vineri, septembrie 25, 2020

Cum scăpăm de toaletele din curtea școlii ?

Începe școala, copiii și tinerii au nevoie de noi. Doamna Ministru Anisie cere idei cetățenilor într-un mesaj recent pe FB. Din punct de vedere retoric logosul (mesajul) micului său discurs vizează crearea unui portofoliu de idei potențial folositoare, patosul constă în emoții acceptate în România ca asociate identității de gen feminine, iar etosul (felul cum nise prezintă pe sine) vizează valorile bunei intenții și cooperării pentru rezolvarea problemelor publice.

Oamenii sufletiști au avut reacții emoționale de susținere, cei fără cultură managerială sau adversarii politici au luat-o ca pe un mesaj de deresponsabilizare, iar persoanele care se ocupă cu managementul la diverse niveluri au putut sesiza fie un mesaj de comunicare pentru gestionarea crizei, fie unul care pe lângă acest rost dă un semnal și pentru evoluții importante către o abordare parțial descentralizată, policentrică în sistemul de educație, cu mult mai multă putere de decizie la nivel local. Chiar dacă a fost numai parte dintr-o comunicare de criză, mesajul poate fi preluat în interesul public către o interpretarea mai largă, strategică.

Trebuie spus că nu e nimic nou la nivel declarativ și chiar legislativ în descentralizare, ceea ce poate fi nou este o analiză structurată cu decizii raționale asupra gradului de descentralizare, a distribuției pe tipuri de niveluri educaționale și din punct de vedere geografic, împreună cu furnizarea unor instrumente instituționale care să catalizeze obținere de resurse care să suplimenteze pe cele ale statului. Pentru a cataliza în societatea civilă producerea unor contribuții avizate la această analiză în acest text:

  • pun la dispoziția publicului o schemă clasică despre co-management (figura 1),
  • iar la dispoziția publicului și a decidenților câteva idei, ca într-o etapă ne-critică de generare a pachetului de idei care ar putea fi folositoare (eng. brainstorming; e urmată de selectarea ideilor relevante pe baza unor criterii) (tabelul 1).

Figura 1 Un model teoretic al co-managementului aplicat pe scară largă în managementul resurselor naturale (după Charles 2000). Funcția matematică de co-management variază de la o abordare bazată pe instrucțiuni (decizii centralizate urmate de indicații cum să fie puse în practică) la una informativă (deciziile se iau de către beneficiari, iar autoritățile (cei care administrează servicile publice) sunt numai informați.

Tabelul 1 Exemplu de idei ne-evaluate critic pentru un pachet mai larg de idei produse de societatea civilă și aflate la dispoziția celor interesați de soarta sistemului public de educației.

Comentarii

Așa numitele etape de consultare a publicului și actorilor sociali care duc la planuri guvernamentale sunt asociate unui model consultativ de co-management (figura 1), cu un rol mic al beneficiarilor.

Tipul de co-management potrivit, adică eficace (să ducă la atingerea scopurilor) și eficient (să producă multe servicii cu resurse cât mai puține) nu este o simplă decizie politică, el depinde de capitalul de cunoaștere al beneficiarilor și autorităților, de capitalul social specific comunităților respectiv, instituțiile existente, resursele disponibile. Orientarea statului către un co-management consultativ poate fi potrivit în etape de relativă imaturitate economică și socială. Cu cât puterea economică a beneficiarilor e mai mare și capitalul social se dezvoltă, cooperarea beneficiarilor în interes comun e mai ușoară, cu atât va exista o cerere mai mare pentru o variantă de co-management cu pondere mai mare a beneficiarilor în procesul de management. Există o heterogenitate geografică mare a acestor factori, ceea ce face ineficient și ineficace un singur tip de co-management aplicat omogen la scară națională. Semnalul dat de către postarea doamnei Ministru Anisie poate fi citit în acest sens.

Teoria co-managementului e diferită de cea a co-producției serviciilor publice și nu trebuie confundate. Co-producția implică beneficiarii în procesul efectiv de producție, co-managementul numai în decizii cu privire la rezolvarea unor probleme asociate producției odată modul ei de desfășurare decis. Co-producția educației dincolo de contribuția prin învățare ar însemna implicarea beneficiarilor (elevilor, studenților, celor care se formează), în acțiunile specifice profesorilor. În opinia mea asimetria relației maestru-ucenic sau educator-educat este absolut necesară funcționării procesului de predare-învățare. Nu se pun problema unei co-producții a educației la nivel operațional, dar se poate face un co-management mai performant la nivel strategic în toate organizațiile.

Elementul cheie pentru un co-management al sistemului public din România cu pondere mai mare a beneficiarilor este probabil în acest moment crearea unor stimulente pozitive pentru implicarea agenților economici privați în finanțarea unor proiecte educaționale sub constrângerea absenței oricărui caracter politic de partid al acestor contribuții. Contribuțiile trebuie să aducă exclusiv avantaje economice, de prestigiu, utilizabile numai indirect politic. Dacă cei care vor contribui la mai bunul mers al instituțiilor publice de educație vor cere informal la schimb servicii politice n-am făcut decât să sărim din lac în puț. Apariția unor astfel de eventuale situații va trebui descurajată prin stimulente negative puternice, probabil de tip financiar.

Este esențial pentru soarta copiilor și a celor tineri ca fiecare să facem tot ce putem mai bine acolo unde suntem.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Ce ne spune , in esenta acest text ? Ne aduce in discutie necesitatea comenegmetului politic la nivel de viziune -MACRO- in contrapartida cu deplasarea deciziei la nivel – MICRO – decizie acordata aproape in totalitate comunitatilor . O viziune de ansamblu ,ce necesita si o decizie partial comunitara sau o viziune totalitarista in care totul este decis de la centru ? Care este alternativa ,valabila , necesara , obligatorie in acest moment istoric ? Ca o imagine , conturata cumva in mintea fiecaruia dintre noi , intervetionismul statului trebuie sa inceteze . Guvernul ,tot ceea ce tine de posibilitatea acestuia de a controla decizional lucrurile , trebuie sa inceteze . Guvernul actual ne arata, in clar, noua sa viziune politico- social-economica : descentralizarea si numai descentralizarea la nivel de organizare si de luare a unor decizii , in favoarea comunitatilor, este obligatorie . Pandemia a oferit universului uman aceasta sansa . Decizia singulara nu mai poate fi acceptata . Avem in fata o noua cale , o noua modalitate de resetare a intelepciunii colective . Tatucul suprem – a toate stiutor si a tot cunascator , ce isi da cu parerea despre orisice , este de domeniul trecutului . Stiinta este singura in masura sa arate adevarata fata a lucrurilor si acolo unde ea inca nu a ajuns este nevoie de decizia colectivitatilor in luarea unor masuri specifice si cunoscute deja de catre cei ce sunt parte a acestora . Un cadru legal ,flexibil ,este scopul ce ar trebui sa devina parte a deciziei guvernamentale . In rest lasati oamenii ,comunitatile , sa isi decida singure soarta .

    • Educatia este intotdeuana asa cum societatea o cere.

      Societatea romaneasca cere acest tip de educatie, orientata doar spre obtinerea unor diplome formale fara valoare si spre mentinerea unui numar mare de locuri de munca bine platite in educatie.

      Este asa pentru ca nimeni nu are nevoie de competente, chiar daca ar exista nu ar avea nimeni ce sa faca cu ea.

      Romania se imprumuta pentru consum iar acestul lucru dubleaza sau tripleaza veniturile tuturor fara niciun efort si in absenta muncii. Va tine cat va tine – un an, trei zece. Dar in niciun caz la nesfarsit. Cand bula se va sparge, Romania va deveni o tara in continua agonie, pentru multe decenii (probabil 3 sau 4).

      Asa ca orice ai incerca in domeniul educatiei nu va merge, nimeni nu vrea sa se oboseasca sa invete degeaba. Si nici sens nu are sa te obosesti sa incerci sa inveti elevii si studentii lucruri de care nimeni nu are nevoie. Cei care vor sa invete o fac in particular si pleaca la universitati in alte tari, unde si raman.

      Romania e o tara fara viitor.

      • De acord, cu o observatie. Romania nu e compusa numai din ceea ce face statul, are o economie privata cu destule companii care functioneaza pe piata nedistorsionata de stat. Angajatii lor, cu sau fara diplomele statului roman, muncesc destul de bine si de serios. Cu probabilitate ridicata cred eu ca se poate spune ca s-ar descurca oriunde in lume, sa castige o paine muncita. Educatia in urma careia rezulta o diploma are probleme mari in Romania dar are ceva probleme peste tot, lucrurile se schimba rapid si educatia trebuie sa tina seama de asta invatand studentul mai degraba cum sa invete si sa judece decat notiuni care, destul de rapid, devin, cumva, perimate. Sigur, putem incerca sa ghicim soarta statului roman dar cred ca tot ce putem afirma acum este ca fara munca inteligenta nu poate exista valoare.

        • Am mari indoieli ca se lucreaza serios in sectorul privat. Sectorul de stat e mult mai atractiv, cu salarii mai mari si raspundere mai mica. Asta a selectat forta de munca.

          Economia Romaniei este simplificata si extrem de primitiva, asa ca nu poate oferi posibilitati de realizare profesionala prea mari.

          Educatia isi formeaza oferta dupa acesta peisaj al fortei de munca.

          As spune ca este prea putin relevanta strategia unor profesori – sa spunem din mediul universitar – studentii vor urma calea minimei rezistente (adica nu vor invata mai mult decat stiu ca li se va cere in activitatea profesionala, adica mai nimic).
          ===
          Sectorul de afaceri nu mai are incredere de mult in diplome. asta am aflat si eu. Dar rezultatul este o povara suplimentara pe angajatori – de a verifica chiar ei competentele si apoi de a livra instruirea necesara, daca e posibil.

  2. Civilizarea unei natii necesita bani! Scolile si universitatile vor deveni mai performante, din ce in ce mai performante, cand vor dispune de din ce in ce mai multi bani! Plus mangement de calitate si incoruptibil, care sa inlature impostura si incompetenta. In lipsa banilor si tolerand in continuare impostura si incompetenta, orice tip de fuziune in mediul de cercetare sau cel universitar nu va da niciun fel de rezultate.

    Romania este stat laic! In consecinta nu inteleg de ce statul roman are alocatii bugetare anuale pentru finantarea cultelor religioase. Aceste resurse financiare ar putea fi alocate cercetarii si dezvoltarii sau modernizarii invatamantului de orice nivel. Precum si multe alte resurse financiare irosite degeaba de catre o clasa politica inepta, iresponsabila si corupta. Este evident ca finantarea bisericii se face din interes pur electoral!

    Iata cum s-ar putea scapa deci, de toaletele din curtea scolii. Prin incetarea finantarilor catre culte, in special catre BOR, care reprezinta o piedica majora in calea modernizarii si civilizarii Romaniei.

    In privinta co-managementului sistemului public de invatamant, iarasi am dubii serioase ca se poate realiza cu seriozitate asa ceva in Romania. Este evident o solutie foarte buna si eficienta, dar parerea mea este ca implementarea acestei idei in Romania este imposibila la ora actuala.

    Sa zicem ca privind co-productia educatiei, s-ar putea realiza cate ceva. Cred ca exista resurse in acest sens, in universitati, in scolile si liceele bune. Dar trebuie schimbata legislatia! Momentan studentii si elevii nu pot fi implicati in mod institutionalizat in activitati „specifice profesorilor”, si se vor gasi multi sefi de institutii de invatamant, limitati si incuiati la minte, care vor condamna si infiera orice actiune in acest sens.

  3. Faptul ca in rural, scolile au numeroase probleme, de la lipsa internet, biblioteci on line, nu neaparat carti tiparite, statii tv local, radio local, grupuri sanitare, internate pentru copiii ce vin din sate izolate, arata lipsa de interes a primarilor dar si a directorilor de scoli. Apoi nu exista coeziune sociala si solidaritate, prin care primarii sa cheme toti parintii ca fiecare sa sprijine cu cat si cum poate scoala. Unul sa repere cate ceva, altul sa adune mici donatii in bani, sponsorizari ale firmelor locale, etc. Fiecare scoala putea sa se extinda prin un corp anexa care sa cuprinda aceste toalete, cu puturi deservite de pompe, incalzire prin panouri solare. etc. Parintii asteapta, totul de la scoala, scoala de la primarie si minist.educatiei, primaria de la guvern si alte ministere. Se uita ca in zonele montane sunt comune cu 10-25 de sate, dar nu am auzit pe nimeni sa ne spuna cum se vor face ore si cursuri on line un aceste sate izolate. Cel mai bine facem ghiduri si daca se pot aplica bine, daca nu sa se duca la naiba!

    • Unele sate au chiar scoli bine intretinute. Se generalizeaza degeaba, nu toate scolile au toalete in curte, iar cele care le au – unele le intretin foarte bine.

      Cand intr-un sat toata lumea are fosa septica e absurd sa ceri canalizare doar la scoala. In unele situatii este chiar imposibil de realizat o retea de canalizare. Dar lume vorbeste fara sa cunoasca situatia de la sate.

      Chiar daca toaleta este in curte, esential este sa fie bine intretinuta, curata. Si aici, intr-adevar, nu vad de ce toata lumea se uita la Guvern. Sa vina ministrul educatiei sa schimbe hartia sau sa curete?! Primariile au aceasta grija si asa cum au stiut sa isi creasca salariile, ar putea sa stie sa sa tina toaletele din curte curate.

      Guvernul Romaniei are insa o vina in blocarea administrativa a incercarilor de autogospodarire. Montarea unor panouri solare este un cosmar birocratic, banii pentru ele s-ar mai gasi.

      In alte situatii guvernul este total pe dinafara si pur si simplu nu intelege ca banii trebuie dati acolo unde e nevoie de ei, nu acolo unde isi doresc mariile lor din birou. Habar nu au situatia reala din mediul rural si de fapt nici nu ii intereseaza.

      ===

      Sate izolate- unele o duc bine asa izolate, zic sa le lasam in pace. De cate ori s-a gandit cineva la ele, la ele, pentru fiecare leu primit s-au cheltuit alte mii de lei ca sa ii „invete ce sa faca”

      Valabil si pentru fonduri de stat si pentru fonduri private. Nimic nu e mai rentabil decat sa ajuti un cersetor sau un sat izolat! Evident, cersetorul tot cersetor ramane iar satul izolat tot izolat. Castiga doar cei care „ajuta”.

      In plus, de ce sa faca on line scolile din satele izolate? Expunerea lor la grupuri contaminate este practic zero, nu au de ce sa faca on-line.

      Oricum, care este diferenta dintr online obosit si ineficient si lipsa totala a cursurilor? Zero barat.

      • S-a mers pe Luna.
        Ar trebuis a se poata face niste amarate de canalizari si acolo unde „este imposibil”.
        Este subsolul format din fier masiv de se tocesc sculele ?
        Ori inginerii si muncitorii prea lenesi ?
        Sau primarii prea lipsiti de interes pentru comunitate ?

        • Chiar este imposibil in unele cazuri. Nu e vorba doar despre canalizare, apa respectiva trebuie epurata si apoi evacuata. Daca distantele sunt foarte mari, pur si simplu este imposibil, sau este posibil cu niste costuri absolut uriase.

          Relieful Romaniei si amplasamentul unor sate fac imposibila canalizarea.

          • @Dedalus
            cu sau fara canalizare, cu sau fara fosa septica, toaletele scolare n-ar trebui sa fie in curte, pentru ca intretinerea e mult mai problematica, in principal din pricina lipsei incalzirii pe timp de iarna, care conduce la degradare rapida, pe langa disconfortul utilizarii;
            investitia nu neaparat e insuportabila, dar mare parte din populatia crescuta cu toaleta in curte nu neaparat vede o prioritate in a schimba situatia; comparativ, destule gospodarii mai rasarite din mediul rural si de la periferiile urbane n-au investit in toalete moderne pur si simplu pentru ca in conceptia primitiva a gospodarului wc-ul era ceva spurcat care n-avea ce cauta in interiorul locuintei

            • Or fi si astfel de cazuri.
              Cine plateste 20 de km de apa curenta si canalizare printre dealuri, statia de pompare a apei, statia de epurare, personalul de deservire, lucrarile de intretinere?
              O fosa septica este la fel de buna si infinit mai ieftina. Ca o pui in incinta scolii sau langa ea, nu e relevant.

      • Bine, Dedalus, daca satele izolate sa nu apeleze la sistemul on line, atunci cum sa mai faca scoala, copiii de acolo! Ati fost in Muntii Apuseni sa vedeti asemenea sate cu gospodariile si casele risipite pe zeci de km?! Eu zic ca nu !

          • Da au facut primele clase primare, mai rar 8 clase si au ramas ca agricultori si crescatori de animale. Cei care au vrut mai mult au mers la internate din orasele apropiate.

            • Nu peste tot e asa. Dar pana acum de ce nu s-a gandit nimeni sa le introduca on-line?

              Dupa ce se va termina pandemia, lumea va uita de online. Si de zecile de milioane cheltuite aiurea pe tablete.

              Mila fara obiect e cea mai rentabila afacere.

  4. Planurile guvernamentale și-au arătat din din plin ineficiența când e necesară decizia la nivel de școală. Micile „descurcareli” românești cu mâna statului băgată adânc în buzunarele părinților nu fac decât să prelungească agonia unui sistem politic primitiv care extrage bani fără să livreze soluții.

    Vă feriți să spuneți „autonomie” și „faliment”.

    Oricât le-am amână, „coafa” și reboteza, aceste două concepte aplicate corect pot livra soluții sănătoase în sistemul bolnav al educației administrate de cel mai prost manager din piață, statul.

  5. Educatia din Romania nu se desfasoara intr-un mediu concurential.

    Etatismul este prezent in educatie intr-un mod agresiv.

    Romanii asteapta statul sa rezolve tot si fug cu toate picioarele (!) de concurenta. Dar fara concurenta nu exista progres.

    ===

    Romanii de cate ori observa o problema apeleaza la stat sa o rezolve in mod direct, sa se implice in rezolvarea acesteia.

    Intr-un stat liberal intrebarea potrivita ar fi insa :”De ce nu functioneza piata in educatia din Romania si ce e de facut ca sa o facem sa functioneze?”

    In cvasimajoritatea articolelor si comentariilor despre educatie am observat aceea atitudine de a aplerare a statului: statul trebuie sa asigure, statul trebuie sa dea (tablete, vouchere, toalete etc.)..

    Pai, cea mai simpla rezolvare cu aceasta atitudine ar fi revenirea la comunism. Atunci statul ar rezolva totul, am avea un singur partid politic, primariile ar fi co-conduse (!) cu responsabili politici.

    Autorii si comentatorii zugravesc un tablou ale educatiei comuniste ca obiectiv, asta isi doresc. Numai ca in buna traditie a intelectualilor sofisticati, pun ertichete de vin nobil pe aceasta sticla de otet.

    ===

    Infrastructura scolara este a primariilor. Unele nu fac nimic pentru asta. Cere si ti se va da. Nu sta scris „plange-te si vei gasi un fraier sa munceasca in locul tau!”

    • Ce concurenta sa ai in Romania, cand ti se baga in cap niste lucruri despre formarea poporului de te sperii ?
      Ce cercetare sa faci cand ceausismul estre inca in toate omniprezent, de sus pana jos ?
      In ce si cu ce bani ?

      • Deficit sub 2% si grad de indatorare sub 5%. Legarea leului de Euro.
        Daca altfel nu se poate, Consiliu Monetar.
        Asa ar incepe sa apara piata si concurenta.
        ===
        Da, istoria este unealta favorita a autoritarismului, de acord.

    • Uite, cu educatia e poate mai greu, dar in sanatate s-ar putea face pasi seriosi cu introducerea concurentei. De ce nu se fac? Pai tocmai pentru ca sistemul de sanatate actual ar intra in faliment, rapid!

      • Da, probabil ca situatia e similara in sanatate, pe ideea ca fara concurenta nu exista progres.

        Poate ca primul pas ar fi decontarea ingrijirilor la spitalele private. Asta ar pune presiune pe cele de stat.

        Un al doilea pas ar fi – poate- interzicerea practicii paralele stat-privat.

        Dar e un alt subiect si altii sunt desigur mult mai in masura decat mine sa comenteze.

  6. 1.Eu cred ca centralizarea e foarte buna atunci cand Unifarm ( din subordinea guvernului) trebuie sa cumpere masti la preturi ” avantajoase”, nu?
    2. O fi de lauda mesajul persoanei aflate pe post de ministru al educatie carei, dupa 8 luni de pandemie, aflata in fata unui previzibil esec cu victime nevinovate, cerseste, penibil, idei? Ba mai mult, cei care sunt critici in fata maretelor sale performante, mai sunt si trasi de urechi? Parca pe la inceput eram cei mai cei din Ieuropa? Acum, cand a venit scadenta imposturii arogante, ni se cer sfaturi? Oare se cedeaza sfatuitorilor si salariile babane incasate, sau totul e voluntar?

  7. 1.Asa cum scrie (comentatorul) Arnie, problema civilizarii unei natiuni sint resursele materiale si financiare!Reforma/strategia energetica, a gazelor naturale, a reindustrializarii, a competitivitatii economice, a educatiei si scolii, cea bugetara, a digitalizarii si a altor 50 de strategii nationale, solicita resurse financiare de ordinul a 25 – 30 de miliarde de Euro – scoala-educatia neputind fi restructurata/imbunatatita singura (si fara bani), ea facind parte ,,sistemica” din ,,sistemul societatii economice moderne”.In articolele politice, economice ori sociale, functie de specialitate, autorii ,,iau de piept” unul sau altul dintre problemele punctuale grave ale societatii romanesti, desi domeniile tratate sufera in principal de subfinantare (cele social-culturale) si lipsa resurselor de restructurare (cele economice-industriale).
    2. Paradoxul CONTRIBUTOR-ului (daca tot s-a vorbit de un paradox) este ca tema fundamemntala a unei dezvoltari economice-industriale rapide, capabila sa sustina material si financiar schimbarile pozitive, este ignorata in mod absolut, ceeace face ca ,,vinzarea” solutiilor sa fie ,,gratuita”, lipsind suportul care sa le realizeze.
    Caracterul constatativ al articolelor (si ,,dezbaterilor” realizate de comentatori) nu este depasit nici macar la revistele economice, asa ca (probabil) este mult prea mult sa ceri la contributors articole de genul unui ,,proiect de tara”, care sa vizeze reindustrializarea Romaniei…
    Este adevarat ca o astfel de tematica este inabordabila fara cunoasterea literaturii economice a ,,dezvoltarii economice rapide” (D.Daianu, ,,Incotro se indreapta tarile postcomuniste”, Polirom, 2000,
    Ilie Serbanescu, seria articole din 2006, Revista 22, Liviu Voinea, ,,Reindustrializarea Romaniei-Politici si Strategii, A. Nastase, ,,Romania Europeana” 2007, prof. Cosmin Matinescu, curs univ. ,,Economie Institutionala”, etc. Aceste lucrari de,, virf stiintific in problematica dezvoltarii”, trateaza la nivel academic situatia, creind fundamentele teoretice, tehnice si institutionale pe care pof fi dezbatute si initiate programe si proiecte nationale de dezvoltare economica rapida.
    3.Este evident ca dupa alegeri, cind ,,linistea electorala” inceteaza, situatia dezastruoasa a tarii necesita un ,,proiect de tara” care nu sta in ,,caracterul” stingii, PNLiberal nu-l agreaza din neputinta de a-l realiza (motivind ca vrea diminuarea rolului statului in economie), Presedentia l-a promis acum trei ani (cu 400 de specialisti) insa s-a dezumflat totul.
    Multi din autorii si contributorii la acest sait posteaza articole si comentarii la diverse publicatii, dovedindu-se mai mult decit oportuna iesirea din vesnicul constatativ, incercind a construi solutii sistemice, a caror unic suport meterial si financiar este dezvoltarea economica si industriala a tarii.Daca nimeni nu incearca sa urneasca lucrurile in aceasta directie, dupa pandemia sanitara nu vom scapa de pandemia economica…

    • @Caliman eugen
      sa i reunim pe toti cei enumerati de dvs la pct 2 si sa l adaugam pe iliescu presedinte de onoare al dezvoltarii nationale. dvs n aveti rele intentii, dar nu uitati, liberalismul autentic nu se dezvolta cu hirciogii de salon pe care i ati amintit. tocmai acei sobolani scirbosi au devalizat si distrus romania. inca viseaza sa reinvie lenin si stalin sa poata sa si securizeze (pentru ei si progeniturile lor la fel de imorale) averile colosale acumulate pe nedrept / rapt / furtul banditesc practicat prin bransarea la bugetul si resursele romaniei

      • Au si facut-o. Doar ca nu s-au gandit ca un om bogat intr-o tara prabusita nu se poate bucura de averea sa. Iar in alte tari nu se poate adapta.

        Da, am tot spus-o si eu: Romania trebuie sa devina un stat liberal.

        Acest lucru nu se poate realiza in conditii de belsug din imprumuturi.

        Suferinta, si anume suferinta raspindita si indelungata, este singura care trece un stat criptocomunist intr-unul liberal.

        Romanii traiesc un huzur nemeritat. Nu va dura la nesfarsit, dar marasmul ce va urma va fi cel putin la fel de lung ca huzurul. Asta ne invata istoria, nu zic eu.

        Pe marginea acestei haznale noi lansam vaporul educatiei, sperand ca imbarcati pe el, romanii vor ajunge intr-o insula capitalista.

  8. Cum? Simplu: privatizare. Ati vazut vreo gradinita privata cu toaleta in curte? De la ciclul primar in sus nu exista competitie, deci nici valoare creata. Iar universitatile private nu trebuie nici macar nu trebuie mentionate, ele sunt doar fabrici de diplome pentru chiulangii si derbedeii aparuti in ultimii 30 de ani. De unde continuitate cind am avut 20 de ministri de la „revolutie”? De unde fonduri pentru invatamint cind ele se impart politic, pentru partide, BOR, panselute si borduri… Si de fapt omul sfinteste locul (vedeti eforturile domnului Valeriu Nicolae), asta pina nu se prind borfasii si-i trag presul de sub picioare.

    • Nu sunt gradiniute private in creierii muntilor.

      Si pana la urma de ce se plage lumea de toaletele din curte?!

      Daca sunt curate, ce cusur au? Sunt destule vile scumpe cu fose septice.

  9. Mulțumesc tuturor celor care au comentat. Ca de obicei pe această platformă, am învățat din comentariile dumneavoastră.

    Cu stimă,

    • Nu are pentru ca, satelit sovietic/rus fiind, imediat dupa „caderea tiranului” – nu si a tiraniei comuniste, care-l nascuse – au sosit specialistii de la muscovia, sa-i ajute intru mentinerea puterii pe partitura de perestroika, pe aparacici.
      Suntem cu adevarat binecuvantati cu prezenta trupelor americane.

      • Da, nu am pastrat macar national-socialismul lui Ceausescu.

        Iar Moscova a cantat partitura destabilizarii. Sunt si influente dughiniste, amestec de actori parastatali si multe altele, posibile pe fondul de slabiciune al Romaniei.

        Romania a ramas dupa 1989 sat fara caini.
        ==
        Numai ca directiva politica a SUA in Ro este neamestecul. A se vedea faptul ca Turcia lui Erdogan este membra NATO.

        Multi se auto-amagesc sperand ca este posibila reforma educatiei in Romania in aceste conditii. Si autoamagirea merge pana intr-acolo incat unii considera reforma educatiei ca fiind calea spre capitalismul prosper. De fapt e fix pe dos.

  10. Cer scuzele de rigoare pentru eroarea de a fi scris gresit numele prof. dr. Cosmin Marinescu, autorul cursului universitar ,,Economie Constitutionala”, (poate) cel mai ,,avansat” pas in Romania in cercetarea stiintifica a domeniului institutional.Aceasta lucrare a fost ,,podul de argint” peste care am trecut de la intelegerea empirica (ca urmare a propriei ,,cercetari”), la cea stiintifica a rolului fundamental al institutiilor ,,normative capitaliste” in dezvoltarea economica.Ca urmare a rezultat constructia intregului ,,lant institutional” care asigura in mod direct dezvoltarea format din (toate) ,,institutiile executive” nationale: partide, parlament, guvern, primaria, scoala, institutiile private, ale societatii civile, etc.
    Astfel, institutiile au devenit parte integranta a noii ,,teorii a dezvoltarii economice”, tehnicile de stimulare si constringerea economica (si democratica) pentru a realiza ,,politici publice” pozitive, asigurind procesul unei dezvoltari economice-industriale si agricole rapide, in epoca globalizarii.
    (Componenta institutionala a dezvoltarii este doar unul din instrumentele ,,proiectului national” cu obiectivul dezvoltarii economice si industriale-agricole rapide.)

  11. Luati exemplu scoala de la Ciugud, acolo de ce se poate si in alte comune nu! Pentru ca nu se vrea! Iar cu organizarea adm.teritoriala din 1968 o stam in aceiasi infundatura economica si sociala! Cu baroni locali si zeci de consilieri in comune cu cateva sute de locuitori.

  12. Domnu autor

    cu tot respecti da dvoastra despre ce scrieti ?
    Ce are managementu cu toaletele din curtea școlii ?
    Ca unul care , timp de 8 ani „am studiat” problema cam in fiecare zi de scoala va pot zice ca toaletele din curtea școlii tin de canalizare si apa curenta!
    Ca unu care a „benrficiat” 16 ani de closetu’ din spatele curtii va zic ca in aceasta cestie importanta este apa curenta!
    Deci daca in cartierul sau satul sau comuna in care este scaola cu latrina in curte este trasa conducta de apap .. se oa face ceva cu toaleta.
    Daca n nu e apa curenta … dintai se baga apa curenta in vecinateta imediata!

    Apoi .. ideal ar fi sa se bage si canalizarea (tout a l’egout)
    Da mege si fara .. ajung fosele septice – a se vedea cazul straziiErou Iancu Nicolae din Voluntari. Da ca carteoru gentrificat are nevoie de serviociile vidanjei!

    Deci despre ce discutam ? Sau despre ce nu dioscutam dar ne indignam ?

    A da. Sunt nasacut si crescut in Bucuresti. Bucureti orasu care si acu 25 de ani era in mare parte fara canalizare si apa curenta!

  13. Titlul o fost interesant…cat pe ce sa-mi dau si io cu pareara, ca unul care „cunoaste” problema foarte bine, atat cu fundul (curtii) cat si cu asa zisele fose septice.
    Dar cand am dat cu ochii de spetialitaturile sofisticate…. advisory, government role, functia matematica de co-management…phuaaa, m-or cam trecut sudorile.
    Bun, lasand gluma la o parte problema cu buda din fundul curtii e importanta, stresanta chiar, daca te lovesti de ea zilnic
    Partea buna este ca exista si solutii simple, decente,nu foarte ieftine, dar nici foarte scumpe..daca vrei cu adevarat.
    La concret.
    In sat la mine canalizare ioc, fiecara cu „fosa” lui- de fapt o groapa in care se „desarta” toate alea, adica poti sa ai buda in casa, tot in groapa de langa casa merg „chestiile”. Daca nu vrei groapa langa casa duci buda mai departe, de aia e in fundul curtii, ca sa fie clar, ptr cine nu stie :P
    Problema e „groapa”, nu sa-ti pui un WC in casa.
    Primarele, la al paispela mandat, o tras ceva apa, la sosea, un proiect cam dupa ureche, vine o apa neagra de nu poa sa o bea nici animalele. Na, la buda e OK. Oricum, la tara mai toti au hidrofoare…deci nici apa ptr buda nu ar fi un capat de tara…daca ai unde sa golesti instalatia.
    Acuma o canalizare la un sat mediu costa cateva zeci de milioane de euro, cu statie cu tot…dar poti sa impingi pana in alt sat, unde au statie de epurare, si e mai ieftin. Fo 2-3 as zice. Meleoane.
    Ce te faci cand nu ai unde sa impingi si nici bani de o lucrare completa?
    , O iei pe cont propriu
    Fosa septica tricamerala sau ministatie de epurare…astea scot o „apa” conform cu nu`s ce norme evropenesti , iar apa asta poa sa merga intr-o zona de drenaj, din apropierea locuintei sau chiar a scolii. Zona acoperita cu pamant „normal” pot sa calci, poti sa plantezi, nu e moale.
    Sunt cateva chestii…panza freatica sa file la min 1 m de stratul de pietris (invelit in geotextil), sa ai panta de 2 cm/m, viteza de autocuratire …alea alea. De regula nu sunt probleme, daca ai panza foarte sus e altceva.
    La concret, am cumparat fosa aia tricamerala, cu apa evropeneasca la iesire, am sapat un canal de scuregere de fo 50 de m pana in in gradina, am facut un drenaj (mai mare ca ala recomandat, sa fiu sigur, oricum plantez rosii si ardei desupra, merg bine) aia, aia…totul calculat ptr.un anumit nr de pesoane. (am luat dublu, tot ca sa fiu sigur :P a costat fo 3000 euro…daca nu era pe dublu costa fo 2000.
    Toata „instalatia” duce acum fo 3 bude, cu tot cu dusuri, 2 bucatarii…si mai e loc de-ntors!
    Mere de 2 ani de paraie, fara sa o golesc…aici e misto, se goleste cam o data la 3 ani, daca bagi bioactivatori, functioneaza plina cu apa inca de la inceput…tot curge pe canalizara ta, personala :P, pana in dren de-un dragu!
    Ai din 10 in 10 m cate un camin de vizitare (ma rog, poti si din 20 in 20)..te mai holbi o data pe an cat s-o depus „grosul” si gata.
    Am auzit ca au facut si la scoala cam tot asa….tricamerala, dren….mai mare, dar tot pe printipiul asta, deci se poate.
    Chestia naspa e alta.
    Daca mergi la aia de la mediu nu primesti aviz decat pentru fosa vidanjabila…gurile rele zica ca e nu`s ce cumetrie intre un barosan de acolo si ceva firme de vidanjare falimentare :P
    Aia vidanjabila e si mai mare, si mai scumpa, se umple cam in fiecare saptamana, maxim o luna, un om e „calculat” cu vreo 200l/zi, daca nu scapi de lichid chemi vidanja de ti se face lehamite.
    Da nu te poti lua dupa gura lumii..nu?
    Acuma io v-am zis cum am stiut, pra taraneste…governmentu o fi mai stiut :P

    • foarte concret;

      dar merge si vidanjabila, ca la scoala nici consumul real nici cel normat nu e in nici un caz de 200l/omxzi ca la locuinte (pe vremuri parca era de vreo 20l/omxzi necesarul de apa la institutii, iar la scurgere se lua in calcul 80%);
      argumentul izolarii nu se sustine, ca nu suntem in Siberia sau Alaska, ci doar in fundul civilizatiei;

      • Nu merge dpdv economic pe vidanjabila, costa intre 200 si 500, la tara, sa-ti vina vidanja acasa. Daca o chemi lunar se aduna niste bani, nu? Si iarna e posibil sa nu vina. Ptr o familie cu venituri normale, de la tara, conteaza. Iti bagi picoarele in ea de vidanja si tragi cu pompa in gradina. sau faci un gropan mai mare
        La scoala iarasi sunt niste bani, ma rog, nu e imposibil, dar depinzi foarte mult de ala cu vidanja, daca localitatea e mai departe, daca e la deal si vremea e naspa…ahhhm, iarna nu-i ca vara , nu?
        Cat priveste consumul, pe bune, e undeva la 100l/zi (9 l la o tragere de apa la buda, x2-3 face fo 30 litri, 30 un dus, 10-15 maini, bideu, 20 spalat vase etc
        La scola nu faci dus, da la buda mergi, pe maini te speli..as zice ca 40-50 liri ar fi OK, pe medie si cap de copchil.
        O scola cu 50 elevi ar da cam 2000-2500 litri, cred ca o fosa tricamerala ptr vreo 20 persoane ar duce toata treaba linistit, si cu ceva rezerve.
        Stiti cat costa una? fo 8000 de lei
        O ministatie de epurare? Daca vrei sa fii mai cu mot… fo 20.000 lei
        Foraj la 90 m vreo 9000 de lei
        Si atunci despre ce vorbim? Cu 10.000euro faci mama canalizarii ptr o scola din rural. Cu inca 5000 toaletele.
        5000 furi si tu, na, sa nu fim utopici :P
        Cu 20.000 euro ai rezolvat treaba
        De ce nu se face? habar n-am…poate e prea putin sa furi 5000? :P
        P.S. La noi 10.000 euro or cosatat numa artificiile de Anul Nou Care se trag de regula de la primar de acasa

  14. La nivelul Europei Occidentale lumea satului a disparut si depopulat in multe regiuni. La noi avem inca 45% populatie rurala. Cei izolati
    s-au mutat in comune si orasele mai dezvoltate si statul le- a oferit sprijin financiar. Acum incearca sa se refaca satele dar este prea tarziu. Cu 2-3 famili de tineri nu se reconstruieste un sat. Exista la noi, circa 30% spatiu montan cu sate risipite si rasfirate, cu gospodarii situate la zeci de m.una de alta. Problema alim.cu apa si canalizarii este una scumpa si dificil de construit si gestionat. In multe comune au fost create alim. si canaliz. dar locuitorii nu s-au racordat pentru ca este prea scump si nu au cu ce plati Prin urmare locuinte si scoli cu grup sanitar in curte va mai dainui. Obsesia UE de a le face disparute nu ajuta la nimic, problema este cum la facem mai moderne si mai curate. Dar primarii au dat bani pe borduri, floricele, parcuri, sali de sport, terenuri fotbal, scoli noi fara elevi, etc.ce nu sunt folosite si se paraginesc. Mandatele primarilor reduse la doua maxim si toate investitiile facute dupa consultarea satului.

    • De acord cu primele puncte. Apropos de ultimul: Primarii au dat aiurea; de acord. Cine i-a ales? Mandatele reduse etc … consultarea satului. Hm? Alegerea respectivilor nu era tot consultarea satului? Vedeti si dvs ca exista o problema de alt calibru — si ca sa transam pisica, e bine sa lasam ipocrizia deoparte [nu ma refer la dvs, ci la ideea generala ca se poate face ceva fara sa vedem ca problema fundamentala e ca marea majoritate a alegatorilor sunt niste [cenzurat] care se vaita, da’ ales/decis altceva, asta nu; problema e in ‘sistem’, ei in niciun caz nu au legatura cu ‘sistemul’]

  15. Accept punctele dv.de vedere. Dar am o nedumerire, la ce referiti cand scrieti de sistem- cel politic, cel electoral, cel de comunicare dintre alesi si alegatori, cel de negociere pentru finantarea noilor proiecte oe 2021-2027?!! Pentru ca fiecare din aceste sisteme au multe lucruri putrede. Am facut mult teren prin comunele tarii si am sesizat ca multe proiecte cu fonduri europne nu au ajutat comunitatea sa isi reduca saracia si sa le creasca putin calitatea vietii.

  16. „Tipul de co-management potrivit […] nu este o simplă decizie politică… Orientarea statului către un co-management consultativ…”

    Altfel spus, eu înțeleg din text că orice decizie (simplă ori complexă) legată de co-management, în contextul prezentat, este politică.

    Și, pentru că analizele SWOT nu precizează cum dispar toaletele din fundul curții, aș îndrăzni să pun în context faptul că majoritatea parlamentară formată de alianța PSD-ALDE-UDMR cu sprijinul ProRomânia a adoptat LEGEA-CADRU Nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/190446) conform căreia angajații primăriilor – instituții care au în [co-] management școlile – își stabilesc salariile atât cât au chef.

    Prin urmare, bugetele a numeroase UAT au fost cheltuite pe salarii, iar „Mai mult de jumatate din comune nu au resurse financiare de a-si plăti salariile până la sfârșitul anului”, spunea la sfârșitul lui 2017 dl. Emil Drăghici, președintele Asociației Comunelor din România. Adică, sunt practic în faliment și au cerut sprijin guvernamental și bani de la Buget (Europa FM).

    În consecință, „simpla decizie politică” a prim-ministrului Mihai Tudose, cel care l-a invitat pe premierul Japoniei, sosit într-o vizită cu totul excepțională în România, să se plimbe prin parcul Herăstrău, a condus către concluzia de co-management instituțional că „E problema lor”.

    Așadar, neavând încotro, sub imperiul luminoaselor idei transmise publicului de puterea parlamentară și de dl Mihai Tudose (căruia am văzut că i s-au creat rubrici dedicate în presă în care scrie editoriale, așa cum însuși dl M Mitrea – eliberat condiționat din penitenciar – a căpătat la un post TV o emisiune săptămânală) încep să mă las convins și eu că alegerea tipului de co-management potrivit o fi ce-o fi, dar nu este o simplă decizie politică.

    Însă tot nu mi-e clar, cum scăpăm de toaletele din fundul curții?!….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.