joi, martie 28, 2024

Cum poate fi salvat procurorul general

Raportul privind activitatea manageriala a procurorului general pune in pericol viitorul d-lui Augustin Lazar la Ministerul Public insa nu duce automat la revocarea acestuia. Interpretat atent, precedentul Kövesi arata cum soarta procurorului general poate fi diferita de cea a procurorului-sef DNA. Exista strategii constitutionale de a il salva pe d-l Lazar de la revocare, insa implementarea lor necesita atentie la detalii, luciditate si disciplina.

In saptamanile urmatoare, raportul ministrului justitiei va fi discutat in CSM, care, dupa audierea procurorului general, va emite un aviz consultativ. Exista varianta pur teoretica prin care CSM sa incerce dejucarea revocarii prin refuzul emiterii avizului, argumentand ca, in contextul institutional existent si dat fiind ca ministrul justitiei a inaintat raportul catre presedintele tarii chiar inainte de primirea avizului CSM, refuzul este unica varianta prin care Consiliul isi poate onora obligatia constitutionala de garant al independentei justitiei. Acest aviz, indiferent daca este negativ sau pozitiv, este o conditie preliminara esentiala inaintea deciziei presedintelui, si prin urmare refuzul emiterii avizului consultativ este unica modalitate prin care CSM ar putea opri revocarea d-lui Lazar. Insa folosirea acestui mecanism ar fi o mare greseala in acest moment. In primul rand, ar fi o pseudo-solutie. Refuzul ar avea efect doar pe termen scurt, pana cand CSM ar fi obligat prin hotarare judecatoreasca sa emita avizul consultativ. Mai important, refuzul emiterii avizului ar lasa CSM fara cele mai importante mecanisme in lupta impotriva revocarii d-lui Lazar.

Daca cererea de revocare nu este retrasa, ceea ce in realitate s-ar putea intampla doar daca actualul ministru de justitie este remaniat, viitorul procurorului general Lazar va fi decis de Curtea Constitutionala, la care se va ajunge dupa avizul negativ al CSM si refuzul presedintelui de a da curs cererii de revocare. Or, pentru a intelege cum va dispune Curtea, trebuie sa ne intoarcem la cazul Kövesi (Decizia CCR 358/2018) prin care CCR interpreta Constitutia ca permitand  ministrului justitiei sa decida cu larga discretie oportunitatea revocarii procurorilor din functii de conducere. Extrem de important este faptul ca doar 4 din cei 9 judecatori CCR au fost convinsi de rationamentul majoritatii. Trei judecatori au facut opinie separata, iar alti doi judecatori au facut opinie concurenta, adica au considerat ca presedintele trebuie sa demita procurorul-sef DNA insa din motive substantial diferite de cele invocate de majoritatea de 4 judecatori. In cazul d-lui Lazar, intrebarea decisiva este cum trebuie pregatit si argumentat cazul sau in fata CCR astfel incat cei 5 judecatori care au facut opinie separata sau concurenta in cazul Kövesi sa formeze o majoritate. Repetarea situatiei Kövesi in care CCR ii cere direct presedintelui revocarea din functia de conducere a unui procuror, iar acesta intarzie aplicarea deciziei, ar duce la o noua criza institutionala.

Solutia pentru evitarea unei asemenea crize si salvarea procurorului general se gaseste in cele trei pagini ale opiniei concurente a judecatorilor Enache si Teodoroiu in Decizia CCR 358/2018. Spre deosebire de colegii lor din majoritate, care au ignorat total rolul CSM, cei doi judecatori au recunoscut importanta CSM-ului ca garant al independentei justitiei. In cazul Kövesi, judecatorii Enache si Teodoroiu au considerat ca principiul colaborarii loiale intre institutii nu a functionat corespunzator in ce priveste CSM si ministerul justitiei, astfel ca situatia conflictuala pe care presedintele a trebuit sa o rezolve (prin demiterea d-nei Kovesi) ar fi trebuit transata inainte ca aceasta sa ajunga pe masa presedintelui. Este adevarat ca cei doi judecatori si-au asumat interpretarea textului constitutional prin care desfasurarea activitatii procurorilor sub autoritatea ministrului justitiei ii permite si chiar obliga pe acesta din urma la evaluarea manageriala a sefilor parchetelor. In acelasi timp, insa, cei doi judecatori au considerat esential ca acea verificare nu trebuie sa afecteze independenta procurorilor.

Prin urmare, in cazul Lazar, conduita si avizul CSM cat si conduita si decizia presedintelui trebuie sa fie de natura a convinge un total de cel putin 5 din cei 9 judecatori CCR (inclusiv pe judecatorii Enache si Teodoroiu) ca ministrul justitiei si-a exercitat abuziv atributiile constitutionale, ca prin conduita lui ministrul justitiei a incalcat principiul colaborarii loiale si ca cererea de revocare a ministrului justitiei nu intruneste criteriile de legalitate pentru care Curtea a recunoscut acestuia capacitatea de a cere revocarea procurorilor din functii de conducere.

Aceasta strategie este dificila insa nu imposibila. In primul rand, raportul privind activitatea manageriala a procurorului general este de o foarte slaba calitate juridica, chiar mai slaba decat precedentul raport cu privire la procurorul-sef DNA.  Se poate lesne demonstra ca acest raport reprezinta atitudinea subiectiv politica a ministrului justitiei. Remarca de la pagina 15 din raport despre motivele de interes personal pentru care presedintele Iohannis a acceptat candidatura d-lui Lazar reprezinta o proba clara in acest sens. Alte cateva elemente ale raportului (cum sunt cele referitoare la data ultimelei evaluari a d-lui Lazar inclusa in dosarul de examen pentru functia de procuror general) vor putea fi clarificate de acesta in timpul audierii la CSM. Insusi faptul ca ministrul justitiei nu i-a cerut direct procurorului general o explicatie, ca nu s-a adresat CSM in ce priveste celelalte critici aduse in raport, sau ca a inaintat raportul catre presedintele tarii inainte de primirea avizului consultativ CSM, arata ca d-l Toader se face vinovat de incalcarea principiului colaborarii loiale intre institutii. Avizul consultativ al CSM trebuie redactat din aceasta perspectiva, si deci trebuie sa aiba o structura diferita fata de Hotararea 52/27.02.2018 privind analiza motivelor de revocare a d-nei Kövesi. In ce priveste principiul colaborarii loiale, va trebui argumentat ca acesta face parte din conditiile de legalitate ale cererii de revocare pe care Decizia 358/2018 permite presedintelui sa le aiba in vedere. Este adevarat ca aceasta ar fi o interpretare mai larga a conditiilor de legalitate retinute in Decizia 358/2018, insa este un argument rezonabil, care incorporeaza principiul suprematiei constitutionale atat de important in jurisprudenta Curtii, si care ar putea atrage o noua majoritate CCR. Este esential ca decizia presedintelui sa nu invoce motive de oportunitate, chiar si in subsidiar, pe care CCR le interpreteaza ca apartinand exclusiv competentei ministrul justitiei. Poate ca o argumentare a pozitiei presedintelui pe criterii exclusiv de legalitate ar fi putut-o salva pe Laura Kövesi.

Important este ca judecatorii CCR sunt dispusi sa limiteze elementele discretionare ale autoritatii ministrului justitiei asupra procurorilor. Decizia 358/2018 este vazuta in interiorul Curtii ca radicala in opinia majoritara, fragmentara in ce priveste pe judecatori, si in general vulnerabila. Unii dintre membrii Curtii, desi nu toti, inteleg ca Decizia 358/2018 trebuie corectata si adaptata momentului politic. Reactia la revocarea procurorului-sef DNA, inclusiv din partea Comisiei de la Venetia, s-a resimtit asupra Curtii. Modul in care ministrul Toader intelege sa pluseze cerand acum demisia procurorului general arata ca temerile de imixtiune politica, care au ingrijorat societatea civila, nu sunt imaginare. In plus, calitatea legilor justitiei, atat de dur criticate in opiniile Comisiei de la Venetia si, in curand, in raportul Comisiei Europene, completeaza peisajul constitutional si politic in care judecatorii CCR sunt direct implicati. Deciziile recente privind neconstitutionalitatea modificarilor Codului Penal si Codului de Procedura Penala arata ca CCR ramane suficient de independenta ca institutie si ca nu ne aflam, cel putin in acest moment, in situatia Poloniei sau a Ungariei unde independenta judecatorilor si a procurorilor a fost erodata aproape in intregime. Recenta interventie a Curtii de la Luxemburg impotriva Poloniei, prin care judecatorii europeni au cerut si au obtinut reinstalarea imediata in functie a judecatorilor Curtii Supreme ce fusesera destituiti la comanda politica, este un semnal ca fortele europene nu vor privi ca la spectacol cum fortele populist nationaliste incearca sa distruga statul de drept in Europa. Cazul procurorului general Augustin Lazar este de o mare importanta si trebuie interpretat in acest context.

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Salut bunele intentii ale Domnului Perju, si cogentza argumentului. Dar nu ma pot impiedica sa observ si sa intreb – oare dragii romani nu s-au saturat de imbecilitatea asta de sistem juridic copiat (prost) de la francezi – inprincipal pentru ca intai-statatorii dreptului romanesc nu vorbesc engleza, iar un furculision hehe e o varianta mai comoda. Ma uit la problemele romanesti si nu pricep ce pisici se intampla. Ma uit la procese echivalente in jurisdictia mea si pricep cine ce vrea. Sistemul juridic romanesc acomodeaza doua chestii: ingernta baietilor si o complexitate suficienta ca sa geneteze o obligatie de a angaja un avocat, ca suntem cultural francafoni, nu?

    • Scuza-ma ca te „contrez” Zev, dar sistemul (format si din elemente si relatii ce se creaza intre aceste elemente) nu este 100 % francez, e un amalgam (nefericit si de multe ori neexplicat si imposibil de explicat) din legislatiile Luxemburgului, Canadei, a 2 dintre SUA, Fr, It, pliate pe o legislatie contabila sovietica (legea din 90 este 100 % sovietica) cu o fiscalitate … Dumnezeu stie ce coprodictie o fi p’acolo . Cred ca inaintea solutiilor propus de dl. Perju, se poate solicita si un raport de expertiza / audit (chiar de catre Presedinte odata cu respingerea, sau de catre CSM), care poate fi nelamurit … asa incat o contraparere, nu strica niciodata !

      • Da’ contreaza-ma linistita ivonne, mai ales ca ai dreptate, am simplificat prea mult mentionand numai francezii. Un audit ar fi intr-adevar o idee buna. Si tocmai de-aia probabil ca nu se va intampla.

    • 1. Nu este vorba despre salvarea procurorului general, ci despre salvarea democratiei, salvarea statului de drept, salvarea independentei justitiei, in ultima instanta, salvarea tarii din ghearele mafiei psd si alde.
      2. Nu orice aberatie decisa de CCR trebuie pusa in practica. CCR nu poate obliga Presedintele sa faca ceva ce nu este corect, atunci cind Presedintele are rolul decisiv intr-o decizie.
      De aceea, procurorii trebuie sa-i trimita in judecata pe judecatorii corupti de la CCR, aflati in slujba mafiei psd si alde, pentru abuz in serviciu, pentru aderarea la un grup infractional organizat, pentru obstructionarea justitiei si pentru favorizarea infractorilor. Pe baza trimiterii in judecata, Presedintele trebuie sa-i revoce pe judecatorii corupti de la CCR.
      Trebuie sa cerem ajutorul UE.
      UE trebuie sa faca mai mult pentru Romania, nu doar sa-si declare ingrijorarea.
      Comisia Europeană, condusă de Jean-Claude Juncker, trebuie sa procedeze la fel cum a procedat cu Polonia, trebuie sa dea în judecată Romania la Curtea Europeană de Justiție, reclamând încălcarea independenței judiciare si sa oblige Romania sa abroge toate legile adoptate in favoarea infractorilor, sa oblige Romania sa o repuna in functie pe fosta Sefa a DNA.

      • Nu prea pare ca Juncker etc sa aiba mare apetit pentru aratat pe pisica Bucurestilor, din pacate. O fi conjunctural, sau poate se imbata cu apa rece sperand intr-o revenire la normal (in lipsa unuibtermen mai precis), nu stiu, dar in afara de ceva ingrijorari cum bine spui par sa fie destul de sfiosi. Si KWI si CE urmaresc cu atentie si ingrijorare, parca e o moda. E sambata si mi-e lene sa ies din casa, ma gandesc sa urmez si eu modelul si sa ii declar consoartei ca urmaresc cu atentie si ingrijorare faptul ca ne trebuie lapte/carne/branza/oua/bere, dar nu ma misc din fotoliu. Treaba e ca la sfarsitul zilei frigiderul o sa fie tot gol daca nu ma ridic de pe scaun.

  2. Care este explicatia deciziei CC in cazul Kovesi- aceea de a obliga Presedintele sa accepte decizia abuziva, a bunului plac, a interesului propriu si de grup ( infractional ) a MJ – practic abolirea independetei justitiei, cand ar fi trebuit sa o apere ?

    • Explicatia? Ordin de la partid, atitudine de „asa si?”. Constitutia „c’est nous”.

      Poporul? Viermii cum ne numea sinistra codoi.

      Chiar credeati ca am scapat de ei? Poate cand romanii se vor duce la vot. Cat mai pot si mai au dreptul.

      • Se pare ca argumentele tineau de oportunitate vs legalitate, administrativs vs constitutional.
        Revocarea nejustificata, arbitrara, in interes personal sau de grup infractional a unui profesionist care si-a facut datoria la servici, in orice domeniu, este ( administrativ) un abuz de putere si ilegal. Un sef intr-o institutie publica nu poate sa actioneze dupa bunul plac. Nu este domnitor pe mosia lui.
        Din punct de vedere constitutional, politicul nu poate ameninta sau da afara (dupa bunul plac , in interes propriu sau in interesul unui/unor infractori), procurori in special pe cei care cerceteaza coruptia politicienilor. CC trebuie sa apere principiile de separarea puterilor in stat si independent justitiei si nu poate sa permita unui ministru sa demita procurori corecti care si-au facut datoria de a cerceta politicieni si afaceristi.
        Revocarea lui Kovesi si Lazar sunt abuzuri de putere, ilegale si neconstitutionale.

  3. articolul are in vedere exclusiv rolul celor 3 participanţi la procedura: ministresu justitiei, csm si instanta de contencios constitutional in raport de decizia ccr in cazul kovesi,

    se putea analiza, posibilitatea si competenta instantelor judecatorest de a se pronunta asupra actelor administrative emise de cei trei participanti:
    actul emis de ministresu justitiei privind revocarea din functie este pana la urma un act administrativ si poate fi atacat la instanta de contencios administrativ,
    la fel actu emis de csm – in acest caz legea precizează că este vorba de sectia de contagios a inaltei curti,
    de asemenea, si actu emis de presedintele republicii poate fi atacat la instanta de contagios,
    pana la solutionarea eventualului litigiu in contagios se poate solicita instantei suspendarea actului administrativ atât ca un capat de cerere separat in actiunea in contagios cât si pe calea ordonantei presedintiale

    iti trebuie un pic de vointa, determinare si capacitate a-ti asuma riscuri – conditii necesare oricarui luptator care pleaca la o batalie sau un razboi, sau care, ca in cazul de fata, incearca sa lupte cu statu paralel transformat in stat infractor

    https://www.tolo.ro/2018/10/25/ministerul-justitiei-recunoaste-peste-500-de-pedofili-dovediti-si-condamnati-sunt-in-libertate-in-loc-de-inchisoare/

    spalarea de bani, la nivelu ministresului de justitie si a palavramentului, este până ala urma ceva mai banal decat spalarea hainelor –

    iubesc tradarea dar urasc pe tradatori

  4. Mai poate si altfel.Daca CSM avizeaza negativ ,Atunci poate ataca cererea ministrului de justitie in contencios .Si cere suspendarea acestei pina cind se judeca procesul.Cistiga pe codul muncii sigur.Cazul inspectorilor scolari e relevant.

  5. Bravo, Vlad! Acesta este modul de gandire si actiune, de care este nevoie acum – in limita legii, chiar asa strambata si prin fructificarea oricarei brese de normalitate ramasa. Sper sa te citească cine trebuie.

    • Cine trebuie? Iohannis? Pfff…i s-a spus si ii se spune. Nu a ascultat si nici nu vrea sa asculte. Nu mai cred ca sunt greseli politice. Pur si simplu ne duce de nas. e tot al lor.

      Fenta a fost sa nu iasa Ponta ci sa iasa Iohannis. In felul asta la PSD cade Ponta, ii ia locul Dragnea. Iar la Presedentie e unul care mimeaza ca e in opozitie.

      Unde e vestitul referendum pe justitie cu care ne tot amageste de aproape 2 ani? Cand i s-a spus sa cheme comisia de la venetia a stat mut in papusoi pana cand a fost prea tarziu. Se plimba in vacante si face poze razand. Ba se da bolnav, si cand a fost sa anunte demiterea lui Koveshi de la DNA s-a ascuns ca un adevarat barbat de stat ce este.

      A zis ca face o alfel de politica. Vorbe goale cu care ne-a amagit pana cand a ajuns „nu mai am ce face”. Daca tot e garantul respectarii Constitutiei, nu putea sa ia atitudine impotriva deciziilor vadit politizate ale CCR-ului? Nu putea sa puna problema recrutarii judecatorilor CCR pe baze profesionale si nu pe baze politica?

      Ce sa mai auda? Ne-a tras la toti clapa.

  6. „Litera si spiritul Legii” Un titlu de rubrica la radio, in urma cu multi ani…

    Legea suprema a tarii, Constitutia, citita in diagonala si interpretata pentru intelesu ageamiilor de CCR ar zice asa: Presedintele tarii, ales prin vot nominal in doua tururi de scrutin (in principiu, autoritatea cea mai reprezentativa dintre toate cele rezultate prin vot direct) este obligat sa confirme decizia Ministrului Justitiei (chiar si daca este o decizie personala, in contradictie cu avizul CSM- garantul independentei Justitiei) persoana numita, nu aleasa prin vot democratic, in baza unei decizii indirecte.
    Asadar Presedintele Tarii se subordoneaza (executa ordinele) Ministrului Justitiei (care este scos deasupra oricarei suspiciuni de concurs de interese sau santaj, sau alte suspiciuni si mai rele).
    Este asta SPIRITUL Legii? Are sens constitutia astfel?
    Problema trebuie transata cumva, altfel desfiintam institutia prezidentiala – daca nu cumva se autodesfiinteaza prin non-combat.

  7. Iar în caz că niciuna din căile enumerate nu ar convinge CCR să dea o soluție diferita de cea din cazul DNA, mi se pare că îndemnul CTP către Președinte de a refuza semnarea și a forța suspendarea trebuie luat in considerare. De această dată cred că nu există nici un pericol să fie altfel decât susținut de UE și Comisii, chiar daca nu manifest.

  8. Articol extrem de inteligent prin faptul ca recunoaste un lucru : reusita demersului Presedintelui Romaniei de a-l salva pe Tudorel, prin atacarea cu succes a legalitatii raportului intocmit de Ministrul Justitiei, depinde de oportunitatea momentului ales de Tudorel Toader de a cere revocarea,de fapt de momentul inoportun, datorat conjuncturii politice actuale, care poate determina pe cei doi judecatori cu opinii concurente (Enache si Teodorescu) ca, fara a face rabat de la pozitia lor ideologica initiala, sa schimbe in mod intemeiat tabara.

    PS. Bineinteles, conditia de baza, asa cum a aratat autorul, este ca Presedintele sa faca apel doar la aspectele de legalitate pe care Ministrul le-a tratat in mod neasteptat, extrem de neglijent;desconsiderarea importantei avizului CSM si nu in ultimul rand, desconsiderarea importantei Presedintelui !

  9. CCR, care a incalcat in mod repetat Consitutia si a dat decizii contradictorii, nu mai este o institutie legitima si, pe cale de consecinta, deciziile ei nu mai pot sa-l oblige pe Presedinte si pe nimeni sa le respecte. Impachetati-l pe Dorneanu si trimitet-i-l in dar lui Putin la Moscova. CCR in forma actuala trebuie desfiintata, fiindca distruge Romania.

    • Corect! Dar trebuie demonstrat / documentat.
      Eu tot astept ca cineva care stie ce si cum, sa o faca (naibii o data!!!)
      Asta nu mai e treaba de ingineri, imi pare rau…

  10. Foarte bun articolul dlui Perju in a contura linia de actiune pentru mentinerea dlui Lazar la Parchetul General.
    Pe de alta parte, sa nu uitam ca mandatul de 3 ani al dlui Lazar expira la finele lui aprilie 2019, deci in circa 6 luni. Si dl. Iohannis, si noi toti, trebuie sa ne gandim si cum asiguram niste numiri decente la acea data, si la Parchetul General si la DNA. Si pentru aceasta va trebui gandit & jucat ofensiv, nu doar defensiv.

  11. Solutii pt intreruperea temporara a „jocului” politic malefic care sufoca natiunea izvorata din mintile cultivate si manate de bune intentii. Nicio conceptie alternativa de natura a trimite aces „joc” la locul cuvenit – lada de gunoi a istoriei. Probabil pretind prea mult de la cei educati tocmai in acest spirit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Perju
Vlad Perju
Vlad Perju este doctor in drept la Harvard, profesor invitat de drept european la Harvard Law School (2011-2012) si profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. Incepand din vara anului 2012, Perju este directorul Centrului pentru Studiul Democratiei Constitutionale la Boston College. Inainte de studiile doctorale in SUA, a obtinut doua licente in drept, la Universitatea din Bucuresti si la Sorbonna. Perju este profesor invitat de teorie a statului la Academia Europeana de Teorie a Dreptului din Bruxelles si este asociat al Centrului de Studii Europene de la Universitatea Harvard. A conferentiat si predat la universitati precum Princeton, Yale, Harvard, NYU, EUI- Florence. A fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Regimului Politic si Constitutional din Romania. Mai multe detalii gasiti pe site-ul http://www.bc.edu/schools/law/fac-staff/deans-faculty/perjuv.html

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro