joi, martie 28, 2024

Cum putem elimina numirile politice în societățile deținute de stat?

Discuțiile recente cu privire la impostura din funcțiile de conducere ale societăților deținute de stat sunt binevenite. Ele demonstrează încă o dată că distribuirea sinecurilor este un scop în sine pentru majoritatea partidelor politice și au meritul de a pune presiune pe acestea în scopul încetării numirilor politice. Totuși, pentru a ne asigura că asemenea numiri nu vor mai fi făcute în viitor, dezbaterea trebuie îndreptată, de asemenea, către cadrul instituțional ce permite astfel de practici. Este vorba, în principal, despre Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, astfel cum a fost aceasta modificată ulterior. Orice demers cu privire la încetarea acestor practici trebuie să pornească de la modificarea actualului cadru instituțional ce alocă atribuții importante ministerelor de resort.

O primă modificare trebuie să privească separarea definitivă a funcțiilor de reglementare și administrare (separation of regulation and ownership) ale statului, separare ce este recomandată atât de Banca Mondială, cât și de OCDE. Ce presupune o asemenea separare? Pe scurt, o diviziune clară a rolurilor statului în calitate de acționar și autoritate de reglementare, astfel încât să se asigure o concurență reală pe piață între societățile deținute de stat și cele private, precum și o profesionalizare a managementului societăților deținute de stat. Cu toate că pași importanți au fost făcuți în acest sens prin adoptarea legislației actuale și, în consecință, nu există astăzi probleme semnificative din perspectiva afectării concurenței pe piață, legislația actuală lasă în seama ministerelor de resort importante atribuții legate de rolul statului ca acționar, atribuții care afectează procesul de profesionalizare a managementului acestor societăți. Astfel, ministerele de resort exercită drepturile statului, în calitate de acționar, în cadrul adunărilor generale ale acționarilor, iar legea prevede în continuare posibilitatea numirii a până la 2 membri în consiliile de administrație fără concurs. De asemenea, ministerele sunt responsabile cu monitorizarea activității membrilor de conducere ai acestor societăți. Prin alocarea acestor responsabilități unor entități conduse politic, prevederile amintite au avut un impact negativ asupra profesionalizării acestor societăți, conducând la numirea unor politruci în funcții de conducere. Faptul că multe dintre societățile de stat nelistate la bursă sunt falimentare și au nevoie de importante subvenții de la stat se explică, în mare măsură, și prin această lipsă a personalului calificat.

Această separare se poate realiza prin înființarea unei agenții guvernamentale sau a unei societăți de tip holding care să asigure rolul statului ca acționar în aceste societăți. Mai exact, ministerele de resort ar rămâne doar cu funcția de reglementare, iar influențele politice asupra conducerii societăților ar fi limitate. Pentru a asigura o conducere eficientă a acestei entități numirea membrilor de conducere ar trebui să se desfășoare în urma unui concurs, în baza unor criterii clare cu privire la experiența acestora în managementul cu succes al unor societăți private. De asemenea, concursuri similare ar trebui organizate pentru funcțiile de execuție, astfel încât să se asigure o profesionalizare deplină a aparatului administrativ dedicat managementului acestor societăți.

Împotriva acestei măsuri se pot ridica, evident, câteva obiecții simple. Prima privește costurile implicate. Dat fiind contextul actual, caracterizat printr-o presiune pe buget și o dorință politică de desființare a unor agenții guvernamentale, această idee ar părea sortită eșecului. Dacă analizăm lucrurile dintr-o perspectivă mai largă însă, efectul ar fi unul opus, anume reducerea cheltuielilor bugetare. Mai exact, înființarea acestei entități ar determina restructurarea aparatelor administrative ale ministerelor de resort prin desființarea departamentelor dedicate guvernanței corporative. În acest moment, fiecare minister are angajați care se ocupă cu exercitarea drepturilor statului în calitate de acționar, ceea ce conduce la pierderi bugetare. Consolidarea acestor departamente într-o singură entitate ar determina sinergii importante, astfel încât, pe lângă profesionalizare, s-ar obține și reduceri de cheltuieli.

Un al contra-argument ar fi că nu este de dorit o excludere totală a politicului din această sferă, având în vedere că programul politic al guvernului depinde, într-o măsură mai mică sau mai mare, de activitatea unora dintre aceste societăți. Oricât de nocivă poate fi pentru dezvoltarea sustenabilă a acestor societăți distribuirea unei părți semnificative a profiturilor an de an, astfel cum s-a întâmplat în guvernarea social-democrată, aceasta este o decizie ce trebuie să rămână în sfera politică. La prima vedere, înființarea unei asemenea entități separate, conduse de tehnocrați, ar scoate aceste decizii din sfera politicului. Acest efect poate fi însă eliminat foarte simplu prin implementarea de către această entitate a unei strategii adoptate de către guvern. Desigur, această strategie ar trebuie să fixeze doar obiectivele majore pentru a se evita limitarea drastică a libertății de acțiune a acestei noi entități. Rezultatul ar fi asigurarea asumării politice a obiectivelor importante și o asumare tehnocrată cu privire la deciziile operaționale.

O altă modificare necesară, mai ales în lipsa celei sugerate mai sus, privește monitorizarea respectării regulilor de guvernanță corporativă și aplicarea sancțiunilor în cazul în care sunt constatate deficiențe. Autoritatea responsabilă cu monitorizarea și aplicarea sancțiunilor este, potrivit legislației actuale, Ministerul Finanțelor, ceea ce împiedică orice măsuri eficiente de sancționare. Având în vedere că respectarea legislației cade în sarcina ministerelor de resort, inclusiv a ministrului, cadrul actual presupune, practic, sancționarea unui minister de către alt minister. Evident, asemenea sancțiuni nu sunt aplicate, astfel încât prevederile referitoare la obligațiile ministerelor cu privire la guvernanța corporativă a acestor societăți, inclusiv cele referitoare la numirea în funcțiile de conducere prin concurs, rămân adeseori neaplicate.

O posibilitate ar fi trecerea acestor competențe în sarcina Curții de Conturi sau a BNR. Există contra-argumente, desigur, dat fiind faptul că aceste instituții au alte obiective, dar această soluție ar avea avantajul utilizării unui personal calificat, expus unei ingerințe limitate din partea factorului politic. Pe de altă parte, în cazul în care se menține cadrul actual, iar ministerele de resort continuă să exercite drepturile statului în calitate de acționar, agenția propusă mai sus ar putea fi înființată în scopul monitorizării activității acestor ministere și aplicării de sancțiuni. De asemenea, ar trebui asigurată o finanțare adecvată care să permită derularea efectivă a acestor activitățile de monitorizare și sancționare.

Măsurile discutate mai sus sugerează o direcție pentru dezbaterea legată de reforma guvernanței corporative a societăților deținute de stat, scopul nefiind acela de a oferi o prezentare exhaustivă a acestei reforme. Important este să realizăm că, fără o reformă a cadrului instituțional, presiunea publică asupra partidelor politice va avea un efect de scurtă durată și nu va împiedica revenirea la asemenea practici.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. Cum putem elimina numirile politice în societățile deținute de stat?
    ************
    Stiu ca nu poate fi o scuza, dar analizati numirea doamnei Ursula von der Leyen in fruntea EU, analizati „realizarile” doamnei inainte de numire si veti afla raspunsul, adica aceste numiri nu se pot elimina.

    Bibliografie https://www.focus.de/politik/ausland/impf-desaster-von-der-leyen-begeht-schweren-fehler-und-schiebt-ihn-jetzt-kollegen-in-die-schuhe_id_12938568.html

    • Sa nu confundam probemele.
      Ministrii ( chiar si prim ministrul Uniunii Europene ) sint si vor fi oameni politici, selectati pe criterii poitice. Sigur ca exista unele ministere – cum ar fi finantele sau justitia – care nu pot fi date pe mina unoinculti, sau impostori, dup acum este de preferat ca fiecare ministru sa fie cit de cit familiarizat cu problematica pe care va trebui sa o rezolve . Dar calitatile care se cer unui ministru, in afara de fidelitatea fata de partid , sint _ capcitate manageriala, buna credinta si o ireprosabila conduita morala .
      In cazul de fata de dezbate ” cum putem elimina numirile politice în societățile deținute de stat ” . Aici lucrurile sint clare, nu trebuie sa existe alte criterii decit competenta profesionala si experienta, capacitatea manegeriala si conduita morala aler persoanei respective. Tirguirea acestor posturi intre partidele politice este o josnicie si omizerie revoltatoare
      Nu trebuie sa existe numiri politice ci numai numiri prin concurs, dechise nu numai candidatilor din Romania, dar si din intreaga Uniune Europeana.
      Exista oare vreun politician azi in Romania, in PNL, UDMR, USR si PLUS care sa aiba curajul sa spuna NU orcarei numiri pe criterii politice in conducerea societatilor de stat sau NU impartirii cala taraba a acestor posturi intre partide ?
      Pot sa raspun singur: NU EXISTA ! Nici macar Dl Ciolos in care am crezut ca in nimeni altul , a fost inghiti de mlastina politicii dimbovitene.

    • Foarte corect. Propietarul pune pe cine vrea. In cazul asta proprietarul e un cretin, asa ca numeste alti cretini.
      Solutia e sa fie mai putini bani in mana cretinilor (cretinului) si cam atat.

    • Infiintarea unei noi Agentii, o noua posibilitate de a imparti sinecuri pentru partidele de la putere.
      Solutie mult mai simpla si mai eficienta, ce aduce si bani la buget: vanzarea pe bursa (interna/externa) a pachetului de actiuni astfel statul sa detina 49% iar fiecare cumparator (persoana fizica sau juridica) maximum 5 % din totalul actiuniilor societatii. Aceste procente sa fie respectate si atunci cand au loc majorari sau diminuari a capitalului social. In acest mod sistemul „p.c.r.” va disparea de la sine.

      • Vanzarea pe bursa nu rezolva aceasta problema, din pacate, desi privatizarea trebuie sa continue din alte motive (e.g., dezvoltarea pietei de capital). De exemplu, o parte importanta din membrii consiliului de administratie ai Electrica sunt numiti politic, in ciuda vanzarii pachetului majoritar. De asemenea, chiar si cu pachete minoritare, statul are posibilitatea de a numi membri in consiliul de administratie. In acest sens, dau ca exemplu doar numirea lui Sevil Shhaideh in consiliul de supraveghere al Petrom dupa respingerea propunerii sale ca prim-ministru. Mai mult, multe societati nu pot fi privatizate pentru ca nu sunt profitabile. Cum le facem profitabile ca sa poata fi privatizate? Nu vom reusi decat daca stopam numirile politice si lasam profesionistii sa-si faca treaba, inclusiv prin reducerea cheltuielilor.

        • „Cum le facem profitabile ca sa poata fi privatizate?”

          Pai dupa ce le facem profitabile pentru ce le-am mai privatiza.

          ” Nu vom reusi decat daca stopam numirile politice si lasam profesionistii sa-si faca treaba, inclusiv prin reducerea cheltuielilor”

          Numiri politice de profesionisti. Nu asa functioneaza guvernul federal al SUA ?

          ” lasam profesionistii sa-si faca treaba”
          Cine nu-i lasa ? Profesionistii dvs se afla fiecare pe undeva, inclusiv la somaj, cine nu-i lasa sa faca ce vor ?
          E inflatie de profesionisti, selectia lor se face de angajator pe criteriile angajatorului.
          Ca in SUA: cand vin democratii la putere ii angajeaza la stat pe ai lor.

      • Si CINE naiba (in afara de unii care ar avea „ponturi” dinauntru) ar fi ATAT de fraier, sa cumpere pe bursa actiuni la o chestie unde Statul (roman!) e majoritar? >:

    • Raspunsul la intrebarea autorului este foarte simplu: privatizarea companiilor de stat (sau ma rog, scoaterea la bursa a pachetului majoritar de actiuni). In vestul Europei, Nordul Americii, Australia, guvernantii sunt alesi sa guverneze (nu sa faca ei pe oamenii de afaceri). Cu ajutorul unui simplu truc politicienesc insa, ati schimbat discursul (Ursula von der Leyen, Merkel si birocratia bruxelleza sunt de vina, nu-i asa?)

    • Uitară-ți de USR + ce tocmai a împins-o în față pe Irina Alexe, secretăreasă de stat în guvernul Cioloș. Făcută generăleasă de miliție (chestor, cea mai tânără din istoria României) la 35 de ani pentru merite excepționale în plimbarea hârtiilor, apoi pensionată la 42 de ani cu o pensioară specială de 13000 de lei. Cum pensioara nu-i mai ajungea de coafor & manichiură și cum USR luptă de scuipă sânge cu pensiile speciale au readus-o la ministerul de interne în 2021 să mai facă un pic de cumul de leafă de stat cu pensie specială de stat.

      Nu e un accident. Mme Prisecaru, fostă ciochistă precoce la securitate în vremea iepocii și oama lui Teodorovici la finanțe pe vremea lui Dragnea e de asemenea adusă de USR ca directoreasă în minister dacă încercarea inițială de a o numi secretar general al guvernului a eșuat.

      Pe lângă astea merită amintit blatul dintre USR și PSD la numirile din cosigliul legislativ. Prin mânărelile USR ce a asigurat cvorumul infamul PSD-ist Florin Iordache (zis Ciordache), omul lui Dragnea cu ordonanța 13, a fost numit pe viață la consigliul legislativ la sfârșitul anului trecut chiar înainte de alegeri. În cadrul înțelegerii, PSD l-a votat pe fostul senator USR Dircă (rămas sărăcuțul fără coledzi în afara listelor electorale) ca adjunct pe viață al lui Ciordache.

      După cum vedem USReaua învață meserie cu viteza fulgerului…

  2. Nu exista nici o solutie. Orase cetate, țări, imperii au cazut din cauza birocratiei excesive ce merge inevitabil spre coruptie si apoi la fel de inevitabil la o disolutie a statului. Castele functionarilor au existat in imperiul egiptean, roman, otoman etc . Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungem

  3. In text apare urmatoarea sintagma : „numirea membrilor de conducere ar trebui să se desfășoare în urma unui concurs”. Pai cum vine asta? Ori sunt numiti ori promoveaza concursul… Sau poate e concurs la numiri?

  4. „Această separare se poate realiza prin înființarea unei agenții guvernamentale sau a unei societăți de tip holding care să asigure rolul statului ca acționar în aceste societăți.”

    Deci un prim pas ar fi infiintarea unor noi agentii ? Fain. Frumos. Nu sunt destule si cu rezultate invizibile sau chiar in sens opus (vezi ANRE) ?
    Deja acum se constata ca sunt „multiplicari” de atributii / reponsabilitati pentru diferite entitati.
    Poate n-ar fi mai bine ca o persoana care ocupa o functie in guvern, parlament/ales local, invatamant superior, numit intr-o agentie etc. sa fie membru DOAR intr-un singur consiliu de administratie al unei societati de stat si pe criterii profesionale? Daca te uiti la declaratiile de avere se poate observa ca unii muncesc non-stop (24/7).
    Ar parea o idee comunista dar cel putin nu am avea aceleasi persoane a caror contributie la mersul companiilor este „sublima dar lipseste cu desavarsire”?
    N-ar fi mai corect ca functie de rezultatele acelei companii sa se acorde bonusuri si nu pe participarea la sedinta ?

  5. Nu putem.
    Aparatul de stat autohton e construit pe criterii care cvasi-exclud competența. Indivizii care îl compun sunt recrutați după adeziunea la grup, după loialitatea față de recrutor, după rapacitatea si eficiența cu care colectează bani pentru partid, pentru recrutorul care a garantat pentru el și pentru sine. Nimeni nu e primit acolo pentru că e competent și onest. De fapt, onestitatea e factor eliminator aici.

    Orice eventuală legislație care să micșoreze expunerea la politic a societăților de stat va fi rapid amendată și orice organism nou-înființat în acest scop va fi rapid populat cu oamenii care să-l deraieze, să-l folosească în interesul grupurilor asa-zis politice.

    Câtă vreme statul e legislator-arbitru-jucător și mai apare și profitabil deși e parazitat de grupuri din ce în ce mai mari de sinecuriști de profesie, singura cale de a scăpa de aceste căpușe e falimentul.

    Cum însă statul se poate împrumuta oricât și oricum, mi-e teamă că nici asta nu poate fi o soluție pe termen rezonabil.

    • Cum oare functioneaza Regia Renault ?
      Dar uriasul fond norvegian de pastrare si inmutiure a veniturilor din petrol car a ajuns in 2020 sa pastreze o avere de peste un trilion de dolari ( 196,000 USD/cap de norvegian ), pe care o administreaza exclusiv in ontereslul cetatenilor ?
      Parca n-am auzit pe acolo sa se schimbe managerii odata cu guvernul si nici scandaluri de coruptie !

      • Regia națională Renault a fost privatizată în 1996. Între 1945 și 1995 produsese aproape anual pierderi. Renault era însă o chestie de prestigiu pentru Franța și totodată unul din cei mai mari angajatori ai țării. Nimeni nu îndrăznea să-și asume riscul politic al închiderii. Încercările disperate de eficientizare și trecere pe profit dintre 1980 și 1995 au eșuat cu brio. Afacerile Renault precum Renault Brasil sau AMC în SUA s-au terminat invariabil cu falimente epice din care cineva ieșea foarte bogat iar statul francez plătea facturile – exact ca-n România. În 1995 situația a ajuns intolerabilă cu pierderi de peste 1.3 miliarde de franci pe an așa că proaspăt alesul președintele Jaques Chirac și-a asumat riscul privatizării Renault în 1996.

        Fondul norvegian de investiții nu are nicio treabă cu o companie de stat. Statul norvegian plasează încasările din petrol în acțiuni stabile și profitabile (blue chips) ale marilor companii străine private. Nu se investesc bani în companii norvegiene de stat – dacă o fi existând așa ceva. E ceea ce fac și eu și ceea ce fac majoritatea investitorilor. Nu-ți trebuie cine știe ce inteligență ci mai ales capital.

        Dl. Dedaluls are dreptate. Singura soluție de eficientizare a companiilor de stat e privatizrea sau lichidarea. Dacă există ceva atât de important că nu poate fi nici privatizat și nici lichidat, atunci statul și cetățenii trebuie să se împace cu gândul că respectiva chestie va merge mereu în pierdere.

    • Da, Hans, le privatizam, dar la dv poate au fost facute onorabil si functional. In Ro, dupa 1990, privatizarile au fost niste jafuri. Iar ce mai exista a inceput pe mana unor societati ale unor state din UE, tot de stat, nu private, care au urmarit nu produse si servicii de calitate ci maximizarea profitului, si repatrierea lui in tarile de origine si investitii directe minimale si multe facilitati fiscale daca se poate. Exista cateva execeptii in industria auto si telefonia mobila. Am pierdut noi ca cetateni si suntem tot in stare de subdezvoltare.

      • E adevărat că privatizrea românească a fost un dezastru epic. Problema e că păstrarea societăților de stat în proprietatea statului a fost un dezastru și mai mare.

        Economia României a fost în cădere liberă timpe de 10 ani după căderea comunismului în principal datorită încercărilor disperate de salvare a firmelor de stat. Practic toți banii strânși scuipând sâne și înfometând poporul în ultima decadă de comunism s-au topit în prima decadă de post comunism în încercarea futilă de salvare a intreprinderilor de stat. Culmea că acestă risipă enormă nici măcar nu a putut asigura un trai decent românului de pe stradă.

        E o lecție ce nu trebuie uitată.

        • Romania a avut un curs ascendent cam pana prin 1995, apoi o crestere usoara pana prin 2005. De atunci, Romania este in cadere libera.

          Se ascunde insa in spatele unor statistici imbarligate si a unor mormane de vorbe goale.

          ===
          Intre timp, populatia Romaniei scade si imbatraneste.

          Daca adaugam migratia tinerilor tabloul dezastrului este complet. vazut statistic, numarul tinerilor care pleaca la studii in strainatate (si acolo raman!) este procentual acceptabil (poate). In schimb, daca ne gandim ca pleaca exact cei mai capabili, nu mai este asa de acceptabil.

          Unul din factorii alungarii tienrilor capabili din Romania este chiar aceasta apetenta pentru companii de stat (sunt si multi altii, dar ma rezum la subiectul articolului).

          Romania isi permite sa piarda bani finantand pierderile acestor intreprinderi sau umfland personalul (sau poate nu isi permite, e o discutie in sine, insa ma opresc la enunt ca argument). Dar nu isi poate permite sub nicio forma sa piarda tineretul.

          Este absolut infiorator dupa parerea mea ca nici politicienii si nici analistii nu se gandesc deloc la acest viitor sumbru al unei Romanii cu cetateni batrani si bolnavi, dependenti de ajutoare din strainatate.

  6. „…distribuirea sinecurilor este un scop în sine pentru majoritatea partidelor politice”

    Așa-i! …Dar, de ce ne-am dori altfel?!

    Nu demult, la sfârșitul lunii noiembrie, dl Daniel Funeriu a publicat textul „Manifest pentru politizare”, mult apreciat de către intelectualii români, inclusiv de unii economiști reputați.

    Domnia-sa, reprezentant de referință al democrației liberale în societatea românească, a spus clar: „”Depolitizare” nu înseamnă, de fapt, nimic măsurabil, nimic concret pentru că în afară de râme, nimeni nu e apolitic”. Este de remarcat, cred eu, delicatețea din limbajul fostului ministru al educației….

    Eu, cetățean român văzut și de alți politicieni, care trec grăbiți pe străzi cu mașinile de lux, drept un vierme sau râmă, știu că doar competiția, numirile prin concurs, sunt eficiente socio-economic. Dar interesele mele, la fel ca ale celorlalți cetățeni care le dau voturile, nu contează. Importante sunt interesele personale și de clan, adică ale cleptocrației care a capturat statul român de peste 30 de ani.

    …Deci, despre ce vorbim?!… La ce se referă articolul acesta?

    • Eu interpretez cele din articol si in sensul ca partidele politice se indestuleaza din jumulirea acestor intreprinderi. Adica, nu e vorba doar despre o proasta administrare, ci de o devalizare cu buna stiinta.

      Care devalizare ar putea fi incetinita prin de-politizarea numirilor (atat cat se poate)

      Aceasta este interpretarea mea, dar poate ma insel.

  7. Interesanta viziunea referitoare la acest subiect si foarte impresionant CV-ul dv. din care rezulta ca sunteti astazi un avocat de succes, la Londra, specializat in fuziuni si achizitii…
    Din cate am inteles, propuneti un model de reforma institutionala care sa centralizeze, intr-o noua entitate birocratica, monitorizarea, controlul si sanctionarea activitatii exercitate de ministere in scopul asigurarii respectarii principiilor guvernantei corporative (transparenta, contabilizare si securitate), in societatile administrate de stat.
    O prima intrebare este: Modelul de reforma institutionala pe care il aveti in vedere se bazeaza pe o experienta soldata cu succes in mediul de afaceri britanic, sau in cel de peste Ocean? Spun aceasta, deoarece, Romania provine din blocul statelor foste comuniste cu o economie centralizata si hiper-birocratizata. Modelul propus pare mai degraba unul care vine din Est, decat din Vest.
    O alta intrebare ar fi: Cine credeti ca poate opri politizarea acestei noi super-entitati de stat pe care o propuneti, in conditiile in care toate celelalte institutii statale sunt politizate? Nu stiu de ce, dar imi sugereaza o organizare pe modelul SIIJ, daca va spune asta ceva .

    • Multumesc pentru intrebari. Un model similar exista in Franta (https://www.economie.gouv.fr/agence-participations-etat), similar cu AAAS la noi care insa nu are importante societati in subordine la noi. De altfel, reforma ar trebui sa vizeze restructurarea AAS si SAPE pentru a avea o privire de ansamblu (discutia excede, insa, scopul articolului de fata). SUA si Marea Britanie au mult mai putine entitati detinute de stat, astfel incat modelele nu reprezinta o solutie pentru Romania.

      In ceea ce priveste oprirea politizarii, aceasta se poate prin organizarea unor concursuri pe bune pentru ocuparea posturilor respective. Procedura exista si in legislatia actuala, dar problema principala este ca nu se aplica, iar sanctiuni nu exista. De asemenea, chiar daca sunt numiti administratori independenti, neafiliati politic, ministerele pot bloca, oricum, politic activitatea unei societati prin exercitarea drepturilor statului ca actionar in adunarea generala.

      • Ce este acela un „concurs pe bune”?

        Ii punem pe manageri sa dea examen din legislatie? Sa recite articole din lege? Sau cum?

        Sa propuna planuri de afaceri ar zice unii. OK si asa, dar cine le-ar evalua? Si cum s-ar departaja? Si ce s-ar intampla daca nu ar avea succes?

  8. Solutia e sa infiintam alt organism (holding) condus tot de politicieni ??? Problema e sa scoti politicienii din numirile in firmele de stat, nu sa le mai faci un organ pe care sa-l infesteze !!!

  9. „Orice demers cu privire la încetarea acestor practici trebuie să pornească de la modificarea actualului cadru instituțional ce alocă atribuții importante ministerelor de resort.”
    Cine ar trebui sa faca acest demers ( recte, o noua legislatie, eventual preluand ideile autorului)? Nu cumva partidele politice, in Parlament? Insa, care dintre ele ar renunta la marea praduiala la care sunt invitate la fiecare alegere. Concret, dincolo de lozinci?? Iar rezultatul alegerilor reprezinta vointa poporului suveran, ce accepta sa fie furat frumos, din vorbe. Cand o sa ma covinga cineva ca partidele politice – in Romania- sunt infiintate pentru a sluji interesele – desigur, diferite – ale diverselor categorii de populatie si nu pe cele ale unor gasti restranse, atunci voi crede si in vise frumoase, cum e prezentul articol.

  10. Pentru a da totusi o nota de optimism demersului autorului, poate ca ar trebui precizate cateva posibile solutii la problema guvernantei corporative ca metoda de eliminare a ingerintei politice in societatile detinute de stat.
    In primul rand, fiecare societate de stat trebuie sa aiba un control intern activ, pus la dispozitia CA, care sa asigure principiile de guvernanta corporativa. Pentru ca acesta sa si indeplineasca rolul in mod real, trebuie sa se bazeze pe sisteme informatice integrate, singurele, de alfel, care permit un control online (marii furnizori de solutii de gestiune integrata a intreprinderii au module de Internal Control Management).
    In al doilea rand, trebuie sa existe un control extern, neutru politic, care sa auditeze, periodic, respectarea regulilor de guvernanta corporativa. Atata timp cat exista un sistem de firme de audit specializate, recunoscute international, pentru mediul privat, nu este de inteles de ce nu se apeleaza la acestea si pentru societatile de stat, sau se apeleaza doar pentru anumite segmente de business.
    Privatizarea este desigur o solutie, acolo unde se poate aplica, dar ea nu exclude cele afirmate mai sus.

  11. Iată un comentariu de bun-simț și care oferă și soluții (cred că prof. Radu Catană ar fi mândru :-)).
    DAR, ar mai fi vreo câteva detalii:
    1. o analiză a ce nu a mers în aplicarea OUG 119 în unele cazuri răsunătoare (dau doar exemplul TAROM, dar sunt mult mai multe);
    2. este posibil să angajăm o societate profesionistă care să definească și criteriile de concurs și care să nu fie influențată politic?;
    3. crearea mega-corporației holding a statului s-a dovedit a fi tot o „făcătură” politică, deci ar trebui întâi să ne asigurăm că această structură are o componență meritocratică;
    4. mi-e teamă că rolul de „paznic” al Curții de Conturi nu este cel mai potrivit…

  12. Pt.Bojo. Auditul in Ro este de fatada. Fiecare firma, societate, universitatate, institut are o persoana angajata permanent care in plus face niste hartii denumite audit intern. Cat de corecte sunt si obiective va las sa deduceti singur. Vor fi reale si nu cu cifre aranjate atunci cand se vor face de firme independente ori straine. De aici rezulta si evaziunea, coruptia, etc.

  13. Cred ca problema este atacată de la capătul gresit, in loc de cap de la coada. Si in alte tari sunt companii cu capital majoritar de stat sau agentii guvernamentale in care numirile sunt facute, cel putin in parte, cu ingerință politicului.
    Diferenta este ca acolo oamenii politici sunt de alta calitate. Atât timp cât liderii politici din România sunt oameni de talia lui Orban, Bârnă sau Colacu nu putem avea numiri de oameni responsabili in CA ale companiilor sau agențiilor controlate de stat. În teritoriu situația este de-a dreptul fara speranta, avem sefi de partide pe județe care sunt niste rinoceri, niste cretini și nesimțiți. Mai toti acesti oameni sunt aleși fie pe linie de partid, fie prin votul tuturor cetatenilor. Fara sa alegem politicieni de calitate nu vom avea niciodată administratori de calitate. Cine stie un pic de istorie stie ca la fel au fost împărțite sinecurile in perioada interbelică.
    Cine mai urmărește din cand in cand Starea Natiei a lui Dragos Patraru, stie ca exista acolo un segment depresiv, vand incepe eu prefer sa schimb pagina de Youtube. Ma refer la VaxPopuli. Cine a vizionat o singură dată acest segment va intelege ce spun. Într-o țară în care cel putin 30% din cetățeni sunt de tipul celor din VaxPopuli nu cred va ne putem astepta sa avem numiri de cetățeni responsabili în funcții publice.
    Churchill spunea ceva de felul: este suficient să ai o discuție cu un alegător mediu ca sa ai mari îndoieli despre validitatea democrației. Este posibil ca aceasta afirmatie sa fie inventată, deși ea s-ar verifica azi întâi toate societățile.
    Ce te faci cand alegătorul mediu nu su nici o aspiratie de mai bine? Cand s-a obișnuit ss fie furat?
    PS
    Cred ca autorul articolului înțelege f bine ce voia sa spuna Churchill, este suficient să aibă o conversație de 5 min intr-o piata din Londra.

  14. Pai de ce sa se elimine numirile politice? Nu prea vad care e problema intr-o numire politica. Eu zic ca problema principala este ca statul detine intreprinderi pe care nu ar trebui sa le detina. Deci problema este privatizarea acestor intreprinderi. Sper ca acest guvern sa vanda pe bursa de la Bucuresti romanilor aceste intreprinderi. In felul cel mai transparent si cat mai simplu ce cumparat pentru orice roman : adica sa se mearga pe pachete mici de actiuni si vanzarea sa se faca, in afara de banci si brokerii de actiuni clasici, de exemplu prin Posta romana sau prin CEC, pentru ca toti romanii sa aiba acces la aceste produse financiare.

    • S-a mai practicat medoda imeciat dupa 1989 cu rezultate foarte proaste.
      Dar exista nenumarate alte metode de a valorifica intreprinderile de stat, trebuie doar sa vrei sa le vezi.

  15. Companiile de stat, atatea cate au mai ramas, au fost create sa fie detinute de intregul popor si conduse de reprezentantii acestuia, adica politic. Problema e ca „intregul popor”, fara nume, fara CNP, inseamna fix …NIMENI. Prin urmare, conducerea numita politic, se comporta mai degraba ca un …proprietar (actionar) decat ca un conducator. Asta e principala anomalie a intreprinderilor de stat. Nu conteaza daca cei numiti politic isi exercita mandatul direct sau indirect. Ei inteleg ca sunt mai degraba proprietari si se comporta in consecinta: se simt indreptatiti sa rasplateasca numirea lor politica prin devalizarea unui bun (public) pe care sunt mandatati sa-l administreze. Privatizarea integrala ar fi o solutie numai pentru companiile cu potential economic si care se preteaza pentru investitii financiare a fondurilor de investitii sau de pensii, adica pentru foarte putine dintre companiile de stat.

    Solutia pe care o vad eu este transformarea in holdinguri de companii private care desfasoara activitati externalizate de compania initiala, publica. Aceste holdinguri pot avea conducere exclusiv politica, ce va administra numai fluxurile financiare din/spre companiile private.
    Fluxurile pozitive de cash, pot finanta fonduri de investitii sau de pensii ale statului si astfel se poate rezolva aceasta problema.

  16. Nu am găsit nicăieri în articolul dumneavoastră cuvântul „profitabilitate”. Deci avem niste societăți deținute de stat. Care prestează servicii pentru statul român.

    Sa vorbim concret, exemplul ultimelor zile: serviciul de gospodărire al apelor în Moldova. Care ar trebui sa presteze niste servicii pentru statul român. Exact, concret, care sunt acele servicii? Ce îmi pot eu imagina:
    – urmărire debitelor și deschiderea barajurilor aferente când aceste debite depășesc nivelul de siguranță.
    Ok, cum facem asta? Cum este mai profitabil? Angajam pe pile și șpagă 3 paznici care să măsoare ora de ora debitul și înălțimea sau punem niste senzori pentru asta pe care ii putem citi prin wireless din mașină? Cine urmărește exact aceasta activitate, daca este realizată sau nu? Cine plătește pagubele in caz de greșeală? Nominal, fisa postului.
    – tăierea stufărișului și decolmatarea albiilor. Cum facem asta? Ce oameni avem nevoie, in ce perioada, cui dam stufărișul, este valorificat? Concret, cine, fisa postului, procedura.
    – piscicultura, paznici, pescari. Cum facem asta, concret, unde, câți, cum, cheltuieli dar și beneficii?

    Atâta timp cât nu se vorbește de transparenta 100%, de un proces bine stabilit al muncii prestate de fiecare persoana, fise de post concrete cu răspunderi concrete, acțiuni concrete și transparente, justificări concrete, profitabilitate, restul sunt discuții inutile, generaliste, așa, de luni dimineață.

    Când totul va fi concret și transparent, „animalele politice” vor decide pentru sine daca își vor asuma aceste poziții (care vin cu răspunderi) sau nu. Transparența și procesul de lucru va conduce automat la profitabilitate. Pentru că nefiind profitabili, se poate observa din proces unde sunt problemele de ne-profitabilitate și unde sunt pierderile.
    Eh, discuții!

  17. Raspuns complex: reducem drastic personalul intreprinderilor de stat.

    Daca nu putem sa le desfiintam, si nici nu este fezabil sa le de-politizam, atunci logica imi spune sa minimizam pierderile.

    O intreprindere de stat rentabila este o rara bizarerie. Nu spun ca e imposibil, spun doar ca e putin probabil sa fie rentabila. Pentru ca prin natura sa, capitalul unor asemenea firme nu apartine cuiva anume. Ori, din moment ce nimeni nu castiga si nici nu pierde, nimeni nu e interesat de profit.

    Nici nu sunt convins ca ar fi o mare problema in politizarea acestor intreprinderi, din moment ce indiferent de cat de buna ar fi conducerea, cu cea mai mare probabilitate intreprinderea tot nerentabila va fi.

    ===
    Daca am stabilit ca solutiile statului liberal nu sunt aplicabile unor intreprinderi care nu au de ce sa existe intr-un stat liberal, ramane sa vedem ce putem face in Republica Socialista Romania de astazi.

    Ceea ce putem face este reducerea pierderilor. Chiar daca nu se depolitizeaza numirile, un perdonal restrans cel putin ar reduce cheltuielile, fara prea mari riscuri de a se reduce si profitul (care oricum e admirabil dar lipseste).

    Reducerea personalului ar pastra si capusele la locul lor, spre fericirea tuturor partidelor. Am stabilit deja ca nu putem scoate capusele. Rezulta ca le mentinem. Dar asta nu inseamna ca mentinem in totalitate cheltuielile.

    Pe sleau spus: daca Icsulescu director are un contract de mandat de 10 lei pe an (observati ironia fina :-)) la o firma de stat cu 1000 de angajati, reducerea la 500 de angajati ar pastra cei 10 lei pe an (aplauze de la stanga la dreapta, consens, sampanie, urale).

    • „Ori, din moment ce nimeni nu castiga si nici nu pierde, nimeni nu e interesat de profit.”
      Exista si întreprinderii de interes public, in special cele care oferă servicii sociale esențiale care nu trebuie neapărat sa producă un profit. Acest tip de gândire ne-a dus ca sa importam măști din China, medicamente mai scumpe din din USA sau UE, etc. Vad un loc si pentru întreprinderi fără profit care produc articole mai ieftine decât cele de importate. Știu ca asta contravine legilor pieței libere, dar eu nu cred ca exista piața libera nicăieri pe glob, iar promotorii pieței libere sunt cei care sunt dominanți pe piața in momentul de fata. Când pierd competiția, mai toti revin la protecționism.

      • Am importat masti din China tocmai pentru ca am pus pe butuci sectorul de afaceri din Romania. Ori, nu poti sa distrugi firmele comerciale, cu buna stiinta, doar pentru ca ulterior sa poti sa infiintezi companii de stat cu acelasi obiect de activitate.
        ===
        Daca o firma comerciala privata produce si vinde o masca cu 1 leu, retinand si un profit de 0,1 bani, aceasta este preferabil unei firme de stat care produce masca cu 1,1 lei dar vinde cu 1 leu pentru ca statul o subventioneaza cu 0,1 lei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Druță
Vlad Druță
Vlad Druța este avocat, admis în Barourile din București și New York. Este specializat în fuziuni și achiziții, având expertiză în tranzacții multijurisdicționale complexe și corporate governance. A absolvit Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 2016, ca șef de promoție, iar în 2020 a absolvit un master în drept la Harvard Law School, ca bursier Fulbright și HLSAE.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro