vineri, martie 29, 2024

Cum (nu) se conduce un partid. Mic curs pentru dna Udrea și dl Preda

I. Ecuație cunoscută cu mai mulți necunoscuți

Să facem un exercițiu mental. Să luăm un interviu unui locuitor al Capitalei. Un om care a optat pentru dl Prigoană în sondajul intern pe baza căruia s-a desemnat candidatul PDL la Primăria generală. Îl întrebăm ce i-a determinat opțiunea. Apoi, presupunând că e oferit un motiv legat de persoana și/sau intențiile dlui Prigoană, îl întrebăm dacă nu consideră că în aceeași situație, sau una mai bună, s-ar afla și dl Preda. Care credeți că o să fie replica, în covârșitoarea majoritate a cazurilor? Vă spun eu: ”Cine?”. Sau un alt răspuns cu același temei esențial: nu va opta pentru un candidat pe care nu-l cunoaște. Exercițiul nu este pur speculativ: la câteva zile după ce a fost desemnat public candidat, dl Prigoană a prezentat un rezumat de program politic, rezumat la menționarea seacă a trei priorități ale unui viitor mandat. Repet după desemnare, inclusiv după sondajul sus-pomenit. Să fi fost capabili cei care au răspuns la sondajul respectiv să aprecieze intențiile și programul politic al candidatului Prigoană înainte ca acesta să-l prezinte public? Putem presupune totuși că Bucureștiul nu e locuit de cititori de gânduri. Din nou, răspunsul nu poate fi decât unul singur: alegătorii au preferat candidatul cunoscut celui (celor) necunoscuți.

Acum, dacă sunt puțini glumeți care să presupună că românii obișnuiți (inclusiv cei din București) au capacități telepatice, sunt mulți comentatori foarte sobri care explică decizii ale acestora prin faptul că ”nu au educație politică” și că sunt superficiali. E un clișeu lipsit de educație și profunzime. A alege un rău cunoscut în dauna unui (posibil) bine necunoscut nu e un gest caracteristic unui român needucat, e un gest caracteristic unui om normal. Li se întâmplă chiar și intelectualilor. Sunt tentat să fac un nou exercițiu mental propunându-mă pe mine însumi într-o competiție cu dnii Nicușor, Preda etc. și înregistrând apoi susținerea pierdută de cei doi în favoarea mea, pe motivul că – obscur cum sunt – s-ar putea totuși să fiu și mai intelectual decât cei doi cunoscuți intelectuali. În fine, destui din rândul acestor sprijinitori nu înțeleg că sondajul nu arată o respingere a intelectualilor ci doar faptul că sunt necunoscuți electoratului. Nu înțeleg asta pentru că, pentru ei, oameni ca dnii Preda și Nicușor sunt foarte cunoscuți, și nu pot vedea că sunt în minoritate din acest punct de vedere.

II. Ce-a ales dna Udrea?

Am citit un val de atacuri la adresa conducerii PDL București, și dnei Udrea în special, plecând de la acuzația că alege ”baronii” în dauna intelectualilor. Câtă superficialitate în această acuzație! Există vreun fel de motiv să credem că sondajul respectiv a fost fraudat? Că a reprezentat altceva decât opțiunile bucureștenilor? Nu. Există orice temei rezonabil să ceri unui partid să meargă pe mâna unui candidat care s-a situat într-un astfel de sondaj în marja de eroare? Din nou, nu. Competiția politică nu se face pe bază de IQ, diplome, grade, lucrări publicate, frumusețe fizică sau mentală. Acestea pot contribui la scor, desigur, dar notarea se face pe bază de sprijin politic generat de(!) și pentru candidat, atât și nimic mai mult. PDL București a sondat intenția de vot pentru candidați. În aceste circumstanțe, în lipsa unor argumente că un alt candidat ar fi fost mai bun la capitolul sprijin politic, a merge pe mâna câștigătorului din sondaj e decizia normală, inevitabilă. Iar a vorbi atunci despre alegerea candidaților în termeni de intelectuali/neintelectuali are la fel de mult sens ca a vorbi despre alegerea unei șurubelnițe potrivite în funcție de culoarea mânerului.

Însă atacul e superficial nu doar pentru că aduce o acuzație fără noimă, ci mai ales pentru că ratează (nu, chiar neagă!) acuzația autentică la adresa liderilor PDL în acest caz, în această chestiune specifică. Recitiți: Elena Udrea e atacată pentru că ar fi ales alt candidat decât un intelectual. Or, acuzația care i-ar trebui adusă este că n-a ales. N-a ales pe nimeni! A cedat alegerea. Și nici măcar nu e vorba de cedarea ei către electorat. Nu, ținând cont de ce arătam mai sus, competiția între potențialii candidați la primăria generală a fost una (doar) de notorietate, și a avut un câștigător categoric. De fapt, ținând cont de circumstanțe, nici măcar de competiție nu poate fi vorba, nu între cei doi. Câștigătorul fusese stabilit dinainte – de către mass-media, în special de televiziuni. E o ironie că liderii PDL (și chiar dna Udrea, în special) au acuzat, nu o dată, rolul nefast al televiziunilor private în viața noastră politică, doar ca acum să le dea practic pe mâini alegerea candidaților. În mod natural, pe undeva, mustața, ideile și viața personală …pitorească a dlui Prigoană au fost categoric mai pe placul televiziunilor decât ochelarii și discursul academic al dlui Preda. Sondajul n-a făcut altceva decât să constate o diferență categorică de notorietate, nu să ceară electoratului o opțiune.

III. Cum se poate conduce un partid fără televizor

Să fim bine înțeleși. Nu spun că mass-media trebuie sau chiar că poate fi lăsată fără vreun fel de influență în sprijinul politic și desemnarea unui candidat. În schimb, constat că ne aflăm în extrema cealaltă, în care mass-mediei îi este practic cedată această decizie. Am tot scris că mă refer la ”aceste circumstanțe”; e timpul să explic la ce mă refer și cum ar fi putut fi ele modificate.

Există două moduri fundamentale în care poate fi condus un partid politic democratic, la nivel național sau local. Două modele de principiu. Primul model este pe bază de mandat personal. Termenul ”mandat” îl rezumă foarte bine, cu dublul lui înțeles de ”împuternicire” și în același timp de ”obligație”. În domeniul nostru, mandatul politic se referă la binomul putere-responsabilitate, deținut de o aceeași persoană, pentru un scop specific. De exemplu, un lider politic poate cere și primi de la partid un mandat de conducere al unei organizații locale. Scopul este, în principiu, câștigarea primăriei, dar asta nu e obligatoriu, poate fi și obținerea unui anume scor în alegeri, unui nivel de încredere, transmiterea unui mesaj etc. Acest model presupune că, o dată primit și cât timp e în vigoare, deținătorul mandatului are deplina putere de a lua decizii în exercitarea lui. Nu e obligat să le negocieze cu nimeni, nu are nevoie de aprobări și justificări cu sondaje sau cine știe ce altceva. De ce? Pentru că aceeași persoană, eventual cu echipa ei, este și deplin responsabilă în raport cu același scop; are astfel tot interesul să nu-l rateze. Din același motiv, dar și din altele la fel de importante, modelul mai presupune și că exercitarea se face personal, nu e delegată altcuiva. Altfel decât în cazuri absolut excepționale, cel care deține mandatul de conducere la un anumit nivel caută și/sau exercită și demnitatea publică corespunzătoare.

Al doilea model este adesea numit ”democratic”, dar termenul este nepotrivit și poate ușor induce în eroare. Folosirea lui ar implica că a) toate canoanele unui sistem democratic sunt de bun augur pentru un partid, b) modelul anterior, fiind ”nedemocratic”, este cel puțin inferior acestuia. Ambele implicații sunt false. ”Indirect” v. ”direct” ar fi poate o distincție mai bună. În acest model, deciziile politice importante sunt luate direct de electorat. În cazul selectării candidaților, mă refer la acele ”primaries”, alegeri primare din SUA și, mai nou, din Franța. O să spuneți acum că exact asta a făcut și sondajul respectiv. Nu, tocmai că nu; din contră. În acest caz nu vorbim de diferență de detalii, detaliile sunt modelul însuși. Caracteristicile sondajului și, cel mai important, chiar folosirea lui, au fost decizii ”interne” și relativ recente ale conducerii partidului. În cazul unor alegeri primare e obligatoriu să fie exact invers, regulile sunt clare și cunoscute cu multă vreme înainte. Aspiranții la candidatură trebuie să aibă destul timp ca să poată să se facă cunoscuți electoratului, timp ca să scape de handicapul lipsei de notorietate altfel decât devenind dragi televiziunilor cu povești despre pliciuri și soții. Chiar dacă între niște reguli, trebuie să li se permită competiția cu alți colegi de partid, competiția pe programe politice.

Repet, ambele sunt modele valabile, nu se poate spune că unul e mai bun, în diferite contexte au fiecare puncte tari și puncte slabe. Oricare poate fi la fel de bine ales, în principiu. Problema la noi este că nu e ales niciunul dintre ele. Ce s-a întâmplat cu desemnarea candidatului PDL pentru primăria București este un exemplu de situație care există în multe alte locuri și la alte partide. Explicația nu e greu de găsit. Al doilea model nu e agreat de conducerile de partid, pentru că practic îi lasă fără putere de decizie; trebuie doar să arbitreze o competiție deschisă, publică, cu reguli clare. Dar nici primul model nu e agreat, cu toată puterea discreționară pe care le-o oferă, pentru că presupune să vină direct și nemijlocit în fața alegătorilor și să-și asume la fel de categoric responsabilitatea pentru un eventual eșec. Și atunci avem delegări de candidatură, justificări cu sondaje interne, ”candidați surpriză” inventați peste noapte, clasamente pe bază de notorietate și putere exercitată din studiourile televiziunilor.

IV. Dnă Udrea, dle Preda…

Am tentația să concluzionez în stilul didactic (și tabloid) al adresării directe. Dnă Udrea, când ați preluat conducerea organizației Capitalei trebuia implicit să alegeți candidatura la primăria generală. Dacă nu credeți că puteți îndeplini acest mandat, atunci trebuie să-l cedați. Fie cuiva care îl poate îndeplini în acest fel, fie renunțând la modelul pe bază de mandat și transformând conducerea organizației în arbitrul unei competiții între potențiali candidați, în cadrul unor alegeri primare. Acum e oricum prea târziu; dar cel puțin să vă asumați responsabilitatea în cazul în care dl Prigoană, cu toată noto-popularitatea sa, nu va reuși să câștige primăria. Dle Preda, mă tem că nu sunteți într-o situație diferită, oricât de ironic ar părea. Dacă doriți – pentru dvs., dl Nicușor sau oricine – desemnarea drept candidat din partea unui partid pentru primăria Capitalei, atunci trebuie să concurați pentru mandatul la conducerea organizației locale. Sau, alternativ, să cereți respectivei organizații să recurgă la alegeri primare. Nu să stați la alegerea dnei Udrea.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Domnule Damian,
    va contraziceti, primo, spuneti ca modelul de conducere prin mandat nu este integral aplicat in PDL si la alte partide, deci nu se respecta nu exista, iar secundo, sustineti ca Udrea trebuia sa accepte candidatura sau sa plece pentru ca nu a respectat modelul de mandat.

    Dincolo de cele 2 modele exista si practici in interiorul partidelor de a solutiona agendele, un fel de modele ad-hoc, moduri de lucru (nu discut care sunt bune sau nu, daca merg dupa manual sau nu) etc si care nu sunt nici transparente dar care presupun ca au la baza o combinatie de elemente de mandat, model democratic și stil autoritar.

    Asa ca ajungem la dilema, Prigoana a fost ales pentru ca a iesit primul in sondaje sau pentru ca fiind primul in sondaje a facut presiune in partid.
    Oricum daca se accepta ca doar notorietatea fara expertiza sau alte calitati ar fi criteriul unic atunci evident ajunge la urmatoarea consideratie.
    Mandatul la partide este, macar in terorie, un set de obiective de performata stabiit intern in organizatie.
    Candidaturile unor oameni de partid nefiind parte a mandatului (nu vom gasi ca obiectiv de mandat: identificarea si selectia candidatiloretc etc etc) se apeleaza la alte mecanisme, externe, adica nu daor la modul de conducere in partide.
    Probabil ca trebuie sa discutam mai mult despre cum a influentat sistemul uninominal relatia dintre partid si cetateni.

    • Semanticus,

      va contraziceti, primo, spuneti ca modelul de conducere prin mandat nu este integral aplicat in PDL si la alte partide, deci nu se respecta nu exista, iar secundo, sustineti ca Udrea trebuia sa accepte candidatura sau sa plece pentru ca nu a respectat modelul de mandat.

      nu e nicio contradictie – nu poate fi una intre o afirmatie privind situatia de fapt si o recomandare normativă -, nu e nici macar o incoerenta. Aceste doua modele sunt valide deci ar trebui aplicate. Unde anume e contradictia aici?

      Dincolo de cele 2 modele exista si practici in interiorul partidelor de a solutiona agendele, un fel de modele ad-hoc, moduri de lucru (nu discut care sunt bune sau nu, daca merg dupa manual sau nu) etc si care nu sunt nici transparente dar care presupun ca au la baza o combinatie de elemente de mandat, model democratic și stil autoritar.

      Am explicat in articol de ce ma feresc de termenul „democratic”, aduceti nu doar acesta in discutie ci si unul nou pe care v-a trebui sa-l resping: „stil autoritar”. N-am zis nicaieri ca primul model presupune un stil autoritar, nici vorba. Nu presupune ca detinatorul mandatului sta undeva in turnului de fildes si emite decrete care sunt indeplinite in tacere. Nu, nici pe departe; nu din alt motiv decat ca in acest fel e indoielnic ca isi va duce mandatul la bun sfarsit cu succes. O conducere dupa acest model poate presupune o consultare cat se poate de larga, o libertate de opinii interne, negocieri informale etc. etc. Toate sunt insa parte a exercitarii acestui mandat. La finalul zilei, ca sa traduc expresia, puterea si responsabilitatea apartin categoric unei persoane. E alegerea lui cum si-l exercita, cat timp il exercita.

      Asa ca ajungem la dilema, Prigoana a fost ales pentru ca a iesit primul in sondaje sau pentru ca fiind primul in sondaje a facut presiune in partid.

      Nu cred ca e o dilema propriu-zisa, probabil ca a fost o combinatie intre cele doua. E si foarte putin relevant.

      Candidaturile unor oameni de partid nefiind parte a mandatului (nu vom gasi ca obiectiv de mandat: identificarea si selectia candidatiloretc etc etc) se apeleaza la alte mecanisme, externe, adica nu daor la modul de conducere in partide.

      Nu doar ca sunt parte a mandatului, dar nu pot fi scoase din el. Ce altceva ar trebui sa faca conducerea unui partid, daca nu sa stabileasca intr-un fel sau altul candidatii?

  2. Da, lucrurile par intr-adevar simple atunci cand acceptam premisa atotputernica a sondajului de opinie. Cristian Preda argumenteaza insa de niste ani buni de zile nevoia alegerilor primare intr-un partid. Altfel, ce sanse are un politician fara inclinatie pentru monden si tabloid sa se faca stiut si sa apara in sondajele astea?

    • Alex,

      asta spun si eu! Daca dl Preda considera ca alegerile primare sunt modul in care ar trebui desemnat un candidat, atunci n-ar fi trebuit sa intre intr-o competitie care s-ar fi desfasurat dupa alte reguli. Ar fi trebuit sa atace modul de functionare al organizatiei, nu, post-factum, rezultatul acestei functionari.

      • Ar fi fost mai bine sa atace modul de functionare al organizatiei, dar sa nu-i negam meritul mai mic de a fi atacat, chiar si post-factum, rezultatul.

        Un pas mic pentru Cristian Preda, un pas mic din multe alte puncte de vedere, dar un pas facut.

  3. Eu nu cred ca doamnei Udrea i se reproseaza ca l-a ales pe Prigoana si nu pe Preda. Eu cel putin nu pot sa reprosez asa ceva. Nu cred ca Preda ar fi avut sanse reale sa castige. Ideea e ca Udrea a tot „promis” ca la capitala va fi un candidat surpriza ca bla bla bla si etc , ca pana la urma sa se dovedeasca faptul ca nu avea pe nimeni (sau o fi incercat cu Tiriac si cu Arafat) si dupa degringolada cu Piedone a trebuit sa puna repede pe cineva acolo si acel cineva s-a numit Progoana.

    Consider ca i se reproseaza ca l-a ales pe Progoana si ca l-a exclus pe Preda din partid. Sa speram ca dupa ce Prigoana pierde alegerile, se va retrage si Udrea din fruntea organizatiei PDL Bucuresti.

  4. Mai lipseste ceva! SI aici este meritul sau nemeritul doamnei Udrea!

    Este vorba despre timp – este nevoie de timp pentru ca un candidat sa se impuna in propriul partid, in fata alegatorilor. Pentru aceasta este nevoie de viziune, de constanta in promovarea unui grup de potentiali lideri – asa este un Prigoana si mai ce?

    Nu s-a tinut cont de o observatia importanta adusa de dl. Blaga care a marturisit din propria experienta ca a fost aruncat pentru Bucuresti in lupta prea tarziu, ceea ce inclin sa ii dau dreptate.

    Deci avem o eroare de partid si evident o lipsa de lider -locomotiva cum a fost Basescu.

    Una peste alta, nu cred ca Prigoana o sa castige Bucuresti-ul.
    Imaginea lui se confunda prea tare cu PDL-ul si bunicutele si buniceii sunt cei care merg constat la vot, or tocmai ce la unii le-a impozitata pensia, si cum au si asa de multe nostalgii…Trebuia cautata o alta imagine, mai blanda ca dl Paleologu si pregatita sau o imagine mai agresiva Videanu – cred ca aici trebuia negociat…

    Oricum in caz de esec cred ca se asteapta astepta demisia dnei EU de la conducerea PDL-ului Bucuresti. Poate sa fie numita pe tara, dar in Bucuresti pitipoanca cu tocuri alaturi de cocarlarii de care nu ducem lipsa a trebui ajustati, este nevoie de un alt fundal in Bucuresti!

    Sau poate dna EU face o cafenea cu sueta alaturi de Vanghelie, unde sa fie gasiti amandoi!

    • eu,

      foarte adevarat, cu amendamentul ca dl Blaga a intrat in lupta prea tarziu. Nu l-a aruncat nimeni. La fel ca dna Udrea acum, daca nu voia sa candideze trebuia sa nu accepte mandatul la conducerea PDL Bucuresti.

  5. Scuze, cred ca principala vina a doamnei Udrea nu este aceea ca nu a candidat ea insasi, nici ca a fraudat sau nu sondajele nici ca a ales un gunoier unui neintelectual. Principala vina este ca a ajuns sa scoata din caciula un candidat in pragul alegerilor. Se stia de mult timp ca Videanu si Blaga nu vor candida. Trebuia sa aiba in perspectiva cu cel putin un an inainte unul sau mai multi posibili candidati pe care sa ii sustina mediatic, trebuia sa faca nu unul ci multe sondaje in decursul timpului pentru a desemna pe cel mai apreciat. A desemna din scurt pe cineva pe baza unui singur sondaj inseamna lipsa de clarviziune politica. Dar poate fi si o dovada de viclenie daca se va adeveri urmatorul scenariu: Sa zicem ca in ultimul moment, domnul Prigoana va constata ca nu sta suficient de bine in sondaje si se va retrage din cursa. Deoarece partidul ramane fara candidat, in disperare de cauza, doamna Udrea, desi in repetate randuri ne-a asigurat ca nu va candida la primarie, in urma unor presiuni mediatice precum prezentul articol, se va „sacrifica” si va candida chiar domnia sa la functia de primar. Merge? :) Daca acest scenariu nu se va adeveri, atunci principala vina a doamnei Udrea este indolenta.

    • Principala vina este ca a ajuns sa scoata din caciula un candidat in pragul alegerilor. Se stia de mult timp ca Videanu si Blaga nu vor candida. Trebuia sa aiba in perspectiva cu cel putin un an inainte unul sau mai multi posibili candidati pe care sa ii sustina mediatic, trebuia sa faca nu unul ci multe sondaje in decursul timpului pentru a desemna pe cel mai apreciat.

      Da, fara indoiala, cum spuneam sunt multe alte probleme – dar m-am referit aici doar la disputa privind alegerea candidatului, nu la momentul ei. Insa de vreo 4 ani de zile am tot scris articole in care vorbeam despre prostia asta cu candidatii surpriza. Pe undeva ma amuza, partidele astea dau bani grei pe tot felul de consilieri – habar n-am cum isi justifica indivizii aia banii. In schimb, un sfat de bun-simt oferit gratis si public e ignorat cu incapatanare.

  6. Vorbarie. In acest domeniu poti „demonstra” orice…in viitor.
    Te-ai gandit si ai aflat raspunsul la intrebarile:
    -1. De ce bucuresteanul la ales pe Oprescu si nu pe Blaga?
    -2. De ce astazi Oprescu conduce detasat in sondaje si va fi ales?
    Daca vei avea raspunsurile astea o sa ti se para pierdere de timp „filozofia” cu Preda, Prigoana si Udrea.
    Sa te mai intreb de ce bucuresteanul ii da o cota mare de incredere lui Crin Antonescu?
    Ai incercat sa afli cam care este structura sociala si intelectuala a bucuresteanului?
    – cam ce % de pensionari proveniti din fosti muncitori, proveniti din tarani adusi in Buc.
    -cam ce % de smecherasi care au trait printre blocuri
    – cam ce % de oameni care nu dau doi bani pe niciun politician
    din ce traiesti?

    • Dan,

      nu doar ca m-am gandit si am aflat, dar e evident si am scris despre asta, nu doar in articolul respectiv, ci si la momentul respectiv:

      http://doc.hotnews.ro/candidatii-instant-ai-partidelor.html

      Dl Blaga a fost anuntat drept candidat cred ca cu vreo 5-6 saptamani inainte de alegeri. A fost un „candidat surpriza”. La fel, sigur ca Oprescu conduce detasat in sondaje, un elector (indiferent de „structura sociala si intelectuala”) isi face optiunea politica la modul comparativ. Compara candidatul Oprescu cu… hm, chiar asa, cu cine? Dl Prigoana a fost desemnat candidat zilele trecute. Sigur, *noi* stim asta, ca stam conectati la stiri. Dar in randul la un milion jumatate de alegatori, stirea se propaga ceva mai dificil.

      Nu pretind ca pot demonstra ceva in viitor, nici n-am facut asa ceva. Pot pretinde, in schimb, ca pe baza modelului pot face – speculativ – predictii. Una din predictiile pentru alegerile de anul acesta e ca in continuare, cu toata schimbarea radicala a peisajului politic la nivel national, majoritatea primarilor in functie care vor candida isi vor pastra mandatul.

      • Bucurestenii, cei care vin la vot, aleg dupa „mentaliatea si chipul” locului.
        Singurul ales care nu intra in „tipar” a fost Videanu. L-au ales …din ineria lui 2005. Basescu a fost ssingurul care i-a pacalit. Aparent era de-al lor,
        Tipul bucuresteanului, venit la urna, este LIS. Mai spalat, dar din acelasi aluat, este Oprescu.
        Blaga nu se potrivea, prea ardelean. Daca ar fi facut glume, ar mai fi injurat, mai mistocar, mai golanas, ar fi castigat primaria…asa cum a castigat-o Basescu. Arunc un pronostic…ti se pare aiurea ca D Diaconescu sa fie preferatul bucurestenilor?
        Prigoana este bine ales. Este un fel de Oprescu, ceva mai serios, care a facut ceva in viata ca manager…un golanas care ..parca mai si munceste. Daca-i convinge ca le da ceva…castiga.
        Problema este cine pe cine alege.
        Nu candidatul alege primaria, ci alegatorii aleg primarul. Daca DD are 20% in sondaje in Buc. cum ai vrea sa castige un intelectual cu program?
        Eu cred ca 40% di romani si chiar mai mult dintre bucuresteni sunt analfabeti functional. Acestia vor fi receptivi mereu la D Grecu sau..ceilalti. De acolo isi iau toate informatiile. Ei sunt „romanii de azi” si tare ma tem ca vor fi si „romanii de maine”. Se depuyne mult efor ca acest % sa se conserve.
        Am studii si specializari lungi facute prin strainatate. Am condus pana de curand o mare companie. Am „vazut” lumea. SUNTEM UNICI. E SI BINE DAR, E SI RAU.

        • Dan,

          imi pare rau, dar nu va impartasesc opiniile, iar afirmatiile sunt contrazise de realitate. De exemplu, ideea ca Blaga ca ardelean (! mai sa fie) nu s-a potrivit cu bucurestenii. E contrazisa rapid si categoric de faptul cert ca scorul dlui Blaga a *evoluat*. Din cate imi amintesc, sondajele imediat dupa desemnare il dadeau undeva pe la 12% (!) De la scorul acesta va ajunge, in interval de vreo 4 saptamani cat a durat efectiv campania, la 30% in primul tur. Si atunci, cum se potriveste acest fapt cu teoria dvs.? Nu se potriveste absolut deloc. Ar trebui sa credem, ce?, ca bucurestenii aia prosti s-au permeabilizat la vreun ardelenism vag al dlui Blaga? Ca au fugit din oras, si au venit ardelenii peste ei? Nu, e ridicol.

          Explicatia rationala a acestei evolutii este cea pe care am dat-o, si atunci (de fapt, dupa cum puteti citi, am dat-o INAINTE de desfasurarea alegerilor, care doar au confirmat-o!) si pe care o dau si acum. Dl Blaga a intrat in competitie extrem de tarziu si pur si simplu nu a fost stiut, perceput, cantarit in calitate de candidat. Notorietatea, bat-o vina.

          Cum am spus in multe alte locuri, opiniile pot doar sa le notez ca atare, sa le impartasesc sau nu. O opinie, convingere, parere etc. nu poate fi contraargumentata, deci nu imi propun sa va schimb aceste convingeri. Insa ati putea sa le puneti in acord, la nivel de premise, cu realitatea.

  7. Ca un candidat sa aiba sanse trebuie sa i se faca putina campanie. Preda ar fi fost mai bun primar decat ar putea fi Prigoana. de aici trebuia sa se plece…de la cine poate fi mai bun primar nu de la cine e mai bun candidat. Prigoana e cunoscut pt ca o batea pe nevasta-sa cu pliciul…nu va fi votat pentru asta insa Udrea cu cele 5% ale sale s-a gandit astfel: Decat sa ies pe strada cu Preda si sa ii fac campanie si sa imi iau scuipati in gura de la cetateni mai bine il pun pe Prigoana care isi ia cei 15% fara ca eu sa ma deranjez. Practic Udrea nu vrea sa castige alegerile ci sa nu le piarda daca se poate spune asa…ea spera ca Prigoana sa ia scorul pe tara al partidului ca sa aiba apoi o scuza. Faptul ca un Europarlamentar nu e cunoscut de cetateni nu e vina lui ci a partidului care trebuie sa isi promoveze oamenii cu care poate castiga alegeri. Udrea a ales sa se promoveze pe sine. Exemplu: Cati stiu cum il cheama pe presedintele Partidului Democrat din SUA??? Probabil nimeni…nici eu nu stiu insa stiu cum il cheama pe candidatul partidului.

  8. Mi-era dor de o analiza a lui Doc. Iar pentru cea de fata a meritat sa astept. Asa cum m-a obisnuit, scrisa cu migala, cu atentie la detalii, densa prin informatie.
    Are drteptate Doc: in logica de partid conteaza succesul, iar pentru succes conteaza notorietatea, indiferent cum e ea obtinuta. Din acest punct de vedere presiunea interna de a-l alege pe Prigoana drept candidat la PGMB e perfect sustenabila. Asta a fost sensul alegerii. Daca l-ar fi convins pe Arafat sa candideze din partea PDL era si mai bine, dar important e ca dumnealui nu candideaza nici din partea altora. Chiar si pe independentul Oprescu l-ar recrutat mastera oranjeriei, daca ar fi fost posibil. In aceeasi logica a succesului electoral victoria atarna mai greu decat insusirile candidatului.
    Insa criticii respectivei alegeri nu cred ca doreau a amenda in primul rand manevrele conducerii organizatiei PDL Bucuresti, cat un fapt mai subtil de evident ce este: daca USL nu are de unde sa gaseasca inlocuitori pentru nechezolul lui Oprescu, nici PDL nu-si poate permite luxul de a-l propune pe Preda in dauna lui Prigoana. Nu asa cum incearca unii sa arate ca la asa bucuresteni – asa candidat, ci mai ales la asa partide – asa candidati!

    • Hantzy,

      exista in articol o mentiune pasagera, pentru ca n-as fi avut cum sa scriu despre ea aici, dar pe care am considerat-o indeajuns de importanta cat sa o subliniez:

      „Competiția politică nu se face pe bază de IQ, diplome, grade, lucrări publicate, frumusețe fizică sau mentală. Acestea pot contribui la scor, desigur, dar notarea se face pe bază de sprijin politic generat de(!) și pentru candidat, atât și nimic mai mult.”

      De asemenea, cand am pomenit de scopurile unui mandat, am spus ca castigarea (simpla) a unei demnitati pentru partid nu este singurul scop posibil.

      Dna Udrea putea sa vina cu un mandat la conducerea PDL Bucuresti in ideea : „un partid de intelectuali” si, in virtutea acestui mandat, sa il aleaga pe dl Preda drept candidat pentru unul din sectoare, de exemplu (in continuare, delegarea candidaturii principale nu se justifica; dna Udrea trebuia sa candideze la postul de primar general). Fara sondaje, fara alte chestii. Asta e mandatul, il execut ca atare, punct.

      E ceva de spus si despre modelul alegerilor primare. Pare un gen de optiune care scindeaza partidul, dar eu cred ca exact opusul e contrar. Mi-e foarte greu sa cred ca dl Preda ar fi avut atatia sprijinitori in protestul sau, daca ar fi pierdut in niste alegeri primare deschise si corecte. De asemenea, PDL Bucuresti nu s-ar fi descotorosit atat de rapid de un candidat si (in urma alegerilor primare) de sprijinul popular acumulat de asta.

      Poate ca alta concluzie, catre comentatorii subiectului mai degraba decat catre protagonisti, ar fi ca problema de fapt e profunda si e in alta parte decat o vad ei. Dupa cum vezi si mai sus, genul de comentariu e „Jos Udrea”, „Hai Preda”, „Bravo Prigoana”, „E bun X.” „Oamenii is sunt prosti” etc. Or, lucrurile sunt mai complicate de atat.

  9. Aoleu. Am citit primul paragraf si ma doare capul. Stiu ca nu e corect sa emiti judecat ide valoare fara sa citesti pana la starsit dar premisa articolului e total gresita. Autorul spune ca alegatorul normal va vota cu o persoana cunoscuta chiar daca e de o calitate indoielnica (recte Prigoana) decat sa voteze cu o persoan complet necunoscuta desi net superior (miste Preda) si de aici dai si dai si insira vorbe. Foarte foarte corect doar o mica mica problemuta care rastoarna totul cu susul in jos.
    Un partit adevarat serios si profesionist, cu o elita de calitate (evident nu e cazul la PDL) are o stategie. Se stiau de alegerile locale din Bucuresti de cel putin 4 ani. Acum ca pe Basescu Udrea ii iau comlet nepregatiti iarna si alegerile nu ma surprinde. Daca stiau de alegeri oamenii cu mai mult de 2 neuroni fac o strategie si incep macar cu 1 an (preferabil cu 2 ani) antecampania electorala. Adica in esenta se mobiliza toata masinaria PDL si incepea sa ii sufle in panza viitorului canditat la primaria Bucurestiului. Sau poate se puteau alege 3 posibili canditati si urmau ca pana la alegeri partidul sa ii pregateasca mediatic. Daca PDL avea o strategie (ceea ce presupune 2-3 neuroni) incepeau de acum minm un an sa il plimbe pe dl. Preda prin presa si azi nu ar fi fost un ilustru necunoscut. Asa cu 2 luni inainte de alegeri s-au trezit la mana lui Prigoana care ca orice afacerist cand aprins pe cineva la stramtoare il stoarce ca pe o lamaie. Prigoana a inceput sa stoarca si prima picatura (Preda a cazut). Prigoana are o plaja strict limitata de votanti ghiolbanii, meltenii si partial pedelistii atat si peste asta nu poate trece. Mult mult prea putin pentre o victorie. Preda avea un potential infinit ma imare cu conditia ca partidul sa ii pregateasca candidatura cu minim un an in urma.
    Vedeti domnul M. Damian cum tot articolul dvs. se intoarce la 180 grade printr-o siimpla observatie.

    • Bre, josefix, si tu ai dreptate!
      Ce crezi dumneata, daca omul care nu e gospodar si n-a facut in iarna asta car, trebuie sa-si inhame martoaga la sanie?

      Sau daca dentistul iti scoate maseaua cea buna, ce-ar trebui sa fac in continuare?
      a) sa ti-o plombeze pa aia rea, ca sa nu te lase stirb pe-o laterala?
      b) sa-ti toarne o punte a-ntaia, ca sa nu-l dai in judecata si sa-i ceri daune?
      c) sa-ti ceara bani ca sa ti-o scoata si pe aia rea?

    • Josfelix,

      ”Preda avea un potential infinit ma imare cu conditia ca partidul sa ii pregateasca candidatura cu minim un an in urma.
      Vedeti domnul M. Damian cum tot articolul dvs. se intoarce la 180 grade printr-o siimpla observatie.”

      Uf. Nu stiu ce articol se intoarce cu 180 de grade in urma observatiei Dvs, dar cu siguranta nu acesta. Intre modelele de conducere care spun ca ar trebui urmarite de partide, se numara unul care are aceasta caracteristica, citez:

      „Aspiranții la candidatură trebuie să aibă destul timp ca să poată să se facă cunoscuți electoratului, timp ca să scape de handicapul lipsei de notorietate altfel decât devenind dragi televiziunilor cu povești despre pliciuri și soții.”

      Va rog, cititi articolul.

  10. O analiza inutila, pierdere de vreme, teoria chibritului. Priviti tabloul in ansamblu, nu mai studiati cu lupa doi-trei copaci din ditamai padurea. Elena Udrea nu se gindeste decit la ea. Nu e cu nimic mai buna decit Elena Ceausescu sau Ana Pauker si trebuie sa se duca naibii acolo unde ii e locul. La un aprozar, la un coafor, la coada vacii…

    Basescu e singurul vinovat de ascensiunea acestei caricaturi umane si ar fi pacat sa scape fara sa plateasca.

  11. „Scopul este […] castigarea primariei”, scrieti. Dupa cateva cuvinte va dati seama ca e ceva in neregula. Adaugati, cumva neglijent, mentiunea ca scopul poate fi si un mesaj. Parerea mea ca, dincolo de tehnicalitati, de modalitati de conducere, de alte lucruri de genul asta, scopul este fundamental gresit. Castigarea primariei? De ce? Exact asta este problema pe care o avem de douazeci de ani. Oameni fara nicio competenta, fara nicio viziune, vor sa ajunga in functii publice. De ce? Pentru putere, pentru notorietate, pentru bani. Niciodata pentru motivul bun, pentru motivul care a facut Romania moderna, si, de fapt, occidentul modern. Motivul bun este, desigur, pentru ca au ceva de facut in acea functie. Pentru ca inainte de om ar trebui sa fie ideea si omul cu imaginea lui ar trebui sa fie subordonat ideii si nu invers. Mult inainte de alegeri noi ar fi trebuit sa avem multe idei care sa se lupte intre ele. Poate ca Maiorescu sau Spiru Haret isi doreau intr-adevar sa fie numiti in postul de ministru al invatamantului. Dar oamenii respectivi aveau o viziune, ei stiau cum trebuie sa arate invatamantul romanesc, ce trebuie facut, reparat, poate in moduri diferite dar, oricum, urmareau cu pasiune imbunatatirea acestui sector. Credeti ca dl. Prigoana este pasionat de starea capitalei? Sau domnul „autostrada suspendata” Oprescu? Si problema nu este a lor. Problema este a alegatorului roman care nu mai este capabil sa discearna esentialul de aparenta, nici macar nu mai stie ca ar trebui sa existe un esential. Un partid adevarat, un partid cu o doctrina, nu ar fi dorit sa castige cu un candidat lipsit de continut, ar fi dorit sa piarda dar sa-si promoveze ideile, doctrina. Pana la urma, nu la alegerile astea, la urmatoarele, eventual, ar fi castigat. Si ar fi fost victoria care l-ar fi introdus in istorie. Chiar daca antena 3 nu-l aprecia. Dar la noi competitia se da pentru stima domnului Gadea. Si vazandu-l pe domnul Gadea…. Brrrr!

    • Alexandru,

      „“Scopul este […] castigarea primariei”, scrieti. Dupa cateva cuvinte va dati seama ca e ceva in neregula. Adaugati, cumva neglijent, mentiunea ca scopul poate fi si un mesaj”

      Va asigur ca nu e nicio neglijenta, si ca nu am de ce sa modific ce am scris. Scopul principal *al unui partid* este ocuparea demnitatilor publice si exercitarea lor in functie de programul lor. Comentariul Dvs. a ignorat subiectul afirmatiei, or acesta e esential. Vorbiti din perspectiva unui alegator, si va pot da perfecta dreptate. Dar afirmatia nu era facuta dintr-o astfel de perspectiva.

      • „si exercitarea lor in functie de programul lor”

        Cam ce program credeti ca are PDL pentru primaria capitalei? Dar USL? Eu zic ca nu au nimic. A, poate au ceva pagini scrise, in caz ca intreaba cineva din presa, dar nici ei si, de fapt, nici presa, nu le iau in serios. Un partid serios, cu un program adevarat, nu l-ar fi propus niciodata pe Prigoana (si nici pe Oprescu, desigur). O haita, desigur, i-ar fi propus. In fapt, se ignora ca primaria capitalei necesita, in realitate, competenta si inteligenta, daca vrem o buna administrare desigur. La fel ca la un concurs de matematica, este nevoie de anumite cunostinte pe care cei doi nu le poseda. Un partid serios nu l-ar trimite pe Prigoana la o olimpiada de matematica. Pentru ca nu se pricepe. Atunci de ce il propune pentru guvernarea, infinit mai complexa, unui mare oras? Cred ca mai sus incercam sa exprim ceva simplu: pentru un partid trebuie sa existe mai intai programul si abia apoi dorinta de a ocupa anumite demnitati publice. La noi e invers: vreau sa fiu parlamentar, hai sa inventez ceva repede sa castig!

        • 1. tipul bucuresteanului nu conteaza in alegerea candidatului?
          2. DD are in sondaje cca 20% in Buc. Cum i-ar fi convins PREDA?
          3. restul de prosti sunt in cei 40% din USL (partea PSD-ista)
          4. cam ce procent ar fi asistat pana la final la o expunere de tip PREDA?
          Managerul in politica trebui sa fie convingator si credibil.
          Oare nu sunt importanti cei carora te adresezi?
          Sansa a fost ca nu sunt bucurestean.

  12. „Un partid serios nu l-ar trimite pe Prigoana la o olimpiada de matematica. Pentru ca nu se pricepe. Atunci de ce il propune pentru guvernarea, infinit mai complexa, unui mare oras? ”
    RAR AM CITIT ASA CONFUZIE.
    CAM CE CALITATI I SE CER UNUI PRIMAR PERFORMANT AL BUCURESTIULUI?
    SIGUR, NU:
    – CUNOSTINTE IN STINTA POLITICII
    – MATEMATICA SUPERIOARA
    – PROBLEME ADANCI DE DOCTRINA

  13. Analiza este sublima dar, ca in cazul mai tuturor celor emise de teoreticieni, are un mic defect: nu are legatura cu realitatea. Ceea ce analizati aici este o situatie, ideala, normala, intr-o lume paralela cu normalitatea. Acum sa ne imaginam criteriile de stabilire a candidatului. Ce credeti ca are prioritate, capacitatea intelectuala, instructia, sau macar sansa de a cistiga in conformitate cu un sondaj? Eu unul nu cred. Conteaza ce are de cistigat cel care are puterea de a face desemnarea sau mai pe sleau citi bani are de bagat in buzunar. De unde? Direct de la candidat, cota parte din banii pe care acesta este capabil sa-i adune pentru campanie, de la consilierii generali care liciteaza si ei in fel si chip pentru a accede la zona de influenta a functiei respective. Acum sa facem o comparatie intre cei doi candidati. Nu are rost. Se pune problema de ce nu a fost acceptat Prigoana de la inceput. Aici este cu adevarat o problema. Prigoana AVEA sanse (acum cred ca nu) daca se lansa cu ceva timp in urma. Nu trebuie subestimat. Dincolo de orice aparente este unul dintre cei mai inteligenti si „paminteni” in adevaratul sens al cuvintului dintre politicienti PDL. Culmea este ca are si adevarate valente de lider politic chiar daca toate calitatile mentionate nu transpira dincolo de sticla ecranului. O victorie l-ar fi transformat de drept in liderul PDL-ului in calitate de membrul de partid cistigator in alegeri cu cele mai multe voturi exprimate direct din tara. Si aici intervine fractura: aristocratia PDL-ista, scapatata din punct de vedere politic, nu accepta ca timpul lor a trecut si ca trebuie sa-si dea partidul pe mina unei „slugi” (a nu se lua in sens peiorativ) – a unui client tolerat doar pentru parandaraturile fara de care nimeni nu primeste contracte publice.

  14. Doc,

    nu imi dau seama exact unde s-ar desprinde analiza de realitate :-) Eu nu am vorbit despre *criteriile* de stabilire ale candidatului, ci despre *modurile* de stabilire ale candidatului, indiferent care ar fi criteriile dupa care se face asta – si, in general, despre modul in care trebuie condus un partid. Nu am facut niciun fel de apreciere comparativa legata de candidati, mai putin faptul ca exista o diferenta masiva de notorietate intre ei, fapt care – as zice – e incontestabil.

    Luand ca premisa aprecierile pe care le faceti la adresa dlui Prigoana si relatiilor cu sefii PDL, sunt absolut de acord cu finalul comentariului. Si pentru el modul acesta de functionare ii creeaza un evident handicap. N-am zis altceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro