vineri, decembrie 4, 2020

Cum să asasinezi un jurnalist

Există o îngrijorare la nivel european în privința siguranței jurnaliștilor și a condițiilor în care ei își exercită profesia. Nu întâmplător invitatul special al Congresului Asociației Europene a Jurnaliștilor organizat la Paris în clădirea UNESCO, a fost Andrew Caruana Galizia, unul dintre cei trei fii ai jurnalistei malteze, Daphne Caruana Galizia, ucise în 2017 cu o bombă plasată sub mașină. Jurnalista dezvăluise pe blogul personal, fiindcă presa nu îndrăznea să îi publice anchetele, corupția și legăturile vinovate dintre guvern și criminalitatea organizată. Aproape toți membrii familiei au emigrat, fiindcă „Malta este ostilă familiei mele, iar insistența noastră pentru a se afla adevărul deranjează”, a declarat Andrew în 6 decembrie, la Paris. Tânărul a vorbit despre impunitate, despre criza politică din Malta care ridică foarte serios problema partidelor social-democrate din Uniunea Europeană. „Știu că sunt probleme și în România, și în Slovacia cu partidele socialiste care au devenit grupări criminale, totuși sper ca în Malta justiția să trateze acțiunile Partidului Laburist ca acțiuni de crimă organizată”, a mai declarat jurnalistul care lucrează acum în Geneva. Tensiunile au fost resimțite de jurnalistă cu mai mult de un an înainte de a fi ucisă, fiindcă descoperise că atât șeful de cabinet al premierului cât și ministrul energiei își înființaseră firme în Panama și relaționau cu firme din Dubai pentru câștiguri imense. Telefoane sub ascultare, intimidări, amenințări etc. au fost semnele care au precedat asasinatul. Deși puși sub acuzare sunt doar trei bărbați care au conlucrat la plasarea explozibilului, adevărații asasini se află la putere și mușamalizează cazul: premierul Joseph Muscat, șeful de cabinetdemisionar, Keith Schembri, dar și cel mai bogat om de afaceri maltez, Yorgen Fenech, care ar fi finanțat cu 150 000 euro asasinatul, conform surselor Reuters. Fenech a încercat să fugă din Malta, dar a fost oprit în ultima clipă, arestat și pus sub acuzare pentru complicitate. Împotriva sa organizația Reporteri fără Frontiere a depus în 4 decembrie la Paris o plângere privind investițiile franceze din care ar fi alimentat crima. 40 de activiști au pătruns luni, 9 decembrie, în clădirea biroului primului ministru cu tobe și fluiere, pentru a-i cere demisia. Sunt însă numeroase deziluzii în acest tragic caz, a declarat în fața jurnaliștilor de la Paris, Andrew Caruana Galizia. „La două săptâmâni după crimă, am mers cu frații mei la Frans Timmermans, pe atunci vicepreședinte al Comisiei Europene, să cerem ajutor. Ne-a promis, s-a făcut într-adevăr destul zgomot, însă la puțin timp a venit în Malta, ca șef al grupului socialist din PE, să îl susțină pe Joseph Muscat în campania electorală. Am fost atât de decepționat încât am refuzat să mai iau legătura cu el”. Asociația Europeană a Jurnaliștilor a inițiat un Apel la respectarea libertății presei și a independenței jurnaliștilor semnat și de alte organizații ca Reporteri fără Frontiere și Federația Europeană a Jurnaliștilor.

Dar jurnaliștii pot fi uciși și simbolic, prin metode care le uzează capacitatea de a reacționa la abuz și corupție, de a-i critica pe puternicii zilei și de a-și face meseria. Pauperizarea, disprețul, presiunile sau, dimpotrivă, cumpărarea conștiinței, sunt câteva dintre soluțiile abordate frecvent în acești ani grei pentru mass-media din România. 23 de jurnaliști de la Realitatea Media, companie aflată în faliment, au transmis la începutul lui decembrie 2019 un protest privitor la tratamentul umilitor la care au fost supuși: „Timp de mai multe luni am trăit un coşmar ca angajaţi la Realitatea online, fiind umiliţi şi jigniţi atât de patronat cât mai ales de şefi fără competenţe sau vocaţie, personaje agresive numite arbitrar în funcţii de conducere, deşi au suferit condamnări penale. Ne-am făcut datoria şi am furnizat informaţiile solicitate în targeturile agreate, respectând deontologia jurnalistică şi principiile moralei publice. Cu toate acestea, am fost atacaţi şi înjosiţi de noua conducere, impunându-ni-se o politică editorială aberantă, lipsită de logică şi abuzivă, iar când ne-am exprimat opiniile ca profesionişti, menţionând că nu este corectă tabloidizarea şi ducerea site-urilor în zona promiscuităţii, ne-au fost blocate salariile sub pretexte false şi jenanteunii au fost concediaţi abuziv, iar celorlalţi li s-a pus pumnul în gură. Nu ne-am făcut jurnalişti ca să ne fie pusă botniţa, nici să ne gudurăm pe la picioarele şefilor vremelnici. Am ales să fim oameni de presă pentru că noi credem în adevăr şi în nevoia de onestitate în viaţă. Vă cerem să luaţi atitudine şi să vă alăturaţi protestului nostru în care contestăm aservirea presei unor interese oligarhice şi desfiinţării demnităţii jurnaliştilor. Protestul este semnat de corespondenții Carmen Dumitrescu-Teleorman, Mica Svab – Maramureş, Vlad Andrei Manolăchescu – Covasna, Romeo Dorian Crîşmaru – Mehedinţi, Augusta Tesinschii – Sălaj, Adrian Tudor – Tulcea, Raluca Budușan – Sibiu, Maria Mădălina Hârjoghi – Brăila, Claudia Toader și Florin Crăciun – Bacău, Dan Bîrjoveanu – Neamț, Vlad Călin Dumitrescu – Prahova, Dan-Cătălin Predescu – Galați, Cristian Lapa – Vaslui, Cătălin Stancu – Vrancea, Horia Sorin Secli – Harghita, Petronel Tudor – Ialomița, Paul Marius – Alba, Alexandru Vlaicu – Argeș, Anca Spânu – Galați, Daniel Bălteanu – Timișoara.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Indiscutabil, meseria de ziarist e necesara unei societati, unii chiar vorbesc de a patra putere in stat.
    Din pacate aceasta meserie si-a pierdut mult din vaöoare, a ajuns, pe undeva, la nivelul pestilor din ind orizontala, sau la nivelul speculantiilor de masini vechi, ultimele trepte chiar si-n urma prostitutiei si a drogurilor.
    Desigur renumele dezastros al acestei branse e cauzat de prestatia majoritatii ziaristilor, acestia se impart in:
    1. unii care scriu despre lucruri de care nu au habar si nici nu inteleg nimic din subiect. De ex. pe aceasta platforma cineva scria de calirea aurului.
    2. alta categorie scrie la comanda, uneori e suficient sa citesti primele doua rinduri ca sa stii ce vrea autorul sa spuna si pt cine scrie.
    3. altii nu au absolut nici un har in ale scrisului, celebrele limbi de lemn.
    4. ziaristii mainstream care mesteca tot ce e political correct, uneori o fac cu multa vehementa.

    Concluzia mea, ziaristii care intr-adevar cerceteaza, investigheaza, analizeaza inteligent, informeaza neutru sunt pe cale de disparitie si sunt inlocuiti de panglicari, vezi 1-4. Nasoala e ca cei descrisi in cele patru puncte ii compromite si pe cei putini care isi fac meseria ce pasiune, sinceritate sarm.

    • Subscriu la cele ce le spui.
      Iar cind am citit si eu despre calirea aurului, am ramas ginditor: si mi-am zis „inapoi la scoala” :D
      Ca atunci cind am citit „Curiosity a aterizat pe suprafata Lunii”.

    • „Indiscutabil, meseria de ziarist e necesara unei societăți, unii chiar vorbesc de a patra putere in stat.”
      „Știu că sunt probleme și în România, și în Slovacia cu partidele socialiste care au devenit grupări criminale…”

      Românii nu au vocația martiriului. Tocmai de aceea cele câteva excepții sunt remarcabile.
      Este improbabil să vedem jurnaliști uciși în România pentru investigațiile pe care le desfășoară, fiindcă-și fac meseria, iar dacă ridică puțin vocea vreodată o fac pentru că nu și-au primit recompensele materiale pe care le așteptau.

      Asta pentru că jurnaliștii români sunt extrem de conformiști (nu vreau să folosesc un termen mai puțin elegant, cum ar fi „slugarnic”, spre exemplu). „Curajoasele” lor „anchete” sunt ponturi plasate pe ogoarele țăranilor din Teleorman, spre exemplu, ori vârâte pe sub ușa biroului de unii dintre răzvrătiții care fac parte din grupul infracțional organizat securisto-comunist. Dacă cei vizați cer socoteală, jurnaliștii spășiți zic că au primit materialul de la ceilalți, adversarii lor, și-i trimit să se omoare între ei. Ceea ce uneori chiar se întâmplă. Dar niciodată ziariștilor.

      În cazul jurnaliștilor vocali, cum a fost la un moment dat dl M Bot, bunăoară, aceștia sunt marginalizați de breaslă, iar confrații se dezic de el. Ca să nu deranjeze pe cei de la care vin banii…

      …Iar banii au venit la jurnaliști în ultimii 30 de ani de la cleptocrația transpartinică ce a capturat statul și transferă în mod ilegal resurse din averea publică în proprietatea privată a câtorva oligarhi și a apropiaților lor.

      P.S. Trustul Realitatea a fost un instrument de manipulare condus de unii oligarhi dintotdeauna, iar epoca Vântu a constituit o culme. Cei care s-au angajat în serviciul hoților și-au închipuit probabil că aceștia sunt „hoți cinstiți” și măcar în relație cu ei vor fi onești. Dacă așa stau lucrurile, atunci sunt slabi din punct de vedere profesional și-și merită veniturile pe care le primesc, chiar dacă lipsesc lefurile pe ultimele trei luni.

  2. Aia cu protestul de la Realitatea Medie e de-a dreptuil copioasa. Cui i-au trimis protestul si ce anume se asteapta sa faca acel cineva?! Apoi daca se simt umiliti si nu sunt platiti de catre compania aia in stare de faliment la care lucreaza, ce naiba mai stau acolo?!

    Jurnalistii au devenit niste carpe politic-corecte precum lucratorii cu pixu’ de la Scanteia si Pravda de odinioara. Pe cine naimba sa mai intereseze gunoaiele aslea? Dincolo de starea de prostituare de cea mai joasa speta, marea majoritatea sunt incapabili sa se exprime coerent nu pricep 90% din chestiile despre care se abereaza. Cu cat inteleg mai putin domeniul in care sunt „formatori de opinie” cu atat boscorodesc despre el cu mai mare convingere.

    • Ce rost mai are libertatea de opinie, daca opinia se formeaza de catre altii, „abilitati” ?
      Intr-un fel, jurnalista in cauza a fost „scutita” sa afle multe neplaceri. Poate si aceea ca cei care investigheaza crima au contribuit la infaptuirea ei.

Lasă un răspuns la crs Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

Scurt interviu cu Valeriu Nicolae, despre ”secta impostorilor”

Portretele politicienilor actuali, realizate de Valeriu Nicolae și adunate într-o carte ”Nu tot ei!”, publicată la Humanitas, pot părea grăbite sau nedrepte...

“Omul multilateral dezvoltat”

Recitind, adunate în volum, textele domnului Valeriu Nicolae pe care le-am parcurs întâia dată pe Facebook, m-a uimit adevărul enunţat de domnul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.