duminică, mai 16, 2021

Cum l-a împușcat presa pe Adrian Năstase

În cap, în tâmplă, în gât, în ceafă. Arma tentativei de sinucidere ar fi fost un ”pistol cu gaz” (B1 TV), un revolver de 9 mm (Evenimentul zilei, Realitatea TV ș.a.), o armă de vânătoare (Ziare.com), în fine, un revolver marca Smith&Wesson de calibru 38, informație la care s-au oprit toate mediile. Asupra locului întâmplărilor din seara zilei de 20 iunie n-ar fi fost dubii, dacă agenția Reuters n-ar fi repetat o neglijență deja intrată în tradiția presei occidentale: la finele relatării se specifica numele capitalei, Budapesta și al țării, România. Filmul evenimentului a avut versiuni fanteziste și realiste după momentul când a fost reconstituit: din informațiile parțiale oferite de cei aflați la fața locului, de polițiști, procurori, din supozițiile jurnaliștilor masați în poarta reședinței din Zambaccian, din completările cel puțin interesante ale ministrului de interne, Ioan Rus. Interesantă a fost și animația preparată de Antena 3 (primii care au dat informația la numai 15 minute distanță) pentru a simula desfășurarea incidentului: obișnuiți să manipuleze, anteniștii îi plasează justificativ dreptaciului Năstase revolverul în mâna dreaptă, cu care se împușcă în partea stângă. Reconstituirea oficială zice că acesta, deși dreptaci, a ținut revolverul cu stânga, spre partea stângă a gâtului.

Controversate sunt în presa românească numărul împușcăturilor, traiectoria glonțului sau a gloanțelor, dar mai ales leziunile și gravitatea lor. S-a tras un singur foc, s-a auzit o singură împușcătură, s-a găsit un singur glonț, este prima informație vehiculată, pentru ca a doua zi, Realitatea TV să citeze afirmații ale anchetatorilor care ar mai fi descoperit două gloanțe în aceeași cameră, dintre care unul înfipt în tocul ușii și tras probabil cu trei zile înainte. Până la expertiză, se plutește în vag. Cât despre leziuni și despre starea de sănătate a fostului premier, aici speculațiile continuă să depășească orice abordare anterioară pe teme similare: în mediile favorabile actualei puteri, Antenele, Cotidianul, Jurnalul național etc. apar descrieri dramatice, telenovelistice, cu exagerarea riscului și a gravității, bine împănate cu tonuri revanșarde și acuzații la adresa fostei puteri și a președintelui. În presa defavorabilă, minimalizări, suspiciuni, insinuarea unei înscenări puse la cale din timp. Nimic mai ilustrativ decât acest subiect pentru gradul de politizare și de dispreț pentru factual, pentru acuratețea informației, dar și pentru operațiunile reușite de manipulare executate de politicieni, în complicitate cu lipsa de transparență oficială, asupra unei prese vulnerabile.

Este de înțeles că ziariștii nu pot obține imediat date certe într-un caz aflat sub anchetă, în care se fac expertize, investigații etc., dar o informație simplă ar putea fi dată, dacă nu e secret de stat. De ce s-a comunicat din surse medicale despre o leziune, ba despre trei răni, ba patru plăgi, s-a descris o stare ”stabilă” după operație, apoi dimpotrivă, despre riscuri majore de infarct și alte nenorociri, parcurgând-se o cale incertă de la ”zgârietură” la carotidă/jugulară străpunsă (vezi diferențele de abordare dintre medicii Lascăr și Brădișteanu și politizarea sănătății), dacă nu pentru a aburi opinia publică și a oferi căi de scăpare? Presa, prin verificări rezonabile, prin insistența de a afla și de a pune cap la cap informațiile valabile poate împiedica manipularea și minciuna să se substituie faptelor reale. Și mass-media poate examina un caz cu mijloace proprii, jurnalistice, relevând contradicțiile din declarațiile publice, obligațiile legale ale instituțiilor implicate, tendințele, aspectele ascunse, din surse bine verificate și redactate atent, ca în The Economist care formulează prudent ”fostul prim-ministru a suferit, joi, o operaţie în urma unei aparente tentative de suicid”. Astfel se pot diminua speculațiile, cazul privind sinuciderea nereușită a lui Năstase fiind comentat ca o simulare, ca un ”circ ieftin”, manipulare, înscenare, diversiune, sau dimpotrivă ca o tragedie. Informațiile culese de jurnaliști s-au dovedit adesea vitale inclusiv pentru anchetatorii profesioniști. Ce a reușit presa în aceste zile a fost să-i releve publicului tactica minciunii cinice a guvernanților și să-i arate instituții-cârpă în mâna puternicilor zilei.

Addenda de jale la TVR: Aplaudăm apărarea televiziunii publice în emisiunea Europa mea, realizată de  Gabriel Giurgiu pentru TVR1 și TVR Info și difuzată recent. Credem justificată vehemența tonului, după o prea lungă tăcere a profesioniștilor, a jurnaliștilor onești care nu se exprimă public și datorită unor interdicții interne constrictive. Publicul are nevoie să știe cu ce probleme se confruntă canalele publice, ce însemnă taxa în comparație europeană, ce misiune are televiziunea publică față de televiziunea comercială. Ediția a fost plasată inspirat în incinta votului pentru reprezentanții salariaților TVR în consiliul de administrație. Din păcate, rezultatul scrutinului intern dă câștig de cauză tendinței retrograde, perdante pentru SRTV: majoritatea a decis, pe lângă lege, pentru un nesalariat, Valentin Nicolau, fost șef  larg incriminat de un raport parlamentar care a dus la demiterea lui. Scoaterea peste noapte din grilă a emisiunii Prim Plan realizată de Dan Cristian Turturică, fără explicații, precum și politizarea fără dubii a noului Consiliu de Administrație în favoarea USL, printr-un vot pe lângă spiritul legii, au rămas netaxate, iar asta nu se mai poate apăra. Pentru cei care mai cred în onestitate, rămân fabulele lui Tudor Călin Zarojanu din Matinalul de luni.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Sfârșitul emigrației

Au emigrat din România spre Europa occidentală peste trei milioane de români, din 2000 încoace. O parte au emigrat spre Italia și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro