duminică, aprilie 14, 2024

Cum se cheltuiește pe propagandă ieftină banul public

La sfârșitul piesei Azilul de noapte scrisă de Maksim Gorki, după ce Actorul se sinucide, unul dintre personaje exclamă: „Ne-a stricat cheful!”.
De ani buni de zile, un ins cu numele de Gabriel Tufeanu, originar din Constanța, de unde a fost adus în Capitală de fostul premier Victor Viorel Ponta, veghează să nu fie stricat cheful celor din azilul de noapte al pesediștilor din Kiseleff 10.
O face din felurite funcții, contra unor salarii ori indemnizații consistente, ba din poziția de membru al Consiliului de Administrație al TVR, ba din aceea de membru al Consiliului Național al Audiovizualului. Loc de unde are grijă să se lege și să lanseze acuze dure, adesea chiar și invective la adresa acelor colegi care nu acceptă murdarele jocuri pesediste.
Zilele trecute, fidel misiunii sale de inductor și veghetor al liniștii căpeteniilor din partidul care îl miluiește cu dregătorii nemeritate, dl. Tufeanu a reacționat în cel mai grobian mod cu putință, că doar nu degeaba este el amic cu penalul Cristian Zgabercea, și el aciuat pe la TVR, acolo unde își vede pe mai departe de afaceri. Dl. Tufeanu a tunat și fulgerat ca pe maidan, atunci când s-au făcut auzite critici la adresa aberantului filmuleț pe tema Centenarului. Film girat de semi-analfabetul guvern al României și pe care dl. Toni Greblă, din postura lui de secretar general al instituției cu pricina, le-a cerut Televiziunilor din România să îl difuzeze gratuit. Patriotic.
Mi-am pierdut și eu mai mult de patru minute și câteva secunde din viață spre a vedea încropeala patriotică cu pricină. O jale, o producție anartistică, patriotardă, de sorginte național-comunistă, prost concepută, încă și mai prost realizată de un mai mult ca sigur corigent la Istorie și Geografie. Ales, desigur, după chipul și asemănarea doamnei Viorica Vasilica Dăncilă. Că doar doamna premier trebuie obligatoriu să se simtă bine. Filmulețul se evidențiază printr- un text de un amatorism inimaginabil, citit cu o intonație ridicolă, respingătoare, de un cetățean care pare să însemne o rămășită din vremea propagandei ceaușiste. O contraperformanță din toate punctele de vedere, demnă de a fi premiată cu lingura de lemn.
Și fiindcă tot a venit vorba despre Televiziunea Română, adusă de pedegista Doina Gradea la condiția de ghișeu prin intermediul căruia PSD își plătește lăudătorii, să mai notăm o aberație. Sâmbătă, 1 Decembrie, a fost sacrificată ediția de prânz a Telejurnalului doar spre a-i fi satisfăcute ordinele și poftele premierului Viorica Vasilica Dăncilă. Insa și-a comandat un interviu cu tentă naționalist-patriotardă de a cărui execuție s-a ocupat nemijlocit doamna Lavinia Șandru. Că doar nu degeaba este dumneaei plătită cu 2000 de euro pe ediție. Fosta consoartă a marelui amator de artă și cutreierător nocturn de cimitire Darius Vâlcov și prietenă a Gabrielei Firea s-a dat în stambă. Dulcegării, zaharicale, locuri comune, considerații à la Gâgă, atacuri josnice la adresa adverarilor politici, toate și-au găsit loc și nu oricum, ci cu asupra de măsură în intoxicarea cu pricina. Din cauya căreia Televiziunea pubică s-a mai descalificată o dată, dovedindu-se o nenorocită oficină de propagandă.
Sigur, nimeni, nici unul dintre forurile abiliate, nici CNA-ul unde legea o fac, alături de dl. Tufeanu, inși precum de nerecunoscutul Răsvan Popescu, Monica Gubernat sau Radu Herjeu, nici Comisiile de cultură ale Parlamentului nu au de gând să facă nimic în fața abuzurilor cu pricina. Cheful guvernului, al doamnei Dăncilă nu trebuie stricat pentru nimic în lume. Dorințele telespectatorilor nu contează. Rostul lor este să tacă și să înghită. Iar presa nu trebuie să bage de seamă cum se cheltuiește pe propagandă ieftină banul public. Că riscă să meargă la „cremenal” chemată în instanță de o insă cu profilul moral al d-nei Gradea.

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro