Vedem cu toții în ce ritm frustrant se dezvoltă infrastructura din România. Cu atât mai frustrant, cu cât bani avem pentru această dezvoltare, în special din fonduri europene nerambursabile. Ne întrebăm, firesc, de ce?
Pe primul loc aș pune incapacitatea și incompetența instituțiilor care se ocupă de proiectele de investiții: Ministerul Transporturilor, CNAIR, CFR și celelalte.
O a doua cauză (în mare parte derivată din prima) este proasta pregătire a proiectelor. Studii de fezabilitate făcute de mântuială, proiecte tehnice de execuție cu greșeli flagrante, avize și autorizații lipsă, utilități neidentificate fără proiecte de relocare, exproprieri nerealizate.
Peste acestea vine graba politicienilor care nu mai ascultă de specialiști (dacă au de cine să asculte) și vor să dea drumul repede la licitație pe baza acestor documentații proaste, „măcar să fie dat drumul, ne-om descurca dup-aia”.
Inevitabil, în practică apar întârzieri enorme, suplimentări de costuri (pentru tot ce n-a fost bine prevăzut în documentație), blocaje și nu de puține ori, rezilieri de contracte. Cine e de vină când toate acestea se întâmplă? „Constructorii cei neserioși! Nu vor să lucreze. I-am somat, vom veni aici în fiecare săptămână etc.”.
Departe de mine gândul că ar fi niște sfinți constructorii sau, mai bine zis, firmele de construcții. Și nu de puține ori au partea lor de vină, în mod clar. Dar, bazat pe toată experiența mea de monitorizare din ultimii ani, pot spune cu certitudine, că cea mai mare parte din vină aparține statului – aproape de fiecare dată. Numai că, politic vorbind, atunci când ai cartoful fierbinte al nerealizării în mână, cel mai simplu e să dai vina pe constructor.
Așa, nu ajungem niciodată la cauzele de fond și la soluțiile necesare: reforma din temelii a structurilor care gestionează investițiile în infrastructură mare. Mai trece un ciclu electoral, se mai schimbă miniștrii (apropo, la Transporturi au fost vreo 7 în ultimii 5 ani), și nu învățăm niciodată din greșeli.
Dar să vedem și niște exemple recente de astfel de contracte cu probleme.
Doamna Firea e supărată că nu e gata pasajul de la Piața Sudului și s-a făcut foc și pară pe constructor. În mod normal, cum Primăria e cea mai opacă instituție din România n-am fi aflat o variantă alternativă a acestei istorii. Dar, caz rar, constructorul a dat un comunicat de presă și a explicat că nu a primit proiectul pe baza căruia să execute lucrările (responsabilitatea Primăriei), că au fost lacune grave în identificarea utilităților ce trebuie relocate în zonă și că a primit cu întârziere proiectele de relocare (responsabilitatea Primăriei), că nu au fost semnate actele adiționale necesare pentru aceste lucrări neprevăzute inițial și că Primăria are mari restanțe la plată.
Contractul a început în mai 2014 și trebuia să fie gata la sfârșitul lui 2015. Întârzierea pare a fi de cel puțin doi ani, asta dacă nu se reziliază contractul – pentru că Primăria nu-și asumă asanarea contractului – și rămân așa lucrările. O fi bine că s-a grăbit administrația Oprescu cu licitația pe o documentație proastă?
O altă veste proastă vine dinspre Bacău unde contractul de construcție al primului sector de autostradă din Moldova, Varianta de Ocolire Bacău, se îndreaptă spre reziliere. Contractul a fost semnat în primăvara lui 2015 (dar a demarat abia în primăvara 2016) și perioada de execuție trebuia să fie de 2 ani. Stadiul actual este de 2%. Acest contract a fost lansat pe un proiect tehnic cu probleme, cu diferențe de cote față de teren de până la 1 metru, cu exproprieri nerealizate și cu mari probleme de identificare a proprietăților (case pe traseu, etc). Toate acestea au dus la întârzieri, la trenarea lucrărilor și în final la reziliere. O fi bine că dl. Ponta s-a lăudat că face prima autostradă în Moldova?
Un alt caz celebru este cel al autostrăzii Sibiu-Orăștie, lotul 3. Se știa dinainte de licitație despre potențialul de alunecări de teren și că studiul de fezabilitate nu are un studiu geotehnic serios la bază, dar, pentru că se acumulaseră mari întârzieri, s-a lansat așa contractul la „fie ce-o fi”. Rezultatul, întârzieri, o autostradă surpată, închisă, re-deschisă și problemele din zonă ce nu sunt rezolvate pe de-a-ntregul nici acum.
Centura București, că tot discutăm mult despre ea. Să luăm numai sectorul dintre Chitila și Militari unde încă se lucrează și se apropie încet-încet finalizarea. Contract semnat în 2011 (!), dar abia în 10 mai 2013 au început lucrările care trebuiau să dureze 15 luni, deci să fie gata în august 2014. Vor fi finalizate cu 3 ani întârziere. Motivul? Aceleași probleme de pregătire a proiectului: exproprieri nerealizate, utilități neidentificate, fără planuri de relocare, avize lipsă. O fi bine că guvernul Boc s-a grăbit să dea drumul la „standard de autostradă” la această lucrare insuficient pregătită?
Centura București, sectorul dintre Colentina și Autostrada Soarelui. S-a reziliat contractul (semnat tot în 2011) acum 2 ani din același motiv: nu au fost prevăzute utilitățile și relocarea lor, suma necesară era de aproximativ 30 de milioane de lei si nu era prinsă în contract, lucru care a devenit evident doar după ce începuse contractul. Rezultatul, lucrări începute și neterminate, un coșmar pentru șoferii din zonă, iar lucrarea nu este încă recontractată după 2 ani de zile (doar zilele trecute a fost reinițiată licitația).
Alte cazuri similare: autostrada Lugoj-Deva, autostrada Sebeș-Turda, DN76 Deva-Oradea, DN66 Tg. Jiu-Petroșani, Varianta de Ocolire Tg. Jiu și multe altele.
Toate aceste cazuri ne arată că nu e important să lansăm repede o licitație, ci când se termină acea lucrare și la ce calitate. Ori să dai drumul repede la o lucrare pe o documentație proastă, de multe ori (de cele mai multe!) e mai rău decât să fi pregătit mai temeinic proiectul și să contractezi pe baze solide. Termini mai repede (mult mai repede) autostrada dacă mai stai un an să faci o documentație solidă, decât dacă ai întârzieri de 4-5 ani, contracte reziliate, lucrări care se degradează (cazul Suplacu de Barcău-Borș).
În această lumină, se pun întrebări legitime în legătură cu licitația recent lansată pentru Centura Timișoara Sud. S-a anulat licitația pentru revizuirea studiului de fezabilitate și elaborarea proiectului tehnic de execuție și s-a lansat direct o licitație pentru proiectarea și execuția lucrărilor bazată pe studiul din 2011. Cert este că în septembrie 2016 același CNAIR dădea într-un răspuns public numeroase motive (cu detalii tehnice) pentru care e necesară această aducere la zi și refacere a studiului vechi care, conform acelei motivări, nu mai corespundea. Câteva luni mai târziu, logica se schimbă și studiul din 2011 este dintr-o dată bun. Sper că e vorba de o analiză serioasă și nu de presiuni politice care, după cum am explicat mai sus, am văzut unde duc de obicei.
Dacă acel studiu din 2011 este bine făcut și încă actual, această schimbarea de strategie poate fi una câștigătoare, care să economisească timp, dacă e doar grabă, atunci poate fi începutul unor mari dureri de cap și al unor viitoare blocaje.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da.
1.Orice constructor serios caruia i se reziliaza contractul datorita intarzierilor (cauzate exclusiv din culpa beneficiarului) va castiga in instanta costurile pentru prelungirea termenlor si pentru profitul nerealizat. Stiu sa faca comunicarea oficiala in cadrul derularii contractelor!
2. Proiectele sunt proaste, deoarece:
a. sunt castigate la preturi de nimic!!!! – Marea problema in legislatia achizitiilor publice
b. din pacate personalul tehnic al romaniei este mult inferior standardelor europene actuale. Exista putini oameni capabili sa intocmeasca proiecte! Iar acestia, SIGUR, nu se gasesc in randurile firmelor care castiga proiectele la 35-50% din valoarea bugetata!!! Clar
3. Legea achizitiilor publice este neclara si incurajeaza coruptia! Pe acest subiect putem discuta la nesfarsit.
@Dan: „Exista putini oameni capabili sa intocmeasca proiecte! Iar acestia, SIGUR, nu se gasesc in randurile firmelor care castiga proiectele la 35-50% din valoarea bugetata!!! Clar.” Oare? Cum dracu se face ca aceste costuri (adica 35-50% din valoarea bugetata) sunt similare cu costurile din alte tari si autostrazile alea sunt bine merci? Sunt nerealiste? Nu, sunt adevarate! Asa cum calculatoarele se gasesc pe piata la jumatate de pret din ceea ce se „bugeteaza” si apoi (sic!) se „obtine” dupa licitatie, asa si aici. Cu ani in urma se facusera niste estimari la preturi autostrazi in cimpie, deal si munte. Invariabil preturile bugetate apoi erau duble. Oare de ce?
Faptul că autorul articolului este un deputat USR mă îmboldește să comentez și să observ că abordarea domniei-sale este, mă iertați, ușor naivă. Pobabil așa se explică atitudinea pasivă a partidului respectiv în politica românească. Își imaginează viața românilor în roz…
La întrebarea ”firească, de ce?” cu privire la ritmul frustrant de realizare a infrastructurii rutiere din România răspunsul nu poate fi decât în legătură cu faptul că în țara noastră se construiește cu cele mai mari costuri specifice și cu cea mai mică eficiență din Europa. Adică, resursele sunt deturnate, fraudulos. N’are treabă cu incompetența, ci cu răspunsul la întrebarea „nouă ce ne iese?!”. Din investițiile finanțate cu bani europeni nu iese mai nimic, pentru că fondurile europene sunt mai greu de furat și atunci renunțăm la ele. Finanțăm doar studii de fezabilitate, realizate de firme clientelare (fără experiență, își declară insolvența deîndată ce au isprăvit studiul etc.), care nu ne interesează cât de prost sunt făcute, pentru că nici nu intenționăm să le utilizăm. Obiectivul este doar să luăm cumva banii europeni. Dacă chiar ajungem să construim, ori o facem la un interval de timp atât de mare încăt studiile nu mai sunt de actualitate și finanțăm altele prin care drenăm alți bani la partid, ori le refacem, ori construim aiurea și cerem suplimentarea fondurilor pentru investiție întrucât au apărut elemente neprevăzute. Și banii ajung tot la firmele-client, apoi la partid.
Eliberarea avizelor și autorizațiilor este un alt „prag” la care se cere dijmă. Dacă vrei aviz, autostrada trebuie să treacă prin ograda mea și să mă despăgubești la expropriere cu cât vreau. Ori, dacă șpaga este suficient de mare, te autorizez să construiești pasajul prin linia de metrou. Sigur, ulterior vei cere fonduri suplimentare ca să muți ori linia de metrou, ori pasajul, dar vei spune că astea sunt elemente neprevăzute. Apropo, oare cât de NAIV poate fi cineva încât să creadă că cei care s-au apucat să construiască pasajul Berceni nu știau că pe-acolo trece metroul și ce implică asta?! S-au apucat în cunoștință de cauză, câștigând licitația prin oferirea unui preț de construcție mic, pentru ca apoi să ceară suplimentarea fondurilor din banii mei! (Pentru că UE s-ar putea să nu mai dea nici un ban în plus, ba nici pe cei acordați inițial!)
Vă rog frumos, să fim realiști: este un imens jaf din averea publică. Adică, inclusiv a mea!
Cred că mai degrabă explicaţia cu corupţia e uşor naivă. Da, corupţia ESTE rădăcina relelor, dar altfel decât spuneti dvs ( adică nu că nu ar fi adevărat si ce spuneţi dvs, dar in proiectele mari nu asta e problema principală) Corupţia e de vină de exemplu că in instituţiile statului ajung oameni nepregătiţi, care chiar şi când vor să facă lucrurile bine, nu pot, pentru că sunt incapabili. Statul nostru a evitat proiectele pe fonduri europene până în 2008, după părerea mea tocmai pentru că au fost forţaţi să facă licitaţii relativ corecte, cu preţuri relativ rezonabile. Până atunci au lucrat cu fonduri de la buget (Bechtel) tocmai pentru că acolo nu îi intreba nimeni de sănătate şi puteau face tot ce ati enumerat dvs. Când însă n-au mai fost bani la buget, „s-au mulţumit” şi cu fondurile europene. Cum la astea procentul pe care il pot jefui e mai mic, marja e mai mică, a trebuit să încerce să le facă bine . Rezultatul e acest fiasco istoric. Chiar nu pot, m-am convins la fiecare proiect; asa cum comentam în articolul meu de acum două săptămâni, pentru ei ar fi mai avantajos să iasă bine. Dar nu iese, pur si simplu e peste puterile lor. Cam aşa văd eu lucrurile. Oamenii care au eşuat în construirea comunismului din incompetenţă au fost puşi să construiască acum capitalismul. Si noi avem de pe margine emoţii: o să reuşească? N-o să reuşească? Palpitant, nu? :) Acum sigur, dacă tot se duce totul de râpă, măcar fură şi ei ceva, dar eu văd asta mai degrabă ca un fenomen periferic, probabil dacă le-ar ieşi nici n-am observa….
cam asa i, cum spuneti. insa coruptia si incompetenta se intrepatrund. daca aveti propria dvs afacere mi ar fi greu sa cred c ati angaja toate toapele, in secunda urmatoare ati falimenta. dar daca sinteti „statul” ? acel sac fara fund in care toti trogloditii isi baga mina fara sa i doara burta si sa raspunda pentru pierderi ? „statul este cel mai prost manager” nu sint vorbe in vint. iar romania prin imensul aparat bugetofag nu s a desprins de comunism, ceea ce permite politrucilor actuali, cleptocrati si sfertodocti, sa domine societatea. o schimbare de esenta nu are cum sa vina de la astia, solutia fiind lesne de ghicit.
Tristul adevar: atata putem!
Macar, daca ar putea sa ruleze proiectele si mai rapid si cu grad mai mare de reusita… atunci, si spaga ar fi mai usoara si mai discreta. Acum se vede numai spaga si un coeficient de absorbtie al fondurilor europene de-a dreptul jenant pentru o tara cu atatea nevoi.
Si mie mi se pare destul de naivă tratarea, desi cauta să găsească niște explicații reale, numai că acestea ocupă o proporție prea mică !! proporția mare o ocupă , în ordine, HOȚIA si INCOMPETENȚA ! Iată ce vă spune un megieș al zonei Piața Sudului:
1- Lucrarile nu au inceput în mai 2014, ci în august 2013, cand s-a ingustat semnificativ intersectia SI A INCEPUT BALAMUCUL CU cca. 6 STOPURI DE ASTEPARE INTRE ORELE 6-9 SI 16-21;
2- Pasajul nu rezolva decat cca.30% din problema aglomeratiei traficului zonei , pt ca : urcand dealul Văcăresti, la intersectie ai 5 variante: a-la dreapta pe sos. Oltenitei, b-înainte pe Nitu Vasile, c-în stg/diagonală pe bd.Aparatorii Patriei , d-în stg pe Oltenitei , e) să întorci ; ei bine , PASAJUL REZOLVA DOAR UNA DIN CELE 5 DIRECTII – spre bd. Nitu Vasile …dar SURPRIZA: MERGAND PE NITU VASILE CCA 2OO m (după ce se iese din pasaj) dai de alta intersectie cu alte 3 directii – Nitu Vasile, Alex Obregia, Emil Racovita , unde SE VA MUTA COADA de la Vacaresti !! aici trebuia regandit totul la altă scară, un nod complex care sa rezolve si direcția Olteniței sau măcar Aparatorii patriei, dar incompetenții s-au lovit de …metrou !
3- Finantarea: initial era cca. 80 % fonduri europene si 20 % buget, noi, cu termen luna 12.2015 ! pt a nu pierde sumele si a fi acuzați din nou că nu (suntem în stare să) atragem fonduri euro, termenul a fost acceptat, desi SE STIA CA era imposibil de respectat, SI NICI NU AVEAU DE GAND SA-L RESPECTE ! nefiind respectat, s-au facut vreo 3 prelungiri (pana acum) toate NUMAI DIN BUGET ! (pt ca europenii nu admit prelungiri pe niste termene PE CARE LE-AI SEMNAT !) astfel, FIIND PE BUGET SI PUTAND SA FURE CAT VOR, BAIETII ISI PERMIT ACUM SA NU LUCREZE in nicio iarna si nici in per. 01.12.2016 – 30.03.2017 (trec la 2-3 zile pacolo) si sa-i indruge lu proasta de firea toate balivernele , pe care oricum n-o intereseaza prea mult, pt ca nu e inceput in ”mandatul ” ei, si grosul spagilor nu s-a dus la psd…ea poa sa mai ia spagi ca sa-I mai lase vreun an-2…
Deci, iata cum se fura ”cu ajutorul” banilor europeni…prelungesti pană intri pe buget, si dup-aia, trai neneacă…NIMENI NU CONTROLEAZA si deci, NIMENI NU RASPUNDE !!!!
alte exemple, mult mai simple:
– renovarea (adica schimbat traversele si sina de tramvai + zugraveala peretilor) pasajului Mărășești (din Buc) a durat cca 3 ani (approx. 2006-2009) !!!
– liniIle de tramvai din bd. Liviu Rebreanu si sos. Iancului zac neterminate de vreo 5 ani !!!
-refacerea trotuarului din fața magazinului Unirea si din partea opusă (la statia de metrou Unirii 1) ce a constat în înlocuirea asfaltului cu plăci cat mai mici si subtiri, (ca sa ia manopera multă si sa poata fi sparte/dislocate cat mai usor !!) a luat cca 2 ani !!! hotia asta cu trotuare din placi (manopera multa) puse de mantuiala si care se desprind repede si nu le mai repara nimeni fac ca zona pietonala din centrul Bucurestiului sa arate pe zi ce trece mai prost, iar NIMENI DE LA PRIMARIE NU VEDE !!-
– pe str. Lipscani, in fata Băncii Nationale, s-au pus in evidenta ruinele (acoperite cu sticla)unui fost han din secolul al-XVIII-lea , dar nu s-a montat nicio placa explicativa în acest sens !!
stiti ce s-a facut recent (intre 1995-1999) intre Suedia si Danemarca ?? un pod pe mare lung de 16 km !!!
dar, vazand atatea HOTII ALE DECIDENTILOR BASTINASI, pana la urma ajung la o chestiune filozofică : de ce trebuie sa ne grabim ???? de ce să arate ”centura” București ca cea a Budapestei ?
„…de ce să arate ”centura” București ca cea a Budapestei ?”
Pentru că aceasta este soluția în vederea fluidizării traficului urban, descongestionarea. Autovehiculele nu trebuie aduse în oraș, nu trebuie construite noi pasaje, precum cel din Berceni, ci sunt necesare șosele ocolitoare, cum este șoseaua de centură. Șosele largi, rapide, inele concentrice pe care nu sunt parcate autovehicule și care au rolul de a reduce traficul prin Centru.
Parcurg adesea ca pieton distanța dintre Piața Sf Gheorghe și Piața Unirii 2, prin fața hanului Manuc. Mă imaginez uneori turist, alături de turiștii care în număr tot mai mare vizitează Bucureștiul an de an și compar zona cu unele similare din alte capitale pe care le-am vizitat. Arată neprimitor. Asfaltul spart și peticit de nenumărate ori a fost, precum spuneți, în cele din urmă, înlocuit cu dale din granit. Mi-am spus că până se vor toci vor rezista o sută de ani. Au rezistat trei luni – dalele s-au desprins și s-au spart. Contractul de amenajare s-a făcut fără mentenanță, pentru ca în curând, după o nouă licitație, o altă firmă-client să primească bani pentru a scoate dalele și să monteze un nou pavaj.
Sunt încă multe situații similare. Spre exemplu, după ce s-au cheltuit o mulțime de bani pentru magistrala subterană, Bucureștiul nu reușește să scape de cablurile întinse pe stâlpi. Ori, lucrările abandonate! Proiectata Casă radio, aproape finalizată în 1989, a ajuns o ruină, în paragină. Magazinul București, aflat la Kilometrul zero, în buricul orașului, este abandonat de zeci de ani. Separatoarele liniilor de tramvai (apropo, linia din Pantelimon este, de asemenea, într-o amenajare nesfârșită), care era previzibil că nu vor avea viață lungă, au fost distruse și o mulțime de bani publici [adică, inclusiv ai mei] risipiți șamd. Nu am văzut așa ceva în nicio altă capitală europeană.
Toate cele prezentate de autorul articolului, de dumneavoastră, ori de mine, sunt mărturii ale corupției și jafului de proporții fabuloase din averea publică. Cu o parte din acești bani furați de la noi kleptocrații își finanțează menținerea la putere. Cu ei plătesc articolele pozitive din presă ale trolilor și țuțerilor, cu ei își plătesc servitorii din servicii, cu ei își cumpără electoratul. Parte din acești bani ajung la partidele-marionete prin intermediul firmelor-client. Și, desigur, o parte din banii furați de la noi ajung în conturile lor personale. Banii de borduri, parcări, panseluțe, dale din granit, separatoare pentru liniile de tramvai, muuulte statui și tot felul de contracte pentru lucrări edilitare! Acum, o neînțelegere la „loz” lasă cetățenii sectorului 4 cu gunoiul la ușă…
Nu stiu nimic despre proiectele care au stat la baza segmentelor auto de care amintiti, dar am avut ocazia sa ma uit pe un studiu de fezabilitate facut de o firma externa pentru o companie de stat si care era de Casa pionerilor. Bine inteles, a fost o licitatie pentru acel studiul de fezabilitate si a contat pretul cel mai mic. Va dati seama ca un proiect care pleaca de la o analiza preliminara proasata va esua in mai mica sau mai mare masura, dar bine nu va iesi.
La Londra pregătirea lucrărilor pentru construcțiile olimpiada 2012 a dus la rezultatele dorite. In timpul și budgetul proiectat de ca. 1,8 miliarde s-a construit calitatea cerută. Toate riscurile au fost enumerate, calculate și în caz de nevoie s-a folosit calculul inițial (lucrez la așa ceva azi). Totul pe baza de PPP puplic privat partnerchip (am făcut un curs de un an în acest domeniu- Projektentwicklung). Orașul /regiunea Londra a apelat la proiectanți particulari, a făcut licitație publică și a făcut contract cu un antreprenor general care s-a ținut de treabă și a realizat contractul. Greu de crezut? Greu de priceput?
La LSE London scool of economics e un studiu universitar pentru PPP. A fost vreun inginer constructor, un proiectant român la acest studiu LSE? A venit în țară ca să realizeze poiecte de construcții în infrastructură? Care nume? Care proiect?
… „… Așa, nu ajungem niciodată la cauzele de fond și la soluțiile necesare: reforma din temelii a structurilor care gestionează investițiile în infrastructură mare. Mai trece un ciclu electoral, se mai schimbă miniștrii (apropo, la Transporturi au fost vreo 7 în ultimii 5 ani), și nu învățăm niciodată din greșeli.
… „….
Să nu uităm punctul de plecare 1989. Să nu uităm starea în care se afla toată administrația publică și toată societatea ieșită/ eliberată din NATIUNEA ceaușistă (stiu despre ce scriu, am lucrat la priecte de construcții județene). Recent la-m întrebat pe primul meu șef, care cunoștea bine anii 1965-1977-1984: de ce inovația, aplicarea de noi tehnologii a fost de fapt absentă în naționalcomunismul ceaușist? Răspunsul era simplu: la uzinele de construcții de masini chiar dacă se cunoșteau deficitele și neajunsurile tehnologice nu se puteau întroduce îmbunătățiri, inovații de nici un fel. Planul era țelul în primii ani de cincinal (să renunțăm aici la consecințele din selecția negativă cu „originea sănătoasă”, au fost și vor fi ingineri buni), de fapt pînă 1989. Toți voiau numai îndeplinirea planului și încasarea eventualelor premii. In nici un caz nu interesa RISCUL unei schimbări, îmbunătățiri sau inovații. Atît despre trecut.
S-a realizat mult după 1989. A rămas mult de făcut. Toate prezentările autorului sunt bine documentate și problemele arzătoare, de ieri, de azi și de mîine.
TM2021 are/ pune la dispoziție bani pentru centura etc. Să sperăm că vor fi bine și chibzuit folosiți.
Problema investițiilor în infrastructura rămîne nerezolvată. Nu vreau să scriu aici mai mult, am avut de lucru cu construcții în județ/ în țară și în exterior. Nu e simplu de realizat cea ce cere pe drept autorul. Rămîne întrebarea cît timp mai rămîne pentru astfel de întîrzieri, pierderi și neajunsuri? Decalajul …. salarizarea…
Lipsa de încredere între cetățeni în țară….. brain drain…..
De ce nu se recuperează banii de la studiile de fezabilitate făcute din birou și care nici măcar nu mai sunt valabile, că au expirat la fel de repede ca laptele proaspăt?
De ce nu se recuperează banii de exemplu de la „pistele pt biciclete” fâcute de Oprescu și închise de Poliție?
Cică a dispărut firma! Chiar așa, au fugit toți în Brazilia? Nu cred că nu se pot găsi cei responsabili în aceste afaceri NECURATE. Dar se vrea?
Eu aș pune pe primul loc – CORUPȚIA .
Cateodata stau si ma intreb ce-ar fi fost daca Dumnezeu le-ar fi dat romanilor o tara insulara ca Japonia sau preponderent muntoasa ca Elvetia sau cu tarm dantelat si, pe zeci de kilometri, versant de o mie de metri la o suta de metri de plaja ca in Norvegia sau Croatia.
Ne-am fi numit Japonia, Elvetia, Norvegia sau Croatia :P
Daca am fi avut conditii geografice grele, nu mai veneau p-aici nici turcii, nici fanariotii, nici hoardele bolsevice, si astfel gena romaneasca ar fi continut mult mai multa RESPONSABILITATE si HARNICIE; pai cand stii ca ai cutremure, frig, secete, etc, nu gandesti altfel ?
Firul comun este INCOMPETENTA. Ea este in toate, in cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare.
Suntem sub conspiratia incompetentei.
In fiecare paragraf, apare „utilități neidentificate”. Un lucru minor, (ar putea fi alte cateva similare). Asta inseamna: niste informatii tehnice care, teoretic, sunt in gestiunea primariilor. In realitate, acest gen de date sunt efectiv, aproape imposibil de gasit.
Reaua vointa este dublata si justificata doar de ignoranta. Chiar daca s-ar gasi un functionar dornic sa dezgroape arhivele mai noi sau mai vechi, ca sa caute cu constiinciozitate aceste informatii, datele obtinute vor fi imprecise, pana la urma nerelevante si va trebui mers pe „vazand si facand”.
Atunci cand stiu ca aceste date sunt nereale, incomplete, trase din condei la momentul cand au fost intocmite, (urmand, de fapt acelasi tipic) acesti functionari vor taragana livrarea lor atat de mult cat isi vor putea permite fara a fi trasi la raspundere – de cele mai multe ori pe termen nelimitat, fiindca nu poti trage pe cineva la raspundere ca n-a gasit ceva ce nu exista, nu-i asa?
Nu exista niciun mecanism prin care competenta sa patrunda in randul functionarilor din primarii sau din alte organisme ale statului. Niciun sef nu va primi un angajat care da semne de competenta peste nivelul sau, sau daca asta se intampla, din greseala sau nebagare de seama, acel angajat nu va fi promovat fiindca niciun sef nu-si face rau cu mana lui.
Aceasta este o poveste fara sfarsit, un cerc vicios din care nu se iese. Sistemul se mentine prin acceptarea starii de fapt, si creeaza o plasa de relatii, intrigi si mancatorii, informa dar indestructibila.
Nu este neaparat vina proiectelor ca sunt proaste, este in primul rand vina beneficiarului (statul prin functionarii sai) ca le accepta pe cele proaste. Acestea par a fi mai simplu de manevrat.
Un functionar competent (care se teme sa nu-i fie compromisa pozitia acceptand prostii evidente) nu va accepta un proiect evident gresit – cu sau fara spaga – daca e in stare sa vada, in schimb il va „ajuta” pe ofertant sa dea o astfel de forma proiectului, incat sa fie acceptata de seful sau, al carui nivel de „competenta” si de pret il stie.
Dar … aratati-mi si mie unde, in ce primarie sau alt organism al statului, sunt angajati specialisti de valoare, cu experienta profesionala adevarata, probata in proiecte finalizate cu succes.
De acord !
acum, ca și în anii ”50, a venit vremea incompetenților ajunși , prin intermediul partidului, în funcții de decizie; deosebirea e că acum aceste funcții și le-au cumpărat, c-așa se face capitalismul – cu ”capital” ! ; ca să-și recupereze banii ”investiți”, din funcțiile în care se află vremelnic, ei trebuie sa fure, aceasta -alături de minciună, nesimțire și trăncăneală făcând parte din cv-ul unui membru de partid; unii – chair daca li se întămplă să fie condamnați – nu se sinchisesc, pt că și-au aranjat tot neamul pe termen lung…iar recuperarea reală a prejudiciilor e tot în mâna unor politruci bugetari-hoți ca și ei…ăsta-i cercul vicios din bazarul numit românica, unde ciuma roșie condusă acum de un ”competent” ca dracnea nu va muri …
Nu c-as vrea sa-i „spal” pe politici, dar masa asta de functionari, nu prea are afinitati politice, (sau daca are nu se impiedica de ele) fiind constanta in timp, cam indiferent de schimbarile de la suprafata. La o adica, ei pot sa-l „faca” si pe cel mai al dracu’ de incoruptibil sef politic.
Ei sunt acolo dintotdeauna pentru totdeauna si se hranesc unii pe altii ca bacteriile.
Este cel mai adesea amuzant de observat cum sunt scuzate jaful din averea publică și corupția prin ”incompetență”. Adică, a greșit, domnule și el, bietul funcționar public, luând șpagă câteva milioane de euro, își va cere scuze, ce mare lucru?! :) Iată, tocmai a dispărut din Codul Penal infracțiunea ”conflict de interese”.
Incompetența NU poate fi o cauză determinantă pentru problemele semnalate în articol din simplul motiv că în România funcționează o economie deschisă concurențială de piață. Kleptocrațiile, ca orice capitalism oligarhic, se bazează respectarea proprietății private, în sisteme economice deschise. Prin urmare, la fel ca în orice economie concurențială, competiția economică generează în mod natural selecție și ierarhii. Distorsiunile în economie care permit acordarea de contracte (de muncă, de execuție etc.) incompetenților sunt generate, după cum am arătat în postarea anterioară, de corupție. Incompetența este un efect al corupției, NU o cauză a ei. Iar prețul corupției este plătit întotdeauna de cetățeni [adică, inclusiv de mine], atât în mod direct, prin folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup, cât și prin externalitățile negative pe care le produce (ierarhii false, eșecuri ale pieței, prețuri mai mari pentru produse de calitate mai slabă etc.).
Nu cred că poate fi vorba de scuzat cineva in cazul ăsta. Cel puţin ceea ce vreau să zic eu, ca să fie mai clar, ilustrez printr-un exemplu:
Eu am de facut un pod, care normal ar costa, să zicem, un milion. Fac un contract pe patru milioane, in ideea ca trei să le „pun deoparte” (când vorbim despre noi suntem mai gingaşi în exprimare). În aceste condiţii, dacă podul e gata, bine şi la timp, ii dau constructorului milionul, eu iau trei şi am mari şanse să nu mă întrebe nimeni nimic.
Dacă însă podul nu e gata, sunt şanse mult mai mari să întrebe cineva de ce.
În aceste condiţii, eu nu sunt în stare să fac podul. Ok, corupt sunt oricum, dar trebuie să fiu şi prost dacă nu îl termin :) Cum spuneaţi si dumneavoastră, eu ajung , aşa prost, intr-o funcţie, prin corupţie. Dar faptul că podul nu e gata se datorează prostiei mai mult decât corupţiei. Una ar fi cauza directă şi alta ar fi cauza profundă :) Cauza profundă este evident corupţia, dar incompetenţa este cauza directă a mai tuturor eşecurilor despre care e vorba şi in articol.
Sunt de aceeasi parere, insa pentru majoritatea este jenant sa admiti ca este vorba despre incompetenta (pe romaneste = prostie), dar este mai „cool” sa presupui ca este vorba exclusiv despre coruptie.
Se vede treaba ca morala romanului este mai permisiva fata de coruptie decat fata de prostie – adica se rusineaza mai tare de prostie, dar pentru niste miscari pe sub masa poti sa manifesti oarece admiratie si invidie mascata.
Pe coruptie poti sa brodezi tot felul de teorii ale conspiratiei. In schimb, nu se poate accepta ca incompetenta este atat de vasta, ca sa ne putem lua la tranta cu ea :).
Ce ziceti de un Parchet National Antiincompetenta?
In dezbaterile de anul asta pentru legea raspunderii, s-au spus chestii de genul asta: nu poti domne sa-l condamni daca a facut o greseala din cauza ca e prost.
SANTIERE. Comentariile sunt interesante, insa nu pot ajuta in situatia actuala. Dificultatiile din investiti sunt urmarea distrugerii cu buna stiinta a institutelor de proiectare si de cercetare, emigrarea a peste 250.000 de ingineri si de cercetatori, a muncitorilor de inalta calificare, utilizarea neconforma a unor materiale si utilaje .Revenirea la normal este de durata, cu o noua legislatie in domeniu, in care specialistii sa aiba posibilitatea de a decide masuri adecvate.