luni, decembrie 6, 2021

Cum să rupi pisica? Despre arta guvernarii (de sine)

Preocupaţi mai degrabă de tăiatul de frunze la câini, când e vorba de interesul cetăţii şi nu al lor personal, politicienii noştri, în frunte cu primul doctor al ţării, au schimbat registrul preocupărilor, de la cel canin la cel felin. Acum, preocuparea este ruperea pisicii, chiar dacă acest lucru nu făcea parte din programul lor politic. Pisica ruptă, bucuria şoarecilor !

O fi bine, o fi rău ? Alţii au scris mai à propos pe această temă politică, iar în privinţa metaforei Rodica Zafiu (http://www.romlit.ro/a_rupe_pisica..) ridică o parte din mister. Punând în altă perspectivă istorică şi culturală expresia « a rupe pisica », eu încerc doar să arăt, într-un stil mai relaxat, ceea ce mi se pare a fi cea mai bună metodă pentru atingerea scopului, dincolo de rezultatul impulsului sadic al curajosului de serviciu.

Monopolul expresiei nu aparţine urmaşilor daco-romanilor, aceasta fiind publicată în China, la 5 noiembrie 1228, la mănăstirea Lung-hsiang. Ea aparţine lui Ekai, mare maestru ch’an şi stareţ al mănăstirii, şi a fost aşternută pe uscat pergament (Mumonkan, Poarta fără poartă, kôan nr. 14) de către discipolii săi, fiind considerată un kôan (paradox ce exprimă sintetic un adevăr etern, şi devenit ulterior unul din stâlpii meditaţiei zazen). Pentru a nu mai prelungi suspansul, iată traducerea, un pic extended, a acestui kôan (http://jacques.prestreau.pagesperso-orange.fr/koans/mumonkan/nansen_coupe_un_chat_en_deux.htm ; pentru aprofundare, vezi aici : http://www.ciolek.com/WWWVLPages/ZenPages/Koans-WMk.html et passim)  :

Nansen rupe o pisică în două

Maestrul Nansen văzu nişte călugări din cele două aripi [Est şi Vest ale mănăstirii] certându-se pentru o pisică [ce se afla între cele două grupuri şi pe care fiecare grup şi-o dorea pentru a o alinta]. Luând pisica, acesta zise : « O singură vorbă dreaptă şi pisica va fi salvată ! ». In faţa tăcerii călugărilor, acelaşi a rupt pisica în două. Joshu, care fusese absent, se întoarse seara. Atunci, Nansen îl întrebă el ce ar fi făcut. Fără să spună niciun cuvânt, Joshu îşi scoase una din sandale şi şi-o puse deasupra capului [şi dădu să plece]. Atunci, Nansen îi spuse : « Dacă ai fi fost acolo, pisica ar fi şi acum în viaţă ! ».

Acum, se pune întrebarea : are dreptate Titus Corlăţean să rupă pisica în această schengenică dispută între Est şi Vest ? Mai întâi voi da răspunsul (meu), ca la Radio Erevan : da, de îndată ce va fi egalul în înţelepciune al maestrului Nansen ; nu, atâta timp cât el este doar afaceristul extern al micului (dar foarte mic) doctor Titulescu. Iar acum, voi glosa răspunsul : în faţa unei situaţii cu miză mică pe lângă problemele lor majore (nirvanarea, iluminarea), călugării noştri îşi consumă energiile în dispute futile şi cu bătaie scurtă ; în faţa unei situaţii cert supărătoare (amânarea aderării la spaţiul Shengen) dar mult mai puţin preocupante decât crizele economică şi politică actuale, Nansenul nostru de circumstanţă îşi consumă energia ridicându-şi în cap o Europă întreagă (da, din păcate/fericire aceea este Europa…) cu declaraţii belicoase, ca răspuns la alte declaraţii mai mult sau mai puţin inspirate ale omologilor săi europeni.

Nansen, arbitrul disputei din kôan-ul de mai sus, nu spune că va rupe pisica, ci doar că ea va fi salvată dacă el va auzi « o singură vorbă dreaptă ». In cazul nostru, Nansen-ul este de fapt Consiliul Europei, şi nu statele membre Shengen : acestea au spus când Nee, când Nicht, când Non, chiar dacă noi, comme les conifères, vorba cuiva, o ţineam pe-a noastră : ba da, bă, că ne-am dat cu gel peste păduchi! Dar de spus măcar o vorbă dreaptă, asta n-am făcut ; spre exemplu, « Muona », vorbind în limba ei maternă cu doamna Viviane Reding, adăugă înţelepciunii corlăţeniene : ne-aţi cerut să înfiinţăm ANI, nu ca acesta să şi funcţioneze (aici ). Astfel, cel mai îndreptăţit să rupă pisica este tot Consiliul Europei, dacă nu cumva taberele în dispută vor şti să-şi pună sandalele pe cap.

Si totuşi, domnul Corlăţean ar putea fi Nansen şi ar avea dreptul să rupă pisica (ba chiar toată ceata), dar începând din ograda proprie: Felix motanul. Shengen-ul ar veni atunci mai de la sine, precum nirvanarea călugărilor ar fi putut veni de la acea singură vorbă dreaptă pe care o aştepta Nansen de la ei. De atunci, pisica lui s-o mai fi reîncarnat de câteva ori şi poate că s-o fi propăşit între timp. Dar pisica noastră jucăuşă (http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/dan-voiculescu-a-demisionat-din-senat-ce-se-ascunde-in-spatele-deciziei-291644.html ) este una din piedicile se pare de netrecut în calea propăşirii unui popor întreg. Şi până când domnul Corlăţean şi domnul doctor Ponta nu vor învăţa să se guverneze bine pe ei înşişi şi tabăra lor, cred că sunt slabe şanse să o poată face cu o ţară cât-de-mică. Consiliul Europei nu este comisie doctorală dâmboviţeană ca s-o păcăleşti cu regulile citării şi cu CNATDCU-uri din jobenul intereselor meschine. Astfel că, dată fiind situaţia, titlul acestui articol trebuie citit ca o indignare şi nu ca o metodă : văzând miza, trebuie să fii imbecil rău de tot ca să vrei să rupi această pisică crezându-te arbitrul disputei.

Revenind la miza literară, nu aş fi mirat dacă cercetări mai aprofundate ar scoate la iveală ca origine a expresiei « a rupe pisica » tocmai buddhismul sino-japonez şi acest kôan al lui Nansen, prin filieră germanică. Doamna Zafiu indică prezenţa expresiei la C. Negruzzi şi la Alecsandri, ori secolele 18-19 au însemnat aducerea în Europa germanistă a acestor buddhisme (Schopenhauer şi Nietzsche le-au savurat din plin, chiar dacă în mod original), iar acele vremuri erau vremuri de permeabilitate interculturală grozavă şi de circulaţie oarecum ca-ntr-un spaţiu Shengen.

P.S.

Dacă Adrian Năstase este victima unei justiţii politizate în exces, atunci de ce ar trebui ridicat MCV-ul, pentru că printre scopurile acestuia se regăseşte tocmai asigurarea unei justiţii corecte –ori sub regimul tatălui unei europarlamentare se pare că aceea funcţionează mult mai prost decât sub regimul lui Însuşi, zice Puterea ?!

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Sunteti nedrept cu Muona .
    Eu zic ca am putea sa apreciem unicitatea / sinceritatea domniei sale ; crede cineva ca in UE mai exista un ministru al Justitiei cu o viziune atat de originala ?
    In fond , argumentatia este corecta : daca ( asa cum intelege Muona ) prin MCV s-a cerut crearea ANI , chiar ca pare bizar ( pentru oamenii de bine ) ca UE sa ceara acum ca ANI sa si functioneze .
    Cred ca este vorba de o diferenta culturala ; pentru bunii romani aia de la UE sunt ciudati rau cand apar hodoronc-troc cu pretentia asta .
    In argumentatia sa , Muona vorbeste de ” buna logica ” , ceea ce arata ca este de buna credinta ( poate mai trebuia doar sa precizeze ca este vorba despre ” buna logica USL ” ).
    Fabulos !
    Sigur , nu este chiar surprinzator , exista precedentul creat de doctorul in drept Victor Ponta , care declara apasat in fata camerelor TV la Pitesti ca „judecatorii care au hotarat retinerea lui Costantin Nicolescu vor plati cand vom veni noi la putere ” ; si de juristul Titus Corlatean – ministrul Justitiei intre mai / august 2012 – care declara senin in studioul TVR Info ca ” daca Adrian Nastase va fi achitat , procurorul care a instrumentat dosarul ar trebui arestat ” .
    Trebuie sa recunoastem meritul Muonei , care a facut saltul si a asigurat acum cunoasterea la nivel european a conceptiei juridice USL .
    Eu zic ca Muona exprima foarte exact si opiniile oamenilor care fac dreptate in Romania : este util sa observam ca aproximativ 75 % din judecatorii de la Judecatorii si 90 % din cei de la CA au votat pentru demiterea lui Ghica si Danilet si au considerat ca nu au obligatia sa-si motiveze decizia ; asta ne arata limpede cum inteleg domniile lor pozitia pe care se situeaza in raport cu Legea si cu Cetatenii ( cei care ii platesc pentru serviciul pe care il presteaza ) .
    Eu zic ca este util sa ne amintim si faptul ca Muona a fost judecator la ICCJ ; avem astfel o imagine exacta despre persoanele care exercita / detin a treia putere in stat – si despre starea Justitiei din Romania .
    Despre imbecilitatea necesara pentru a vrea sa rupi aceasta pisica…. : il banuieste oare cineva de inteligenta pe tovarasul Titus ?
    Despre ” tintele miscatoare ” din MCV : ar trebui oare sa luam in considerare ipoteza ca Muona avea ceva la bord cand le-a vazut miscandu-se ?
    Despre Adrian Nastase victima … : stie cineva de ce nu a facut pana acum plangerea aceea la CEDO ?
    Si de ce a platit despagubirea catre ISC ( care , in lipsa plangerii catre CEDO , indica recunoasterea sentintei si asumarea vinovatiei ) ?

  2. Daca aceasta „Muona” nu constituia un „Muona mea” pentru exponentul
    p(u)ontilor (dand confirmare acelui „cin’ s-aseamana se-aduna”) atunci
    aceasta Muona n-ar fi putut deveni o pasare care sa cante pe limba pe
    care sa pierim noi (noi, contemporani ai acestori timpuri, cei care am pus
    mana la mana (asa cum fiecare am pus) ca sa ne ridicam pe umeri (vezi
    „piramida umana” la spectacolele circului, al circului in joaca si nu al
    circului asta atat de serios care se numeste Vata) asa indivizi cu greutate
    (cu greutate oriunde in alta parte decat in cap).

    Recoltam fruct a ceea ce noi insine semanam si cultivam. Am sadit si
    am cultivat destul (la propriu) pentru a ma convinge ca atunci cand
    sadesti cires la vremea intrarii pe rod cirese culegi (nu portocale, nu
    grau, nu fasole sau struguri. Iar cand sadesti (si evident, cultivi cum se
    cade) porumb, daca ajunge la „a rodi” apoi porumb face si nu face cartofi,
    lalele sau brocolli.

    M-a atras aci mai ales parantezele acelea incheiate in jurul „guvernarii de
    sine” (sau cu alte cuvinte ale „autonomiei individuale”).
    Pai a vorbi de „autonomie individuala” intr-o lume unde „dependenta
    inter-relationala” este mai acasa la ea decat in „Casa Noastra” siciliana
    este egal cu a vorbi de funie acolo unde se recomanda a face asta cat
    mai putin.
    Eu, ca adept convins al „autonomiei individuale” am ca deviza acel „ori
    ne invingem (situatia de dependenta) ori murim.
    La cei mai multi „muritori de rand” aceste cuvinte le ies insa pe gura in forma:
    „ori invingem (pe altii, pe ceilalti) ori murim”
    Pare o diferenta nesemnificativa dar in fapt nu este, pentru simplul motiv ca
    in timp ce eu imi vreau autonomia fara ca prin asta sa o rapesc pe-a cuiva,
    ceilalti nu-si doresc de fapt „autonomia individuala” ceilalti isi doresc o
    „iesire deasupra celorlalti”.
    In timp ce eu sunt adeptul ramanerii in stare asociativa doar din liber (si
    reciproc) con-simtamant adeptii „dependentismului” sunt …de forma,
    autonomi si in fapt cultivatori asidui de dependentism.
    Probabil ca americanii, israelienii, australienii, popoarele europene
    nordice sa aibe ca sete autonomia individuala pentru ca, la latini nu
    va exista decat ca floare extrem de rara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Catalin Popa
Director de operatiuni al filialei din Romania a unei societati comerciale franceze. Licentiat in filosofie (Paris 4), masterat in filosofie comparata –filosofie indiana (Paris 4), absolvent al Institutului de Stiinta si Teologia Religiilor (Paris). Domenii de interes : epistemologia comparata a religiilor si… microfibrele.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro