sâmbătă, octombrie 24, 2020

Cum poate fi distrusa o institutie: Despre IICCMER la ceasul Muraru-Zamfirescu (Updated)

Faptul ca la aproape un an de la demiterea de catre premierul Victor Ponta a presedintelui executiv al IICCMER, profesorul Ioan Stanomir, si a mea ca presedinte al Consiliului Stiintific, actiune urmata de demisia membrilor Comitetului Director, acest organism functioneaza fara un for de coordonare academica, este stupefiant. Banuiesc ca nu este in conformitate cu HG-ul care ofera cadrul juridic. Din cate stiu eu, toti membrii Consiliului Stiintific format in luna martie 2010, au demisionat (cu o singura exceptie, a d-lui N. Manolescu, dar e posibil sa fie vorba de probleme de comunicare prin e-mail). Pe site-ul IICCMER continua sa fie afisat fostul Consiliu Stiintific, in pofida faptului ca i s-a cerut in repetate randuri d-lui Andrei Muraru, presedintele executiv numit de premierul Ponta, sa elimine ceea este o reprezentare falsa. Un faimos istoric de la Harvard i-a scris de cateva ori d-lui Muraru cerand sa fie scos numele sau de pe lista unui pseudo-Consiliu. N-a primit niciun raspuns. Un alt renumit istoric considera ca a sosit momentul pentru o actiune legala.

Similitudinile dintre abuzurile de la IICCMER si cele de la ICR sunt frapante. Simbioza dintre cele doua institutii inregimentate de actuala guvernare da rezultate pe masura. Normele, principiile si procedurile au fost abandonate in favoare unui nefast si pagubos clientelism. Tot ce s-a facut eficient, decent, onest si onorabil inainte este desconsiderat si calomniat. Se practica stilul absurd-vindicativ. As putea ilustra cele de mai sus (ori de mai jos) cu exemple personale. Intre acestea, eliminarea mea din proiecte pe care le-am initiat, excluderea participarii mele la un volum bazat pe o conferinta despre Gheorghiu-Dej pe care am propus-o pe vremea cand conduceam Consiliul Stiintific. La fel, am fost eliminat din proiectul initat de mine despre relatiile dintre comunismul romanesc si cel din Grecia. Urmarea a fost neparticiparea istoricului grec Nikos Marantzidis la evenimentul din iunie 2012 de la Bucuresti. Precizez ca nu cunosc niciun moment cand am fi limitat in vreun fel, eu sau colegii mei, libera si deplina manifestare a capacitatilor stiintifice ale d-lui Andrei Muraru. Ori pe cele ale apropiatilor sai colaboratori. In cel putin un caz, am scris chiar eu scrisori de recomandare. Nu acum doua decenii…

Au demisionat cei mai multi membri ai Consiliului Consultativ al revistei „History of Communism in Europe”, de la Mark Kramer si Dominique Colas la Istvan Rev si Lavinia Stan (nu cred ca mai e nevoie sa spun ca am demisionat, convins ca este atitudinea fireasca si demna). Credibilitatea Institutului in lumea stiintifica internationala, una dintre marile realizari ale perioadei precedente, este grav compromisa. Party-urile de la Jockey Club nu pot echivala cu o revista precum HCE. Public mai jos textul scrisorii deschise adresata d-lui Muraru de catre un grup de cunoscuti cercetatori in care se cere demisia presedintelui executiv al IICCMER. Textul de mai jos, bazat pe o analiza a faptelor si pe informatii verificabile privind gesturi si pozitii cel putin nelinistitoare, incheiat cu cererea de demisie adresata d-lui Andrei Muraru, nu are nevoie de niciun comentariu suplimentar.

„Domnule Andrei Muraru,

Subsemnaţii, angajaţi ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), vă solicităm în mod public, prin această scrisoare, demisia şi protestăm faţă de practicile abuzive şi discriminatorii pe care le întrebuințați în cadrul institutului în ultima vreme, ca reacţie a scrisorii noastre deschise din 18 decembrie 2012.

Am semnalat cu acea ocazie o serie de evenimente grave care au contribuit la deteriorarea activităţii IICCMER în ultimele luni, rugându-vă să amelioraţi situaţia. Răspunsul dumneavoastră a fost însă unul tacit și agresiv, concretizat prin instituirea unei represiuni administrative şi prin concentrarea aproape totală a puterii în mâinile dumneavoastră. Imposibilitatea de a purta un dialog în cadrul instituţiei, climatul de ostilitate pe care l-aţi creat, absenţa unei viziuni asupra rolului IICCMER şi caracterul autoritar al conducerii dumneavoastră ne obligă să alegem din nou calea protestului public şi, ca atare, să vă cerem în demisia.

Protestăm împotriva transformării IICCMER într-un fief personal!

De la numirea dumneavoastră în funcţie, confundaţi IICCMER cu un fief personal. După ce membri marcanţi ai fostului Consiliu Ştiinţific şi-au dat demisia pentru a sancţiona anumite reacţii ale dumneavoastră, aţi tergiversat cu bună ştiinţă, timp de aproape un an, crearea unui alt Consiliu Ştiinţific pentru a nu trebui să răspundeţi în faţa nimănui şi pentru a nu exista posibilitatea ca deciziile dumneavoastră arbitrare şi abuzive să fie contestate. De asemenea, aţi desconsiderat sistematic principiul conducerii colective, luând decizii în afara Comitetului Director al IICCMER (alcătuit, în mod logic, din toţi directorii de departamente). De la numirea dumneavoastră în funcţie, Comitetul Director nu a fost convocat vreodată, deşi sunteţi obligat la aceasta prin HG nr. 1372/ 8 august 2008, iar toate deciziile au fost luate unilateral.

Protestăm împotriva lipsei unei strategii instituţionale a IICCMER!

În continuare tergiversaţi elaborarea unei strategii instituţionale pe termen mediu şi lung. Dincolo de incompetenţă, acest lucru este cauzat de dorinţa dumneavoastră de a perpetua o stare de haos instituţional şi un stil autoritar de conducere. Lipsa de strategie instituţională a IICCMER a condus la absența proiectelor şi a rezultatelor. Urmărind site-ul IICCMER, este uşor de observat că, în primele trei luni ale anului, IICCMER nu are niciun rezultat efectiv.

Protestăm împotriva concedierii ilegale şi violente a domnului Gabriel Marin!

În ianuarie 2013, l-aţi concediat în mod arbitrar şi ilegal, fără preaviz sau fără sancţiune disciplinară, pe domnul Dr. Gabriel Marin, doar pentru că acesta a încercat să medieze conflictul dintre conducere şi angajaţi şi să asigure mai multă transparenţă în cadrul IICCMER. Mai mult, domnul Gabriel Marin a fost ameninţat cu bătaia în cazul în care nu va părăsi fizic instituția (o instituție publică (!), în caz că ați uitat). Vă semnalăm că în acest moment există trei plângeri penale împotriva a doi membri ai conducerii IICCMER, acuzaţi cu probe de violenţă verbală şi fizică.

Protestăm împotriva neacordării concediului paternal legal, domnului Mihai Burcea!

Prin refuzarea concediului pentru creşterea copilului solicitat de domnul Mihai Burcea, aţi încălcat prevederi ale Codului Muncii şi ale regulamentului de ordine interioară al IICCMER, doar pentru a vă răzbuna pe faptul că domnul Burcea este unul dintre semnatarii scrisorii deschise din 18 decembrie 2012. Această impresie este întărită şi de faptul că i-aţi trasat domnului Burcea sarcina de a se deplasa pentru cercetări într-un sat izolat, acolo unde, pentru a putea ajunge, este necesară parcurgerea pe jos a 13 km, refuzându-i posibilitatea de a utiliza unul dintre cele trei automobile ale IICCMER.

Protestăm împotriva sancţionării disciplinare a doamnei Corina Doboş pe motiv de absenţă nemotivată, când aceasta se afla în concediu medical!

Doamna Corina Doboş, la rândul ei semnatară a scrisorii deschise din 18 decembrie 2012, a fost sancţionată disciplinar pentru absenţă nemotivată de la locul de muncă, în contextul în care se afla în concediu medical şi adusese dovada în timpul regulamentar prevăzut de lege. Doamnei Doboş i-au fost tăiate ilegal din salariu opt ore de lucru, fără a fi înştiinţată şi fără a se verifica dacă la mijloc nu este cumva o eroare. Corina Doboş a contestat respectiva decizie, una pe care nu aţi soluţionat-o însă nici până în acest moment. De asemenea, i-aţi refuzat doamnei Doboş, fără niciun fel de bază legală, un concediu de studii fără plată pentru trei luni de zile în vederea finalizării doctoratului la una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume, University College London (UCL).

Protestăm împotriva violării adresei de e-mail a domnului Marius Stan, după demisia acestuia!

În urma demisiei domnului Marius Stan, semnatar al scrisorii deschise din 18 decembrie 2012, adresa dumnealui instituţională de e-mail era firesc să fie ştearsă, întrucât nu mai lucra la IICCMER. În loc să desfiinţaţi, de comun acord (!) cu fostul angajat, această adresă de e-mail, aţi ales să îi schimbaţi parola şi să continuaţi să îl folosiţi. În acest moment, anumite mailuri pot ajunge încă pe această adresă, iar domnul Stan nu mai are parola. În schimb dumneavoastră o puteţi folosi, violând astfel corespondenţa domnului Stan. Vă semnalăm că acest lucru este o infracţiune penală, pe care o vom sesiza autorităţilor competente.

Protestăm împotriva încercării de a o înlocui pe doamna Dr. Raluca Grosescu din calitatea de coordonator al ultimului număr al revistei History of Communism in Europe cu cineva mult mai puţin competent!

În anul 2013, doamna Raluca Grosescu urma să coordoneze numărul 4 al revistei History of Communism in Europe, pe tema „Transitional Justice and Civil Society After Dictatorship”. Ideea i-a aparţinut, la fel şi anunţul prezentat pe diverse grupuri academice. Doamna Grosescu este co-autoarea unei cărţi şi autoarea a numeroase articole pe această temă, publicate în ţară şi în străinătate. În luna februarie 2013, doamna Dr. Grosescu, la rândul ei semnatară a scrisorii deschise din 18 decembrie 2012, a fost anunţată de către conducerea IICCMER că nu este persoana potrivită pentru coordonarea revistei, urmând să fie înlocuită de cineva care nu a publicat niciun articol pe această temă. Aţi luat această decizie fără a consulta comitetul editorial al revistei sau redactorul-şef, responsabili de asigurarea standardelor academice ale publicaţiei. Măsura dispusă de dumneavoastră depășește orice principiu de respectare a drepturilor intelectuale şi reprezintă o acţiune care periclitează grav autonomia ştiinţifică a cercetătorilor IICCMER. Această decizie arbitrară pune în pericol standardele ştiinţifice ale publicaţiei, unele pe care membrii colegiului editorial s-au străduit din 2010 să le îmbunătăţească încontinuu.

Protestăm împotriva interzicerii impuse semnatarilor scrisorii deschise din 18 decembrie 2012 de a părăsi sediul IICCMER pentru a merge în arhive, biblioteci sau la evenimentele IICCMER!

După publicarea scrisorii deschise, domnilor Mihai Burcea şi Dumitru Lăcătuşu le-a fost interzisă pentru mai mult de o săptămână deplasarea în arhive sau la bibliotecă, pe motiv că noua conducere nu le aprobase proiectele de cercetare (unele aflate în derulare, de altfel, de mai bine de un an de zile). Cei doi colegi au fost convocaţi la sediul IICCMER şi ameninţaţi cu sancţiuni disciplinare în cazul în care vor părăsi sediul instituţiei. De asemenea, în data de 16 ianuarie 2013, semnatarilor scrisorii deschise le-a fost interzisă participarea la semnarea protocolului ICR – IICCMER, iar când aceştia se pregăteau să meargă la eveniment, a fost convocată o şedinţă ad-hoc pentru a-i împiedica să părăsească sediul instituției. De asemenea, la evenimentul „În decembrie, România îşi aminteşte” organizat de IICCMER în data de 19 decembrie 2012, cei şapte semnatari ai scrisorii deschise au fost singurii angajaţi ai IICCMER care nu au fost invitaţi, acest lucru constituind un act clar de discriminare la locul de muncă.

Protestăm împotriva managementului defectuos şi a presiunilor asupra salariaţilor!

Din cauza managementului defectuos şi a presiunilor exercitate de conducere asupra salariaţilor instituţiei, în ultimele 4 luni de zile, 7 din cei 38 de angajaţi ai IICCMER (jurista, contabila, două secretare, responsabilul cu resursele umane şi doi cercetători) şi-au înaintat demisiile, iar un director de departament a fost demis fără temei legal. Mai mult decât atât, la Secţia 6 Poliţie există deja trei plângeri penale împotriva conducerii IICCMER, depuse de către trei foşti şi actuali angajaţi ai instituţiei, iar două sesizări împotriva dumneavoastră au fost depuse la Inspectoratul Teritorial de Muncă. De asemenea, un memoriu a fost depus la Cancelaria Primului Ministru, în speranţa că va lua act de abuzurile dumneavoastră şi va acţiona în consecinţă.

Domnule Andrei Muraru,

Toate lucrurile semnalate mai sus, împreună cu cele menţionate în scrisoarea deschisă din 18 decembrie 2012, indică incapacitatea dumneavoastră de a conduce o instituţie dedicată cercetării regimului comunist. Nu numai că aţi paralizat activitatea IICCMER şi că aţi determinat demisii, plângeri penale, procese civile şi sesizări la inspectoratul muncii – lucruri fără precedent în istoria Institutului, dar atitudinea dumneavoastră goleşte de sens, la nivel uman şi instituţional, însuşi scopul IICCMER. Acela de a preveni, prin intermediul cercetării, investigării şi programelor educaţionale, dar mai ales prin propriul nostru exemplu, practici autoritariste şi abuzuri similare celor utilizate sub regimul comunist. Atitudinea dumneavoastră agresivă indică nu numai deficienţă managerială, ci faptul că în mod conştient abandonaţi valori precum libertatea, dialogul, cooperarea, alegând să transformaţi IICCMER într-un micro-cosmos de tip autoritarist.

Aceste condiţii ne determină, domnule Muraru, să vă solicităm în mod public demisia, în cel mai scurt timp posibil! Este unica soluţie pentru ca IICCMER să revină la o stare de normalitate şi pentru ca această instituție să continue să îşi consolideze standardele, atât pe plan naţional, cât şi internaţional.

M.A. Mihai Burcea – cercetător

M.A. Mihail Bumbeş – cercetător

Drd. Corina Doboş – cercetător

Dr. Dan Drăghia – cercetător

Dr. Raluca Grosescu – cercetător (și fost director de departament – demisionat)

Drd. Dumitru Lăcătuşu – cercetător

Dr. Gabriel Marin – fost director de departament (demis)

Dr. Marius Stan – cercetător & fost director de departament (demisionat din ambele)”

http://www.lapunkt.ro/2013/03/25/scrisoare-deschisa-catre-andrei-dan-muraru-presedinte-executiv-al-iiccmer/

Update: Dl Andrei Muraru a raspuns, in numele conducerii executive a IICCMER, in ziarul „Adevarul”. Este simptomatic ca nu discuta situatia scandaloasa creata de utlizarea pe site-ul IICCMER a numelor membrilor fosului Consiliu Stiintific. Nu mentioneaza ca acestia si-au dat demisia. Nu aminteste demisia membrilor Consiliului Consultativ al revistei „History of Communism in Europe”, savanti recunoscuti pe plan international care au sprijinit, prin peer reviews, afirmarea acestei reviste drept una dintre cele mai respectate din Europa post-comunista pe teme legate de istorie recenta. Invocarea Corpului de Control al celui care l-a numit ca presedinte executiv–plagiatorul Victor Ponta–mi se pare rizibila. Nu CC al PM decide asupra valorii muncii stiintifice, ci Consiliul Stiintific, un organism inexistent la ora actuala in IICCMER.

Dl Muraru vorbeste, in acest text auto-glorificator, despre „superficialitatea” fostei conduceri si despre evaluarile indoielnice („necorespunzatoare”, in sublima, nemuritoarea limba de lemn) ale angajatilor. Ma rog, unul dintre cei evaluati superlativ, daca nu ma insel, a fost chiar dl Muraru. A spus chiar el acest lucru intr-un interviu din „Observator Cultural”. In rest, indraznesc sa-i reamintesc d-lui Muraru ca un institut de cercetare nu este o unitate militara, un bunker ori un penitenciar, ca nu este normal sa tratezi viata academica in termenii meschini-birocratici. In spatiul stiintific trebuie sa domneasca increderea, dialogul, deschiderea spirituala, nu frica, suspiciunile si amenintarile.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Îmi stă mintea în loc că așa ceva este posibil, in AD 2013.

    Acest domn Muraru încearcă un experiment social pe semne și veți fi informați cât de curând că totul este o farsă, o ”cameră ascunsă”, etc. Recunosc, am oscilat între a lua de bune toate acestea
    sau a presupune sceptic o măsure de exagerare. Recitind, îmi dau seama că și invocând exagerarea nu ajung foarte departe. Uluitor!

    • D-le Prof. Tismaneanu

      Eu cred ca „EI” nici nu stiu ce departe au ajuns, ce nesperate si nepreconizate obiective au atins…
      Absurde, de fapt. Un exemplu sunt eu (ma rog, cei ca mine, c-or mai fi deprimati prin patrie…). Mi-am dat seama ca intru tot mai rar pe acest forum (singurul pe care-l frecventam regulat) pt ca parca am ajuns la un prag de saturatie; articolele despre dezastrul instalat treptat sau in hopuri violente de gasca de la putere, in TOATE sectoarele dar mai ales in cele incomode pt ei, m-au sleit treptat…Materialele atat de interesante si complexe de aici mi-au intarit convingerea ca nu mai avem, DE FAPT, nicio speranta si, intr-un trist (si periculos?!) paradox, m-au indepartat de aceasta lectura…(nu m-au indreptat insa spre vreo alta de gen, e-adevarat)

      Astazi, vad ca abia mai pot „zigzaga” articolul dvs…Puteau „EI” spera asta?! Asa, fara nicio lupta DIRECTA, fara macar sa mai iau act de prezentele lor nocive (trebuie sa mobilizam varii autoaparari, individualizate…)?! Om fi patit multi asa?! Ce feed backuri (altele decat pe forum) primiti in acest sens?
      Sper din suflet sa nu va descurajeze randurile astea. Dvs. chiar cred ca aveti UN ROL.
      O primavara cumsecade, tone de ganduri bune!

  2. Felul cum reprezentanții conducerii IICCMER aleg să nu răspundă public unor interpelări publice, eventual explicând, dezmințind, apărându-se, felul cum preferă să dea răspunsuri pe mailul personal, cu ironii chipurile subtiri și cu asigurări de bune intentii,este o practică funciar necinstită și care-ți induce, într-adevăr, sentimentul că vorbesti cu zidurile.In toate institutiile de stat, Televiziune, Radio, ICR, IICCMER , există oameni, cărora, dacă n-au plecat deja, li se otrăvesc în asemenea hal zilele, incât vor fi probabil siliti să aleagă intre propria sănătate si acest loc de muncă toxic. Iar asta fiindcă sprijinul pe care-l primesc din partea ”opiniei publice”. Da, e ca in romanele Hertei Muller, fără măcar scuza ca atunci era riscant să te solidarizezi.
    Si mai e o deosebire. Acum știm, spre deosebire de atunci, că tot comportamentul acesta abuziv e in realitate din partea conducerii IICCMER, o fugă inainte. Or tactica asta, oricat de mult ar dura, poate dura si pana la colapsul acestei guvernări aberante pe care se sprijină, tot în zid va sfarsi. Tot cu compromiterea totală și a renumelui stiintific și a carierei, fiindcă de onoare nu mai poate fi vorba.

  3. Refuzul de a indeparta numele unor oameni care au cerut sa fie scosi de pe siteul institutiei dupa ce au demisionat din consiliul stiintific e o mojicie fara margini. Aici nu trebuie actiuni in justitie. E nevoie de un hacker bun si de un defacement al paginii respective.

    • Uite o altă soluție, îmi permit să spun mai elegantă: toți cei de pe listă să lanseze o campanie publicî în care să se prezinte ca fiind în funcțiile pe care le dețineau. Eu cred ca ATUNCI reacția nu va întârzia să apară și veți fi scoși de pe site, etc.

      Cheers

  4. Domnule profesor,

    ” In spatiul stiintific trebuie sa domneasca increderea, dialogul, deschiderea spirituala, nu frica, suspiciunile si amenintarile.”
    Cei care au contact cu spatiul stiintific din mediul romanesc stiu ca, de regula, neincrederea, lipsa de dialog, obtuzitatea, frica, suspiciunile, amenintarile si, la nevoie, lichidarea sunt regula.
    Sunt ”profesionisti” care nu se sfiesc pentru o suma derizorie pentru ei sa te scoata din scena, dupa cum bine stim, dar avem capacitatea de a ignora.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Impostura şi ipocrizia

Strania istorie a domnlui Barangă (ce vine după cea a d-lui Cumpănaşu, care – la rândul ei – o urmează pe cea...

Tren la aeroport în 2020, tehnologie din 1930

În urmă cu o lună am scris despre posibile soluții la greșelile majore de proiectare ale acestei lucrări, care altfel riscă să devină...

Implicațiile unei adrese ANAF

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația...

Producţia românească de medicamente şi interdicţiile dictate de Nicolae Ceauşescu (1969)

În perioada Războiului Rece, autorităţile comuniste de la Bucureşti au aplicat în economie principiul „Pe unii îi obligăm să fabrice, iar pe...

Cazul Baranga și cheia stării societății românești

”Cazul Baranga”, petrecut de curând evidenţiază încă o dată un fenomen care se petrece în România și dă...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.