luni, mai 20, 2024

Cum să fii mândru că eşti român. Există o cale!

România a făcut febră. Bine-ar fi fost să vorbim despre o febră a alegerilor, dar mi se pare că e vorba de altceva. Pe internet tot felul de indivizi fac dezvăluiri-şoc şi vântură scenarii dătătoare de speranţă pentru naivii care cred că ce văd ei vede toată lumea. Între timp, Poşta Română, TVR, SRI, SIE, BOR şi Guvernul României fac campanie electorală. (Guvernul pare să fie cel mai puternic agent, pentru că e ajutat în această întreprindere şi de Uniunea Europeană, care ia bani de la noi şi îi dă la partidele de guvernământ.) O fac mult mai eficient decât grupuleţele de internauţi care se mobilizează din fund pentru cauze nobile, plângând pe umărul românilor batjocoriţi sub ochii Occidentului. În condiţiile astea, e normal ca scenariile abracadabrante, variantele de prim-ministru şi analizele sociologice flatulate de diverşi guruleţi ai naţiei să ne pară simple deliruri. Şi e la fel de normal să ne întrebăm dacă nu cumva… sau nu cumva…? După cum e normal şi să credem că realitatea însăşi o să devină un vis urât, din care cine ştie când o să ne mai trezim.

Aiureli. Există o cale!

Ce e de făcut? Candidatului-minune i-au scris intelectualii, căutându-l fin la fibra morală (fără să dea de ea). I-au scris tineri revoltaţi care încep să se joace cu gândul emigrării şi români emigraţi care, după spusele lui Ăl din baltă*, vor răul românilor rămaşi acasă. Un „acasă” care seamănă tot mai mult cu un azil de zombi. Sigur că sunt posibilităţi, că nu e statistic posibil să fim o naţie de tembeli care în 25 de ani n-au învăţat că statutul de victimă nu e un dat natural şi că se poate trăi şi altfel decât ca slugă la clica nobilimii politice.

Imaginaţi-vă un sat cu 185 de cetăţeni care au drept de vot. 45-50 dintre ei sunt cetăţeni care nu se înscriu sub nicio formă în portretul-robot al cetăţeanului european modern. Din motive diferite, pe care nu are rost să le comentăm aici. (Cum nu are rost nici să spunem câţi au mers la şcoală şi câtă şcoală au făcut.) Esenţial este să ţinem minte că nu sunt toţi imbecili, că mulţi nu au nicio intenţie de a-şi elimina concetăţenii şi că, în general, e vorba de oameni care ar putea funcţiona normal într-o societate normală. Se prea poate să fi avut ghinion. Dar nu e vremea acum să ne luptăm cu morile de vânt ale destinului. Să ne întoarcem la fapte. Din cauza celor 45-50 de ipochimeni (de fapt, exprimarea corectă este „dat fiind că aceşti cetăţeni sunt victime eterne ale sistemului…”) lucrurile stau întotdeauna mai prost decât ar putea să stea: suntem o ţară bogată plină de săraci, avem instituţii sărace pline de bogaţi ş.a.m.d. Dar asta nu-i o tragedie! Istoria ne-a arătat că societatea are un sistem imunitar suficient de puternic pentru a-şi duce traiul mai departe. Abia de pe la 60 de indivizi de genul ăsta în sus începe să geamă, iar pe la 70-80 probabil că ar prezenta simptome de-a dreptul îngrijorătoare. Abia mai sus de 90 ar intra în comă. Din fericire, la noi lucrurile nu stau aşa. Sigur că i-am dat multe toxine educaţionale şi culturale în ultimul deceniu, dar uite că încă mai are ceva roşeaţă în obraji.

Acum să facem nişte socoteli. Vreo 38 dintre cei 45 de concetăţeni au votat pentru cataclism politic. E în regulă, mi se pare normal să vrei să vină iadul şi la tine la poartă. (Poate n-ai curent şi nu te mai poţi uita la televizor.) De fapt, nici nu cred că au votat toţi. Umblă vorba că ar fi votat vreo 30, dintre care vreo doi s-au plimbat şi pe la alte secţii. Nu-i nimic, o să se facă lumină şi în problema asta. Cândva…

„Majoritatea” înseamnă 50%. Alegerile – în doi, în trei sau în treisprezece – sunt acelaşi joc: unul cu sumă nulă, cum ar zice nişte domni pe care n-are rost să-i băgăm în ciorba asta. Prin urmare, ca să le câştige un hoţ mincinos lipsit de orice fărâmiţă de capital moral e nevoie ca el să fie votat de fix jumătate plus unul dintre cei prezenţi la urne. Dar, dacă ne uităm frumuşel la paragraful în care pomeneam de sistemul imunitar al societăţii, vedem că grosul concetăţenilor „periculoşi” e subţirel. Ca să-i pui la locul lor nu trebuie decât să le scazi ponderea în rezultatul final. Cu alte cuvinte, să le pui majoritatea mai sus, ca să nu poată ajunge la ea! Până la urmă, oricât de prost ai sta cu matematica, se găseşte întotdeauna  careva să ştie să învârtă corect cifrele.

Sunt două posibilităţi: ori îi ţii pe ei ocupaţi (aproximativ imposibil, dat fiind că cei mai mulţi nu au niciodată ce face!), ori aduci la urne suficienţi concetăţeni pentru ca ei să reprezinte o minoritate. Presupunând că se mobilizează toţi, 45 e majoritate când vin să voteze 89 de alegători. Dacă vin 91, nu mai e majoritate. Presupunând că îşi mobilizează şi rudele mai mult sau mai puţin vii, 55 e majoritate dacă vin la urne 109 cetăţeni. Dacă vin 110 sau 111 (sau, ca să n-avem emoţii, 115!), catastrofa se amână. Şi s-ar putea să se amâne definitiv, după cum sună hiturile scoase de artiştii DNA în vara asta

Aşadar, dragi cititori, dragi strategi, dragi concetăţeni, cred că sarcina celor care nu vor să pice iar sub papucul feudal de inspiraţie bolşevică nu este să facă analize şi să combată vidanjorii care confundă studiourile de televiziune cu staţia în care trebuie să-şi descarce tulumbele. Nici să anunţe cu surle şi tobe că unul e negru şi altul e alb. Ori să stea să se gândească dacă nu cumva albul o fi negru. Există o cale mult mai simplă. Au fost la vot în primul tur peste 30 de oameni care – mai de frică, mai de drag – au votat pentru un preşedinte cu faţă europeană. Dublul lor înseamnă 60. „Bazinul” de indecişi, indiferenţi şi leneşi e cuprinzător. Sigur, vreo 40 de cetăţeni lipsesc motivat: sunt plecaţi peste graniţă cu scopuri diferite de cele turistice şi au devenit inamici publici în România, pentru simplul fapt că au înţeles cum trăiesc europenii în secolul XXI şi vor şi ei să trăiască la fel. Dar tot rămânem cu 145, şi nici nu mi-a trecut prin cap să cer cuiva să-i aducă pe toţi. Ceva mai mult de o treime ar fi suficient. Unde vedeţi dumneavoastră motive de disperare?

Şi acum, atenţie, vă rog: Dacă fiecare dintre cei pomeniţi mai sus găseşte un concetăţean care n-a fost la vot şi îl convinge să meargă duminică, în 16 noiembrie, scăpăm. (La urne am fi, după socoteala mea, peste 120. La care se mai adaugă unul, doi dintre cei plecaţi. Caracatiţa nu mai are nicio şansă!!) Mai scăpăm o dată!! Nu mi se pare de ici, de colo…

Abia după aia putem fi şi noi mândri că suntem români.

NB: Cine aduce doi concetăţeni are dreptul să fie şi mai mândru!

* Bunica mea din spiţa maternă nu a rostit în viaţa ei cuvinte urâte. Dacă cineva din apropiere o făcea, ofta şi îl ruga frumos: „Îu, nu mai spune cu Ăl din baltă…”

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Socoteala de bun simt si unica solutie, cea sa reusim sa convingem sa vina lumea la vot.

    Raman insa uimit de lipsa de reactie a ziarelor, formatorilor de opinie, partidelor care in continuare il saboteaza pe Iohannis.
    Elena Udrea si Macovei continua sa faca rau prin aceasta balbaiala indecisa. Da, e datoria lor sa cedeze voturile lui Iohannis si nu datoria lui Iohannis sa le ceara. Daca ar face asta, ar da apa la moara celor indecisi din tabara lui tariceanu, vadim&comp care vor vota ponta.

    Cine nu pricepe asta inseamna ca n-are ce cauta in politica. Dar ma indoiesc ca nu pricep. Par a fi calcule josnice.

    • Ma amuza din ce in ce mai putin incapatanarea unora de a-si inchipui ca voturile sunt cumva in buzunarele candidatilor si acestia au puterea de a le ceda altora!! Daca te-a dus capul sa faci o alegere si sa votezi in turul 1, te duce capul sa faci o alegere si in turul 2, nu crezi?

      • Nu e vorba de asta, e vorba de moralul alegatorului. Prin tacerile astea prelungite si resemnate se aproba de fapt victoria lui ponta. Chestie care pe unii ii influenteaza pana la neprezentare. Ceea ce e nasol.

    • Si oile vor vota cum zice Macovei, nu? Dar stai putin.. ca oile deja voteaza cum le spune Ponta.. :)
      Uita-te in jur.. nu cumva sa fii vizat!..

  2. Printre cele nebătătorite, ascunse în secretul de stat protector al criminalității organizate, mai există o cale!
    *
    „Dormi liniștit! Pentru tine, Ghe. Ursu, I.P. Culianu, C.Panait… – cu dosare spălate de primenitele SIE și SRI – magistrații reformați de SIE/SRI șterg cu eroism urmele criminale în statul de drepți!” (1/5)
    *
    http://noradamian.wordpress.com/2014/11/05/dormi-linistit-pentru-tine-ghe-ursu-i-p-culianu-c-panait-cu-dosare-spalate-de-primenitele-sie-si-sri-magistratii-reformati-de-siesri-sterg-cu-eroism-urmele-criminale-in-statul-de-drepti/

  3. Ma intreb cum se face ca lozinca „Mândru ca sunt român!” a functionat atat de bine, as zice chiar ireprosabil (!), pentru Ponta?
    Probabil ca, in comparatie cu strategii PSD, cei de dreapta sunt inca mici copii!
    Este insa acesta un motiv, suficient de intemeiat, ca sa continuam sa intram in toate noile capcanele pe care PSD le intinde, numai pentru ca ACL nu se pricepe sa le anticipeze si nici sa le denunte clar?
    Cei care remarcam manipularile grosolane ale unora si regretam (eufemism?) reactiile timide ale celorlalti, avem dreptate sa continuam sa ne abtinem, cu lehamite si scarba de politica romaneasca?
    Fiecare dintre cei ~ 47 % de romani cu drept de vot, care nu si l-au exercitat in 02.11, are toate motivele sa se simta jenat ca este compatriotul celorlalti, mai putin unul : este român!
    Implicit, fiecare este, ca vrea sau nu, responsabil de soarta si renumele tarii sale, iar cei care se considera „deasupra” multimii sau care au un pasaport (ca al meu) unde locul de nastere nu este specificat, trebuie sa stie ca refularea unei realitati, nu o schimba!
    Niciun om nu este respectat, niciunde in lume, daca isi reneaga originea si semenii! Nicaieri, pe cele cateva continente ;) unde am trait, n-am constatat vreun dispret sau batjocora fata de cei care se declarau mandri de tara lor, nicaieri in afara de România!
    Conform deci proverbului „daca toti iti spun ca esti beat, trebuie sa mergi la culcare”, ne-ar fi util sa intelegem ca problema noastra nu este cel care nu ne impartaseste indiferenta, ci noi si indiferenta noastra, pe care ne-o imaginam superioara, dar care este doar paguboasa!
    Solutia: mobilizarea masiva la vot contra lui Ponta, chiar daca KI va dezamageste!

  4. Mi-a placut cum zicea bunica Dvs, dar cum sa umbli cu manusi fine de catifea nemteasca cu Ponta ?!
    Trebuie atacat in acelasi stil, altfel nici o sansa.
    Din acest pdv, din pacate, Dl Johannis e prea „domn”…
    Trebuie sa-l atace pe Ponta zi si noapte, ca are cu ce. din belsug, altfel nu pot decat sa concluzionez cu parere de rau ca dl Johannis nu e potrivit pentru politica romanesca mizerabila si care nu e pe baza de proiecte de tara, de strategii, ci pe atacuri personale mizerabile si pe minciuni fara nici un temei, dar care au ascultare la votantii dintr-o anumita categorie sociala a Romaniei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Viorel Zaicu
Viorel Zaicu
Studii de filosofie, incheiate cu un doctorat obtinut la Universitatea din Bucuresti in mai 2008.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro