vineri, martie 29, 2024

Cum să ne ferim de capcanele pseudoștiinței: tehnotrăncăneala: cum să nu spui nimic în multe cuvinte

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când îmi aduc aminte de anii de liceu, mă apucă aşa o mândrie şi mi se ridică stima de sine cu vreo 3-4 cm peste cotele normale ale apelor Dunării. Nu, că nu toceam şi nici nu luam 10 pe linie, dar aveam talentul ăsta de a scrie un eseu de cel puţin o pagină dintr-o idee pe jumătate uitată. Şi nu pentru că eram mare critic literar, dar pur şi simplu suceam şi lărgeam propoziţiile de nu-ţi venea să crezi. Aşa m-am trezit prin a X-a, la ora de literatură universală, că am luat cea mai mare notă din clasă la o lucrare de control din Fraţii Karamazov. Nota 8, dar, hei, tot cea mai mare notă era. Nu citisem cartea, dar citisem un paragraf de trei rânduri pe Wikipedia despre capitolul din care ne-a dat lucrarea. Mi se mai spune şi Alex „Succes” Doppelgänger.

În fine, la mulţi mulţi ani după această perioadă a vieţii mele am dat pe internet de un tip pe nume Toby Alexander. Tipul este „coach, speaker, lider de seminar şi autor”, după cum el însuşi se descrie pe site-ul său, deci îţi dai seama că este total potrivit să vorbească despre ce urmează să îţi spun şi ţie. Da, sunt sarcastic. Tipul este expert de top în următoarele: medicină energetică, „perfecțiune emotională”, „strategii mentale de top pentru performanță optimă”, fizică în 15 dimensiuni (?!?!), forex trading, remote viewing (vizualizare la distanţă, un soi de telepatie) şi nu în ultimul rând vindecare la distanţă. Pe lângă asta are el o idee ceva mai creață pe care o numeşte activare ADN: ştii cum întreaga biologie ne spune că o moleculă de ADN este formată din două catene spiralate? Ei bine, Toby al nostru trăieşte cu impresia că pe lângă alea două catene mai sunt vreo 10 „catene eterice” care, bineînţeles, nu pot fi detectate de ştiinţă. El spune despre ele:

„Sunt sceptic [HA! Sunt sigur că ești, Toby.] – toţi cei care au făcut cursuri de biologie în liceu ştiu că ADN-ul are o structură cu helix dublu. Cum este posibil să existe catene din ADN suplimentare şi cum arată acestea? Porţiuni din lanţul ADN pe care ştiinţa l-a identificat ca fiind «helix dublu» reprezintă doar porţiunile de suprafaţă din componentele chimice, elementale şi electrice ale catenelor ADN active. Totuşi, ştiinţa trebuie să identifice spectrul multidimensional al comportării ADN şi să fie conştientă de faptul că în structurile ADN detectabile există nivele de structură şi funcţie care coordonează funcţionarea întregii amprente genetice care în momentul de faţă nu sunt depistabile prin metoda ştiinţifică modernă.”

Sublinierile îmi aparţin şi dacă te uiţi la ele ca viţelul la poarta nouă şi nu ai înţeles nimic, nu te simţi prost. Ia un biolog sau chimist de mână şi o să vezi că acum sunteţi doi care vă uitaţi ca viţelul la poarta nouă! Pentru că nici el nu o să înţeleagă absolut nimic din ce spune tipul ăla. Sunt nişte cuvinte care par a fi inteligente şi sună ştiinţific, dar în fapt sunt complet lipsite de un sens real. Tocmai ai făcut cunoştinţă cu ceea ce se numeşte în engleză technobabble, care în română s-ar traduce foarte bine prin bâlbâieli tehnice sau tehnotrăncăneală.

Cel mai uşor recunoşti tehnotrăncăneala în filmele sau cărţile SF. Ştii? Atunci când te uiţi la Star Trek şi îi auzi pe ăia că spun:

A: „Nu putem reporni motoarele trifazice cu energie divergentă, pentru că am fost loviţi de o torpilă cu energie neutronică!”,

B: „Atunci activează scuturile pozitronice din antiparticule electromagnetice!”

A: „Nu putem! Cineva a înfundat cu spaghete toate ţevile care duc spre generatorul de tensori Schwarzenberg!”

B: „F^@&&!@#!!!” [înjurătură în klingoniană, ce nu poate fi tradusă în limba română, din lipsă de sunete]

În contextul science-fiction-ului este vorba de un mijloc prin care scenaristul sau autorul urmăreşte să îl aducă pe spectator sau cititor mai aproape de acea lume. Eşti în spaţiu, adaugi niște cuvinte care sună ştiinţific și astfel crește imersiunea în acel Univers. Nu face nici un rău nimănui. (Cel mai bun exemplu de astfel de tehnotrăncăneală îl reprezintă videourile de pe internet despre o mașinărie imaginară numită turboencabulator, în care se face mişto fix de conceptul ăsta.) Cu toate acestea, când intră în mâinile nepotrivite, tehnotrăncăneala transcende situaţia sa umilă şi devine o veritabilă armă în slujba pseudoştiinţei, fiind una din cele mai folosite strategii. Deja ai văzut mai sus un exemplu la tipul cu ADN-ul cu 12 „catene eterice”.

De ce folosesc această tactică şi ce e în neregulă cu ea? Pe scurt, şarlatanii folosesc tehnotrăncăneala pentru a-şi păcăli publicul şi a-l convinge să creadă ideile creţe pe care aceştia le prezintă, dându-le impresia că sunt totuşi ancorate în realitate, că ideile lor au totuşi un statut ştiinţific. Fireşte, dacă într-adevăr acestea ar fi ancorate şi în ştiinţă, n-ar mai fi nevoie de astfel de terminologie vagă, pentru că ar exista dovezi.

Cei care practică această tactică aruncă în stânga şi în dreapta termeni ori folosiţi prost, ori inventaţi de-a dreptul fără a avea măcar o tentativă de a-i defini precis. Aceştia îşi lasă publicul să decidă singur ce înţeles să atribuie termenilor, în funcţie de preconcepţiile individuale. Când printr-o minune se îndură şi dau o definiţie, descoperi rapid că şi aceasta conţine nişte termeni care ei înşişi sunt fără nici un sens sau prost definiţi. De exemplu, pe internet poţi găsi de vânzare sticle ce conțin apă tachionizată, care este încărcată cu „energie tachionică” şi te poate vindeca de orice (mai ales de bani mulţi). Nu ni se explică care-i treaba cu „tachionizată” ăla (ce surpriză), dar pot să îţi spun eu ce e ăla un tachion, folosindu-mă de cunoștințele dobândite de știință: pe scurt este o particulă ipotetică din fizică ce se presupune că are mereu viteza mai mare decât cea a luminii. Cu toate acestea, este ipotetică, repet, deci nu s-a dovedit că ar exista. Bineînţeles, asta nu-i împiedică pe şarlatani să deturneze acest termen şi să îi schimbe complet înţelesul ca să îţi vândă apă de la robinet la sticlă.

(…)

Salata cuantică

Există mai multe tipuri de tehnotrăncăneală în lumea asta mare şi frumoasă, dar fără îndoială cel mai înâlnit este ceea ce în engleză se numeşte quantum woo şi care este justificarea unor credinţe iraţionale prin folosirea unor termeni din fizica cuantică. Cei mai întâlniţi astfel de termeni sunt câmp de energie, undă de probabilitate, efectul observatorului şi dualitate undă-particulă. Bineînţeles că sunt folosiţi cât se poate de greşit şi fără nici o legătură cu fizica cuantică, iar scopul lor este să transforme ideile creţe de genul „puterile paranormale precum telekinezia chiar există” în ceva tangibil.

Până la urmă, când o idee pare prea nebunească, se recurge la fizica cuantică. Publicul e foarte uşor de păcălit: nu ştie exact ce e fizica cuantică, dar ştie că e o ştiinţă extrem de complicată despre chestii foarte mişto. Aparent fizica cuantică are de-a face cu particule care se pot teleporta, care se comportă altfel dacă te uiți la ele, că cică pot fi două la distanțe de kilometri întregi și se influențează reciproc. Sunt niște chestii care sună aproape magic, așa că de ce nu ar fi și alte chestii pe care le considerăm magie influențate de fizica cuantică? Şi de fapt asta reprezintă ea pentru adepţii pseudoştiinţei: un mod de a legitimiza magia și gândirea magică. Să zici că scaunul ăla pe care stai tu e o iluzie sau că dacă te gândești la bani or să vină ei la tine e stupid, dar spune-o făcând apel la fizică cuantică şi brusc totul are sens!

Un exemplu concret: am dat acum ceva timp peste cartea unei tipe pe nume Sandra Anne Taylor care se fălea pe prima copertă cu statutul cărții de „New York Times bestseller”, cu titlul Succesul Cuantic – Extraordinara știință a bogăției și fericirii, și caracterizată pe ultima copertă în felul următor:

„Ce ai face dacă s-ar putea să ți se împlinească într-adevăr tot ce îți dorești? Această trecere în revistă revelatoare asupra științei succesului îți va arăta cum să realizezi exact acest lucru! Formula pe care ți-o oferă Sandra Anne Taylor pentru o viață sub semnul abundenței se bazează pe principiile fizicii cuantice, pe forțele enorm de puternice care te pot ajuta să îți transformi visele în realitate.”

EXTRAORDINAR! Cumva fizica cuantică transcende mica ei lume subatomică și își face timp din când în când să ne mai îndeplinească și nouă oamenilor câte o dorință. Poate în doi-trei ani or să apară și cărți care să ne învețe cum să fim mai fericiți folosindu-ne de legile lui Kepler sau de mecanica statistică. „Află cum să faci bani aplicând aceste trei principii ale fizicii nucleare!” o să citești în curând prin reviste și ziare. Acesta probabil este exemplul cel mai clar de fizică cuantică deturnată și băgată unde nu are nici o treabă. Cea mai cunoscută carte de acest fel este fără îndoială Secretul de Rhonda Byrne, în care ni se povestește că prin intermediul fizicii cuantice, dacă ne gândim la lucruri frumoase, or să ni se întâmple lucruri frumoase.

După cum probabil te aștepți, nici tipa asta, nici aialaltă nu studiază fizica cuantică, ceea ce este o situație destul de nefericită. Cum să-ți spun eu mai clar, să-mi exprim gândurile care îmi apasă pe umerii obosiți? Oricât de mult am crede eu și cu tine și Sandra cu Rhonda că înțelegem fizica cuantică, chiar nu o înțelegem. Este un domeniu foarte avansat, complex și complicat al fizicii și ca să îl înțelegi ai în primul rând nevoie de cunoștințe vaste în ceea ce privește: mecanica clasică, matematică, statistică, algebră liniară și câte și mai câte. Nici fizicienii care lucrează de ani buni la asta nu o înțeleg complet, deci va trebui să îmi scuzi scepticismul pronunțat când afirm că o tanti care e consilier și consultant corporatist (Sandra Anne Taylor) și care cel mai probabil nu știe fizică elementară nu înțelege destul de bine acest domeniu încât să tragă concluziile respective.

Fragment din volumul „Pământul este plat! Cum să ne ferim de capcanele pseudoștiinței” de Alex Doppelgänger, publicat în colecția Știință, la Editura Humanitas

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Cazurile prezentate mai sus sunt extreme, relativ usor de combatut, cu putini adepti.
    Mult mai periculoase sunt situatiile unde aberatiile stiintifice sunt mai putin evidente si unde intervine subiectivismul. Exemple clasice sunt homeopatia, si aromaterapia. Dorinta arzatoare a individului de a fi sanatos combinata cu frica de efecte adverse ale tratamentelor duc la o acceptare usoara a teoriilor care promit efecte garantate, pe timp lung, cu tratamente delicate, fara efecte secundare.

  2. Trurl și Clapauțius fuseseră elevii marelui Cerebron Emtadratus, care predase timp de patruzeci și șapte de ani Teoria Generală a Balaurilor, la Școala Neantică Superioară. După cum se știe, balauri nu există. Această constatare primitivă ar putea fi suficientă pentru o minte simplă, dar nu și pentru știință, deoarece Școala Neantică Superioară nu se ocupă deloc de ceea ce există. Banalitatea existenței a fost dovedită de prea multă vreme, ca să mai fie nevoie să i se consacre măcar un cuvințel, așa că genialul Cerebron, atacînd problema cu metode exacte, a descoperit trei categorii de balauri: nuli, imaginari și negativi. Toți aceștia, după cum s-a spus, nu există, dar fiecare categorie nu există în mod diferit. Balaurii imaginari și cei nuli, pe care specialiștii îi numesc imaginiști și nuliști, nu există într-un mod mult mai puțin interesant decît cei negativi. De multă vreme se cunoaște în balaurologie paradoxul care constă în faptul că atunci cînd doi negativi se herborizează (operație care corespunde în algebra balaurilor înmulțirii din aritmetica obișnuită) ca rezultat apare un semibalaur de gradul aproximativ 0,6. De atunci lumea specialiștilor s-a împărțit în două tabere: una susține că e vorba de o parte dintr-un balaur, socotind de la cap la coadă, iar a doua, că, dimpotrivă, socotind de la coadă la cap.

    Marele merit al lui Trurl și Clapauțius a fost că au demonstrat eroarea acestor concepții. Ei au aplicat pentru prima dată, în acest domeniu, calculul probabilității, creînd astfel balaurologia probabilistică, din care rezultă că balaurul este, din punct de vedere termodinamic, imposibil numai în sesns statistic, ca și elfii, spiridușii, piticii, gnomii, vrăjitoarele etc. Din formula generală a improbabilității ambii teoreticieni au dedus coeficienții de piticizare, de elfizare ș.a. Din aceași formulă rezultă că ar trebui să așteptăm manifestarea spontană a unui balaur obișnuit cam șaisprezece cvintocvadralioane de heptilioane de ani. Desigur această problemă ar fi rămas o simplă curiozitate matematică, de n-ar fi fost pasiunea de constructor a lui Trurl, care hotărî să studieze această chestiune empiric. Și pentru că era vorba de fenomene improbabile, inventă amplificatorul de probabilitate și-l experimentă, mai întîi la el în pivniță, apoi pe un poligon special, numit Poligon Balauristic sau Balauroligon, a cărui construcție fusese finanțată de Academie. Cei nefamiliarizați cu teoria generală a improbabilității se întreabă pînă în ziua de azi de ce Trurl a probabilizat balaurul și nu un elf sau un pitic, dar o fac din ignoranță, căci nu știu că balaurul este pur și simplu mai probabil decît piticul. Trurl… încă de la prima experiență s-a accidentat grav, căci balaurul, care se virtualiza, coalizase.

    […]

    Mulți învățați au repetat apoi experiențele cu balaurotronul, dar cum le lipsea rutina și sîngele rece, o mare cantitate de materie primă balaurică a ajuns în stare liberă. Abia atunci se dovedi că monștrii scîrboși […] se disting înainte de toate printr-o probabilitate de regulă destul de însemnată de cum au apărut. Dacă se organizează împotriva unui asemenea balaur o vînătoare, și încă cu hăituială, vînătorii, cu arma gata de tras, nimeresc numai o bucată de pămînt, arsă și rău mirositoare, căci balaurul, văzînd că e urmărit, părăsește spațiul real pentru a se ascunde în cel configurativ. Ca un animal prost și necioplit ce e, face asta, bineînțeles, curat din instinct. Persoanele primitive, neputînd înțelege cum de se întîmplă una ca asta, cer uneori cu tărie să li se arate acest spațiu configurativ. Ei nu știu însă că electronii, a căror existență nimeni sănătos la minte n-o neagă, se mișcă și ei numai în spațiul configurativ și soarta lor depinde de undele de probabilitate. Dealtfel, încăpățînatului îi convine mai degrabă să accepte inexistența electronilor decît a balaurilor, pentrucă electronii, cel puțin separat, nu coalizează.

    Colegul lui Trurl, Harborizeus Cibr, a fost primul care a cuantificat balaurul, a stabilit unitatea, numită balauron, cu care se calibrează, după cum se știe, calculatorii balaurilor, ba a stabilit chiar curbura cozii lor, fapt pe care era cît pe-aci să-l plătească cu viața.

    […]

    Ce le păsa nefericiților că balaurii lui Trurl, ca indeterminiști, se comportă de fapt în conformitate cu teoria dar contrar oricărui bun simț, că această teorie prevede curbura cozilor lor, cu care distrug satele și semănăturile ?

    […]

    Asta i-a dat lui Clapauțius prilejul de a publica o lucrare excepțională cu titlul „Transferurile covariante de la balauri la balaurași, sau cazul special de trecere de la stări interzise din punct de vedere fizic la stări interzise din punct de vedere al poliției.”

    […]

    Ar fi auzit numai termeni enigmatici, precum: „calculator de balauri”, „transformație necodală”, „slabe reacții balaurice”, „difracție și dispersare a balaurilor”, „balaur tare”, „balaur moale”, „dracoprobabilisticus”, „spectrul incontinuu al bazileului”, „balaur în stare de trezie”, „anihilarea unei perechi de balauri ca tauri contrarii în cîmpul de deremorcare generală”, etc.

    […]

    Clapauțius lucră multă vreme în Prestopondia, angajat de împăratul Uimitoslav Ampetrițius, care era gata să-i dea chiar fata de soție, numai să scape de balauri.

    Stanislaw Lem Ciberiada – Expediția a treia sau balaurii probabilității (1965)

  3. Pai cam asa se intampla cu toti speakerii, nu ati observat asta? Arunca cu platitudini, truisme, chestii fumate de mult, cu aerul ala ca iti ofera ceva „super-fresh”, abia scos din palarie, care iti va revolutiona viata mizerabila pe care o duci.

    Problema de fapt nu e numai la ei: hai sa ne uitam la cei care fac parte din publicul lor, ca asta asteapta de fapt, o lista de mici trucuri simple pe care aplicandu-le fara mare efort, sa isi schimbe viata: vor deveni mai bogati, mai destepti, mai slabi, samd.

    Povestea e veche de cand lumea: unii iti dau potiunea magica strigand tare, cocotati undeva prin iarmaroc, fara sa iti spuna ce contine, care se ia simplu, cateva picaturi pe zi si care te va vindeca de toate relele, iar tu crezi ce zice el fiindca vrei sa crezi in asta: e cam singura speranta care ti-a mai ramas, dupa ce le-ai incercat pe toate celelalte, fara prea mare succes.

    Sa zicem ca un speaker iti spune despre succes in viata, pai in mare iti spune ca sa te trezesti mai devreme, sa muncesti mai mult, sa fii mai focusat, sa iti alegi ce faci si grija mediul in care muncesti, etc… Tu esti somer din cu totul alte motive, dar pleci de acolo hipnotizat ( da, despre asta e vorba, e o hipnoza usoara ), spunand „mama, ce usor era”, convins ca intr-un an, maxim 2 vei fi un om de succes cu milioane in conturi. Evident, nu se va intampla, pentru ca lucrurile doar par usoare, dar in realitate nu sunt.

    Sau iti da o lista de mici trucuri care chiar sunt usoare, dar nu functioneaza, cum ar fi sa iti lipesti pe frigider o hartie pe care scrie „vreau sa fiu bogat !” si sa o citesti dimineata pe nemancate de 100 de ori. Sau sa nu mai tii dietele alea grele care nu functioneaza, ia de aici niste trucuri simple, bea un pahar de apa cu lamaie dimineata si vei slabi garanta. Magie! A, iti mai zice acolo, in treacat, sa te mai abtii si de la mancare, ca strici magia apei cu lamaie, nu isi mai face efectul, dar de slabit, slabesti de la apa aia bauta pe nemancate. Vrei ca apa cu lamaie sa isi faca efectul mai repede ? Fa si niste sport… Asa-i ca nu ti-a trecut prin cap?
    In final nu ai slabit? Nu te-ai insanatosit? Nu te-ai imbogatit? Tu esti vinovatul fiindca te-ai abatatut de la reteta de succes, care trebuie aplicata intocmai, si cand zic intocmai, e chiar intocmai!

    O alta chestie murdara pe care o fac speakerii (inclusiv in carti) e ca pun accentul pe asemanarile dintre tine si oamenii aia de succes pe care ii dau foarte des drept exemple. Si ala a fost un copil sarac, si ala a fost respins de toti, dar uite ca a reusit. Si cutare a fost bolnav, dar prin puterea mintii s-a vindecat, asa cum va invat si eu. Cand vine vorba de prosteala, imaginatia lor nu are limite… Mesajul este de fapt „si tu poti”. Te face sa te simti bine, macar o vreme, esti convins nu ai dat banii ca sa il asculti/citesti degeaba.

    Dar nu iti spune: Cutare om de succes chiar a avut o viziune pe care e improbabil ca tu sa o ai. Sau a avut un background potrivit pe care tu nu il ai. S-a invartit intr-un mediu la care tu nu ai acces. Poate a avut ceva bani, poate a avut relatii pe care tu nu le ai. Sau nu a avut chiar boala pe care tu o ai, nici organismul tau. Sau pur si simpl: a avut noroc cu carul. Pentru o oarecare „dezintoxicare”, recomand cartea lui Nassim Taleb, „Lebada Neagra”.

    Omite voit unele lucruri fiindca nu te-ar face sa te simti bine si te-ar descuraja. Chiar daca omisiunule acestea te „motiveaza”, in final te pune de cele mai multe ori pe o pista gresita, naiva si nerealista si care nu poate sa duca nicaieri. Dar pana sa iti dai tu seama, el va fi departe, si vei ramane si prostit,si cu banii luati, timpul pierdut, de cele mai multe ori tu fiind fiind inr-o lupta contra-cronometru cu saracia, boala, samd,

    Concluza o trageti fiecare in parte, dar eu unul n-am auzit pe nimeni spunand: m-am imbogatit/vindecat/schimbat viata pentru ca l-am ascultat pe speakerul X…

    Despre ce vorbiti dvs. sunt ramuri inca si mai specializate ale sarlataniei, a caror ingeniozitate, dupa cum spuneam, nu are limite. Toate avand acelasi scop: castigul material, posibil acum din vizualizari pe YouTube. Ma gandesc bubaoara la baietii aia cu Pamantul plat, care au atat de multi followers.

  4. Prima întrebare pentru dumneavoastră: ăsta vă este numele real? Doppelgänger știam că înseamnă dublură identică a unei persoane, fără a fi geamănul acesteia…
    Îmi pare rău că trebuie să vă contrazic, dar termenul de „turboencabulator” se referă la un dispozitiv concret, fizic, medical. Este vorba de acel dispozitiv pentru administrarea în sistem turbo ambulator de clisme celebrului personaj absolut tipic românesc, Bulă.
    Cât despre „ apă tachionizată”, termenul se referă la o apă ionizată de către Tache, omonimul (sau homofonul?) celebrului personaj din Take, Ianche și Cadâr. (Apropo, termenul corect în limba română pentru particula respectivă este tahion, și nu Tache-Ion).

  5. Asta nu e mare lucru, pentru ca se adreseaza unui public restrans, care in cel mai bun caz de-abia isi poate influenta propria viata, nicidecum a altora.

    Mai grav este ca au fost deturnati termeni precum „big data”, „artificial intelligence”, „roboti”, „automatizare”, si sunt folositi de factori de decizie din politica sau oameni care influenteaza masele prin media (si-au luat si un nume pompos -„futurologi”), fara nicio pregatire tehnico-stiintifica. Scopul este sa sperie masele de oameni, si pe sperietura lor sa isi construiasca ei cariere; ei fiind, chipurile, cei care pot salva lumea de astfel de pericole.

  6. Tehnotrancaneala la care se mai poate adauga chiar trancaneala imaginativa creatoare de povesti , sau imaginatia adusa la rang de adevar fie el si un presupus adevar stintific ,ca mai toate teoriile de oriunde care nu si-au gasit corespondent in realitate , fac parte din existenta fiecaruia dintre noi de cind ne nastem pina murim .Trancanim fara sa stim ce trancanim inca din primele momente ale cunoasterii ( cunoastere evident de multe ori diferita ca interpretare functie de bagajul de cunostiinte si posibilitatile de a arata acest cumul a fiecaruia dintre noi ). Nu numai ca trancanim dar si dorim ca ceea ce noi trancanim sa fie un adevar de necontestat ,un adevar stiut doar de noi si nu de ceilalti . A trancani prin atasarea la trancaneala a unei structuri ce contine cuvinte putin cunoascute de catre o majoritate ,chiar daca ele nu au sens nici macar pentru cel ce scrie ,apare mereu din necesitatea textierului de a pune in inferioritate alte grupuri de oameni, ce nu pot intelege falsul , trancaneala si care accepta acest fals in registrul de adevar absolut . Totusi trancaneala a generat atitea povesti nemuritoare si a reusit sa creeze o anume stare de fericire multora dintre noi (oameni planetari )in multiplele secole de existenta . Cum nimeni dintre noi nu poate cunoaste totul , trancaneala , indiferent de care fel , ne transforma zi de zi in ceea ce putem numi aspiratia tuturor la trancaneala adevarata .Fara aceasta trancaneala umanitatea nu ar fi ajuns acolo unde este niciodata . Deci sa fim bucurosi ca putem trancani la nesfiirsit .

  7. Nu se cheama tehnotrancaneala, se cheama taxa pe prostie si e veche de cind lumea. Acum, de cind toti nataraii au acces la internet, a luat un avint urias si forme diverse.

  8. Un articol frumos. Sunt destui care vand gogosi cuantice si nu numai. Dar nu trebuie sa cautati prea departe :-) . Universitatile din Romania sunt pline de „universitari cuantici”.

    „Cunosc” o persoana profesor/conferentiar universitar cu titulatura (citez din memorie) „filozofia biologiei”. Textele dansului (si imi e mila de saracii studenti care trebuie sa retina textul – caci de inteles nici nu poate fi vorba) sunt pline de cuvinte „inalt filozofice” atent ales din DEX sa dea o aura de intelectualitate.

    Ceva de genul „Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic.” (Toma Caragiu – Mefisto).

    Si asta la o catedra universitara (cred de la Universitatea din Bucuresti) unde se dau bani pentru proiecte de doctorat genul „Efectul Razelor Lunii Asupra Anemonelor Marine”. S-a suparat domnul autor cand i-am zis, mi-a raspuns in bunul stil caragelian „ba pe a matii” zicand-mi finut intelectual „ca nu stiu despre ce vorbesc” :-). L-am invitat sa isi publice studiile intr-o revista gen IEEE sa nu mai spuna ca am eu ceva personal cu dansul.

    Ideea e simpla – chiar daca nu esti de specialitate poti detecta „gogoasa cuantica” numai din felul in care cineva foloseste cuvinte complexe puse fara noima cap la cap intr-o aura de intelectualitate.

  9. Foarte buna analiza tehnotrancanelii.
    Cum nu stau bine cu fizica cuantica, uneori s-ar putea sa le cad in capcana tehnotrancanitorilor :D
    Astept de la cineva o analiza a politrancanelii analistilor de politica externa. De pe plaiurile mioritice.
    Cei care ne prevestesc ori Apocalipsa naturala ori pe cea politica.
    De multe decenii sint bombardat cu tot felul de previziuni care nu se mai indeplinesc.
    Felicitari pentru articol.

  10. Daca observati, subiectele de discutie intre fizicieni si publicul larg, prin intermediul articolelor si cartilor de stiinta popularizata, sunt in principal cele de interes pentru comunitatea stiintifica in momentul actual . Chiar aici, pe Contributors, au apar articole (bune) pe teme gen “Gravitatia cuantica, testabila in laborator?” Dar e totusi o mica problema. Am ajuns ca in ziua de azi nu mai poti sa ai o discutie despre fizica intre ne-fizicieni decat de la Heisenberg Uncertainty Principle in sus. Ce nu o sa vedem prea curand venind de la oamenii de stiinta sunt articole despre lucruri ceva mai simple, care ar putea fi explicate riguros si pe care le-ar putea intelege cu adevarat mai multa lume, de gen ce are in comun ecuatia descrisade un lant care atrarna liber cu o sectiune de con. Astea sunt treburi „depasite”, chestii de secolul 17, iar noi suntem in secolul 21. Insistand sa explice gravitatia cuantica unui public care poate ca a uitat de mult cum se rezolva o ecuatie de gradul 2, indirect oamenii de stiinta creaza in randul publicului perceptia de echivalenta intre stiinta si tehnotrancaneala. Comunicand in felul asta stiinta nu mai este asociata cu ideea de rigoare, ci cu mumbo jumbo big bang chestii. Asa ca de ce n-ar baga si Deepak Chopra sau altii ca ei niste quantum healing acolo, ca sunt si ei oameni.

    • Sa te iei de un Toby Alexander nu e mare branza. Ca sa ilustrez cele de mai sus, eu o sa comit marea blasfemie eretica si o sa ma iau de marele cosmolog astrofizician Sean Caroll. Toby Alexander are quantum woo pentru nestiutori, Sean Caroll are woo science pentru semistiutori. Niste popularizatori pe Youtube l-au pus sa explice dimensiunile din fizica pe cinci nivele de intelegere.
      https://www.youtube.com/watch?v=3KC32Vymo0Q
      Primul semnal de alarma: „I think about physics as the study of everything”. Deci putem sa inchidem toate facultatile si sa-i dam banii lui Sean Caroll, ca oricum el studiaza totul. Micile sume pe care le solicita Toby Alexander pentru palavrageala sa stiintifico-magica par modeste prin comparatie.
      La primul nivel, un moment de sinceritate:”3D is the maximum number of dimensions for shapes … as far as we know. Physicists think about things we don’t know about.”
      La al doilea nivel, propozitia cruciala: „we have experimentally proved that space is three dimensional”. Dar mai incolo: „We don’t know how many dimensions there are. The optimistic view is that there are six”. Stai putin, atunci – am demonstrat sau n-am demonstrat ca spatiul are trei dimensiuni? Woo science. Si ce are optimismul sau pesimismul de a face cu toata afacerea? E mai bine cu sase decat cu trei? Apoi: „Some of them might be really really really small.” Adica cum, dimensiunile au dimensiuni? Ca de exemplu, directia inainte e mai mare decat directia in sus? Concept total nebulous si nedefinit, la fel ca la Toby Alexander.
      La nivel de facultate, trecem la teoria relativitatii a lui Einstein si dualitatea spaiu-timp – fizica de liceu. Trecem in revista toate ideile incetatenite de care am auzit la nivel popular, si inceiem cu fabuloasa concluzie ca miscarea si repausul sunt relative, ca in exemplul cu trenurile care trec unul pe langa altul.
      Apoi, avem techno-babble de la specialist la doctorand, care se presupune ca intelege conceptele, dar nu suntem siguri.
      In final, techno-babble intre specialisti, la care asistam fascinati, precum medievalii la „Hic est Corpus Meus” care devine hocus pocus: bubble universes, string theory, curled-up dimensions of space, black branes, compactified dimensions, singularity,

      Eu unul sunt mult mai impresionat de un profesoras de matematica de gimnaziu australian devenit vedeta pe Internet cu cursurile sale filmate. Iata-l demonstrand riguros, unei clasel de liceu, cea mai surprinzatoare ecuatie a matematicii, trecand de la numaratoare la derivate, numere complexe si serii Taylor. Asta nu e quantum woo sau woo science, ci wow mathematics – poti efectiv auzi elevii in clasa.

      https://www.youtube.com/playlist?list=PLHZZ0otaqNsWV01h2ZssT17Tj8fbtLiuM

    • curba catenara nu este o sectiune conica… (search catenary…) in rest fiind relativ exact. e.g. cupola catedralei St Paul proiectata de… Wren.
      despre gravitatia cuantica a fost un articol cu aplicare de tip Zitterbewegung asupra Terrei, fix cu valoare de science-babble…
      in general, algebrele si geometriile (discrete si continue) sunt manifestari ale unor grupuri de simetrie. interpretarile (inclusiv cele cuantice) sunt ori speculatii ori conjecturi care asteapta rezolvare (confirmare sau infirmare).
      interpretarea unui spatiu cu mai multe dimensiuni microscopice este intuitiva daca stii sa o exprimi: e.g. imaginea de pe ecran tv sau calc are doua dimensiuni spatiale si 3 dimensiuni cromatice… un spatiu cu 5 dimensiuni, din care 3 sunt dimensiuni punctuale…
      un alt exemplu: gradientul de temperatura intr-o camera… 3 coordonate spatiale plus una termica
      etc.. (de aici pana la teoriile multidimensionale, izvorate din Kaluza-Klein, strings, super-simetrii, loop quantum gravity si fizica nemuririi a lui Tippler… deh, lista e lunga…)
      mintea poate fi educata sa gandeasca si sa opereze teorii si calcule in multiple dimensiuni, ba chiar in spatii cu cardinalitate continua dimensional (Cantor 1) cum se petrece in analiza spectrala. problema devine interesanta cand observi interpretarile persoanelor expuse acestor teorii, majoritatea PhD… that is really funny… caci technobabble… copii spun lucruri traznite…

      • Are legatura matematica cu una din sectiuni, fara sa fie aceeasi functie. Trebuia sa fiu mai exact. In rest, sunt de acord ca mintea poate fi educata sa opereze cu chestii. Dar trebuie sa stie si cand sa se opreasca :)

  11. O să-mi cumpăr cartea d-lui Alex Dopplegaenger. Completează frumos „Țara Bazaconiilor” de Gh. Stratan și „Știința Woodoo” a lui R. Park.

  12. Vreau sa adaug si eu un exemplu, de data aceasta nu din domeniul tehnotrancanelii ci din cel al propagandei ideologice a modernitatii si anume acela ca pamantul a fost considerat plat pana la prea-maritele si minunatele descoperiri ale stiintei moderne. Niciodata, repet, niciodata in civilizatia vest-europeana nu s-a crezut o astfel de ineptie. Nu vorbesc aici de tatele de la tara sau tarani aciuiati pe la birturi, evident. De asemenea se stie ca un individ din Grecia antica, pe numele sau Aristachos din Samos sec.IV-III BC, care a ajuns la concluzia dupa masuratorile proprii ca nu pamantul ci soarele este in centru, nemiscat, si ca planetele se invart in juru-i inclusiv pamantul. Asa ca toata trancaneala ideologica auzita in scoala si trambitata inca puternic de marii oameni de stiinta cum ca pamantul se credea a fi plat e un imbecilism tipic modernismului heirupist si multilateral dezvoltat.

    • Buna observatia, asta e aroganta unor „oameni de stiinta” moderni, nu de putina ori vind lucruri cunoscute de ani de zile ca senzationale descoperiri noi. Saracii, vor si ei sa descopere ceva nou, sa inventeze si daca nu reusesc se uita in arhiva.

      • Sunt departe de a nega avansul pe care matematica l-a facut in ultimii 400 de ani si odata cu ea au avansat si domeniile de aplicatie (fizica, astronomia, inteligenta artificiala). Problema majora ramane ideologia, adica minciuna institutionalizata, care sustine in cazul in discutie ca tot ce a fost inainte de perioada „marilor descoperiri stiintifice” a fost fals, magie/vrajitorie, superstitie, dogma religioasa, etc. Ca biserica a tinut in „bezna” cunoasterea/stiinta si ca s-a opus tot timpul stiintei. De aceea intentionat se omite ca in Europa centrala si de vest absolut toate universitatile si scolile au fost fondate de biserica si operate in general de clerici. O mare parte a profesorilor erau clerici care erau indivizi extrem de educati precum iezuitii, numai sa dau un exemplu. Euler, Leibnitz, Copernic, Galileo, Kepler, Newton, etc. au studiat in astfel de universitati. Arthur Koestler a scris o carte (Sleepwalkers) care a fost tradusa in romana, cred ca la Humanitas, sub titlul „Lunaticii”, in care vorbeste despre Aristachos din Samos, Copernicus, Kepler, Galilei, Giordano Bruno si Newton, o carte pe care o recomand tuturor.

    • Cand faptele sunt atat de clare, sigur ca trebuie sa luam apararea medievalilor Dar cum ramane cu geocentrismul? Uite, o sa comit blasfemie din nou sustinand ca medievalii nu au gresit asa de mult pe cat li se reproseaza.
      Medievalii nu aveau nici o problema sa acepte heliocentrismul ca model de lucru si explicativ. Problema lor era insistenta lui Galilei ca Soarele se afla in centrul universului ca adevar metafizic. Este un astfel de dogmatism justificat?
      Intr-n singur sens se poate spune ca geocentristii au gresit: descrierea miscarilor celorlalte planete e mai simpla in sistemul heliocentric. Asta nu il face mai corect, atata vreme cat ecuatiile mai complicate in sistemul geocentric sunt corecte. Se prea poate ca dezvoltarea matematicii sa fi fost impulsionata mai mult in sistemul geocentric decat ar fi fost in cel heliocentric.
      Cu privire la miscarea pamantului fata de soare, orice elev de scoala stie ca miscarea e relativa: Pamantul fata de soare sau soarele fata de pamant sunt descrieri echivalente.
      Mai departe, un cunoscut fizician ne explica cum se consemneaza pozitia stelelor, si anume raportat la pamant. https://www.youtube.com/watch?v=3KC32Vymo0Q&t=6m50s Mai, sa fie! Sean Caroll geocentrist!
      Vedem, deci, ca, luat la bani marunti, dogmatismul heliocentric nu prea e justificat. Cine ma opreste sa sustin, ca adevar metafizic, ca pamantul e in centrul universului, din moment ce singurii observatori de care avem cunostinta sunt aici?

      • @AT – Cine ma opreste sa sustin, ca adevar metafizic, ca pamantul e in centrul universului, din moment ce singurii observatori de care avem cunostinta sunt aici?

        Consecințele, ele ar trebui să te oprească. Dacă Pământul e în centru, fie și doar al sistemului solar, nu neapărat al universului, adevărul tău metafizic presupune (printre altele) că la un moment dat Jupiter se oprește brusc pe traiectorie, după care intră în marșarier pentru vreo 4 luni, apoi se oprește la fel de brusc și își reia mersul direct pentru alte 8 luni.

        Modelul ăsta e folosit în astrologie, de exemplu, însă la cunoștințele astronomice din zilele noastre e oarecum depășit :) Masa lui Jupiter îi asigură o inerție în care oprirea bruscă e cam exclusă.

        • Am citit recent din scriitoarea americana Ursula K LeGuin. Nuvela „Direction of the Road” o descrie ca o meditatie asupra relativitatii.

          „With the presence of many motorcars on the road at once, a new level of skill was required of me. As a mere seedling, as soon as I got my head above the weeds, I had learned the basic trick of going two directions at once. I learned it without thinking about it, under the simple pressure of circumstances on the first occasion that I saw a walker in the East and a horseman facing him in the West. I had to go two directions at once, and I did so. It’s something we trees master without real effort, I suppose. I was nervous, but I succeeded in passing the rider and then shrinking away from him while at the same time I was still jigjogging towards the walker, and indeed passed him (no looming, back in those days!) only when I had got quite out of sight of the rider. I was proud of myself, being very young, that first time I did it; but it sounds more difficult than it really is. Since those days of course I had done it innumerable times, and thought nothing about it; I could do it in my sleep. But have you ever considered the feat accomplished, the skill involved, when a tree enlarges, simultaneously yet at slightly different rates and in slightly different manners, for each one of forty motorcar drivers facing two opposite directions, while at the same time diminishing for forty more who have got their backs to it, meanwhile remembering to loom over each single one at the right moment: and to do this minute after minute, hour after hour, from daybreak till nightfall or long after?”

      • @AT – în ce privește stelele, chiar și cele mai apropiate se află la câțiva ani-lumină, în timp ce Soarele se află la doar câteva minute-lumină. De asta se poate folosi poziția stelelor față de Pământ, fiindcă e practic aceeași cu poziția lor față de Soare.

        P.S. De-obicei, oamenii nu înțeleg cât de mare e galaxia în realitate. Însă tocmai de asta se cheamă ”spațiu”, fiindcă în realitate e incredibil de mare :)

      • @AT,

        Mi-ati captat atentia mentionandu-l pe Sean Caroll si, mai exact,ridiculizandu-l. Sper sa ma insel, sa va fi inteles gresit.
        Linkul citat il prezinta pe Sean Caroll, PHD, explicand „dimensiunile” in Univers intr-o serie de 5 episoade avand 5 subiecti (un subiect in fiecare episod): copil, adolescent, licean, student si expert. Dvs. v-ati oprit la explicatiile prezentate copilului.

      • @AT – descrierea miscarilor celorlalte planete e mai simpla in sistemul heliocentric. Asta nu il face mai corect, atata vreme cat ecuatiile mai complicate in sistemul geocentric sunt corecte.

        Fraza asta e cel mai autentic mod de a demonstra hibridizarea dintre capacitatea tipic românească de a argumenta orice aberație și matematica desfășurată de la catedră, fără nicio legătură cu lumea reală. Matematic, ecuațiile pot descrie extrem de corect un model complet greșit :) Iar despre colegul matematician, care insista că ”în alte universuri” pot exista și temperaturi de minus 5.000 de grade Celsius, după ce l-am convins că în Univers nu poate exista așa ceva, am mai povestit și cu altă ocazie pe-aici.

        • Cica toate modelele sunt gresite, doar ca unele sunt de folos.
          Modelul geocentric iti da ecuatiile planetelor fata de pamant, cel heliocentric fata de soare.

          • @AT – orice model e o aproximare mai mult sau mai puțin reușită a realității, nu realitatea însăși. Dar ecuațile aferente modelului geocentric ar trebui să rămână un simplu exercițiu matematic, de amorul artei, nu să fie confundate cu realitatea.

    • 3 exemple altfel tocmai ati comis exact crima de care va vaitati . Exemple de la oameni de stiinta .

      „trambitata inca puternic de marii oameni de stiinta”

  13. În orice chestiune e bine să căutăm în inepuizabilul depozit al Clasicilor, în Iraționalul dogmatic ( și , frecvent , și politic ) : partea nevazută decide totul . Și să nu strivim corola cu minuni a antinomiilor laiei si bucălaiei mioare spațiale . Căci bine zicea Blaga : ´ Dogmele sunt antinomii transfigurate, adică antinomii care – deşi implică pentru noi ceva antilogic – se aşază prin termenii lor constitutivi intr-un mediu de soluţii postulate, irealizabile pentru mintea omenească cu inerentele sale funcţii logice´ . Iar dra Irina Lucia Mona Dincă explicitează , in fascinanta și hermetica teză ´Lucian Blaga , Deschideri transdisciplinare´ : ´Lucian Blaga … transfigurează tensiunea contradictorială, convertind-o în parte integrantă a unui nou mod de a gândi, în care „involuntara, neaşteptata, dezesperanta, marea contradicţie” ce compromite orice sistem construit de intelectul enstatic este integrată firesc în structura intimă a intelectului ecstatic´ , etc. Cum vine asta ? De ajutor ne poate fi , zic și eu , contradicția unilaterală a lui Noica ( oablă , ca să nu se supere nici Aristotel , nici Hegel ) și , în fine , cred că ´gîndul unic´ zace ascuns în marele Holomer ( a nu se confunda cu Solenoidul ! vezi remarcile acide la adresa infidelilor , în ´Ușa interzisă´ ) . Holomer egal , zice Patapievici undeva : „ideal-tip” (Idealtypus-Weber ) , „universal concret” (konkretes Allgemeines- Hegel ) ori „idee-ideal” (idée-idéal – Kojève ) în carne și oase . Vorba lui Camil Petrescu : eu am vazut idei !

  14. Faptul că o afirmație ,,științifică” este sau nu o prostie poate fi uneori destul de dificil de lămurit, chiar și pentru specialiști. Exemplele pe care le dați sunt relativ ușoare, însă ce faceți cu probleme mai subtile la care chiar specialiștii oscilează în timp și spațiu să spună care este ,,adevărul’, dacă există așa ceva. Bunăoară, de-a lungul ultimei sute de ani, fizicienii au tot reflectat asupra întrebării dacă există un mediu bine definit prin care se propagă undele și au fost perioade când existența ,,eterului” era un adevăr științific iar alteori era o prostie. Există o carte interesantă, cred că s-a tradus și la noi ,,Treisprezece lucruri care nu au sens” care, printre altele, vă poate spune că este foarte greu, în probleme serioase și cu oameni de bună credință, să decidem dacă o afirmație științifică este o prostie sau nu. Altfel, lumea este plină de escroci care încearcă să trăiască bine, sau chiar foarte bine, pe seama proștilor.

    • Cunosc eu pe unul ce îşi zice Dr.Q (mai era unul -AQ-, un fel de Păcală din China antică) care se prezintă ca fiind un interdisciplinar având competenţe si studii universitare şi/sau postuniversitare în domeniul matematicilor, economiei, pedagogiei, informaticii şi ciberneticii generalizate. El zice că un om poate fi Moral, Imoral SAU (nu ŞI) Amoral. Deci o logică 3D. Adică „nici Moral ŞI nici Imoral” şi NU „ŞI Moral ŞI Imoral”. O Idee sau o Teorie poate fi ştiinţifică (aparţine Ştiinţei) SAU neştiinţifică (NU aparţine Ştiinţei). Cred că Pseudoştiinţa cuprinde Teorii cu dublă apartenenţă: în Formă este ştiinţifică, iar în Conţinut este nevalidată ştiinţific. PSEUDOŞTIINŢA poate fi Morală dacă conţine Ficţiune, dar este Imorală dacă conţine doar Falsităţi sau Superstriţii. Metoda de CONVERSIE de la Pseudoştiinţă (partea de Ficţiune) la Ştiinşă este ABDUCŢIA (utilizată de grecii antici). Am prezentat o Comuncare ştiinţifică la un Congres cu participare internaţională. A fost susţinută în secţiunea Filosofie ( !!! dar Filosofia nu este o Ştiinţă). Acum elaborez o Lucrare ştiinţifică intitulată FORMALIZAREA MATEMATICĂ A METODEI ABDUCŢIEI. Şi, slavă Domnului, Matematica este chiar regina Ştiinţei precum Filosofia (sic! Filozofia) este regina Concepţiilor (care pot fi şi Religioase, Etice, Morale, Estetice etc.). Promit să semnalez şi pe Facebook. S-auzim de/mai bine !!!

  15. Cum să ne ferim de pseudoștiință? Dar de ce să ne ferim?
    Hai să nu mai luăm apărarea proștilor. Nu mai bine lăsăm natura să-și facă treaba și proștii să pice în capcană?
    Mai bine să profităm de pseudoștiință și să-i facem pe proști de bani. Dacă ești atât de prost încât să crezi în alea, nicio problemă, plătește-mă cu 100€ pe oră și-ți bat câmpii cu grație despre vindecarea la distanță.

    (de ce, în opinia mea, nu e bine să îi protejezi, să îi menajezi pe proști: pentru că proștii nu fac nimic pentru deștepți ci chiar mai rău, prostul îți și dă în cap dacă te vede mai deștept. Dacă în viață faci bine proștilor, per total ieși pe minus)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alex Doppelganger
Alex Doppelganger
ALEX DOPPLEGÄNGER (pseudonimul lui Alexandru Bogdan) s‑a născut în 1989 la Giurgiu. A absolvit în 2011 Facultatea de Limbi Străine a Universității București, Secția de limba chineză. În 2013, în încercarea de a contracara valul de pseudoștiință și analfabetism științific care începuse de ani buni să se propage în România, și‑a creat un blog – alexdoppelganger.com – menit să contribuie la educarea publicului larg prin articole agreabile, care îmbină noțiuni elementare de știință cu povești și anecdote. Scopul autorului este să apropie știința de oameni și să arate că aceasta poate fi înțeleasă ușor cu ajutorul gândirii critice și al unor cunoștințe de bază. A publicat volumele: Cum se face un Univers? (2016) și Atomi și microunde. Cum știm ce știm (2017), despre astronomie și, respectiv, fizică și chimie. (foto Paul Alexandru)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro