Legea Dialogului Social 62/2011 a avut un traseu fulminant. Anunţată oficial de premierul Boc pe 7 aprilie, discutată în regim de urgenţă în condiţiile în care liderii sindicali nu participau la discuţii în semn de protest, trecută prin Parlament prin asumarea răspunderii, sărind hopul unui control de constituţionalitate, Legea Dialogului Social a fost promulgată fără întârziere de preşedintele Băsescu şi publicată, la 10 Mai, în Monitorul Oficial.
Legea Dialogului Social înlocuieşte Legea Sindicatelor, Legea Patronatelor, legislaţia privitoare la contractele colective de muncă, cea privitoare la conflictele de muncă precum şi legile de înfiinţare şi organizare a Consiliului Economic şi Social.
Pentru persoanele grăbite, care poate au avut concediul în luna mai sau care nu au mai urmărit ştirile, iată o scurtă analiză a modului în care această lege îngrădeşte activitatea sindicală. Intenţia premierului Boc a fost de a avea o lege de dreapta: „ …a sosit momentul de a finaliza şi legislaţia dialogului social. Acum, cu alte cuvinte, un Cod al muncii de dreapta, trebuie să avem şi o legislaţie aferentă dialogului social de dreapta, care să confirme acest demers instituţional al Guvernului României.”
Legea de dreapta pune o serie de piedici activităţii sindicale, pe care le-am identificat, urmărind declaraţiile liderilor sindicali sau comparând textele vechilor legi cu noua lege:
1) Sindicatelor le va fi mai greu să îşi găsească sediu- noua lege precizează că sindicatele “pot” avea un sediu în întreprindere, vechea lege (art 22 (3) din Legea 54/2003) preciza: “Unităţile în care sunt constituite organizaţii sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziţia organizaţiilor sindicale, spaţiile corespunzătoare funcţionării acestora şi să asigure dotările necesare desfăşurării activităţii prevăzute de lege.”
2) Dupa ce îi încetează mandatul, liderul de sindicat nu mai este protejat în mod special de concediere timp de doi ani. Daca în articolul 10 (1) din Legea 54 se menţiona: „În timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor….”, din noua lege a dispărut prevederea referitoare la cei doi ani.
3) Daca lucrezi într-un sector unde firmele au de obicei puţini angajati, nu mai ai posibilitatea să înfiinţezi un sindicat profesional cu lucrători de la alte firme : în legea 54 se prevedea , la articolul 2(2) : „Pentru constituirea unei organizaţii sindicale este necesar un număr de cel puţin 15 persoane din aceeaşi ramură sau profesiune, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea la angajatori diferiţi. ” – prevederea referitoare la posibilitatea unor angajaţi de la angajatori diferiţi de a forma un sindicat profesional a dispărut complet.
4) Angajatorul nu mai este obligat să invite reprezentanţii sindicali în consiliul de administraţie: Legea 54 prevedea la art 30 (1) ”Angajatorii au obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai organizaţiilor sindicale reprezentative să participe în consiliile de administraţie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau sportiv.”- noua lege a inlocuit obligaţia cu “poate” şi a eliminat menţionarea problemelor culturale sau sportive.
5) Comunicarea angajator-sindicat este limitată- în legea 54 angajatorul avea şi obligaţia de a comunica sindicatelor informaţii ”privind constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă, protecţiei muncii şi utilităţilor sociale, asigurărilor şi protecţiei sociale” precum si (articolul 3) informaţii ce vizau probleme de interes cultural şi sportiv- aceste obligaţii ale angajatorului nu mai apar în noua lege.
6) Neplata muncii depuse în scopul activităţii sindicale pentru liderii care sunt scoşi din producţie- Legea 54 prevedea “Membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale. “- Noua lege nu mai prevede un număr de zile, acesta putând fi negociat. Mai mult, angajatorul nu mai are obligaţia de a plăti acele zile (se menţionează expres, “fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile“)
7) La dizolvarea unui sindicat, tribunalul nu mai are obligaţia de a atribui patrimoniul “ unei organizaţii din care face parte sindicatul sau, dacă nu face parte din nici o organizaţie, unei alte organizaţii sindicale cu specific asemănător.” (Legea 54, art 37 (2))
8 ) Până acum, sindicatele se puteau constitui (Legea 54, art 41 (1)), dupa criteriul ramurii de activitate, al profesiunii, sau după criteriul teritorial. În noua lege apare conceptul de “sectoare de activitate”, dupa codul CAEN, sectoare care, în noua lege, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, după consultarea partenerilor sociali. Activitatea sindicală este îngrădită prin renunţarea la criteriul profesional sau cel teritorial.
9 ) Au aparut criterii de reprezentativitate premergătoare înfiinţării unui sindicat. Confederaţiile sindicale trebuie sa aibă structuri teritoriale în jumătate plus unul din judeţele României şi să aibă 5% din efectivele angajaţilor din economia naţională. La nivel de unitate, condiţiile au devenit foarte restrictive. Până acum, Legea 54 prevedea un numar minim de 15 angajaţi pentru formarea unui sindicat, nici măcar de la acelaşi angajator în mod necesar. Legea 130/1996 prevedea într-adevăr criterii similare de reprezentativitate pentru sindicate, dar numai pentru negocierea contractelor colective de muncă, nu şi pentru fiinţarea lor. La nivel de unitate era nevoie de o treime din angajaţi în sindicat pentru negocierea contractului colectiv de munca, acum e nevoie de jumatate plus 1.
10) A dispărut contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi cel la nivel de ramură şi a apărut cel la nivel de sector (după cum va defini guvernul sectorul). Practic, guvernul nu va mai avea un partener puternic de negocieri pentru salariul minim în economie, ci va stabili salariul minim iar la nivel de sector se vor purta negocieri suplimentare.
11) Pe durata valabilităţii unui acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflict colectiv de munca (art 164). Vechea lege (Legea 168/1999) prevedea la art 12 d) : “Conflictele de interese pot fi declanşate în urmatoarele situatii: d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de muncă “. Deşi vechea lege prevedea că angajaţii nu pot declanşa conflicte de muncă pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă (art 13), se făcea excepţie la punctul 12 d), care a dispărut din noua lege.
12) Articolul 182 instituie obligativitatea grevei de avertisment: “greva poate fi declarată numai dacă, in prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment …”. Vechea lege prevedea, într-adevar, ca greva de avertisment să o preceada pe cea propriu-zisă cu cinci zile, însă nu reieşea din vechea lege că o grevă poate fi declanşată numai dacă în prealabil s-a realizat o grevă de avertisment.
13) Pierderea drepturilor din contractul individual de muncă pe perioada grevei. Dacă în vechea lege, la articolul 54, se prevedea: ”Pe durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor salariale. “, in noua lege se prevede, la articolul 195, “pe toată durata participării la grevă contractul individual de munca sau raportul de serviciu, dupa caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendarii se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate“.
14) Noua lege prevede, la articolul 202, că nu pot declara grevă, printre alţii, “personalul angajat de forţele armate straine staţionate pe teritoriul României“. Dacă vorbim de personal civil angajat de forţe armate straine, Legea Dialogului Social încalcă flagrant Conventia 87 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată de România, care într-adevăr prevede la articolul 8 că statele semnatare pot avea dispoziţii de a limita dreptul la grevă al personalului din forţele armate şi din poliţie, dar nu menţionează nimic de civilii angajaţi de forţe armate straine.
De altfel Curtea Constitutionala a ignorat în decizia ei de constituţionalitate încălcarea în articolul 202 a dreptului la grevă al personalului civil angajat de forţe armate străine, încălcare a articolului 43 alin 1 din Constituţie: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In ce masura interesele sindicale coincid cu interesele pe termen mediu si lung ale tarii?
in masura in care: „patria este norodul si nu tagma jefuitorilor…”
deci de maine, Metrorex poate declansa greva ca sa reduca programul de lucru la trei ore, platit cu DOUA SUTE de euro pe ora? asta spui??? esti ruda cu Ion Radoi?
sindicatele sunt persoane juridice de drept privat cu alte cuvinte niste organizatii care reprezinta INTERESELE unui grup de indivizi. punct. sindicat popor. este e o marota populista de stanga cum ca sindicate inseamna poporul.
Consider ca toate cele patrusprezece pozitii mentionate sustin in mod benefic ideea de MUNCA si nu de activitate paralela intr-o entitate asupra careia nu ai drept de proprietate si in care vii sa-ti petreci o parte din timp cu scopul de a fi platit.
suntem liberi ..dar din ce in ce mai putin..
excelent text. practic intreaga fiinta umana a sindicalistilor e decimata iremediabil. pai e frumos asa?
Cui ii erau necesare aceste modificari?
Raspunzand acestei intrebari se poate intelege graba si modalitatea in care a fost elaborata si aprobata aceasta lege si se poate intelege interesele cui le reprezinta actualii guvernanti.
Hai sa le plangem de mila sindicatelor atunci cand vor face ceea ce trebuie sa faca un sindicat. La noi fac orice altceva, asa ca n-ar fi nicio pierdere chiar daca le-ar desfiinta de tot.