Ghiță să se apunce de nebunii politico-financiare. Este?

  4. Ce faci, atunci cand trebuie sa alegi intre doi adversari si fiecare pare a spune adevarul? Simplu: te uiti la faptele anterioare ale adversarilor si te intrebi in care dintre ei ai incredere. Sigur, poti gresi, dar e un mod de a evita „informatiile” din presa si, dupa parerea mea, marja de eroare e foarte mica.

    Daca dam la o parte ce spune domnul Ghita (fiindca doamna Kovesi nu intra in polemica si bine face!) si ce spun diversi „jurnalisti”, putem sa ne construim in minte o balanta, cu doua talere – „Kovesi” si „Ghita” si sa ne inchipuim ca talerele sunt in echilibru perfect. Acum incepem sa punem pe talere faptele bune, astfel: faptele bune facute de Kovesi pe talerul „Kovesi” si faptele bune facute de Ghita pe talerul „Ghita”. Dupa ce terminam cu faptele bune, trecem la faptele rele, astfel: faptele rele facute de Kovesi in talerul „Ghita” si faptele rele facute de Ghita in talerul „Kovesi”. Dupa ce terminam si cu faptele rele, ne uitam la talere si vedem care trage mai greu.
    In ochii mei, talerul „Ghita” n-are nicio sansa de a invinge talerul „Kovesi”.

    (Bineinteles, atunci cand judecam „fapte bune” si „fapte rele” nu ne limitam la ce spune ReTeVe, ci incercam sa ne luam informatiile din mai multe surse. Si, bineinteles, este vorba de fapte bune si fapte rele cu implicatii in societate, nu in familiile celor doi sau in cercul lor de prieteni apropiati.)

    Daca si dupa aplicarea metodei balantei, mai sunt oameni ce inca nu stiu pe mana cui sa mearga, eu ii sfatuiesc sa-si aduca aminte de proverbul „Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti”. Daca dilema persista, nu le ramane decat sa dea cu banul. :)

  5. Ce s-ar intampla daca acei ziaristi care fac asta ar fi lasati fara dinti de victimele lor? Desigur ca o femeie fara dinti este mai dizgratioasa decat un barbat fara, dar cum majoritatea sunt femei ce sa faca si victimele chiar daca nu sunt misogine :)

  6. Am citit acest articol in Rev22, dar in aceste zile nu pot posta comentarii acolo, este ceva defect in sisemul lor. Exceptional articol si ma mir ca Rev22 nu l-a pus undeva mai vizibil Contributors este un site nou pt mine, nu ma pronunt). Articolul explica in mod profesional exact ceea ce simtim si noi ca simplii cetateni ca se intimpla: un subiect lansat fara dovezi si intretinut artificial fara pauza. La fel simt, exact de 2 ani de cind Udrea si-a anuntat candidatura la presedintie, ca Evz a schimbat macazul de pe apararea democratiei pe apararea penalilor. Iar Udrea pare patroana ziarului si Cristoiu in slujba ei, pt ca i-a preluat toate teoriile din asa zisul jurnal si toate comentariile pe care EU le-a facut public. Retroactiv mi-am dat seama ca si poziitiile dubioase ale lui IC din campania la prezidentialele 2014 sint in deplin acord cu jurnalul EU. Pericolul cu Evz si IC este ca multa vreme au fost de partea statului de drept, deci cititorul devine confuz si nu stie ce mai citeste si au audienta nationala. Personal mai urmaresc ziarul online pt ca si azi este cel mai rapid in a publica stiri. Adaug la articolele IC mentionate de dvs si cele de cea mai joasa speta “Kov. o uraste pe EU pt ca e frumoasa si are succes la barbati”, “Ambasadorul SUA urineaza pe presedintele Romaniei KI”, precum si cel in care raspindeste din nou neincrederea in doctoratul lui Kov. imediat ce o sesizare valida a fost depusa la CNATDCU: “Gata, Kov.a fost albita a 2a oara”. Mai mult, Evz cenzureaza sistematic orice comentariu negativ la articole chiar daca e decent, dar publica imediat pe cele care par laudative.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro