Cum plănuiește dl. Călin Popescu-Tăriceanu să reducă democrația

În articolul publicat ieri pe site-ul contributors.ro îmi exprimam rezervele în ceea ce privește existența unui drept real al jurnaliștilor de a formula sfaturi care să aspire la statutul de soluții la care s-ar cuveni să recurgă în mod obligatoriu cei îndrituiți a lua decizii în chestiuni de importanță majoră pentru viitorul țării.
Părerea mea este că nici un gazetar nu este îndreptățit să spună, să scrie ori să susțină în comentariile sale că demnitarul cutare ar trebui să se comporte numai într-un fel anume într-o situație dată. Rolul ziaristului, ca și acela al analistulu,i nu este nicidecum acela de a deveni consilier autonumit al unui demnitar indiferent de poziția acestuia cu atât mai mult cu cât în structura de personal a oricărei instituții oficiale cât de cât mai mai acătării figurează suficienți inși anume plătiți pentru a face acest lucru.

Ceea ce nu înseamnă nicidecum că jurnalistului ori analistului i-ar fi interzis dreptul la opinie în orișice situație. Respectiv acela de a elabora și expune păreri și analize temeinice, argumentate, serioase referitoare la evenimente socotite a fi cu impact major ori de interes interes pentru cititorii săi. Cu cât prestigiul unui gazetar ori analist politic este mai mare, cu cât numărul celor care se arată dornici să îi afle acestuia părerile, să le discute, să le comenteze este mai consistent, cu atât mai mult respectivul slujitor al condeiului și profesionist al argumentației este îndreptățit să aspire la statutul de autentic lider de opinie.
Peste tot în lumea democratică există personalități din lumea presei, analiști politici, ziare, posturi de radio și de televiziune socotite a exercita o anume influență asupra fromulării și fundamentării acțiunilor și hotărîrilor politicienilor. Carora, având în vedere faptul că publicistul X, comentatorul Y sau organismul de presă Z exercită un plus de impact în conturarea opiniei alegătorilor, nu le sunt deloc indiferente nici analizele acestora, nici felul în care le sunt comentate de respectivele vârfuri ale presei și analizei politice deciziile.
Chiar dacă nu e riguros exact că presa ar fi a patra putere în stat, nici un profesionist autentic al politicii nu își îngăduie luxul de a nu fi la curent cu cele mai noi și pertinente editoriale. Nici un politician căruia i-a intrat în sânge esența jocului dramatic nu se socotește îndreptățit a le sugera jurnaliștilor care ar fi subiectele abordabile și care nu. Cu atât mai mult să scoată pe gură enormitatea că, formulând o opinie contrarie celei emise de felurite instituții ori organisme ale Statului, un jurnalist ar îndemna la anarhie ori la nesupunere civică. O astfel de zicere ar pune grav sub semnul întrebării apartenența politicianului în cauză la valorile democratice, aderența acestuia la ideea existenței dreptului la liberă exprimare garantat de orice Constituție. Presei îi este garantat până și luxul de a comenta, de a întoarce pe toate fețele chiar și deciziile Curții Constituționale. Inclusiv dreptul de a susține că într-o anumită situație respectiva Curte a judecat strâmb, pe considerente nedrepte, chiar încâlcând ori eludând legea fundamentală a țării pe care este obligată să o apere anumite spețe.
O enormitate asemenea celei invocate în paragraful precedent al acestui comentariu a debitat duminică, unde altundeva decât la Antena 3?, televiziunea murdară a compromisului clan financiaro-securistic Voiculescu, televiziune în totalitate aservită coaliției PSD-ALDE, președintele Senatului, antieuropeanul domn Călin Popescu-Tăriceanu. Un ins se complace din ce în ce mai primejdios în a poza pe față într-un fel de reîncarnarare a dezgustătorului Petru Groza, tot la fel cum dl. Dragnea amintește tot mai frecvent prin conduită de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fie și numai prin faptul că pentru data de 9 iunie plănuiește să scoată oamenii în stradă spre susține, pasămite, guvernul condus de d-na Viorica Dăncilă, ba o pretinsă justiție siluită după chipul și asemănarea penalilor care conduc la ora aceasta PSD. Totul după modelul PMR, al comuniștilor români care, în anii 1945-46-47, din ordinul, cu acceptul și cu sprijinul Moscovei, și-au intensificat acțiunile menite să subrejească ordinea constituțională a României. Așa cum era ea stipulată de Legea fundamentală a țării adoptată în anul 1923.
Coroborată cu intențiile aceluiași domn Dragnea, intenții exprimate în martie de la tribuna Congresului extraordinar al PSD și reiterate de atunci în repetate rânduri vizând scrierea și adoptarea unei pretinse legi anti-defăimare, zicerile de duminica trecută ale președintelui Senatului României sunt cum nu se poate mai îngrijorătoare.
Pare-se că pe d-na Viorica Vasilică Dăncilă nu a luat-o chiar gura pe dinainte atunci când zilele trecute vorbea despre intențiile guvernului pe care se face că îl conduce de a reduce democrația. Sunt destule indicii că astfel ar fi cum nu se poate mai reale.