joi, martie 28, 2024

Cum sa capitalizam castigurile ”decadei Basescu”. Presedintele si ai lui nu o pot face

Meritele actualului Președinte al României sunt importante și de recunoscut. Oamenii educați și activi ai acestei țări înțeleg că Președintele lasă o moștenire ce nu trebuie pierdută, deși vedem cum aceasta se subțiază de la o lună la alta spre sfârșitul mandatului său. Îmi aduc foarte bine aminte primul discurs al Președintelui din anul 2004. Eram la birou, lăsasem pe moment treaba deoparte și ascultam – împreună cu toți colegii – cum anunța toate reformele asupra cărora va veghea să fie duse la bun sfârșit de către Alinața Dreptate și Adevăr. Justiție, educație, sănătate, agricultură, europenizare, etc etc. Acum, la sfârșitul ambelor sale mandate constituționale, sunt convins că era în intenția lui să le îndeplinească, să lucreze cu PDL-ul și PNL-ul să le facă. Iar din 2008 doar cu PDL-ul.

Am scris și în trecut despre meritul Președintelui în a promova oameni competenți și eficienți în posturi cheie de-a lungul timpului.  Acestă calitate a sa este aproape proporțională cu reversul ei: încăpățânarea cu care a promovat persoane cu merite îndoilenice, dar din anturajul său imediat. Dar fără îndoială, adunând, scăzând și trâgând linie, rezultatul este pozitiv. Iar gândul mi se duce către acele comisii prezidențiale (înființate la limita Constituției) care au plăsmuit și promovat politici publice necesare în educație, sistemul social și (cu mai puțin efect) în sănătate. Președintele a simțit lipsa expertizei la nivelul deciziei politice și a creat grupuri de reflecție, la nivelul instituției sale, pe care le-a girat de la înălțimea funcției, căutând inclusiv consensul.

Meritele plăsmuirii unui corp de magistați potent și eficient (mai ales pe linia luptei anti-corupție) le împarte cu Monica Macovei. Rezultatele dau clasă oricărei țări europene și, de exemplu, acesta este o zonă pe care o putem cu ușurință capitaliza dacă avem inteligența necesară. Dar nu spunând că noi am rezolvat cu corupția definitiv. Ci admițând că încă avem probleme dar, în același timp, evidențiind și cele mai spectaculoase rezultate, drept pentru care, restul capitalelor europene, inclusiv Bruxelles-ul să ia aminte, să învețe cum se face și astfel să fixăm standarde. Sunt multe țări din Sudul si Estul Europei care au ce învăța de la noi.

În general, Președintele și oamenii săi au împins lucrurile. Acolo unde Președintele nu s-a priceput, i-au spus alții cum să facă și el s-a priceput să asculte și să-i susțină. E și asta o calitate. Gabriel Liiceanu spunea că nu el, Președintele, a avut oameni remarcabili care l-au sprijinit, ci invers, oamenii corecți și muncitori au avut omul lor la Cotroceni. El a preluat și agenda noastră nu doar ne-a impus-o pe alui. Așa a ajuns să condamne comunismul, chiar dacă a fost un gest târziu și cu implicații aproape excusiv simbolice.

Când criza economică era apogeu și-a asumat în numele guvernării măsuri dure, printre cele mai dure (și utile) din Europa și a decis tăieri în sectorul bugetar. Și a plătit puternic d.p.d.v. electoral, de atunci tocat zi de zi de mașinăria populist-propagandistică butonată de mogunli. Asaltul asupra redutei de la Cotroceni a fost continuu și a culminat cu asaltul asupra statului de drept. Dar a pierdut constant încrederea românilor (ceea ce l-a afectat profund, amintiti-vă cum mai fetișiza votul! Îi plăcea să repete meru că în politică se joacă pe voturi!). El a plătit, bugetarii au plătit, românii au plătit (sau au fost plătiți mai puțin) dar de capitalizat aici a capitalizat Victor Ponta, Dan Voiculescu și partidele lor aflate acum la putere.

Acestea fiind spuse, acum, înainte de sfârșitul mandatelor sale ce au adunat 10 ani, se impun câteva întrebări cu adevărat importante:

1. Cât de durabile sunt, au fost acțiunile Președintelui?

2. Ce ar mai fi de salvat din politicile promovate de el.

3. Cine ar putea să capitalizeze și să salveze ceea ce mai e de salvat?

Deși bine intenționat, modul de a face politică al Președintelui nu produce rezultate durabile.  Prea pesonalizat, cumva milităros, prea brutal, prea subiectiv, și încă o dată: PREA PERSONALIZAT. Aș putea numi cu ușurință, fără să mă gândesc prea mult, 25 de oameni care-i datorează direct și exclusiv debutul/cariera în politică direct la nivel înalt (Primărie, Guvern, Parlament, Parlament European, PDL la nivel central). La fel, putem numi cu ușurință oameni merituoși care nu-i datorează cariera profesională dar pe care i-a pus acolo unde statul și noi avem nevoie de ei. Da ce rămâne în urma acestei lungi serii de numiri în termen de resurse umane pentru viața noastră politică? Nu prea mult. Vreo câțiva în jurul domniei sale, câțiva la PDL iar restul în cele patru colțuri.

Președintele este învățat să numească, să atribuie funcții și grade. Ca în armată sau ca într-un sistem asemănător unei autocrații luminate, circumscrisă nivelului de control direct al Președintelui (evident, nu la nivelul întregii societăți, nu trăim în tiranie sau absolutism).

Dar în termen de leadership politic, oameni capabili să capitalizeze efectele bune ale contribuției sale politice, nu prea avem ce aduna. Vorba aia cum că la umbra marilor ștejari nu crește nici iarba pare cât se poate de adevărată în cazul Președintelui Băsescu. Ceea ce se (auto)denumește astăzi dreapta e mai fragmentată ca în anii 90, înainte de formarea Convenței Democrate, iar șansele de a conta la alegerile de anul acesta sunt deja zădărnicite. Iar Băsescu nu este străin de acestă situație ce pare chiar să-i convină: nu va fi niciunul mai lider în opoziție decât va fi el când va preda cheile Cotrocenilor.

Dacă în primul mandat putem înțelege nevoia de acțiune rapidă, de relații personale, de a pune rapid în poziții cheieie oameni capabili și doritori de refrome, continuarea acestei politici și chiar accenutarea acesteia în cel de-al doilea mandat nu mai este de înțeles sau de scuzat. Președintele a eșuat în a înțelege că cea mai importantă și mai durabilă investiție pe care trebuia să o facă era în instituții și nu în oameni. Destructrurarea PDL-ului și plăsmuirea Mișcării Populare a fost o greșeală. Majoră! Explicabilă doar prin pasiuni patologice sau impulsuri de grandomanie, credință nemăsurată în propriile forțe de a crea o structură combatabilă, (doar din marketing cu oameni în blugi) într-un timp scurt, din mai nimic. Cu enormul cost al atomizării partidului care ar putea cu adevărat capitaliza și care merita acest lucru, PDL-ul.

Tot ce se învârte în PMP este cu voie de la el. Lista de europarlamentari este atent aleasă dintre oamenii fideli. Poziționarea unei persoane merituoase pe locul doi s-a făcut exact după același model descris mai devreme: a fost convins, a văzut că e o idee bună și a acceptat.  Același tipar iarăși și iarăși. Traian Băesescu nu este interesat în acest moment de a crește sau de a lăsa spațiu de manevră altor personalități cu potențial. Dar de ce ar face-o? Se vrea și se vede liderul viitoarei opoziții, preluând eventual PDL-ul sau impunându-i condițiile sale. E un pariu riscant și inoportun.

De cealaltă parte, PDL-ul, de voie, de nevoie, are niște merite. Liderii actuali  sunt produsul vieții de partid mai mult decât produsul unui singur om, chiar dacă Vasile Blaga îi susține și este susținut de către aceștia. Ideea este că Vasile Blaga este dependent de oamenii care-l susțin cam în aceeași măsură în care sunt ei dependenți de el. Produsul vieții de partid al PDL, este produsul unei organizații, al unor proceduri, al unor oameni care interacționează pe baza unor reguli oricum mai democratice decât este în măsură PMP-l, organizat exclusiv de sus în jos.

În termeni de durabilitate, este superior pentru că relațiile sociale din interiorul partidului sunt mult mai depersonalizate în comparație cu cazul în care un om numește și decide tot. Principalele eminențe cenușii ale partidului au făcut pasul în spate și au lăsat locul unei noi garnituri de lideri care s-au profesinalizat deja la guvernare (în guvernele Boc și Ungureanu), în diferite poziții cheie, chiar dacă nu au fost miniștrii plini. Principala lor provocare este să creeze spațiul mediatic care să le permită afirmarea în opoziție și să capitalizeze meritele decadei Băsescu, care, într-o bună măsură sunt și meritele lor. Pentru asta e nevoie de anvergură.

Revenind la persona Președintelui… E nasol să fi susținut de un electorat cât de cât educat și responsabil care știe pe ce lume trăiește. Sunt niște fandosiți care te judecă cu mintea lor, te întrebă de ce este așa și nu e alminteri. Dar chiar așa domnule Președinte: cum e treaba aia cu delegarea de semnătură promovată de Liviu Dragnea? Nouă ne cam pute. Ne pute a blat. Da, Președintelui îi e dor de popor, vrea să se întoarcă la poporul pe care cu ușurință îl atrăgea cu vorbe grele la adresa adversarilor. Ceilalți sunt pre puțini sau prea puțin defernți. E mai simplu să bați țara-n blugi, ce poți să-i zici?

Cu Udrea locomotivă de imagine, PMP-ul se comportă ca o bobină electromagnetică în atragerea derbedeilor și parveniților cu buzunarele pline. Cum începea manifestul acela al Mișcării populare de la început? ”Ce face un IT-ist care are calculatorul invadat de viruși? Îl curăță sau îl reformatează!”. Mie mi se pare că IT-stul nostru tocmai și-a dezinstalat virusul și a început să colinde pe site-uri necurate…

P.S. Prefer să rămân fidel principiilor și nu oamenilor, oricat de mult sau de puțin i-aș fi susținut în trecut.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Cred ca ce este mai jos este esentialul:

    Motto:
    “Mai eficient de distrus o ţară este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neisprăviţi, sau nespecialişti, decât cu armate de spioni super-performanţi.
    De la cultură la medicină până la agricultură, neisprăviţii ministeriabili vor lua deciziile cele mai aberante, automanipulându-se prin prostie.
    Odată plasat incapabilul si uneori chiar conserva sa, în funcţia-cheie, adversarul din afara graniţelor va surâde satisfăcut. Ăsta îşi va distruge ţara mai puternic decât un bombardament cu arme din ultima generaţie. Ceea ce se întâmplă de fapt şi acum cu România. Dacă nu am simţi pe propria piele, şi am putea privi din exterior acest jalnic spectacol, poate am râde pe săturate de aceste marionete numite „miniştri” .”

    Asadar cum sa vina guvernul Ponta cu ceva util Romaniei?

    Sper ca dreapta reala sa se uneasca in turul I si deci altul decat Crin sa stea in fata PSD.
    Deci daca in fata lui Ponta se va afla Crin voi face ca Basescu adica nu stau acasa caci asta il majoreaza pe Ponta ci votez in sila cu Crin.

    • PS Articolul este foarte bun si constituie o orientare eficienta pentru actiunile politice anti psd(cu toti coloneii Dogaru ai lui) ale dreptei romanesti, mai ales a societatii civile , care in mod inteligent poate fi facuta si de partide .

  2. Nu compar ceea ce nu poate fi comparat dar, citind o grămadă de memorii (Marghiloman, I.G. Duca etc.), nu pot să nu găsesc similitudini cu domnia lui Carol I. După 48 de ani (aproape o jumătate de secol), timp în care ”veneticul neamț” a reușit să țină în echilibru smuciții noștri politicieni, o dată cu suirea pe tron a timidului Ferdinand, șandramaua s-a prăbușit (vot universal cu 60 la sută analfabeți, demagogie furibundă, ”pohta” de mărire a lui Ionel Brătianu, incompetența ingenuă a Reginei Maria, ș.a.m.d.).

    Dar CEVA-CEVA A RĂMAS: atunci cînd becisnicul urmaș Carol II a încercat torpilarea PNȚ prin procesul Skoda, TRIBUNALUL MILITAR a dat o sentință contrară dorințelor lui ”Vodă” (”căpetenia armatei” – ȘI a justiției militare, printre altele).

    Aici se văd similitudinile: DACĂ justiția funcționează, pe termen lung politicul se va plia, cît-de-cît, unor reguli. DACĂ Băsescu a înțeles ASTA e bine.

    Mai rămîne să înțeleagă și românii.

  3. Poate ca aceste realizari sunt ale presedintelui. Dar sunt ele mari realizari? Sunt ele ale presedintelui? Romania e inca cea mai slab dezvoltata tara din UE. Romania e foarte departe de ceea ce sperau majoritatea romanilor acum 10 ani. Sigur, e mai bine. Dar poate si pentru ca milioane de romani au pompat miliarde de euro in Romania, bani castigati cu greu in strainatate.
    In fine, sa admitem ca e meritul presedintelui in aceasta schimbare in bine. Atunci cum ramane cu milioanele de romani plecati in timpul celor doua mandate ale presedintelui? Oameni plecati din lipsa sperantei ca lucrurile vor merge mai bine in Romania. Nu-i puteti acuza ca nu stiu pe ce lume traiesc, e al naibii de greu sa emigrezi. Majoritatea romanilor care vor sa faca ceva emigreaza. Cifrele sunt coplesitoare, pierderea de populatie activa e mai mare decat cea din timpul razboiului.
    Aveti puterea, D-le Ciucu, sa va uitati in ochii acestor oameni si la spuneti ca nu au inteles mersul reformelor?

    • Domnule, miliardele de euro „pompate” de romanii din strainatete s-au dus mai ales in consum (al familiilor acestora) si de aici in importuri, nu in investitii. Cred ca impactul acestor bani pe termen lung va fi foarte mic. Cresterea nivelului de trai, atat cat a fost, s-a bazat pe investitii (straine si romanesti).

    • Eu zic ca sunt mari. Justitia e cea mai mare. fara justitie nu ai nimic: nu au drepturi de proprietate, nu ai investitii (de orice natura), nu ai crestere economica, nu ai calitatea a vietii.

      Guvernarea are f. multi parametrii sociali, economici, culturali, demografici, geografici, tehnologici, etc. Nu e usor sa guvernezi in Romania. Da, se putea mai bine. Dar se putea si mult mai rau. Alternativa era oligarhizarea de tip ucrainian si nu europenizarea.

      Da, am curajul si am si facut-o. Daca le dai atentie, oamenii sunt dispusi sa te asculte si sa judece cu mintea lor. Trebui doar scosi din lumea imaginara a propagandei televizate.

      • Ok, am inteles. Milioanele alea de oameni au emigrat pentru ca se uitau la televiziunile gresite si nu au inteles. Chiar credeti ca a emigra e asa un fleac te uiti la TV si gata ai plecat?
        Sunt foarte multi oameni cu stare relativ buna care au plecat pentru ca nu mai suportau mizeria morala si acei oameni cunosteau f bine Romania. Nu de la TV, ci din viata de zi cu zi.
        Articolul Dvs. este profund tendentios. In primul rand se pleaca de la premiza ca sunt mari realizari. Eu am contraargumentat prin faptul ca suntem in continuare ultima tara din UE (nu mereu, de ex. la mortalitate infantila suntem primii) si prin faptul ca exista o emigratie masiva in continuare. Acestea sunt fapte dovedite, nu idei si sunt de ajuns sa infirme „marile realizari”. Desigur sunt multe altele, dar nu e loc de detalii.
        In al doilea rand, de dragul discutiei, admit ca ar fi mari realizari. Dar de ce ar fi ale presedintelui si nu ale intregii societatii? Justitia parca era independenta, deci nu e meritul presedintelui.
        Raspunsul Dvs. e ca „oamenii trebuie scosi din lumea imaginara a propagandei televizate”.
        Pai, draga D-le Ciucu, eu am crezut ca vorbim cu idei si argumente nu cu clisee de doi bani. Adica eu am ideile asta ca ma uit la televiziunea gresita. Eu ma uit la multe televiziuni, dar constat ca Dvs. va uitati la una singura.

    • In contextul jegos de aici, de la portile orientului, sunt realizari foarte mari, nici eu nu credeam ca va fi atat de greu, de instabil si in final de nesigur pentru viitor.
      Reactia furibunda a ticalosilor de toate soiurile si coalitiile antibasiste realizate uneori aparent contranaturii(conform naturii ticalosilor respectivi) sunt chiar dovezile importantei si dimensiunile acestor realizari.

  4. Cum capitalizam? In primul rand prin implicare publica cat mai mare. Vom avea atata democratie si libertate pe cat de mult suntem capabili sa ne implicam in sustinerea acestor valori. Este o regula universala. Vom avea o buna guvernare doar daca vom sti sa promovam competentele si vom avea suficienta transparenta pentru a se putea exercita un control public. Putem capitaliza prin sustinerea valorilor care s-au impus in acesti ani. Cu toata propaganda uriasa, lupta anticoruptia este larg sustinuta de populatie.Cred ca a venit momentul sa incercam sa facem saltul calitativ necesar. Sa gasim rapid consensul in randul oamenilor activi din societate si sa cerem in mod articulat si sustinut schimbari politice fundamentale legate de liberalizarea radicala a dreptului de asociere politica, de legislatia electorala, de transparenta, de reforma parlamentara si de reforma reala si completa a justitiei ca serviciu public. Acum, cat mai avem timp fiindca nu am intrat inca intr-o noua era Adrian Nastase.

    • Asa e! Dar consensul in RO si mai ales consensul elitelor (inclusiv nepolitice) e ceva f. rar.

      Imi e teama ca dupa Basescu si Ponta lumea politica nu va mai fi la fel. Dezbaterea a coborat atat de jos incat pare ca nu-si va mai reveni niciodata.

      Vad ca pana si lui plesu i sa facut sila de valsul in doi al Presdintelui si Premierului care atrage si capteaza atentia de la oricine si orice. E un dans ce le convine. Pe mine m-a plictisit deja.

  5. In mare parte subscriu la articol; Basescu e om si are si greseli nu doar merite. A fost comandant de nava, si nu orice nava, si da, are comportmanet cam militaros.
    Dar sa il acuzi ca a promulgat o lege care nu ii socoteste corupti doar pe primari/presedinti de consilii judetene, ci si pe subordonatii lor, specialistii pe domenii de activitate, inseamna ca nu impotriva coruptiei vrei sa lupti, ci doar impotriva primarilor/presedintilor de consilii judetene.
    Coruptia nu este doar la virf, ci este raspindita in corpul administrativ.
    (Dictatoru` a explicat chiar experienta lui ca primar al Capitalei; sa il banuim ca ne-a mintit? pare prea mult pentru noi, care nu am fost primari.)
    Iar cei ce isi vor delega semnatura nu vor fi scutiti de raspundere, caci nu pot sa se eschiveze de la unele raspunderi.

  6. @C. Ciucu

    „Cum sa capitalizam castigurile ”decadei Basescu” ”

    Ati incadrat intre ghilimele „decada Basescu”. Presupun ca e o eroare, intre ghilimele trebuia sa fie incadrat cuvantul „castigurile” – corect ar fi: Cum sa capitalizam „castigurile” decadei Basescu.

  7. Eu cred ca dincolo de castigurile mentionate de Dvs(incontestabile) ne ramane ca „mostenire” guvernarea PSDista in frunte cu plagiatorul Ponta.
    Am mai zis-o si o repet, lui Traian Basescu si „maretei” guvernari PDListe i se datoreaza faptul ca azi avem PSDul lui Ponta de care chiar nu stim cum si mai ales cand vom scapa.
    Majoritatea romanilor nu vor uita jignirile si sfidarea de zi cu zi a guvernarii PDL-Basescu.
    Asta ramane in mintea oamenilor dincolo de castigurile de care Romania chiar avea nevoie.
    Dl Basescu i-a jignit pe romani, a jignit medicii, pensionarii, politistii, profesorii, „mamicutele cu bebelusi”(a-propos, va mai amintiti ?!) si a reusit sa invrajbesca categoorii sociale unele impotriva altora cand de fapt Presedintele tarii este simbolul unitatii unei natiuni.
    Dincolo de castigurile mentionate el va ramane in memoria majoritatii romanilor cu imaginea clientelei pe care a promovat-o in frunte cu Dna Udrea, Roberta Anastase(ajunsa in fruntea Camerei deputatilor desi absolut NIMIC nu o recomanda!!), a masurilor de austeritate cele mai severe din Europa aplicate unei populatii situata la coada Europei ca nivel de trai in timp ce Presedintele si clientela lui aruncau cu banii publici fara jena sfidand o natiune saraca si umilita.
    Umilinta si sfidarea pe care Traian Basescu le-a aratat permanent – acestea ii vor ramane ca amintitre, cred eu, majoritatii romanilor despre Presedintele Basescu.
    Votul PRO USL din 2012 a fost vot ANTI-Basescu si ANTI-PDL(simbolizat de Traian Basescu).

      • Foarte rau faceti, domnule Ciucu! Spunea cineva – nu mai stiu exact cine – ca trebuie sa-ti cunosti dusmanul pentru a-l putea infrange.

        Ei bine, eu unul ma mai uit si pe A3, si am avut ocazia sa aflu (chiar astazi, sau mai bine spus ieri, la ore tarzii) ca Victor Babiuc si Dumitru Cioflina nu si-au putut citi motivarea sentintei decat dupa iesirea din inchisoare, deci dupa un an de la incarcerare. Nu discut aici vinovatia respectivilor – nu am calificarile juridice necesare – stiu doar ca motivarea sentintei se aduce la cunostinta inculpatilor, CONFORM LEGII, in termen de maximum 30 de zile de la pronuntare.
        Deci despre ce reforma a justitiei vorbim, si cum este ea aplicata?

        P.S. Ma indoiesc ca acest comentariul va vedea „lumina platformei”, dar eu unul va asigur ca m-am cam saturat de lipsa de responsabilitate a judecatorilor: da unul cu batul in balta, se lasa cu proces la CEDO si tot „boborul” plateste despagubirile. Tare-mi doresc sa-l vad pe un „onorabil” purtator de roba responsabilizat (civil sau chiar penal) dupa ce, din prostie sau la comanda, a distrus viata unui om. Ca va asigur asupra faptului ca „inrobatii” (sau inrobitii) n-au coborat cu harzobul din cer…

        • @ iosiP

          Sper ca în cele ce urmează să mă exprim destul de clar.

          1.
          Sentinţa scrisă (redactată) după judecarea unui proces conţine (OBLIGATORIU, conform legii):
          – motivarea în fapt (arată ce fapte interzise de lege a făcut X),
          – motivarea în drept (precizează ce articole de lege nu a respectat X)
          – şi, după motivarea în fapt şi în drept, la final scrie „Instanţa, ÎN NUMELE LEGII, hotărăşte …” şi urmează, dacă X a fost găsit vinovat, pedeapsa prevăzută de lege.
          Aşadar sentinţa conţine motivarea.

          Conform legii, sentinţa se redactează în 30 de zile de la pronunţare. Este drept că uneori se întârzie. Cu o cerere, orice persoană implicată în proces, avocatul de exemplu, poate obţine o copie (simplă sau legalizată) a sentinţei (şi implicit a motivării ei) după ce aceasta a fost redactată.

          2.
          Dumneavoastră scrieţi că „Victor Babiuc şi Dumitru Cioflină nu şi-au putut CITI motivarea decât după … un an”.
          Căutaţi pe internet si veţi afla că:
          – Chiar dacă sentinţa a fost redactată mai târziu (după un an mi se pare exagerat, dar să admitem că aşa a fost), dacă se simţeau victimele unui proces, un proces în care justiţia nu a fost independentă, cei doi aveau dreptul să trimită semnată de ei (prin postă, în limba română) sau, dacă preferau, prin avocat, plângere la CEDO, împotriva statului român.
          – Dacă sentinţa nu este redactată, acest drept nu se pierde, se scrie în cererea către CEDO că nu există sentinţă redactată şi se face precizarea că va fi trimisă atunci când va exista. Cei de la CEDO au timp să aştepte.

          Cu siguranţă nu vi s-a spus asta la Antena 3!

          Bănuiesc că cei doi, care ştiau ce au făcut, cunoşteau rechizitoriul procurorilor şi probele din dosar ca şi desfăşurarea procesului, nu au fost interesaţi să facă plângere la CEDO. Nici chiar Adrian Năstase, jurist de profesie, nu a făcut. Pentru că a ştiut că este vinovat şi că judecătorii s-au supus numai legii.
          Pentru telespectatorii Antenei 3 însă, Adrian Năstase şi alţii ca el spun, fără ruşine, că a fost un proces politic (!?). De ce nu o spun la CEDO?

          3.
          Dumneavoastră vă îndoiţi de independenţa justiţiei.
          Judecătorii au obligatia să se supună NUMAI LEGII. In aceasta constă INDEPENDENŢA judecătorilor. Independenţa justiţiei este dată de independenţa judecătorilor.
          Un judecător care se supune si altor influenţe în afară de lege nu este independent.
          Presiunile asupra judecătorilor pentru a nu respecta legea sunt presiuni împotriva independenţei justiţiei.

          Dacă un judecător a achitat un hoţ după ce a primit bani de la acesta sau dacă judecătorul a ţinut seama de presiuni politice pentru a lua o hotărâre într-un proces, judecătorul nu este independent.
          Judecătorii care l-au judecat şi condamnat pe Adrian Nastase (pentru mită) numai în baza legii, fără a se lăsa influenţaţi de presiuni, au fost independenţi. În România justiţia este independentă, pentru că are judecători independenţi, are instituţii ale sistemului judiciar (Curtea Constituţională, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Agenţia Naţională de Integritate) ai căror judecători sau procurori se supun NUMAI legii. Judecători independenţi se găsesc şi în curţi de apel, tribunale, judecătorii. Independenţa nu este totală, pentru că există şi judecători care se lasă influenţaţi şi nu se supun numai legii

          4.
          Dacă vi se mai spune că Y a fost condamnat politic, întrebati-vă de ce Y nu spune asta într-o plângere la CEDO. Orice cetăţean al Uniunii Europene (şi deci şi al României) are dreptul de să se plângă la CEDO!
          Şi gândiţi-vă şi la manipularea folosind minciuna prin omisiune.

          • Va multumesc pentru raspuns, si imi permit cateva comentarii:

            1. Sunt angrenat in cateva procese civile (legate de retrocedare). De regula, hotararile mi le comunica avocatul chiar in seara zilei in care s-au dat, dar motivarile (singurele pe baza carora se poate face recurs) im parvin dupa cateva saptamani. Sunt curios ce se intampla daca o astfel de hartie imi parvine dupa expirarea termenului pentru recurs: ce fac, pierd procesul? Cat despre obtinerea copiei, ce se intampla daca sentinta nu a fost redactata in termenul legal – sau altfel spus, copia carui document poate fi solicitata?

            2. Atata timp cat nu cunosc baza legala in temeiul careia s-a luat decizia, si nici nu-mi este explicat rationamentul instantei, pe ce criterii pot face recurs (sau plangere la CEDO)? Doar sa ma plang ca nu mi s-a dat dreptate, fara a preciza in ce anume a constat eroarea completului de judecata? Stiu eu daca au fost omise (cu sau fara intentie) elemente de probatoriu, daca s-au invocat exceptii inaplicabile spetei sau daca „expertul lor” a prevalat fata de „expertul nostru”, si nu s-a obosit nimeni sa ceara o contraexpertiza independenta?

            3. Nu am sustinut vreodata ca Nastase ar fi fost condamnat politic, ci doar ca legile din Romania sunt, din pacate, interpretabile! Exemplu: mi s-a refuzat retrocedarea unei suprafete de teren intrucat, din expertiva topografica, rezulta ca acesta se afla pe domeniul unui centru de cercetari agricole. Ulterior, solicitarea a fost reiterata de catre un grup de veterani si (ce sa vezi?) a aparut brusc un document al primariei locale care arata ca terenul in cauza nu se suprapunea peste cel al centrului in cauza. Desigur, am facut recurs (sau ne-am declarat intervenienti in proces – nu stiu, sunt inginer, nu jurist) dar instanta a dat castig de cauza… veteranilor (desi noi, ca mostenitori, aveam drept de precedenta), pe motiv ca am pierdut deja procesul – reamintesc, judecat in absenta probelor complete – iar hotararea in cauza are „taria faptului judecat”. Deci da, presupun ca judecatoarea – aceeasi in ambele cazuri – a fost independenta (conform definitiei dumneavoastra), dar cum vi se pare ca stam cu dreptatea in acest caz? Vreti sa ma plang la CEDO? Pai nu pot, ca inainte trebuie sa trec prin toata seria de recursuri si pararecursuri, si pana ajung la CEDO vor trece vreo 5-6 ani, rastimp in care veteranii isi vor fi vandut de mult terenurile unor cumparatori „de buna credinta”, care la randul lor… (vedeti cazul mosiei Nana).

            4. Repet, nu afirm ca procesele au fost politice si nici ca judecatorii n-au fost independenti. Spun doar ca, din pacate, exista multi judecatori cu IQ sub valoarea nuerica a unghiului drept si prejudecati personale! Sau altfel spus, cum vreti ca procesul de retrocedare a terenului catre urmasii fostului mosier sa fie judecat IN MOD IMPARTIAL de catre fiica fostului arendas, al carei tata are interese agricole in zona (caz real)?

            In fine, adaug un ultim punct: in tarile civilizate erorile judiciare sunt scump platite de catre autori si de catre organismele responsabile. Cum explicati faptul ca in Romania cineva poate face DOUA DECENII de inchisoare pentru o crima pe care nu a comis-o (pentru ca procurorul de caz nu a considerat anumite probe ca fiind „relevante”) iar dupa aceea sa i se refuze orice compensatie – morala sau materiala – pentru ca nu a depus cererea in „timp util”? Ei bine, dupa cum am scris intr-un alt comentariu: cetateanul in cauza a fost acuzat de omucidere prin injunghiere. Daca as fi in locul lui l-as injunghia pe procuror, rugand „onorata instanta” sa-mi scada din sentinta anii deja petrecuti la puscarie fara motiv.

            • @iosiP
              De acord ca in judecatorii exista persoane care, pentru bani, incalca legea (uneori cu aprobarea tacita a avocatilor).

              Cautati informatii pe internet.
              – Dupa cate stiu, cererea la CEDO se trimite dupa ce s-a judecat FONDUL.
              – Tot dupa ce s-a judecat fondul, se poate face recurs. Termenul curge de la comunicarea sentintei. Se poate depune cerere cu precizarea ca motivele vor fi depuse mai tarziu. (Motivele pentru un recurs sunt scrise inr-un articol al Codului de procedura civila).
              – In legatura cu incalcarea legii privind procedura desfasurarii unui proces va puteti plange la CSM (intr-un termen anume de la comiterea faptei). CSM urmareste independenta justitiei si judeca disciplinar pe magistrati.

      • Eu nu de Antena 3 am nevoie ca sa spun ce-am spus, eu am spus ca avem azi pe cap dezastrul numit Ponta si PSDul lui din cauza ca multe milioane de romani(cei care au votat USL) l-au pus „la plata” pe Traian Basescu si PDLul lui in timp ce majoritatea celor care nu au votat USL nu au votat deloc(adica NU l-au votat pe Traian Basescu si partidul lui), deci votul catre USL a fost votul evident ANTI-Basescu si ANTI-PDL.(USL au luat aproape 60% din voturi).
        Si la viitoarele alegeri ma tem ca va fi la fel, ca va castiga Ponta si clica putred de corupta PSDista care fura pe rupte dar care va castiga iar pentru ca alt partid caruia majoritatea celor ce vor vota nu exista, pentru ca cei care nu vor vota sunt cei care NU vor da in viata lor votul catre PSDul lui Ponta dar nu au nici alt partid caruia sa-l dea(ma numar printre astia).
        Eu NU am votat USL, nu am mai votat din 2004 cand l-am votat pe Traian Basescu si PDul lui = o mare dezamagire si nici nu cred ca voi mai vota vreodata la viata mea.
        Fauna politica romanesca m-a convins.

  8. In orice caz nu va spune niciodata „M-a invins securitatea!”. Ba dimpotriva toti cei care au fost condamnati pentru faptele lor se considera „victime politice”….

  9. Domnule Ciucu, suntem într-o Democrație ? Dacă da, discutăm despre un funcționar al acestei Democrații- primul funcționar dar totuși un funcționar. Care este aferent democrației- nu invers. Deci- care merite ? Dl.Băsescu e un populist ieftin și mediocru care a ajuns la putere într-o epocă de prosperitate creată de rivalul domniei sale- Adrian Năstase- epocă de prosperitate pe care a dus-o la mizerie (25% minus la salarii- ne amintim- da ?) prin prostie, nerușinare și mizerie intelectuală. Justiția nu e treaba dumnealui- așa cum nu e nici Agricultura și nici zona economică- pentru că el e Președinte- nu Guvern.

      • Și dvs., dle. Bugsy, sunteți o moștenire a epocii băsiste. Care evită fondul, nu le prea are cu forma dar știe un subiect adiacent. Da, A3 nu e aici- și ?

        • „Prosperitatea creata de Adrian Nastase”?

          Asta e din categoria „realizarili marete” ale Comandantului Suprem, martirizat la Tirgoviste. Dupa cum si „prea-prosperului” Nastase i-a martirizat justitia „basista” ouale. De la Cornu.

          Mare ti-e gradina!

        • „epocă de prosperitate creată de rivalul domniei sale- Adrian Năstase- ” – aceasta propozitie va defineste perfect – asistat social cu nostalgii dupa Partidul Stat, Conducatorul Unic! Parintele spiritual al dlor. Ponta, Nastase, Iliescu,…… (Vladimir Ilici)………….avea o vorba pentru entitati ca dvs!

      • Desigur ca nu e!
        Dar poate n-ar strica sa va interesati (din alte surse, daca aveti acces la ele) cam cate persoane au stat in arest „preventiv” (ca sa previna ce?) de la Macovei incoace, pentru a fi apoi exonerati, si care sunt posibilitatile de recurs (va spun eu: nule) fata de pierderea unor luni din viata!

        Ramane sa ne „salte secu” in miez de noapte, ca doar asa luptam impotriva coruptiei. Desigur, ideea de a reduce taxele si impozitele depaseste intelegerea guvernului – actual sau fost – ca doar avem toti „datoria” sa platim sinecurile acordate de politicieni, ajutoarele sociale ale celor care nu produc (dar voteaza, ca doar este democratie) si „integrarea” comunitatilor etnice cu lant la gat si BMW la poarta.

        Recunosc, mi-e atat de sila de „corectitudinea politica” incat imi vine sa emigrez intr-o tara in care oricine imi incalca proprietatea risca un glont in cap (din pacate, se pare ca nici macar in SUA nu mai ai dreptul sa te aperi, deci va trebui sa optez pentru alta varianta). Justitia voastra nu este decat un abuz al statului fata de cetateni, prin care destinul unei persoane decente dar suspectata pe baza unor descoperiri obtinute „prin metode specifice” se afla la mana unei judecatoare care a condus sub influenta alcoolului, dar a profitat de chichite legale pentru a scapa de urmarirea penala. Acestia sunt „impartialii” promovati de catre Traian Basescu si Monica Macovei: unii care se simt la adapost de orice, fiind exonerati de efectele erorilor judiciare.
        Acum, cu scuzele de rigoare, dar daca cineva a stat doua decenii in puscarie pentru ca a injunghiat pe cineva (crima pe care nu a comis-o, fapt care iese la iveala odata cu prezentarea nui nou probatoriu, in care se arata ca anumite fapte au fost ascunse instantei), nu credeti ca este indreptatit sa-si caute dreptatea cu acelasi cutit pe are se presupune(a) ca l-ar fi folosit? Eu unl cred ca da…

        • Nu doar asta, IosiP. Decada Basescu si momentul Macovei sunt privite, iata, drept un standard in justitie, europenii avand ce invata de la romani. Pai si Putin a devenit atat de popular in Rusia lui si printre rusii mamicikai doar pentru ca a dat iama in aligarhii lui Jeltzin.
          Pe coruptul Nastase justitia standard romaneasca l-a inchis „pentru o gainarie”, dar l-a scapat pentru adevaratele infractiuni. Ma rog, si Al Capone a fost doar evazionist.
          Basca faptul ca Justitia standard romanesca a inghitit pentru asta resurse cat n-a putut sa produca tara asta: cateva mii de magistrati fidelizati politic prin proaspata ungere, ca sa obtinem un fâs justitiar. Iar cu Justitia asta supraponderala si miliardele din bugetul Udrea sau, acum, sinistrul Sova nu e de mirare ca a trebuit strans robinetul prin alte parti. Si Coreea de Nord are armata, dar ca sa o intretina renunta la toate celelalte …

    • Domnule Andrei George, sa inteleg ca sunteti bugetar, nu? Caci pe mine unul, reducerea de 25% a salariilor bugetarilor m-a umplut de bucurie.
      Cum e posibil ca in Romania 5 milioane de romani sa traga pentru 1 milion de bugetari nesimtiti si obisnuiti sa te ploconesti in fata lor? Stiti macar din auzite cum e munca in mediul privat sau cat de greu e sa tii un business?

  10. La astfel de articole de obicei curg comentariile, fiecare are o opinie.
    Personal, desi sint de acord cu mare parte din cele spuse, sint unele cu care nu pot fi de acord (vorbesc doar de diferente aici):
    – „Iar Băsescu nu este străin de acestă situație ce pare chiar să-i convină” – oare? Nu as crede fara nici un argument serios.
    -„Președintele a eșuat în a înțelege că cea mai importantă și mai durabilă investiție pe care trebuia să o facă era în instituții și nu în oameni” Ce „institutii” a „destructurat”? PDL-ul? Pai acesta s-a destructurat singur prin liderii lui. Au actionat asa cum au vrut, indiferent de parerea lui Basescu, ce mai putea acesta face decit sa constate? A avut doar o parere care si-a spus-o public, su care sau fara care tot acolo s-a ajuns.
    -„Tot ce se învârte în PMP este cu voie de la el.” Si asta mi se pare exagerat de simplificat. Ginditi-va ca PMP a propus o alianta cu FC a lui MRU care a fost respinsa se pare de MRU nu de PMP. Adica politicile partidelor de dreapta se fac in mare parte fara Basescu, de oamenii direct implicati si care din diverse motive sau calcule aleg alte solutii. Meritul lui Basescu e ca nu le-a fortat, ci a lasat jocul sa se desfasoare liber, democratic. Eu nu vad ca vina a lui Basescu ca PDL s-a indepartat, ca PNT e unde e, ca FC nu s-a inteles cu PMP, ca PNL asculta orice spune Crin, samd. Asta e jocul democratic, cu mersul liber al partidelor si liderilor lor, asa cum stiu, vor si pot. Ar fi fost grav ca Basescu sa impuna solutii fortate si sa intervina nedemocratic. Si apropo, eu nu invinovatesc pe cineva ca are o alta opinie si si-o spune public, conteaza ce face acea persoana efectiv pt. a-si impune punctul de vedere (nu doar vorbi). Iar jocuri de culise nedemne pt. un presedinte eu nu am prea vazut cu dovezi, indiferent ce spun unii.
    Dupa mine marele merit al lui Basescu e ca a lasat jocul sa curga liber, iar daca unii isi dau la picioare vad ca vina lor exclusiva, nu a arbitrului, mai ales cind regulile nu-s respectate de nimeni. In acele cazuri mi se pare superfluu sa invinovatesti arbitrul. Prefer un joc lasat liber decit unul oprit fortat (si evident fara nici un fault apoi). Ce nu inteleg eu la presedinte e decaderea in ridicol cu unele raspunsuri date lui Ponta (si echipa lui), la care un presedinte nu ar trebui sa decada. Insa asta e alta poveste…

  11. Când criza economică era apogeu și-a asumat în numele guvernării măsuri dure, printre cele mai dure (și utile) din Europa și a decis tăieri în sectorul bugetar.
    Nu trebuia să facă așa ceva… nu acesta este rolul unui președinte. Prim-ministrul este răspunzător de administrația țării. Partidul sau coaliția de la guvernare trebuie să răspundă de efectele unei astfel de măsuri. Din păcate, cum știm cu toții și mai puțini dintre noi vrem să o admitem, Emil Boc a fost un simplu executant al lui Băsescu, lesa de la Cotroceni la Victoria a fost întotdeauna foarte scurtă. Ambii s-au complăcut în această situație și totul s-a sfârșit foarte prost.

    În general, Președintele și oamenii săi au împins lucrurile. Acolo unde Președintele nu s-a priceput, i-au spus alții cum să facă și el s-a priceput să asculte și să-i susțină. E și asta o calitate. Gabriel Liiceanu spunea că nu el, Președintele, a avut oameni remarcabili care l-au sprijinit, ci invers, oamenii corecți și muncitori au avut omul lor la Cotroceni. El a preluat și agenda noastră nu doar ne-a impus-o pe alui. Așa a ajuns să condamne comunismul, chiar dacă a fost un gest târziu și cu implicații aproape excusiv simbolice.

    Condamnarea comunismului? Poate singura realizare veritabilă a administrației Băsescu… din păcate a venit târziu și este simbolică. Nu este asta rolul unui leader? Să se înconjoare de oameni competenți care să lucreze la ce se pricep? De ce gunoiul trebuie strâns la intervenția președintelui iar zăpada trebuie curățată în urma unui telefon de la Cotroceni? Viziunea lui Traian Băsescu despre implicarea directă a președintelui în administrație e în întregime exotică, de tip african. Cu siguranță, asta nu e reformă veritabilă, cea mult trâmbițată în campania electorală. Unde e reforma instituțională?

    Sistemul de valori al lui Băsescu este nesustenabil. „Eu v-am făcut, eu vă omor” nu zboară mai departe de 10 metri. Este o simplă improvizație de moment. TB a avut si încă are probleme cu a aduna în jurul lui oameni în care are încredere deplină (evident, există hard-core-ul băsist cristalizat în PMP, dar asta nu ne ajută la nimic, pentru că acea grupare politică va rămâne marginală). Nu guverenază arta deleagării, a conversației relaxate… este un control-freak. A avut mari probleme cu împărțirea puterii, deși pe parcurs a mai învățat câte ceva. De unii dintre colaboratorii valoroși s-a descotorosit în cel mai penibil mod cu putință, de fiecare dată cu cântec.

    Trăgând linie, a fost o decadă plină de speranțe, ceva sclipiri, urmate de mari deziluzii… pe plan politic (relații între partide, alianțe, atmosferă generală) TB lasă un wasteland de toată frumusețea. Un mediu de tip bâlci-ospiciu despre care putem spune că e nociv tuturor. Evident, nu e singurul care a contribuit la așa ceva.

  12. @Andrei George
    Prosperitate creata de Adrian Nastase? Poate lui insusi, de acord!
    Ne crezi amnezici, stimate domn? Cat tupeu! Marca A3.
    Aici nu prea mai tine cu manipularile, nu aveti pe cine sa prostiti.

    • Stimate domnule sburlea, fiecare cu părerile sale – voie de la stăpânire ca la banu Ghica- dacă îmi aduc eu bine aminte de zicală. Ce mă bucură e că băsiștii se recunosc extrem de ușor- așa cum îi spuneam și domnului Bugsy- după ideile comune (era să folosesc alt termen dar suntem într-un club de domni ). Și matale- ca și dl.bugsy- sunteți așa cum spuneam parte integrantă din moștenirea Băsescu- ceea ce nu e rău pe undeva….dacă ați fost în sală atunci când dna. Udrea vă explica că ”suntem cu toți copiii lui Traian….”

  13. Vă grăbiți să-l judecați cu nerăbdarea și meschinăria contemporanilor. Și puneți (la fel ca și Antena 3) semnul egal între Băsescu și Voiculescu, între Băsescu și Năstase, între Băsescu și Ponta etc. etc. E nevoie de vreo 25-30 de ani, până să înceapă oamenii să-l judece la adevărata lui valoare pentru România.

    Da, a fost de multe ori bădăran, ăsta e omul. Dar nu te poți aștepta de la Andrei Pleșu sau de la Mugur Isărescu să comande o navă, nu? Asta avea nevoie România în epoca actuală, un bădăran cu balls, care să-i bage în pușcărie pe toți cei care meritau asta.

    Mulți ne-am fi dorit un președinte ca al Germaniei, dar ați văzut ce simplu a fost respectivul determinat să demisioneze? Un mic scandal de presă cu un credit bancar preferențial (care s-a dovedit ulterior perfect legal) iar în timpul ăsta Schroeder era în continuare șef la Nord Stream, iar Rheinmetall antrena militari ruși după programul trupelor speciale germane. Poate Germania își permite luxul ăsta, dar România nu și-ar fi permis în niciun caz luxul unui nou președinte care să se recunoască ”învins de sistem”.

    Băsescu a făcut ceea ce trebuie, deși a fost obstrucționat la maximum. S-a bazat pe loialități personale, promovând uneori oameni de calitate discutabilă, dar nu poți să te războiești cu sistemul dacă ești prietenul tuturor, ca Mugur Isărescu.

    • Ultima remarca despre Mugur Isarescu imi aduce aminte de ironia lansata de seniorul Ion Diaconescu, care, intrebat fiind daca il vede pe Mugur premier ar fi zambit: Nu stiu daca o sa ii de voie nevasta! Asta pentru cei care il tot pun pe MI pe tot felul de liste.

  14. Este laudabila intentia autorului, de a crea din Presedinte, o ancora pe care sa se sprijine dreapta si liberalismul, in lipsa de altceva mai bun.
    Adevarul este, ca ruptura cu Tariceanu dupa ce-l numise pe acesta P.Ministru – aruncindu-l in bratele PSD – a fost o eroare strategica ireparabila.
    Incercarea ,,contra naturii” de a dezintegra apoi PNL-ul este la fel de reprobabila, fiindca n-a putut sa-l aduca la ascultare pe Tariceanu.Odata cu crearea PDL, dreapta ramine ,,rupta” pina va dispare (natural) generatia care o constituia, aceasta ,,lectie” istorica fiind servita deja de ruperea PNT-cd.
    Crearea PMP este incercarea reparatorie de a reuni dreapta, prin parasirea treptata a PNL si PDL de catre membri si activisti, ipoteza improbabila in conditiile in care functiile de partid conteaza, inaintea reunirii dreptei.
    Daca Ponta cistiga presedentia din primul tur, cum este probabil fara o catastrofa care sa arunce totul in aer, dreapta devine si mai fragmentata ca acum, Romania devenind fara opozitie.
    Presedintele nu avea cum sa-si depaseasca conditia actuala, intr-o etapa in care Romania avea acuta nevoie de un politician-tehnocrat.
    Daca n-ar fi refuzat in doua rinduri, in 2010 si 2011, oferta unui proiect de reindustrializare, astazi Presedintele ,,stabilea” viitorul presedinte si imbraca in 2015 mantia de Prim Ministru, intr-o tara iesita din Criza, care in 7- 8 ani ajungea din urma Ungaria si Polonia, ar fi asigurat integrarea R.Moldova in 2015, punindu-i la dispozitie programul economic, sustinind-o si financiar, iar baronii si ceilalti feudali mai marunti,deveneau industriasi si comercianti (ca in Japonia reformei Meiji), in loc de a fi pungasi sau a ajunge puscariasi.
    O reforma economica , cu schimbari structurale si sociale adinci si pozitive, alaturi de o justitie libera si functionala, ar fi fost mostenirea lui Basescu.
    Dar n-a fost sa fie si oricit am cauta sa imbunatatim imaginea mostenirii sale, ea este o Romanie esuata economic, in care unicul viitor este pentru cei apti de munca si exodul la care viseaza studentul merituos cit si elevul de scoala, odata cu toti cei care dau vina pe Ponta, pentru mostenirea gaunoasa a celor 10 ani de presedentie…
    PS:Ramine sa ne raspunda Ponta pe parcurs, daca a invatat ceva din ,,mostenirea” ultimilor 10 ani.

  15. Respectarea regulilor, a legilor, este esenţială în orice domeniu. Justiţia urmăreşte ca legile să fie respectate.

    Progresul uriaş al României în ultimii ani este vizibil prin trecerea ei de la „ţară coruptă, dar fără nici un corupt” (aşa cum era în urmă cu câţiva ani), ţară în care marii hoţi controlau justia şi nu se temeau de nimeni şi de nimic, la o ţară în care justiţia a fost încurajată să fie independentă, în care lupta împotriva marii corupţii ia amploare, astfel încât un număr tot mai mare de persoane publice, care au încălcat legea, au trecut de la condiţia de primar, prefect, parlamentar, ministru, la condiţia binemeritată de puşcăriaş.

    Evidenţa nu se poate nega. Iar progresul pe linia întăririi justiţiei, a independenţei ei, trebuie să fie continuat. Cu oameni care doresc asta.

    • Intarirea justitiei nu se face cu oameni ci cu legi clare!

      M-am saturat de circul in care o persoana aflata la volan sub influenta alcoolului omoara doi nevinovati si primeste „cu suspendare” iar alta fara pile si posbilitati financiare omoara un om dintr-o eroare de apreciere a aderentei drumului dar „infunda puscaria”. Si altele asemenea, desigur: va sugerez sa cautati informatii despre disparitatile sentintelor in cazul acelorasi infractiuni.
      Sentintele ar trebui sa fie prestabilite, rolul judecatorilor limitandu-se la decizia asupra existentei faptei. S-ar evita astfel o mare parte din recursuri (din ambele parti) privind modificarea sentintei, iar in cazurile clare nici macar n-ar mai fi nevoie de instanta.

      Vreti un exemplu?
      1. Omor din culpa = inchisoare pe termen de x% din speranta reziduala de viata a victimei (ex. victima de sex masculin, varsta 40 de ani, speranta medie de viata 68 de ani – inchisoare pentru x% din 28 de ani).
      2. Aceeasi formula pentru omucidere (crima), dar cu y%, unde y >> x.
      3. Pentru mai multe victime termenele se cumuleaza.
      4. Pentru ranire, inchisoare pentru un numar de zile egal cu z x numarul zilelor de spitalizare necesitate de victima.
      5. Pentru ranire urmata de handicap, valoarea de la punctul anterior la care se adauga calculul pentru omor (punctul 1), ponderat cu gradul procentual de invaliditate permanenta (in exemplul de mai sus, x% din 28 ani inmultit cu 40%, daca victima a ramas cu handicap evaluat la 40%).
      Ramane ca „legiuitorii” sa calculeze procentele si factorii de multiplicare. Deci se poate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro