Am să încep cu două vorbe despre ”migrația politică” și legea împotriva ei, ca să împiedic subiectul, relativ minor, să paraziteze discuția. Schimbarea afilierii partizane a unui demnitar, așa numita ”migrație politică”, are cauze și contexte cât se poate de diferite. Din prisma interesului public, demnitarul ar trebui să fie, de la caz la caz, sancționat, lăsat în pace sau chiar încurajat, iar legea nu are cum să distingă între cazuri. Mai mult, fără absolut nicio excepție, ”migrația politică” nu este o problemă, în sine, cât este manifestarea unei probleme. Cu o metaforă medicală, nu este o boală, este un simptom. Iar suprimarea simptomului nu vindecă nimic, uneori se transformă într-o altă afecțiune. Și atunci, să fie în regulă dacă dl Dragnea vrea să dea liber la migrat pentru 45 de zile? Nu, nici vorbă.
OUG-ul publicat ieri nu este grav pentru că dă liber ”migrației politice”. Din contră, aș putea ușor să argumentez de ce prevederea adoptată în 2006 ar fi trebuit abrogată, printr-un amendament legal în direcția asta. Or, noi nu avem aici așa ceva, nici pe departe, și asta e grav. Avem o derogare perfect arbitrară de la aplicare a unei legi, derogare ordonată ca atare de guvern. E irelevant care e legea în în speță, dacă e bună sau rea – din orice punct de vedere am judeca-o. Punerea legii între paranteze, la comandă, este incompatibilă cu ideea de stat de drept. La temelia unui sistem democratic, domnia legii este cu totul altceva decât domnia prin lege, ordonanță, decret sau orice alt termen menit să-l golească pe primul de înțeles. Căci o lege înseamnă mai mult decât o normă generală adoptată printr-un anume proces, foarte formalizat și elaborat, având în centru o instituție reprezentativă. O lege înseamnă în principal o regulă care se aplică pentru toată lumea, fără privilegii, fără discriminări și fără excepție, inclusiv celor care au adoptat-o și/sau au puterea să o schimbe la un moment dat. În clipa în care o putere politică o poate suspenda după plac de la aplicare, de azi pe mâine și complet arbitrar, legea nu mai domnește și statul de drept în privința respectivă nu mai există.
Pe scurt, problema nu este că PSD-ul dlor Ponta și Dragnea va racola câțiva primari și consilieri, ar fi făcut-o oricum, în așteptarea alegerilor locale din 2016, așa cum s-a întâmplat și acum doi ani. Problema e că pe viitor, ori de câte ori puterea va avea un interes în fața căruia va sta obstacol legea și/sau Constituția, vor sări fără probleme peste ele cu astfel de OUG-uri de derogare.
N-am termeni îndeajuns de tari să descriu cât de gravă este perspectiva asta. Și atunci, cum se explică faptul că stârnește atât de puțină revoltă, cel puțin în rândul publicului? Simplu, publicul a fost obișnuit, a fost chiar antrenat să n-aibă reacție în astfel de cazuri. Ca într-un celebru experiment mental, dacă apa e încălzită suficient de lent broasca rămâne acolo și moare. Agravarea unui mediu poate merge oricât de departe dacă este orchestrată îndeajuns de atent încât să nu existe reacții la fiecare episod individual. Asta explicam și exemplificam cu ocazia unui caz identic, acum vreo nouă luni:
Prevederea legală modifică într-un anumit mod și privință modul de funcționare al parlamentului. Or, instituțiile fundamentale ale statului sunt exceptate explicit de la reglementarea pe calea OUG-urilor. Un singur aliniat, două încălcări ale Constituției, din care una foarte gravă. Pe baza precedentului, un guvern va putea reglementa similar modul în care parlamentul adoptă o moțiune de cenzură, de exemplu. Poate sună a exagerare, acum – însă după încă vreo două trei episoade similare va părea ceva lipsit de motive de alarmă, dacă nu chiar natural. Mai ales că premierul Ponta a recunoscut că nu e vorba de accidente, ci recursul la OUG-uri reprezintă o tactică deliberată ca să nu mai fie, îl citez, ”blocat” la Curtea Constituțională. O candoare surprinzătoare la un om care are o relație atât de ostilă cu adevărul; o candoare justificată, însă, de lipsa aproape completă de reacție. Acum șase ani, de exemplu, ar fi fost de neconceput ca un premier să pună în practică, ba chiar să admită public, un plan sistematic de ocolire a arbitrului constituțional, dar șase ani e un interval prea lung pentru memoria speciei.
Sigur, acești pași, oricât de mărunți, trebuiau să aibă un început. Au avut unul, spectaculos, acum doi ani. Dacă nu ținem cont de diferența de proporție, cele două cazuri sunt cât se poate de similare și vorbim de precedent. Iar dacă ținem cont de diferența de proporție, între ele există o relație de cauzalitate. Unde merge mia, merge și suta, spune o vorbă. Unde merge OUG neconstituțional după OUG neconstituțional, la interval de zile, va mai merge și câte o derogare la interval de câteva luni. Un distins reprezentant al societății civile numește acum OUG-ul dlui Dragnea ”o crimă”; cum se poate numi atunci un șir înnebunitor de astfel de acte, începând cu încălcarea de către premier a unei decizii a Curții Constituționale, și sfârșind prin presiuni și amenințări la adresa judecătorilor de-acolo să schimbe retroactiv regulile de la referendum și să admită că 18 poate fi făcut egal cu 15, în dispreț față de bun simț și de lege? Unii dintre noi i-am zis pe nume, ”lovitură de stat”, și-am avut parte de mulți, mulți ochi dați peste cap – pe post de contra-argument. Nu era așa ceva, era ”doar o dispută politică”, cum o numeau alți comentatori și oameni din societatea civilă. Încearcă acum să mai convingi publicul că de data asta este altceva! Dacă atunci ar fi ieșit societatea civilă în public și publicul în stradă, cu mesajul că respectarea Constituției este regula fundamentală, și că încălcarea ei nu poate fi acceptată ca mijloc niciodată, pentru absolut niciun scop, atunci acum s-ar fi strâns ceva mai mult de 200 de oameni să protesteze față de OUG-ul migrației, presupunând că guvernului Ponta i-ar mai fi trecut prin cap să dea un astfel de act.
Ce-i de făcut? Sigur, trecutul nu poate fi schimbat, poate cel mult servi ca lecție. Nu atât pentru distinșii comentatori și reprezentanți ai societății civile, sus pomeniți, care-și închipuie că partizanatul cu țintă variabilă e altceva decât partizanat, e ”echidistanță”; dar măcar pentru public: scopul nu scuză în orice situație mijloacele. Când detectați genul acesta de argument, identificați și ce anume e ”scop” și ce e ”mijloc”, și judecați dacă pe termen mai lung acesta din urmă poate fi sacrificat de dragul primului. În schimb, chiar dacă precedentul stabilit nu poate fi schimbat, pot fi schimbate pe viitor legile pe care se bazează. A devenit clar, sper, pentru toată lumea că OUG-urile s-au transformat într-un mecanism de subminare a ordinii de drept. Păstrarea lor în Constituție este inacceptabilă, se pot concepe modalități de legiferare rapidă care să nu permită astfel de derapaje. Nu e îndeajuns, chiar și fără Oordonanțe de Urgență rămâne precedentul stabilit al puterii care modifică arbitrar legislația electorală în preajma unor alegeri, în interes strict partizan. Pentru asta, o altă modificare a Constituției ar trebui să prevadă că modificările la legile electorale nu pot intra în vigoare decât după cel puțin un rând de alegeri desfășurate pe legea veche.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Chiar daca nu avem, si nu avem, un Avocat al Poporului, ci un grajdan pe postul repectiv, normal ordonanta asta ar trebui respinsa de CC.
Nu cred că va fi respinsă, decât dacă planul de atacare a ei în contencios administrativ are succes. Altfel, OUG-ul va fi abrogat prin alt OUG sau respins în parlament DUPĂ ce își va fi îndeplinit rolul partizan. Conform legii sale de organizare, Curtea Constituțională nu poate să se pronunțe asupra legilor și ordonanțelor care nu mai sunt în vigoare și au încetat să mai producă efecte.
Devreme ce consilierii și primarii migranți vor continuă să se afle în funcții și după eventuala ieșire din vigoare a OUG-ului incriminat, însemnă că acest act normativ va mai produce efecte și că CC va avea în continuare competența de a judeca eventuala excepție.
Nu. Acesta e caracterul unei legi care derogă o alta: creează o excepție de la aplicarea ei, pe perioada cât e in vigoare. După ce nu mai e în vigoare, derogarea dispare și legea inițială se aplică plenar… dar numai pe viitor. Alesii locali vor continua sa se afle in functii, nu pentru că OUGul dispărut contină să producă efecte, ci că legea de sancționare nu se poate aplica actelor din trecut.
Asta dacă derogarea e bine scrisă, ceea ce, în acest caz, am dubii. Dar asta e alt subiect.
Dacă e așa, practic prin legea de respingere sau OUG-ul de abrogare s-ar sustrage OUG-ul original controlului Curtii.
Da, exact. Legea Curții are logica ei: și așa sunt destule sesizări pe legi în vigoare ca să mai încărcăm judecătorii cu sesizarea asupra unor prevederi care au încetat să mai producă efecte – iar declararea unei prevederi legale ca neconstitutionale nu inlatura efectele deja produse.
Si cine sa faca modificarea Constitutiei? O majoritate de doua treimi pro-Macovei?
Doc, in afara de prevederea explicita privind Avocatul poporului, exista vreo cale legala de atac al acestei ordonante?
Pe calea unei excepții ridicate într-un proces. Din câte citesc, există un astfel de plan, elaborat la nivelul ACL. Are șanse, cred eu. Pe de altă parte, problema nu e a anulării OUG-ului. Eu presupun că acesta va fi oricum abrogat sau respins in parlament, ulterior(!). Problema e dacă și efectele lui, în acest caz și în general, pot fi anulate. Or, aici lucrurile sunt mult mai putin clare.
Intrebarea e daca, in urma anularii OUG-ului, justitia va decide ca primarii care au apucat deja sa depuna acele declaratii de schimbare a afilierii politice isi vor pierde mandatul. Or, sunt sceptic ca exista temei legal pentru o astfel de decizie, nu pot fi sanctionati primarii care au actionat in virtutea unei legi, doar pentru ca ulterior(!) legea e declarata neconstitutionala. Cel mult justiția va decide că declarațiile respective sunt lipsite de efect juridic, dispărând baza lor legală, și că aleșii locali vor fi considerați în continuare membri ai partidelor cu sprijinul cărora au fost aleși. Consilierii migratori au în acest caz o problemă, căci ei sunt vulnerabili la a fi excluși direct de partid. Primarii, în schimb, nu. Rămâne însă să vedem.
Pe cazul general, de vreme ce deciziile CCR au putere doar pentru viitor în timp ce ordonanțele își produc efect imediat, e clar că ordinea constituțională e în pericol. În 2012, de exemplu, CCR a respins într-un final OUG-ul care îi lua dreptul să se pronunțe pe hotărârile parlamentului cu caracter individual. Dar a făcut asta după ce trei hotărâri de acest gen, revocarea AvP și a președințiilor camerelor, fuseseră deja adoptate. Au fost atacate acolo și CCR însăși s-a uitat în lege și a zis ”sesizarea e inadmisibilă, pentru că legea nu ne mai dă voie să cenzurăm hotărâri cu caracter individual.” Neconstituțională, dar în vigoare.
„CONSTITUTIA ROMANIEI
ART. 115
Delegarea legislativă
…
(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgentă numai in situatii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amanată, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.”
Oare Justitia chiar nu poate face nimic?! Oare Constitutia este facultativa?! Oare nu e cazul sa raspunzi penal daca, cu buna stiinta, incalci Constitutia?!
PSD -ul invoca ca [sic!] urgenta, cred, „deblocarea unor proiecte de inestitii, in consiliile locale”. Te pomenesti ca din cauza acestor „blocaje” a scazut cu 10% sectorul constructiilor! „Opozitia e de vina! Basescu e de vina!”
Daca CCR declara ordonanta neconstitutionala, oare platesc, in vreun fel, cei care-au conceput-o si semnat-o? Sau vor continua sa ne zambeasca din televizor, ca si cum nimic nu s-a intamplat?
PSD -ul ii amnistiaza pe cei care au incasat bani necuveniti din greselile unor functionari publici. Oare nu-si pune nimeni problema ca e posibil ca acei functionari sa fi luat spaga pentru a „gresi”? Ce precedent se creeaza, astfel?! Ce precedent se creeaza prin „ordonanta migratiei politice”?
Multe intrebari… Iar raspunsurile constau in ridicat din umeri, tacere totala, imbecilitati sfidatoare, panglici scoase pe gura, zambete tembele din televizor…
IESITI LA VOT, IN AMBELE TURURI! E „RAZBOI”! FIECARE VOT E UN STRIGAT. O PICATURA, POT SPUNE UNII, DAR MULTE PICATURI POT ALCATUI UN VAL. IESITI LA VOT!
„”migrația politică” nu este o problemă, în sine, cât este manifestarea unei probleme. Cu o metaforă medicală, nu este o boală, este un simptom. Iar suprimarea simptomului nu vindecă nimic”
Ok, să zicem că e așa. Însă atunci se pune întrebarea, care e boala și cum ar trebui combătută ea ?
Subiectul e diferit si indeajuns de vast incat sa nu poata fi discutat aici. Nu exista o singura problema devoalata de migratie, sunt mai multe. Ca sa dau un singur exemplu, primarii ”migreaza” pentru ca ar fi santajati sa faca asta. Or, in acest caz, evident că problema gravă este șantajul în sine – în oricare din sensurile termenului – nu faptul că demnitarului i se permite legal să-i cedeze!
Mi-as dori sa citesc mai des articole ca acesta – care nu se rezuma la lansarea de polemici si nici nu impun un unic punct de vedere valabil, acela al distinsului autor – , ci propun teme de reflectie accesibile tuturor, incita cititorul la a participa in gasirea unor solutii constructive, ceea ce poate avea un efect considerabil in evolutia mentalitatilor! … deoarece asta e durerea noastra : mentalitatea paguboasa, care le faciliteaza tema manipulatorilor si corupatorilor!
Mi se pare esential ca oamenii sa-si utilizeze mai des propriul discernamant, sa capete incredere in puterea lor de judecata si sa inteleaga astfel ca, fiecare, joaca un rol esential in viata tuturor!
Daca, modificarea arbitrara a legislatiei, abuzul de OUG, sau orice alt tip de tentativa de conturnare a legilor statului, sunt permise de Constitutie, inseamna ca ori legea fundamentala este prost facuta, ori cei care ar trebui sa o garanteze sunt incompetenti!
Nu vad o a alta explicatie…!?
In ambele cazuri, Romania este in pericol si, cees ce-i mai grav este ca romanii nu-si dau seama! Aceiasi romani (!!!) care vad foarte clar cum sunt manipulati rusii, care stiu ce le trebuie ukrainienilor, care trateaza cu condescendenta moldovenii, sau critica acerb nationalismul maghiar, etc., paradoxal (!), aceiasi romani priceputi la toate si datatori de lectii, nu sunt capabili decat sa constate propria lor mizerie, nu sa si actioneze in consecinta!
Cred ca avem o problema…
Ela,
există o problemă în textul legii fundamentale, dar a zice că e scrisă prost mi se pare oarecum o exagerare. Ca să dau un exemplu, constituția SUA a fost scrisă cu mare grijă, dar chiar și așa a fost amendată de 17 ori de la adoptare, fără să socotim amendamentele din ”Bill of Rights”. Pur și simplu n-ai cum să prevezi ce apare pe parcurs, oricât de strălucită minte legală ai avea.
Prin urmare, aș exagera dacă aș acuza autorii și constituanta din 1991 că au introdus instrumentul OUG-urilor în Constituție, el există și în alte părți, dar nu este abuzat în acest fel. N-aveau de unde să știe că se va întâmpla asta. Aș fi mult, mult mai critic cu legiuitorii și societatea civilă implicată în revizuirea constituțională din 2003. Ei avea deja experiența abuzării OUGurilor, nu genul actual de abuz, ci cel prin exces de legiferare. Iar pe cei care vor ignora pe mai departe problema asta, i-aș acuza mai degrabă de rea credință. Abuzul e deja repetat, grav, evident. Trebuie rezolvat.
Speta pentru Ciorbea: se da o OUG prin care Ponta e declarat viitorul presedinte al Romaniei. O contesta la CCR sau nu? Cat de josnic poate ajunge?
Sigur, dl Ciorbea personal este un gen de fripturist, dar nu trebuie uitat că nu e problema doar cu persoana, ci și cu sistemul. Și aici, și aici avem un precedent creat în vara lui 2012: titularul funcției de Avocat al Poporului poate fi oricând revocat, arbitrar, de majoritatea parlamentară – deși mandatul său protejat de Constituție e de cinci ani.
Pare ca Ro se intoarce la vechile obiceiuri care ne-au constat enorm, de genul:
„chiar și fără Oordonanțe de Urgență rămâne precedentul stabilit al puterii care modifică arbitrar legislația electorală în preajma unor alegeri, în interes strict partizan. ”
Asa pierdem increderea, care face sa pierdem investitii, investitorii seriosi si ne aflam in imposibilitatea de a avea infrastructura, joburi si in final o economie moderna si performanta.
De aceea o sa avem descrestere economica si nu crestere economica la sfarsit de 2014!
Bravo Copy-Paste!
Evident modalitatea in care se vrea sa se faca schimbarea legii e abuziv, dupa parerea mea, insa eu nu as trece asa usor peste motivatia acestor „migrari”. Am impresia ca prea se ignora elefantul din camera, si anume ca se doreste folosirea santajului alesilor locali prin banii de la buget pentru proiecte locale. Cu acest santaj politic nu pot fi nicidecum de acord. Banii pentru orice comunitate locala sau proiect trebuie sa fie alocati transparent si obiectiv, dupa regulamente clare, non-partinice, pentru ca-i vorba de administratie, nu doar conducere politica. Subordonarea abuziva a administratiei la conducerea politica este un fapt grav, ce ar trebui sanctionat de alegatori. Daca stiu si le pasa.
Unu-2,
ai dreptate, n-aș vrea să se înțeleagă primul paragraf greșit. Când spun că ”migrația politică” e subiect relativ minor, nu spun că și cauzele ei sunt benigne. Din contră! Ce spun este că manifestarea asta e relativ lipsită de importanță, chit că pe ea se concentrează retorica, ocolind (între altele) cauzele ei. Subiectul ”traseismului” parazitează ambele discuții, de fapt, și al gravității acestui OUG, și al sistemului corupt care îi determină pe primari să migreze.
Domnule Damian, va citesc de mult timp si sunt intru totul de acord cu opinia dumneavostra referitoare la principiul reprezentativitatii si la faptul ca „legarea de glie” este nu numai o prostie, ci este, in esenta, nedemocratica. Daca partidele „sunt totul” atunci madatele sa fie ale partidelor si sa-si numeasca oamenii dupa cum vor! Evident, este o aberatie!
In aceasta postare atingeti o chestiune extrem de importanta si neinteleasa de foarte multi concetateni, cea a statului de drept. Definiti foarte bine ce este statul de drept, ceea ce foarte putini fac sau inteleg. Statul de drept este modalitatea prin care democratia liberala imblanzeste democratia primitiva care nu poate duce decat la o dictatura a majoritatii. Statul de drept nu este in primul rand un set de reguli, ci mai ales de principii. Ati pus punctul pe „ï” cand ati spus ca legea trebuia sa se aplice inclusiv celor care au elaborat-o si nu se poate confunda cu legiferarea discretionara. Aici nu putem trasa reguli clare, ci este necesara si un tip de moralitate in actiunea politica si, mai ales, intelegera necesitatii unui astfel de comportament in interesul binelui general. Altminteri, orice regula poate fi pervertita. Prea putini inteleg asta.
In concluzie, felicitari pentru acesta postare!
La generalități ne pricepem bine. Minți ascuțite simt fără greșeală unde e punctul slab al unei structuri, în cazul de față, legislative. Nu migrația în sine e boala, ci derogările de la lege. Aplicate arbitrar, atunci când puterea sau arbitrul are interesul a o face. Dar, asa cum spune și autorul, chestia nu e nouă, ci, dimpotrivă, e brevetată încă de mult timp, chiar cu mult înainte de 2012. Există însă momente când societatea civilă își dorește încălcarea legii și altele când nu dorește acest lucru. Parcă am fi politicieni cu toții.
Sa eliminăm varianta ougeurilor din legea fundamentală ar fi o soluție, dar mi-e ca s-ar găsi alte metode. Asumarea răspunderii, de exemplu. E și asta brevetată doar.
O idee bună ar fi, într-adevăr, intrarea decalată în vigoare a legiferărilor, indiferent de forma de adoptare. Asa cum s-a făcut la ultima modificare a legii referendumului, dar nu și la cele anterioare. Fie un an, fie după o nouă rundă de alegeri.
Nu, autorul nu știe de vreun precedent de acest tip, ”chiar cu mult inainte de 2012”.
Iar autorul nu vorbește la plural, decât atunci când e limpede în numele altcuiva se referă. Nu cred că ”societatea civilă” își dorește încălcarea legii. Poate unii care fac parte din ea, da, e problema lor.
Angajarea răspunderii nu poate fi folosită pentru ocolirea arbitrului constituțional, pentru că proiectul adoptat în acest fel poate fi atacat, la fel ca oricare altul, înainte de a intra în vigoare, așa cum poate fi în prealabil trimis spre reexaminare.
OUG-uri pentru derogari de la lege nu stiu sa mai fi fost, e drept. dar parca era vorba sa deosebim intre metoda si scop. Ori actiuni cu scopul de a suspenda prevederi constitutionale au mai existat si inainte de 2012. De exemplu, numirea procurorilor de catre ministrul justitiei. Desi contravine Constitutiei, Macovei spunea prin 2008 cam asa (citez din memorie): „propunerea trebuie facuta de ministru, nu de o comisie care nu da socoteala nimanui” Nu stiu in ce fel ar da ministrul socoteala pentru o propunere, dar contravine unui articol constitutional.
[Doc spune: propaganda partizană repetată.]
Asta e una din minciunile propagandistice pe care le tot repeți. Nu s-a pus niciodată problema ca magistrații să fie numiți în funcție altfel decât prin decizia CSM – printr-o modificare făcută de Monica Macovei în 2005, semnătura șefului statului, cerută și ea de Constituție, devenea un act formal, căci președintele nu mai avea voie, ca înainte, să aibă cuvânt final asupra propunerilor CSM. Propunerea ministrului justiției se referă, nu la accesul în magistratură, ci la funcțiile administrative în interiorul parchetelor, mai precis la șefii acestora – nu există niciun fel de prevedere constituțională care să interzică așa ceva, iar legea a trecut repetat de altfel de Curtea Constituțională.