Nici urmă de intenție de a-i scutura zdravăn, de a-i pune la punct sau de a-i plasa în colimator pe „aleșii neamului”. Nici măcar pestriță nu este cea mai recentă carte a profesorului bucureștean Cristian Preda. Nu vom găsi în paginile volumului De ce ațipesc parlamentarii? și alte întrebări pestrițe despre politica românească nici diatribe, nici picături de vitriol destinate celor ce „ne fac legi și ne pun biruri”, atât de criticații parlamentari români. Vom vedea chiar, citind cartea, că cei care, conform definiției, sunt exponenții puterii legislative, au legiferat în cei 30 de ani de democrație (ne vom lămuri și cât a fost ea de fragilă) cel mai puțin. S-au ocupat preponderent de asta membrii guvernelor. Au făcut-o, au “șomat” oare parlamentarii exclusiv din vina lor? S-a întâmplat asta numai fiindcă respectivii aleși s-au mulțumit să doarmă, să își încaseze indemnizațiile plus sumele forfetare și să mănânce aproape gratis la restaurantul Parlamentului?
Ce ne propune, de fapt, Cristian Preda în cele mai puțin de 150 de pagini ale lucrării sale? O serie de 19 întrebări- firește, prima este cea referitoare la autenticitatea, respectiv caracterul, hai să îi spunem „pestriț” al Revoluției din Decembrie 1989- și o suită de răspunsuri care, însumate, se constituie într-un cum nu se poate mai util și practic ghid al bunului alegător. Al cetățeanului care votează, însă care trebuie ori ar trebui să știe că a vota nu înseamnă doar a alege.
Aflăm, parcurgând cartea, “pe ce ne bazăm”. Intrăm, așadar, în măruntaiele Constituției, a secretelor facerii sale, a ceea ce a premers-o, ne lămurim care sunt raporturile pe care le-a stabilit ea între cele trei puteri. Legislativă, executivă și judecătorească. Cristian Preda ne explică și ce fel de republică este România, dar și de ce s-a optat pentru formula de republică semiprezidențială. Ni se lămurește deopotrivă paradoxul de ce președintele țării este cel care îl desemnează pe premierul României, însă nu este nicidecum îndrituit să îl demită. Nici pe el, dar nici guvernul pe care acesta îl conduce. Ne întoarcem în istorie și recapitulăm cum au apărut, ca ciupercile de ploaie, în primele luni ale anului 1990, o mulțime de partide sau așa-zise partide politice, ne reamintim numele unor pretinși lideri, ne reamintim și cum au fost respectivele partide, la un moment dat, ‘’ rărite‘’, dar și cum se face că în ultimii ani ele s-au înmulțit la loc. Aflăm răspunsuri (nu, nu întotdeauna !) și la alte întrebări. Ca, de pildă, cine a fost cel mai bun președinte al României, o ocazie pentru Cristian Preda să ne explice cât de diferiți au fost Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu și Klaus Iohannism nu pentru a face topuri. Aceia dintre ei care au avut două mandate au fost egali cu ei înșiși ? S-au comportat aidoma și în primul, și în cel de-a doilea mandat ? Cum s-a făcut că, la un moment dat, un mandat constituțional de președinte a crescut de la 4 la 5 ani? De ce mai sunt unii dintre noi care nutresc nostalgii pentru Nicolae Ceaușescu ?
Mai departe. Se suprapune noțiunea de democrație peste aceea de stat de drept ? De ce există multe state occidentale care au fost de acord, ca și România, și Bulgaria, să fie admise în 2007 în Uniunea Europeană, însă, cu toate acestea, au hotărât că ambele țări au nevoie de o continuare a supravegherii, adică de ceea ce se ascunde în spatele acelui MCV care nu știu dacă și la Sofia, dar la București sigur le dă fiori politicienilor și, foarte adesea, stârnește nemulțumirile guvernanților.
Mă opresc aici cu rezumarea conținutului cărții profesorului Cristian Preda. Desigur, neîntâmplător apărută în anul în care se împlinesc 30 de ani de la Revoluție și au loc două rânduri de alegeri. Subliniez că în scrierea ei Cristian Preda se folosește de avantajele de a fi politolog, de a fi fost și ales, și alegător, adică de a se fi situat și de o parte, și de alta a baricadei. De ce ațipesc parlamentarii? și alte întrebări pestrițe despre politica românească a apărut în librării cu câteva zile înainte de alegerile locale din septembrie, iar citind-o ne putem lămuri, măcar în parte, de ce acestea s-au desfășurat în felul în care s-au desfășurat (de ce, de pildă, hoțul a strigat hoții), dar și să ne pregătim să votăm mai înțelept, mai în cunoștință de cauză în viitor.
Cristian Preda- DE CE AȚIPESC PARLAMENTARII? și alte întrebări pestrițe despre politica românească; Editura Humanitas, București, 2020
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Indiferent cit de bine au fost pitite unele lucruri sau nu s-a voit a fi spuse ,noi cu totii am avut o imagine clara a celor intimplate (macar in punctele esentiale ), chiar daca pentru multe dintre filele imaginative ale intelegerilor noastre , diferite fiind , ne-am certat , ne-am impacat sau ne-am ocărăt. Ne-am bucurat enorm cind dictatura a luat sfirsit , ne-am repezit sa votam cu milioanele pe noul sef al statului si am fost fericiti cind am fost acceptati ca membri in UE. Am trait impreuna – cu bune cu rele – aceste vremuri exceptionale .Trecerea brusca ,de la tacerea , impusa cu de-a sila de sistemul comunist, la galagioasa nevoie de afirmare declamatorie a proprilor, mereu adevarate , ziceri nu s-a incheiat inca . Heirupismului verbal, atit de drag unora ce preamareau persoane in sistemul socialist i-a luat locul herupismul verbal ce nu spune nimic ,amagitor , mincinos pe alocuri , manipulator sau cel putin asa cred multi dintre formatorii de opinie – (oare ce o insemna in mintea multora aceste cuvinte )si nu in ultimul rind falsificator de istorie .O noua clasa sociala de factura capitalista (vedem bine cit de rau suna asta in mintea multora) romaneasca a incercat in acesti ultimi 31 de ani sa isi faca locul in societate .Nu au reusit . Capitalismul romanesc a fost mai degraba , cu mici exceptii , conectat la intreprinderile neperformante sau uneori viabile ramase in portofoliul statului roman .Toti presedintii care au fost pina in momentul in care a aparut actualul presedinte au jucat cartea capitalismului – de cumetrie – .Tot atit de adevarat este ca nu presedintele decide in multe dintre situatiile economice si nu numai economice ale tarii . Guvernele sunt cele care fac legea . Momentul actual pare a fi de exceptie , daca votul va confirma in iarna acestui an o noua configuratie a parlamentului . Va fi momentul in care un presedinte are de partea sa si guvernul si decizia parlamentara sau asta speram (unii dintre noi ). Evidenta ne arata cum, ca daca se intimpla asa , tara isi va schimba in forta destinul . Actualul presedinte are sansa de a deveni cel mai maret presedinte pe care Romania il poate avea . In aceste alegeri multe forte isi vor da mina sa modifice total drumul tarii dar si multi nu vor dori sa ii ofere actualului presedinte sansa de a fi cel mai bun . Cum politica este o vesnica rasbunare (o veche zicere coreeana) vom asista la o lupta – pe viata si pe moarte- (alta zicere romaneasca ) dar jocurile imi par a fi deja facute si cu ajutorul deciziei UE. Statul de drept si respectarea legilor va fi noul tel al intregii Uniuni . Norocul nostru ,al tuturor ,este de a trai in acest sistem numit UE in exact momentul in care bunastarea a facut si face parte inca din scopul existentei lui . Niciodata romanii nu au trait mai bine ca ACUM. Doar sa privim in urma si in jurul nostru si precis intelegem.
Consider a fi utilă semnalarea apariției acestei cărți și îi mulțumesc autorului articolului pentru inițiativa sa. Cel puțin la fel de utilă este, cred, citirea ei, deși nu am cumpărat-o încă. O voi face.
Sper să găsesc în paginile cărții d-lui Preda explicații pentru succesul repurtat de partidul PPDD, care a avut un scor uimitor la alegerile parlamentare în anul 2012, câștigând nu mai puțin de 68 de mandate (21 de senatori și 47 de deputați), pentru ca apoi dezamăgirea produsă de el să fie tot atât de mare. În acest context, care sunt premisele speranței pentru schimbări politice majore, reforme radicale, pe drumul spre democrație și stat de drept în România? Mă întreb asta fix în contextul apropiatelor alegeri generale, că de-aia a apărut acum cartea.
Sper să găsesc, de asemenea, răspuns la schimbarea radicală a poziției fostului Președinte al Republicii, Traian Băsescu (de care dl \preda rămâne foarte apropiat), față de independența justiției și statul de drept. Dacă la un moment dat a contribuit decisiv la fundamentarea acestora, ulterior a devenit un fervent critic al justiției și un adversar a independenței acesteia. Este drept, între timp, câțiva apropiați ai domniei-sale au fost cercetați pentru fapte penale, iar unii au și fost condamnați.
Sper, totodată, să găsesc în cartea d-lui Preda răspuns la întrebări precum ce anume determină PNL să coopteze membrii PSD care nu doar că au avut de-a lungul timpului o poziție constant împotriva democrației și statului de drept, dar unii au fost condamnați penal. Dar, ce anume determină PNL să coopteze PMP, nesemnificativ în preferințele electoratului, un apendice al PSD, considerat adversar politic, și să fie numit viceprimar al Capitalei un apropiat al d-lui Traian Băsescu.
…Sunt chestiuni de principiu a căror lămurire ar explica cetățenilor de ce opțiunile lor [politice] nu au condus până acum România către bunăstarea și progresul dorite de cetățeni.
Mai sunt numeroase așteptări de la dl Preda, dar nu-i spațiu aici pentru exprimarea tuturor…
Raspunsul la toate nedumeririle tale se numeste – lupta pentru putere -iar ideea, ce inca flutura nestingherita in mintea multora ,ca parte a existentei Voinicului ce o salveza pe Cosinzeana din ghearele balarului cu sapte capete , mai exista doar in filme .
@paranormalul _ „Raspunsul la toate nedumeririle tale se numeste – lupta pentru putere…”
Iertați-mă, vă rog, pentru că vă reamintesc, dar competiția politică, de fapt, tocmai asta este, în esența sa. Prin „lupta lor pentru putere”, partidele politice prezintă cetățenilor programe pe care doresc să le pună în aplicare odată ce câștigă competiția electorală. Cetățenii optează pentru programul politic/de guvernare care – consideră ei – le reprezintă cel mai bine interesele. Iar aceasta este arhitectura de bază a mecanismului democratic.
Nu, stimate domn, îmi pare nespus de rău că sunt nevoit să vă contrazic. „Raspunsul la toate nedumeririle [mele] se numeste” că nici după 30 de ani de la Marea Revoluție din Decembrie nu am reușit să scăpăm de Securitate.
Doriti sa scapati de orisicare securitate sau de care anume securitate doriti sa scapati ?
Politica este jocul coalitilor partidelor dictat de votul cetatenilor, intr-un fel sau altul tara trebuie guvernata.
Cu regret, dar in Ro, a lipsit cultura si exercitiul politic. Toate partidele care s-au perindat la guvernare nu au avut doctrine si programe credibile si realiste. Scopul a fost sa detina puterea si sa isi urmeze interesele membrilor sai, in plan economic. Populismul a functionat la cote maxime, de aceea suntem pe ultimul loc in UE la calitatea vietii dupa 30 de ani de deomocratie originala si ipocrita.
„S-a întâmplat asta numai fiindcă respectivii aleși s-au mulțumit să doarmă, să își încaseze indemnizațiile plus sumele forfetare și să mănânce aproape gratis la restaurantul Parlamentului? ” sa nu uitam pensiile pe care le vor incasa, sa fi parlamentar este ca o asigurare de viata pt tine si neamul mai apropiat.
Intr-o mare masura se poate raspunde cu da, daca privim CV-urile celor alesi, nu s-au remarcat prea mult cu realizari de varf in viata lor extraparlamentara, unii fiind deadreptul ridicoli.
Parlamentul n-a performat cu ar fi trebuit s-o faca din diferite motive, unul principal fiind , rezistenta acestuia la consilierea corecta din exterior, in interior el fiind populat cu consultanti „de exceptie” incepand de la amante de lux pana la soferi.
Comisiile parlamentare, daca ne uitam cine fac parte din ele si mai ales cine sta in spatele alesilor, te apuca plansul, vietele noastre de zi cu zi fiind insa direct afectate de cele hotarate.
Acest mecanism nu stiu in ce masura este interiorizat de cei care voteaza, votul ultimilor 30 de ani fiind rupt de realitatile cotidiene si problemele cu care ne confruntam.
Sper ca in 6. decembrie aceasta interiorizare sa fie cat mai mare.
1. sa le formulam agenda
2. sa-i verificam si sa-i presam
3. ar trebui sa votam mai des si mai direct
sa trecem la democratie directa
A scris-o ca s-o mai pună de-un lozzinssky ș-un press tijjj, măi dragă, nu din alte motive.
Kașșy tine, de altfel.
Se pârțulește pe la Briiuxxxiell de jj de mii de ani deja…ce-a adus mai mult, decât eba? grăppăffeanca sau rovana?
KAȘȘAS ANNAL LIȘTII.
Parlamentul nu „face” legi. Guvernul le scrie, in proiect, iar parlamentul le voteaza. Guvernul le scrie asa cum programul partidului ii indica. Evident, parlamentul le voteaza.
Prin urmare, nu se pune problema ca parlamentarii sa „faca” ceva, in sensul leninist al termenului.
Insa incultura politica naste monstri, unul fiind tocmai aceasta idee a parlamentului care „face” legi.
La cate amendamente se aplica proiectelor de legi de catre parlamentari se poate vorbi in sensul ca ei intradevar „fac” legile.
@Dedalus _ „Parlamentul nu „face” legi. ”
Fără a încerca să mă substitui în vreun fel autorului textului, vă mărturisesc că eu am înțeles din articol că dl Mircea Morariu se referă la prea numeroasele ordonanțe [de urgență] ale guvernului, chiar dacă parlamentul este cel care le discută și aprobă sau nu ulterior.
Vă reamintesc că Parlamentul este forul legislativ al țării. Parlamentarii au prin Constituție dreptul la inițiativă legislativă. Citiți în acest sens și articolul meu publicat în data de 5 octombrie care pornește de la un aberant proiect de lege al d-lui Adrian Dohotaru.
dedadalus ! Parlamentul este organul legislativ al tarii ,iar dreptul la initiativa legislativa(care este cu totul altceva ) are si guvernul si parlamentul si cetetenii de rind , in anumite conditii . Votul final este al parlamentului chiar si in cazul ordonantelor de urgenta care au marea calitate ca produc efecte imediate iar parlamentul se exprima ulterior .
Care ar fi varianta cu cetatenii de rand ? in urma unui referdendum ? daca intradevar asa este, numarul parlamentarilor nu s-a modificat substantial cu referendum cu tot.
Cu batista la nas:
„Alegeri locale 2020 PNL Cluj are în plus 14 primari din care 13 au venit de la PSD”.
Te agati de o idee nefericita . Nu provenienta unui individ conteaza ci faptul ca acel individ si-a modificat intelegerea , asa cum de nenumatrate ori facem si noi in viata si nu a mai acceptat ,o situatie la zi , in ceea ce priveste partidul unde s-a inscris initial , dar care si-a pierdut importanta in intelegerea individuala .
Nu sunt convins ca un PSD-ist este in masura sa.si schimbe aparteneta in urma unor convingeri politice si morale. Tot ciolanul si carnea de pe el sunt argmentele de baza.
Simplu, ei, de ce adorm parlamentarii? Ptr ca reprezinta natia, si chiar o reprezinta corect, fara fasoane policor etc. Restul e istorie. Come on.