joi, martie 28, 2024

Cum putem lupta cu prostia?


Motto: „Quiconque réduit la bêtise à une simple faiblesse d’esprit la sous-estime ; active, jalouse, conquérante, elle classe, ordonne, exclut ; elle change d’avis, mais jamais n’avoue se tromper ; elle promet divers avenirs radieux et se propulse moteur dans l’histoire. Elle devient la chose du monde la mieux partagée, ses faveurs n’épargnent personne ; cueillie sur un écran de télé, affleurant chez Bouvard automobiliste ou Pécuchet diplômé, elle prend le pouvoir chez les puissants de ce monde. Derrière les grandes idéologies, aujourd’hui en déroute, elle assure la stabilité des guerres mondiales et dans tous les camps la floraison de l’esprit de parti. Plus décisif que la lutte des classes et les conflits de générations – le combat avec la bêtise?”–André Glucksmann, „La bêtise”

De milenii, omenirea se confruntă cu nețărmuritul tupeu al prostiei. Ne intâlnim cu ea in varii situații, inclusiv in ceea ce bănuim a fi lumea spiritului. Prostia se maschează in spirit justițiar, se auto-motivează ventriloc in torente de vorbe fără noimă, dar menite să-l faca pe autor/autoare să se simtă pe o inaltă platformă morală. Prostia este impenetrabilă, inexorabilă, fulminantă, logoreica, sigură de ea, convinsă că stă de vorbă cu adevărul absolut. Prostia este oraculară.

Prostia așteaptă aprobari in serie de genul: “Chapeau!” si “Mă inchin, maestre!” Adversarii prostiei sunt automat catalogați drept „mojici” și „narcisiști”. It takes one to know one, indeed. Prostia e monomană, ipocrită și bigotă, plina de complexe, infeudată unor prejudecăți inavuabile și unor amintiri de care ii este chiar ei rușine. De fapt, greșesc, prostia nu cunoaște sentimentul jenei, e mereu sigură de ea, se proțăpește in piața publică pentru a observa, adica a admonesta, “cultural”. Prostia se auto-victimizează. Prostia il unifică pe Eugen Barbu cu domnul Vucea. Dar și cu Adrian Păunescu. Nu incercati sa deconstruiti prostia. Ea este omogenă, compactă, constrangătoare, non-fisurabilă precum călușul, precum botnița, precum cătușele. Prostia are nostalgia sclaviei. Mai grav este că vrea sa ne-o impună și nouă.

Prostia e incultura care se ocupă de Popper, de Rawls, de Arendt si Oakeshott, crezând că sunt Constanța Crăciun, Pavel Ţugui, Ofelia Manole, Suzănica Gâdea, Aneta Spornic, Olivia Clătici și Mihai Dulea. Prostia definește licheaua care crede că poate submina, printr-o parodie de doi bani, semnificația unui apel autentic catre lichele. Prostia este mândria țoapei care se crede Rahel Varnhagen, cea despre care a scris atat de frumos Hannah Arendt. Prostia este ranchiunoasă, incruntată, mediocră și filistină. Prostia este incurabilă, dar face gropi teribile si primejdioase in jurul ei. Mai ales când are bani, influență și o vanitate exacerbată. Deci, cum putem ține piept prostiei? Numind-o, fără reticențe si fără temeri, drept ceea ce este: neghiobie, nerozie, stupiditate, nevolnicie. Intelectuală și morală.

O recomandare de lectură pentru cei interesați de viața spiritului (the life of the mind):

http://books.google.com/books/about/Rahel_Varnhagen.html?id=31sbdgvWxBUC

Bonus–Jacques Brel, „L’aire de la bêtise”

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Cred că, în esență, lucrurile au fost articulate corect. Dar lipsește totuși ceva (nu zic piatra din capul unghiului, dar lipsește): oamenilor tineri trebuie să le spunem că uneori este inutil să lupți cu prostia, dacă o faci „chitit” să folosești armele ei ( dacă nu accepți armele lor riști să te înscrii în lungul șir al victimelor). Așa încât, pe nesimțite, începi și tu să semeni cu cei pe care îi detești cu atâta aplomb.
    E posibil ca, disponibilitatea de a nu învinge „cu orice preț” prostia să facă diferența între cei buni și cei pur și simplu deștepți…

  2. Se spune ca de Gaulle ar fi exclamat in fata unei inscriptii „Mort aux cons!”, „vaste programme”.
    Ramane valabil si azi

  3. Ceva in articolul dvs m-a dus cu gandul la revista Observator cultural. Apoi am accesat pagina lor de internet si m-am lamurit…

    • Si eu m-am gandit imediat la OC unde-am vazut in titlu ca un tipat isteric dupa care-am plecat sa navighez spre zone – site-uri reconfortante pentru spirit.

  4. Prostia este un sentiment, este sentimentul inferioritatii care se vrea depasit doar prin simpla afirmare a eului impotriva tuturor motivelor pentru care acea inferioritate poate fi sustinuta.

    De aici si vorba ca prostul care stie ca e prost e mai putin prost. Nu este vorba de nestiinta… si de acea nevroza afirmarii proprii, a impunerii a nimicniciei in fata intregului univers. De aceea prostia poate fi si tragica si comica, depinde de context.

    Prostia nu tine de educatie. Poti gasi prosti si in cele mai inalte medii ale stiintei si culturii. Intr’o lume proaspat parvenita proastia este inevitabila. Ea este rezultatul inadvertentei dintre fapte si vorbe. Un fel de forma fara fond.

    Ceea ce nu inteleg prostii este ca acest sentiment al inferioritatii convertit intr’unul al superioritatii este contraproductiv pentru ca pune in evidenta minusurile respectivului/respectivei si nu plusurile sale. Antonimul prostiei este modestia. Cum ziceam, prostul care stie ca e prost e mai putin prost.

    • Lupta impotriva prostiei este precum lupta impotriva coruptiei. A coruptiei moravurilor s’ar putea zice. Nu ajungem niciodata la nici un rezultat daca nu ii promovam pe cei cumsecade, pe cei onesti si harnici, pe cei care merita respectul comunitatii. Aceasta e singura lupta impotriva prostiei, nu argumente, nu ironii, nu bascalie.

      Este ingrijorator ca toti suntem experti in prostie dar suntem complet afoni cand e vorba de … opusul prostiei. Nu, nu este vorba de cultura. Prostul nu este incult. Stiu foarte multi oameni care sunt inculti dar cu siguranta nu prosti si mai stiu si multi oameni culti si care sunt prosti. Omul care nu e prost este omul care sfinteste locul, care demonstreaza ca nu se afla in acel loc din intamplare, nepotism, coruptie sau din prostia altora care l’au acceptat sau sustinut. Este acela care e cel mai putin probabil ca va sustine alti prosti pentru intelege valoare faptelor si inutilitatea vorbelor.

      Exista o coalitie a prostilor pentru ca acestia oricat ar fi de porniti unii impotriva celorlalti realizeaza ca au un dusman comun: meritul. A sustine un om care merita inseamna a da o lovitura unui prost. Nu poate fi o sustinere cu jumatate de masura, cu teoria raului cel mai mic, &c. Asta cred eu ca poate fi lupta impotriva prostiei. Dar este greu pentru ca traim intr’o lume in care prostii umbla țanțoși si se lauda in toate partile. Mai mult, ei se aduna in asociatii de adulare mutuala (isi dau unii altora diplome de pilda, functii sau doar laude) si instituie o cultura a prostiei, o cultura in care ei sunt foarte culti. E greu de spart aceasta cultura mai ales ca ea vine alaturi de tendinta modernitatii de emancipare. Sunt ca orcile, fara numar si facuti din noroi. Si logica lor este fara cusur: da’te tu mai incolo ca sa ma asez eu.

      Nici prostii nu mai sunt ca alta data…

  5. Prostia mai predica si din amvon, de unde tuna, fulgera si vitupereaza impotriva ereticilor mai vechi sau mai noi.

  6. Nu cred sa existe prostia. Prostia este doar o orma de manifestare a inculturii insamantate in copilarie.

    Prostia e ca febra: doar un symptom.

    • Ba exista prostie si inca cum ! Pe scurt, daca ne luam dupa Plesu si Liiceanu ( e un filmulet pe youtube cu o emisiune a lor „Despre Prostie” ) prostul e unul care crede ca stie. Intr-adevar prostia benigna e ignoranta recunoscuta. Si eu sunt ignorant intr-o sumedenie de domenii, dar ma consider „beningn” pentru ca nu ma bag in ele. Prostul, din contra, daca ajunge la nivelul de semidoct, sfertodoct, se crede un zeu si crezand ca stie, strica mai rau.

      Nu trebuie sa radem de un biet ignorant daca el da semne ca e constient de limitele sale. Mai grav e cu unul care a invatat ceva, dar care se crede mult mai destept decat este de fapt.

      Prostul nu crede ca stie, e convins ca stie si in virtutea acestui fapt poate nimic nu il mai poate opri din drumul sau. Uneori are noroc si ajunge in varf dar caderea e cu atat mai dureroasa. Alteori e un prost mai cumpatat, stie sa taca ca sa para destept.

      De obicei undeva in subconstient, cum a remarcat si domnul Tismaneanu, pe prost il roade ceva. Prostul e resentimentar. Subconstientul e al dracului de obiectiv si chiar daca el nu constentizeaza, o parte a creierului stie exact unde i-e locul acelei fiinte. Pe principiul compensatiei pe care psihologii il pot explica mai bine mai bine, constientul exacerbeaza eul compensand subconstientul, de aici si vorba : prostul pana nu-i fudul, parca nu e prost destul.

  7. În traducere liberă, titlul ar suna mai degrabă „Cum am putea lupta cu omul simplu?”. De fapt, mi se pare că bateţi la inversarea valorilor şi trecerea aberantă în poziţii cu influenţă a unor indivizi care nu sunt dotaţi să opereze la nivelurile respective, dar care au impresia că sunt cei mai potriviţi ca exemplu şi factor de decizie sau, mă rog, influenţă.

    În nota asta, soluţia de a-i numi simpli, proşti, stupizi, nu mi se pare că duce la vreo rezolvare a stării de fapt, ci mai degrabă mai împiedică aberaţia să treacă nesancţionată în normal până la pierderea totală a reperelor.

  8. domnule Tismaneanu, respect foarte mult opiniile dumneavoastra pe teme istorice si politice. nu v-as scrie daca nu ati deschide un subiect care ma intriga.

    cum este posibil in secolul XXI cand stiinta a facut progrese atat de importante in stiintele cognitive si in care intelegerea noastra asupra cum functioneaza mintea* a atins nivelul actual, in mediile academice sa persiste aceasta tendinta de a numi in stanga si dreapta pe oameni „prosti”, „stupizi”, „nerozi”, etc.

    tineti va rog cont de cateva lucruri:
    – rationalitatea noastra a tuturor este limitata in anumite situatii**. nimeni nu e mai presus de limitele intelectuale inerente constructiei noastre
    – pentru a defini ca o persoana intr-o anumita situatie e un „prost”, e nevoie de un referential – in cazul de fata dumneavoastra – care are suficienta incredere in sine ca poate distinge intre prost si ne-prost de o maniera categorica, absoluta. good luck with that.
    – oamenii sunt inzestrati cu niveluri diferite de capacitate cognitiva, si in plus se diferentiaza prin niveluri diferite de educatie care adauga acestei capacitati.

    daca dumneavoastra sunteti capabili sa extrageti absolutul moral al „prostiei” din lucrurile acestea, va rog sa-mi explicati si mie cum. altfel, tot ce imi arata mie aceasta denominare indiscriminanta a unuia sau altuia ca e „prost” este o lipsa de interes/empatie pentru fiintele umane in cauza, fiecare cu valoarea lui intrinseca in sistemul nostru occidental de valori.


    * Steven Pinker – How the Mind Works
    ** Dan Ariely – Predictably Irrational

    • Nu sunt avocat.

      Am un punct de vedere personal.

      Problema nu este legata de starea naturala a unor indivizi.
      Ceea ce se pune in discutie sunt faptele care conteaza si se inregistreaza.
      Si mai ales consecintele/impactul acestor fapte asupra societatii.

      Daca doar ar etala „vastele si remarcabilele” emisiuni de prostie ar fi de inteles, este democratic.
      Si… si… trebuie sa traiasca…Sa ii ascultam deci cand emit …
      Va rog pe Dvs. sa puneti cele mai potrivite cuvinte acolo unde acestea lipsesc.

      Dar sa ceri si sa astepti recunoastere pentru…? –
      Caci acesta este cazul, vezi : „mândria țoapei care se crede Rahel Varnhagen, cea despre care a scris atat de frumos Hannah Arendt. Prostia este ranchiunoasă, incruntată, mediocră și filistină…face gropi teribile si primejdioase in jurul ei.”

      Aceasta este una din probleme, vorba unui proverb romanesc:
      „Prostul nu este prost destul daca nu este si fudul”

      S-ar putea trece si peste acest defect inteles si acceptat de intelepciunea populara…

      Dar situatiunea devina grava prin telurile pe care si le propune –
      PROSTIA vrea sa se impuna si sa ne faca sclavi :
      „Prostia are nostalgia sclaviei. Mai grav este că vrea sa ne-o impună și nouă.”
      Nu vi se pare si Dvs. ca asta se intampla acum???

      Ei bine, pana aici!
      Aici este punctul cel mai delicat si este normal sa apara intrebarea:
      „Cum luptam cu prostia?”

      P.S.
      Parerea mea este ca este o excelenta intrebare si face sens sa fie discutata – suntem in mare pericol si putem face confuzii grave – vezi cele citate in articolul dl. Tismaneanu.

      Ma intreb cum ar fi fost in 1939-40 cand societatea si-ar fi pus intrebarea fireasca „Cum luptam cu nazismul?” Fara intrebari dificile – cum ar fi cele de mai sus – cred ca nu putem progresa, putem doar parcurge niste piste care doar ne-ar indeparta de la democratie, de la respect, de la valorile universale.

      Este doar un punct de vedere personal.

      • Nu exista conceptul abstract de „prostie”. Exista doar aplicatii ale lui in situatii concrete cu oameni anume. Fiecare situatie presupune ca omul face un calcul – sau nu face – si ia o decizie – sau nu ia o decizie – in urma carei actiuni – sau lipsei de actiune rezulta niste consecinte.

        Sa numesti pe acea persoana „prost” sau „destept”, presupune sa fii capabil sa evaluezi dintr-o perspectiva morala completa actiunea in cauza, studiind impactul actiunii asupra tuturor celorlalte fiinte). Inclin sa cred ca, daca exista, numai Dumnezeu ar fi in masura sa faca asta. Crestinismul este, din acest punct de vedere, foarte atragator, pentru ca nu permite unui individ sa judece pe alti indivizi dintr-o perspectiva morala completa.

        Dar daca Dumnezeu nu exista, evaluarea actiunii in cauza se reduce la o subiectate (ô cat de umana) care, prin prisma relativitatii ei de la individ la individ, nu permite afirmatii categorice sau absolute.

        Opinia exprimata de autor nu este asadar teoretic posibila, e ca si cum ai declara victorie in confruntarea cu un adversar inexistent.

  9. Greselile pe care le face un om in viata in general trebuie finantate. Daca este vorba de proprii bani, atunci banii respectivi se vor pierde.

    Problema si nesimtirea apare cand prostia este finantata cu bani de la buget (cu banii altor oameni).

  10. Din punctul meu de vedere articolul merge pe o pista falsa. Problema cea mai mare nu este prostia ci rautatea intentionata si gratuita izvorata in principal din relativismul moral evolutionist.
    Care e marea diferenta intre prostie si rautate? Cu prostia te nasti (ca limitare genetica) si nu e vina ta, rautatea este o alegere personala si este vina ta.
    Acum poate intelegeti de ce intelectualii au un deliciu in a discuta intre ei cu dispret si aroganta darwiniana despre masele de prosti: „Vai tu dar ce ne facem cu ei?” si niciodata despre rautate deoarece toate marile atrocitati si masacre s-au petrecut sub umbrela justificatoare a diverselor ideologii intelectualicoase.
    Am si eu o intrebare: Ce este mai periculos un raufacator imbecil sau un raufacator genial.
    Sincer si prostia are rostul ei. Rautatea nu prea.

  11. „Cum putem lupta cu prostia?” – dar de ce ne-am obosi inutil?
    Prosti au fost, sunt si vor exista mereu, probabil chiar ca reprezinta acel „rau necesar”, fara de care viata ar fi mortal de plictisitoare :)
    Apoi, e adevarat ca si prostia are multiple moduri de exprimare, unele mai spectaculare ca altele, si nu toate ne amuza in aceeasi masura…Doar ca, si in cele mai penibile situatii, este util sa ne amintim ca simtul umorului nu este „la indemana” oricui, deci, daca-l avem, este un privilegiu de care trebuie sa ne servim, fara rezerve!
    Cred ca este singura arma eficienta, de care dispunem intr-o lupta, atat de disproportionata, cum e cea contra prostiei…
    Ceea ce este INTERZIS insa, este sa incercam sa desteptam „prostul”, explicandu-i de ce e prost, si cum sa faca, ca sa nu mai fie…

  12. Blandetea si intelegerea sunt armele pe care prostia nu le poate invinge!

    Se poate insa, uneori chiar este recomandat terapeutic, sa razi de/ sa ironizezi prostie!

    Ca sa verifici daca este vorba de prostie sau de naivitate se poate incuraja emisiunea si atunci sa vezi show…Se poate ajunge ori la bal sau la spital…Nu stiu daca este de bine sau de rau…

    Inteleg ca sursele emit necontenit, intr-un stil debordant.Regrete.
    Greu de facut fata unei avalanse – poate doar rasul/ironia sa le potoleasca „spiritul”.

    Inchei cu speranta ca pentru toatele relele exista un leac.

    Deci sa tratam prostie pentru ca se poate!
    Toate lumea are o sansa se scape de ea -merge la scoala, sau se poate auto-instrui.
    Important este ca pentru o anumita perioada – la unele persoane este nevoie chiar de o viata – sa tina gura inchisa, sa invete si sa asculte doar! Se poate deci!

    Q.E.D.

  13. Aici este mai mult decît evident că nu este vorba de Prostie.
    Dacă ar fi fost doar Prostie ar fi fost simplu, mult prea simplu, banal, neinteresant, plictisitor.
    Cu Prostia se poate lupta.
    Dar cînd PROSTIA a devenit „inteligenţă”, „cultură”, Diavol, patologie, RĂUL, perversitate, propagandă, REA voinţă, mişelie, orbire, doctrină, perversiune, boală, drog, ideologie, otravă, obsesie, crimă intelectuală, teroare, totalitară Conducătoare şi Dictatură : PROSTIA nu mai este demult Prostie.
    Ziarul „Observator Cultural” este oficina de tip marxist-bolşevic-leninist-stalinist-securist-comunist a PROSTIEI care nu este Prostie, care nu (mai) este Prostie DELOC, iar redacţia şi cîţiva dintre jurnaliştii de-acolo sunt comisarii poluţiei şi propagării, PROSTIEI ca boală, virus, ciumă, cangrenă, cancer, teroare moarte intelectuală şi complici ai crimei culturii, libertăţii şi adevărurilor.
    Cum ? întrebarea nici nu se mai pune !
    DA ! cu astfel de PROSTIE lupta devine o datorie permanentă de veghe, vigilenţă, curaj, luciditate, umor, farmec, inteligenţă, echilibru, armonie, cultură, detaşare, luciditate, viguroasă virulenţă, şi o permanentă forţă şi putere de „luptă”.
    Cum ? fără preget, privind-o în faţă, şi ne-dezarmînd nicio clipă !
    Cum ? Vom vedea la sfîrşitul Luptei, cum !
    Cu această PROSTIE se poate lupta numai LUPTÎND !

  14. Inainte de numi generic o lupta cu prostia, probabil ar trebui oferit contextul si definitia generica a ei.

    Altfel , in viata de zi cu zi, prostul unuia e genialul altuia. Chestiune de situare in avantaj numeric uneori.

    Si mai stiti ca prin antiteza, nici definirea unui om inteligent nu are definitie clara.
    Sunt mai multe caracteristici masurabile in care un om poate fi inteligent ,dar se pare ca inteligenta emotionala e la mare apreciere in organizatiile sociale, mai mult decat o inteligenta nativa. Pentru multi egala cu decizia de a merge cu masa-grupul pentru a nu fi in anomie.

  15. Arghezi, dacă nu mă înşel, spunea că doar noi românii deosebim inteligenţa de deşteptăciune. Cum inteligenţa pare a fi capacitatea de a înţelege, mă bucur că nu m-a făcut mama deştept. Cum de m-am prins? Simplu: am avut de a face în viaţă cu tot felul de deştepţi care hotărât nu erau ca mine. Altfel, tema amuzantă, dar tratată, pardon de vorbă mare, superficial. :)

  16. Cred ca lupta cu prostia este inutila. Cel putin cu prostia nonviolenta. Cea violenta trebuie pusa sub interdictie. Exista si o zicere de mare profunzime: „Cu omul nescolarizat te pulti putin si ai scapat, Dar lupta este colosala, cu prostul care are scoala”.

  17. Chemam acum sa depuna marturie in favoarea noastra pe cunoscutul istoric al progresului modern, reputatul om de stiinta francez de origine ceha, Milan Kundera:

    “Secolul 19 a descoperit locomotiva (…) dar Flaubert a descoperit prostia. Indraznesc sa afirm ca a fost cea mai mareata descoperire a unui secol atat de mandru de realizarile gandirii sale stiintifice. Desigur si inainte de Flaubert oamenii erau constienti ca imbecilitatea exista dar o intelegeau oarecum diferit: era considerata o simpla absenta a cunoasterii, un defect corectabil prin educatie. In lucrarile lui Flaubert prostia devine insa o dimensiune inseparabila a existentei umane. (…) Dar cel mai socant, cel mai scandalos lucru despre viziunea asupra imbecilitatii pe care ne-o ofera Flaubert e urmatorul: Imbecilitatea nu cedeaza, nu da incet inapoi in fata stiintei, tehnologiei, modernitatii, progresului; din contra, progreseaza odata cu progresul!

    Cu pasiune perversa Flaubert a adunat formulele si sintagmele stereotipe pe care cei din jurul sau le enuntau ca sa para inteligenti sau “la zi”, in pas cu momentul. Le-a adunat in celebrul “Dictionar al ideilor luate de-a gata”. Putem acum folosi acest titlu pentru a sustine urmatoarea afirmatie: Imbecilitatea moderna nu inseamna ignoranta ci inseamna neganditul ideilor de-a gata, negandirea indusa de acestea – blocajul mental in idei facute in serie. Descoperirea facuta de Flaubert este mult mai importanta pentru viitorul umanitatii decat chiar si cele mai patrunzatoare idei ale lui Marx sau Freud. Caci ne putem imagina lumea fara lupta de clasa sau psihanaliza dar ne e imposibil sa o concepem fara irezistibilul val de idei de-a gata care – propagate in mass media, prin computere- ne ameninta sa devina curand o forta care va zdrobi orice gand original sau individual si astfel va anihilila insasi esenta Culturii Europene si a Erei Moderne”.

  18. Eu zic ca este o prostie sa vorbesti despre prostie si mai ales sa te intrebi cum sa lupti cu ea.Nici nu glumesc si nici nu vreau sa fiu spiritual. Doar vreau sa amintesc ca oamenii prosti sunt mult mai multi decat cei destepti. Pericolul apare atunci cand prostii ajung sa aiba puterea in mana si nu stiu ce sa faca cu ea. Si din pacate exemplele sunt atat de numeroase si omenirea a platit atat de scump prostia lor, incat pagubele nici nu pot fi cuantificate. Ce se intampla astazi in lume are drept cauza PROSTIA!

  19. In general, prostia este o simpla stare de spirit stationar sau o cultura evoluata a limitelor: in functie de nativitatea acesteia, se poate sau nu lupta cu convingerea(credinta) ca nu mai este nimic de adaugat acestei stari. Prostia genereaza multe sentimente, dar nu este un sentiment, ramane doar o banala stare de conservare(evoluare) a spiritului convins ca, ca dansul, nu mai exista ceva asemanator.
    Specific putem indemna spiritul stationar sa-si largeasca granitele, in timp ce cultura evoluata a limitelor nu accepta decat elogii, laude, incurajari. Se poate crea o imagine in oglinda , a prostiei desigur, cu minciuna: relatia dintre spirit si ratiune este covarsitoare si determinanta in orice analiza, conflict sau contemplare. Sau se poate dezvolta tabloul prostiei prin adaugarea unor tuse insufletite de minciuna elementara in care exista si activeaza prostia. Uneori aceste tuse acorda un plus de frumusete artistica, de arta credibila, de sentiment inaltator cu adevarat uman, incat ne intrebam profund cum poate exista inteligenta fara prostie, adevarul fara minciuna, sau bogatia fara saracie.
    Dl Tismaneanu ne poarta pe culmile prostiei generice si universale fara a puncta valoarea, cu adevarat adugata, analizei: cele 2 forme distincte de prostie si cat de marcati suntem noi(mai ales in ultimul sfert de veac) de iluzia modernismului democrat, asumat in varianta curat originala, cu fata umana.
    Indraznesc sa ma gandesc, ca o analiza simpla a prostiei si minciunii traite, cel putin din 89 pana-n prezent, ar reduce substantial sentimentul de frustrare pe care-l incercam cotidian: toata lumea stie dar nimeni nu recunoaste, deoarece, cumva aproape traditional, cam asa merge treaba la noi, sau altfel spus, daca esti vertical in fata prostiei si minciunii, inevitabil pierzi.

  20. Oare nu este tot prostie sau poate combinata cu rea credinta si rautate, sa pui semnul egal intre inchisoarea in consecinta unei pedepse privative de libertate intrun proces penal pe care o primeste un vinovat calificat si cea de tip arestare preventiva ceruta in interesul anchetei de avocatul acuzarii(procurorul) acuzatul avand in continuare toate drepturile unui prezumat nevinovat, adica la trai decent etc etc(exceptandu-se doar restrictiile la libertate permise de temporar de acest tip de procedura judciara), caci asa vad ca face chiar si ministrul Cazanciuc cat si intreaha presa.Oare CEDO ar confirma aceasta perspectiva romaneasca privind aplicarea justitiei?

  21. În acest context îmi vin în minte două aforisme atribuite lui Einstein, pe care le redau aproximativ:

    „Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. În privinţa universului nu sunt însă chiar sigur.”

    „Majoritatea celor proşti este imposibil de depăşit şi este asigurată pentru totdeauna. Teroarea tiraniei sale este atenuată însă prin lipsă de consecvenţă.”

    Şi pentru ca să ne mai descreţim un pic frunţile, iată încă unul, pe jumătate (dar numai pe jumătate!) off topic:

    „Pentru a putea fi un membru desăvârşit al unei turme de oi, trebuie să fii în primul rând oaie.”

  22. Sunt prostii si prostii: prostia inarmata care omoara orbeste, prostia adultului care spala creire in loc sa educe, prostia semidoctului care crede ca dobândeste inteligenta intrând in vorba cu omul instruit…. Cu unele prostii poate merita sa lupti. Cu altele poate nu. Ce parere aveti ?

  23. Am citit, aproape ca niciodată, absolut toate comentariile, pana la ultimul, asteptand sa citesc unul care sa spuna ceva de felul acesta:
    Domnilor, mă tem că am momente când sunt un prost ( o proastă). Eu am deseori asemenea momente si cred, de fapt, ca de prostie nu e scutit nimeni.
    Marele hermeneut al prostiei, care a fost intr-adevar, Flaubert, scrie într-o scrisoare de prin 1850, La bêtise consiste à vouloir conclure. Poate cineva sa spuna cu mana pe inima ca n-a cedat niciodata tentatiei de a conchide?
    Mai spune Flaubert, tot cand pregătea faimosul lui Dictionar de pus in volumul despre ei doi mari prosti ai lui : „Va trebui ca in toata cartea să nu existe nici macar un singur cuvant care sa-mi apartina, si ca acela ce o va fi citit sa nu mai indrazneasca a vorbi, de teama de a nu spune, in chipul cel mai firesc, una dintre frazele aflate aici.” A amutit cineva dupa ce a citit Bouvard si Pecuchet?
    In fine, tot el spune despre Madame Bovary și ca e o proasta, si ca Madame Bovary c’est moi.
    Cred ca singurul de a lupta cu prostia este sa ne ferim de ea. Ca de un dusman, cum ziceau comunistii, atat din interior cat si din exterior.Si daca nu ne reuseste, sa ne pastram umorul. Si vigilenta fata de dusman; prostia e singurul dusman care nu doarme.

    • Frumos comentariu, generos chiar şi cu momentele de prostie ale fiecăruia. Pentru că dă perspectiva depăşirii lor.

      Inteligenţa masivă, dar fără generozitate creşte riscul prostiei. Nu putem fi generoşi tot timpul, din fire, dar mai ales când ne grăbim. A trage concluzii premature e un rezultat al grabei omului inteligent, cu cât le trage mai repede, cu atât prostia e mai mare.

      gânduri bune,

  24. Sa te lupti cu prostia e prostie. E ca si cand te-ai lupta cu porcii – ajungi la fel de porcos ca ei. Parerea mea.

    Pe de alta parte, tata-meu avea o vorba: norocu’ desteptilor e ca prostii nu se gata pana-i lumea. Fiecare poa’ sa traga ce concluzii vrea …

    Pe de-a treia parte, am intalnit acu’ de curand o definitie a prostiei care mi s-a parut excelenta: prostia nu inseamna sa nu stii destul. Lipsa prostiei nu inseamna sa stii destul. Prostia e starea in care crezi ca stii destul. Din punctul asta de vedere, prostia e o atitudine, nu o caracteristica fiziologica sau un efect al educatiei. Asta, dupa parerea mea, o face condamnabila. Si de asemenea, mai ales printre noi romanii, cre’ ca atitudinea asta e foarte raspandita – toti le stim pe toate la perfectie, atat de bine incat n-avem nevoie nici sa ascultam ce zic altii nici sa ne punem vreodata la indoiala propriile convingeri. Asta asa, ca idee de unde-ar fi poate util sa sapam.

    Si da, de acord cu de Gaulle. Intelept om …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro