vineri, februarie 7, 2025

Cum se conduce pe ”dreapta”: cu orgoliile deoparte, uitând de mandat și lipit de scaun

Se întâmplă uneori ca o problemă majoră să se concentreze într-un enunț banal, și să se ascundă acolo. De exemplu, apropo de unificarea ”dreptei”, o frază repetată până a ajuns clișeu a fost următoarea, și sunt sigur că o să vă sune cunoscut:

”Trebuie lăsate orgoliile deoparte”

Au zis-o și lideri politici, au zis-o și comentatori. Au repetat-o până a ajuns ceva de la sine înțeles. Au îndemnat la asta până când președinții PNL și PDL s-au conformat brusc, stârnind consternare, dacă nu chiar furie, uneori în rândul acelorași comentatori și lideri. Dar, dincolo de asta, recitiți afirmația! Dacă nu vă izbește nici acum cât de rău poate să sune, este din pricină că dacă o stare de lucruri pare de neschimbat atunci tindem să o considerăm normalitate. Caz în care trebuie să arăt eu problema ascunsă enunț: cum naiba să accepți senin că o decizie politică de o asemenea importanță este dependentă de orgoliile unor lideri? Că poate fi luată doar după schimbarea sau renunțarea la ele? În afirmația asta inofensivă stau ascunse două probleme majore și conexe ale sistemului nostru politic:

a) Partidele funcționează de sus în jos. Nu mă refer aici neapărat la ”lipsa democrației” interne; disciplina de partid e absolut necesară, cu condiția să fie corect definită. Aici mă refer la ceva mai specific apropo de cum înțeleg liderii de partid să-și exercite funcția.

b) Nu se respectă, nici măcar nu se (re)cunoaște noțiunea de ”mandat”, în sens politic. Problema afectează de la președinți, lideri și simpli membri de partid, și până la comentatori ai scenei politice și simpli alegători. În speță, mandatul la conducerea unui partid ar trebui să reprezinte trei lucruri inseparabile: 1. împuternicirea dată de acesta unei echipe de conducere pentru un set specific(!) de obiective, 2. obligația conducerii de a le realiza, și 3. asumarea responsabilității pentru (ne)realizarea lor. La noi, însă, doar primul e recunoscut, și nici acela complet – căci ”împuternicire” nu e putere, pur și simplu, ci putere delegată. La noi ”mandatul” reprezintă un cec în alb pentru șefi, dreptul de a conduce discreționar organizația până și dacă se retrag sau sunt înlocuiți.

Ultimul congres al PNL a fost în aprilie 2012, pentru validarea USL, a obiectivelor acestei alianțe politice și ale PNL în cadrul ei. După care Antonescu&co. au dat cu statul de drept de pământ ca să ajungă președinte cu doi ani mai devreme, au revenit apoi la mandat în ce privește guvernul Ponta II, apoi au ieșit dintr-o alianță politică – căci în USL intraseră aliați cu PC -, apoi au ieșit din guvern, apoi au ieșit din USL, iar după 15% în alegeri au decis o fuziune cu PDL, deși congresul votase o rezoluție interzicând colaborarea cu aceștia. L-a întrebat cineva, membru de rând sau parlamentar, pe președintele Crin Antonescu: ”Șefule, tu și echipa ta aveți mandat pentru toate astea? Tu treci, așa, dintr-o extremă în alta, din guvern în opoziție și dintr-o alianță în alta, de capul tău? Sau cum?”. Nu cred. De fapt, cred că nici nu se pune problema în termenii ăștia, nici în PNL, nici în celelalte partide. Punctul principal al mandatului era candidatura Crin Antonescu la alegerile prezidențiale din noiembrie, din partea USL. În clipa în care realizarea acestui obiectiv a fost compromisă, din orice motive, conducerea trebuia să-și depună mandatul (frază folosită adesea, fără să i se înțeleagă sensul) și eventual să ceară, într-o competiție, altul. N-a făcut-o și nu s-a pus problema, de fapt. Bun, Crin Antonescu a decis în final să se retragă – ceea ce nu schimbă nimic, doar că-l diferențiază de noul său amic politic.

V. Blaga ajungea președinte la Convenția extraordinară a PDL din iunie 2012, după ce fostul președinte Emil Boc se retrăsese presat de scorul de 22% la alegerile locale. Apoi au fost alegerile legislative, unde PDL/ARD a avut 16%, mult sub ținta asumată. A urmat apoi un fel de simulacru de retragere/depunere a mandatului, căci V. Blaga și echipa au rămas la conducere și au decis să organizeze o nouă Convenție, și s-o organizeze astfel încât s-o câștige, desigur. Ca paranteză, altă noțiune neînțeleasă și/sau nerespectată, legată de noțiunea de mandat politic, este cea de interimat. Un an mai târziu, altă rundă de alegeri, cele europarlamentare, scorul partidului scade la 12%, apoi dl Blaga decide ”să lase orgoliile de-o parte”, câte le va fi avut, și să înceapă un proces de fuziune cu PNL, care va duce probabil și la abandonarea candidatului prezidențial. La fel, l-a întrebat sau îl întreabă cineva: ”Mare organizator, tu CE mandat ai la conducerea partidului ăsta? Pentru ce obiective specifice ai cerut și ai obținut postul de președinte? Pentru ce ți-ai asumat o responsabilitate? Ce decizii ai fost autorizat să ei? Ce mandat ai?” Nimic. Doar alt refren, la fel de stupid, ”în condițiile astea nu se poate obține mai mult / face altceva”.

Pe ”dreapta” mai avem PMP unde la întrebările de mai sus se adaugă alta: cine anume a avut mandat să conducă partidul respectiv? Și mai sunt partidele care cumulează două trăsături, și nu cred că e o coincidență: sunt partide în marja de eroare a sondajelor, pe care președinții lor le consideră un fel de proprietate personală. Acolo ideea de mandat e anapoda, responsabilitatea pentru eșec și-o asumă tot partidul, mai puțin președintele acestuia.

În fine, nu doar ”dreapta” are problema asta ci și PSD, dar acolo apare mult mai rar: poate enumera cineva ce obiective din mandatul său în fruntea PSD sunt ratate de conducerea actuală? Ca de obicei în politica noastră, succesul competitorilor se stabilește în funcție de cine greșește mai rar și mai puțin grav. De unde și starea actuală a scenei politice.

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Problema partidelor, fie de pseudostanga, fie tot pseudo dreapta, din Romania postdecembrista poate fi prezentata mult mai simplu si pe intelesul tuturor.
    Pentru ce sa aiba mandat daca nu au ideologie? Cum sa aiba caracter si consecventa daca n-au personalitati ci doar mediocritati? Mediocritatea traieste in orgolii si interese, nu in conceptii si consecventa.
    Partidele romanesti aflate acum pe scena politica, fara exceptie, vin din PCR. Cele care au fost create impotriva partidului lui Ceausescu au fost sau aneantizate (PNTCD) sau lachelizate (PNL).
    Personalitatile de la inceput au fost aduse in imposibilitatea de a actiona sau chiar anatemizate. (Coposu, Ratiu, Cornea, Plesu, Patapievici,lista poate fi completata), eventual cumparate si neutralizate(Isarescu).
    Exceptia este Traian Basescu care, cu toate ca vine din ‘sistem’, a reusit sa se ridice peste mediocritatea ceruta acolo, devenind ferm anticomunist, prooccidental si prodemocratie, dovedind consecventa si personalitate.
    In vidul post Basescu de acum tot ce se intampla tine de aceste daturi.
    Cautam asadar niscaiva personalitati, cerem pasul in spate.
    De parca acolo ar sta o gramada de personalitati gata de asaltul final asupra postcomunismului romanesc…

    • Refuzul de a recunoaște/respecta noțiunea de mandat și lipsa unei identități ideologice sunt două manifestări ale aceleiași probleme. Dacă liderul înțelege mandatul său la conducerea partidului ca putere discreționară în raport cu cei care l-au votat, atunci și partidul condus de el va înțelege mandatul său la guvernare ca putere discreționară în raport cu cei care i-au votat.

      Partidele nu sunt aneantizate. Partidele se autodistrug, în articol e un exemplu de metodă, iar PNȚCD poate fi studiu de caz. Corneliu Coposu n-a fost neutralizat de nimeni, din contră. În 6 ani și-a dus partidul de la 3% la guvernare. Nu l-a putut opri nimeni, l-a trădat într-un final propria sănătate. Iar succesorii au făcut apoi drumul invers, singur și nesiliți de nimeni.

      • Nu am sustinut la modul general ca partidele sunt aneantizate. Am afirmat ca partidele care s-au format la inceputul anilor 90 impotriva FSN au fost aneantizate in cazul PNTCD si lachelizate in cazul PNL.
        Despre Coposu am afirmat ca a fost pus in imposibilitatea de a actiona si anatemizat. Despre Isarescu am afirmat ca a fost neutralizat, nu despre Coposu.
        Desigur „in mare” sunt de acord cu unele idei expuse de Dumneavostra. Cred insa ca precizia in exprimare tine de precizia analizei si a gandului.
        Ideea comentariului meu se refera la faptul ca partidele si politicienii aflati acum pe scena sunt mostenitorii PCR prin intermediul CPUN si FSN si in final PSD. Pentru a face altceva este nevoie de personalitati puternice precum Basescu, Macovei, in stare sa depaseasca determinariile cu care au venit in viata politica. Iar la ora actuala, in urma fortarii lui Basescu in afara acestei vieti, cu ajutorul neprecupetit al PDL/ului lui Blaga si a surghiunirii lui Macovei, tot prin aceasta metoda, ducem lipsa mare de personalitati cu principii si perspectiva. Cu alte cuvinte platformele si mandatul nu fac nici cat o ceapa degerata fara oameni care sa le dea viata.

  2. Eu am spus de mult ca „master plan”-ul din spatele USL e ca romanii sa ajunga sa aleaga intre PSD si PNL. La graba cu care se precipita lucrurile, e greu sa crezi ca totul e altceva in afara de „hai sa ne miscam repede pana nu se prind astia”. Sper sa gresesc si Monica Macovei, lupta anticoruptie si reforma sa ocupe un rol central in noua constructie. Dar deocamdata, calul breaz pare sa fie Iohannis, omul care n-a vazut (si nu vede) nicio problema cu „evenimentele” din 2012.

    • Va fi fost un ”masterplan” la PSD, nu știu. Dar evoluția scenei politice de la noi nu este sub nicio formă determinată de vreun astfel de plan, scenariu sau mai știu eu ce. E determinată în principal de conjunctură. Ca să-ți dau un exemplu, în cazul discutat, unul din factorii care forțează partidele astea două la fuziune este legea alegerilor locale, mai precis faptul că inclusiv primarii sunt aleși într-un singur tur de scrutin. E o modificare făcută în 2011, de PDL (pe atunci împreună cu actualul PMP). PSD, cu masterplanul lor cu tot, era în opoziție. De ce au făcut asta cei de la PDL? Presupunerea mea, bazată pe briciul lui Ockham și experiența repetată a unor astfel de autogoluri? Din prostie. Pur și simplu.

      • N-am vrut sa insinuez vreo conspiratie mondiala. In mintea mea, cine a manuit USL-ul in scopuri personale nu se poate sa nu se fi gandit la varianta in care PDL sa devina irelevant (eu ma gandisem la soarta PNT, dar uite ca exista si varianta cu absorbtia), USL-ul sa se „rupa”, iar alegerile sa aduca la putere cand PSD cand PNL. Macar ca varianta maximala de ce se poate face si tot trebuie sa le fi dat prin cap. Daca PDL-ul o fi facut si miscari de pe urma carora s-a putut profita, asta e. Dupa cum spunea von Moltke: niciun plan de bataie nu supravietuieste intalnirii cu inamicul. Dar te adaptezi ;-)

  3. Un articol logic si de bun simt, desi pare paradoxal sa ceri asa ceva partidelor noastre.

    Asta pentru ca ne-am obisnuit cu chestiile astea.

    Judecand mai la rece, chiar in exemplul dat, al noii aliante. Partidele se pregatesc de miscari de mare impact: renuntarea la familia politica europeana, fuziuni rapide, renuntarea la candidaturi de partid pentru prezidentiale (atat PD, cat si PNL-ul au avut candidati din 1992 si pana astazi)

    Nu era logic ca ambele partied sa aiba congrese in care o noua conducere sa ceara un mandat pentru asa schimbari dramatice? E normal ca aceste schimbari sa fie realizate in mare viteza de niste conduceri care nu au mandate pt asa ceva? Si care au performat si slab la ultimele alegeri.

    Dar toate astea par normale. Partidele au ajung un fel de clanuri.

    • Excelent articol, din nou.

      „pare paradoxal sa ceri asa ceva partidelor noastre”
      Pai membrii acelor partide / aliante le-au cerut liderilor lor alesi sa-si respecte mandadul? Nu e paradoxal sa ceri, e paradoxal ca nimeni nu a facut-o, iar asta mi se pare ca se intimpla din cauza inculturii politice.

      „Asta pentru ca ne-am obisnuit cu chestiile astea.”
      Ar trebui sa vorbim mai des despre aceste lucruri si incet incet acea „obisnuita” o sa se schimbe. Ce sa se schimbe daca nimeni in afara de Miron Damina nu discuta despre asa ceva? Ne-am obisnuit cu ce? Cu incultura politica? Nu cumva astea sint limitele noastre (sau a membrilor acelor partide) mai mult decit limitele liderilor lor?
      Eu unul nu vad de ce un lider si-ar depune mandatul daca nu exista macar citiva care sa i-l ceara. Prostia noastra, cistigul lor. Iar cererea depunerii mandatului trebuie facuta de membrii partidelor in cauza, nu oamenii omesnuiti de pe strada care nu au nimic de spus in organizarea partidului.

      „Dar toate astea par normale. Partidele au ajung un fel de clanuri.”
      Si datorita noua, dupa parerea mea, nu doar vina exclusiva a liderilor. Cind destula lume vor dori anumite schimbari, poate acestea se vor produce, insa nu inainte. Ramine de vazut ce s-ar intimpla daca unii cer acele lucruri si nimic nu se intimpla, dar pina cerere nu e discutam degeaba.

    • Mulțumesc. Primul pas în stabilirea normalității este s-o enunți :-) Cum spuneam în alt articol, pare absurd să spui că pământul e rotund, dar e cel mai cuminte lucru atunci când în jurul tău roiesc oameni spunând – sau acceptând, măcar – afirmația că pământul e plat…

  4. Cu uniunea asta, vom avea doua PSD-uri: unul de „stinga” si unul de „dreapta”. Rolul actual al PNL-ului va fi luat de PMP.

    In mod fundamental, nimic nu se va schimba.

    Alte masti, aceeasi piesa / alte guri, aceeasi gama

    …. si nici macar alte masti.

  5. Eu am multă simpatie pentru domnul Blaga. Cred că a arătat că știe să încaseze- este așa, ca Rocky. Mai vine un congress, mai sare puțin sânge din arcadă, dar scenariul rămâne în genere între aceleași jaloane. Adrian ! Adrian ! Cred că atuul pe care l-a jucat mereu a fost acela al înțelegerii modului în care funcționează „teritoriul” și cum ții sub control o menajerie de autorități locale folosind căngi și slană. Doar că harta lui se împuținează vizibil, de unde și creșterea densității de cunoaștere. Este un lucru apreciat de conducerea PDL. Vasile Rocky reales la al n-șpelea congres !
    Domnul Antonescu a demisionat, dar nu știu dacă asta implică o retragere definitivă și nu doar o „reîncărcare”. În orice caz, dacă la PDL ne-am plictisit un pic, cu excepția ruperii unor personaje mai cunoscute, la PNL a fost „action” tot timpul, începând cu 2012. Am avut acces la un întreg curcubeu, de la excluderi staliniste la demisii de onoare, de la strânse colaborări și poze de grup la incriminări, acuze și insulte. Și din când în când, câte un tele-prompter cu mesajul „sîntem un partid istoric”. Și desigur, să nu-l uităm pe domnul Popescu-Colaboreanu- chiar dacă nu cunoșteați scenariul se vedea pe fața lui că este hiclean și hain- în caz că subtitrarea ar fi pus probleme. Roaba Isaura nu s-ar fi plictisit în PNL în acești doi ani.
    La PMP, am vizionat mini-producția In Bluges, dar nu am văzut o campanie demnă de secolul XXI- chiar doamna Udrea ne asigura că în calitate de candidată la președintie, ar putea să se bată cu domnul Ponta de la egal la egal, acolo, în mocirlă. Nu am îndoieli că Zoe este bărbată, cu sau fără blugi. Numele domnului Băsescu, asociat PMP-ului este și radioactiv și benefic în același timp. Dar partidul în sine trebuie să iasă din logica numelor sonore și să vină cu ceva mai concret. Poate unii alegători sînt totuși un pic peste nivelul consumului de tele-novele.
    La PSD este un fel de scenariu arhetipal pentru filmele cu cow-boys. Domnul Iliescu este patriarhul care cu o mână de oțel și o limbă mai tăioasă decât cnutul, stăpânește acel corral și viețuitoarele lui: domnul Geoană este băiatul mai mare care nu s-a ridicat la înălțimea tatălui și care doar în accese de furie își arată obida. Domnul Ponta este băiatul mai mic, mai tupeist, care vrea să se dovedească și gafează persuasiv. Între fii și tată este o legătură complexă- cred că freudian aplicat la filme de acest gen e prea mult. Domnul Ponta are un prieten foarte bun, care este argatul șef, pe Dragnea. Argatul șef este foarte muncitor dar îl simți că între patriarh și fii lui, are un loc secund. Argatul este foarte loial și funcționează ca un fel de paj/scutier pentru băiatul cel mic, mai nesăbuit. Între argații de la corral există fețe suspecte, care fără replică îți arată că vor și ei să devină baroni de șeptel. Scenariul însă este modulat în așa fel încât să iasă totuși din stereotipie- trebuie să avem și puțină simpatie pentru băiatul cel mic, în ciuda prostiilor lui. Patriarhul l-a biciuit nu pentru că a copiat, ci că s-a lăsat prins. Mezinul nu-l va ierta niciodată pentru asta, dar acum e preocupat să arate că știe să scuipe tutun, ca cei mai de dreapta argați de la corral. Și invocă o coaliție de forte obscure, poate tornade și indieni, menite să-l priveze de moștenire. Cei doi fii se ponegresc reciproc în fața tatălui, aflat într-un balansoar în fața căminului, cu pușca pe genunchi și privirea umbrită de o șapcă cu cozoroc. Bătrânul scuipă și el în foc iar din ochi îi țâșnește disprețul față de cei doi.

  6. Domnule Damian, inainte de a solicita recunoasterea si respectarea definitiei mandatului in cadrul partidelor politice, nu credeti ca ar fi necesar sa impunem acest lucru celor carora le-am dat „mandat” sa ne reprezinte?

    Sau altfel spus, daca Bula doreste sa ma reprezinte in Parlament, nu credeti ca acesta ar trebui sa defineasca exact ce va face odata ajuns acolo (sau altfel spus, ce legi va propune si cum va vota in cazul legilor propuse de catre altii), sa respecte ceea ce a prmis (inclusiv prin interzicerea migratiei politice) si sa se duca-n… daca nu reuseste ceea ce si-a propus?

    Nu de alta dar la noi promisiunile si programele electorale nu sunt „legally binding”, deci dupa ce flacaul si-a vazut fesierii bine insurubati in fotoliu nu-l mai misti de acolo timp de patru ani, indiferent ce magarii comite.

    • Cum spuneam mai sus, refuzul de a recunoaște/respecta noțiunea de mandat la conducerea unui partid și lipsa unei identități ideologice a partidelor sunt două manifestări ale aceleiași probleme.

      În esență ce propuneți dvs. e un sistem de democrație directă, care are problemele ei.

      În fine, interzicerea migrației politice e o eroare. Migrația politică se referă la relația reprezentant – conducere de partid, nu la relația reprezentant – electorat.

      • Atata timp cat alesii nostri voteaza ca oile linia partidului, am pretentia ca cel pe care l-am ales sa voteze „de dreapta” sa nu treaca la un partid „de stanga”.
        Desigur, este dreptul lui sa o faca dar atunci sa elibereze si fotoliul cu pricina, care sa fie ocupat de catre un alt „dreptaci”.

        Desigur, rationamentul este valabil in societatile in care se voteaza ideologii, nu galeti si bere…

  7. Cred ca majoritatea votantilor nu voteaza ideologie si planuri de dezvoltare. Cred ca nici in promisiuni electorale nu prea mai cred oamenii. Si ce ramane? Cred ca ramane imaginea pe care si-o fac, despre un partid sau altul, despre un lider sau altul. Si asa ajungem marketin politic, la mass-media si la informatia interpretata, servita in locul informatiei brute. Si ajungem si la rolul mass-media. Si la cat bine sau rau poate face.

    Liderul unui partid, daca este un lider „crescut organic” si nu plantat artificial in varf, se presupune ca, atunci cand trebuie luata o decizie rapida, o ia, in conformitate cu dorintele celor pe care-i reprezinta (dorinte pe care se presupune ca le cunoaste foarte bine), cu doctrina partidului etc. Ulterior, membrii de vaza ai partidului respectiv, valideaza (sau nu) acea decizie, conform statutului partidului respectiv. Ma gandesc ca graba asta pentru „coalizarea dreptei” are (si) dedesubturi, pe care noi nu le putem banui.

    Limitandu-ma la fapte si la ce vad cu ochii mei, mie mi se par cam tristi liderii PSD, pe la televizor (eu ma uit la ei si le ascult tonul vocii, fara sa ma concentrez la ce spun ei). Vorbind tot despre fapte, mi-ar placea sa citesc un articol in care un jurnalist sa faca o radiografie a consiliilor judetene, adicatelea cam cum arata majoritatile acum, la fiecare judet. Ce-ar fi daca aceasta coalitie incropita a schimbat centrul de greutate la votarea unor anumite investitii si plati? Pe ce s-ar mai baza „baronii”? Si, daca PSD se bazeaza, intr-adevar, pe „baroni”, pe ce s-ar mai baza PSD?

      • …pentru ca eu nu mai cred ca oamenii politici romani pot lua hotarari logice si se pot misca rapid intr-o directie buna (buna pentru cei multi), fara sa-i „arda ceva la fund”. Iar acel ceva nu cred ca e suficient sa fie „interesul national” sau „bunastarea poporului”. Cu scuzele de rigoare pentru acei politicieni onesti, care n-ar trebui sa se simta vizati de cele scrise mai sus!

        Singurele mele sperante de mai bine se leaga de cateva (putine) institutii ale statului, despre care chiar cred ca-si fac treaba. Nu mai sper in politicieni. Dar merg la vot si aleg ceea ce consider ca e „raul mai mic”.

        • P.S. Ar mai fi un motiv de a banui dedesubturi, unul cu „bataie lunga”:
          DACA plecam de la premisa ca actiunile Rusiei in Ucraina sunt doar „varful aisbergului” si ca un „razboi” mult mai subtil se poarta in Europa;
          DACA presupunem ca Rusia isi foloseste „asset” -urile din toate tarile europene, in acest „razboi”;
          DACA presupunem ca „adversarul” Rusiei este un „actor” pe masura;
          DACA o Romanie libera de influenta Rusiei este considerata o victorie, in acest razboi;

          …atunci putem presupune ca o anumita entitate (foarte puternica) face lucrurile sa se intample in timp util. Si ca are cel putin cate un „buton” pentru fiecare politician roman important.

          Stiu, suna a „teoria conspiratiei”. De-aia am scris cu majuscule „daca”. :)

          • Ati intuit corect: nimic nu e intimplator. Daca in Romania s-a facut ceva bun, in ultimii 25 de ani, asta se datoreaza presiunilor externe si nicidecum iluminismului politicienilor mioritici. La noi se poate numai „cu forta”.
            Liantul dragostei subite dintre PNL si PDL se numeste…Frunzaverde. Dupa parerea mea, „entitatea” ce-o reprezinta face ca lucrurile sa se precipite cu o asemenea viteza in definirea unei noi „drepte”. D-aia liderii PSD-isti sunt asa de tristi: stiu ca li se pregateste ceva dar nu stiu ce. Inca. Cand vor sti vor iesi la „atac”. Acum tac.

  8. Ciudata fuziune!Nu neaparat imposibila avind in vedere afacerile interpartinice dintre unii si altii marcate de colaborari cu sau fara perdea in ritm de telenovela pe sunet de manea.O imensa mocirla social politica cu iubiri secrete,divorturi,inselatorii,tradari,impacari,redidivus..
    Bineinteles ca fuziunea ca atare oricite argumente ar plasa nu este c redibila ca si scop.
    Mie mi se pare mai degraba un scenariu care isi urmeaza indicatiile unor regizori invizibili.Prea mare graba.Fara negocieri?Fara proteste?Fara conditionari?Fara ezitari?Fara intrebari??
    Parca ar aduce cu atmosfera puciului din 1012..Pac – pac..una dupa alta…metodic.pas cu pas..

    Sun neincrezator..In lipsa unor judecati de valoare,pragmatice si sustinute de politicieni credibili..

    • Nu văd absolut niciun temei care să mă facă să cred ipoteza ”regizorilor invizibili”. Din contră, văd motive cât se poate de clare pentru care subiecții acestei mișcări o consideră oportună. Fuziunea asta e făcută posibilă de o conjunctură, o suprapunere de factori multipli, de la diferite momente și cu diverși autori. Spre exemplu, dacă Traian Băsescu n-ar fi rupt legăturile cu PDL și și-ar fi atras toți adepții în PMP, fuziunea ar fi fost mult mai dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Eliberat de facțiunea proprezidențială, contraponderea în PDL la mișcarea asta e extrem de mică. Dacă C.P. Tăriceanu nu s-ar fi lăcomit la funcția de șef a Senatului, intrând practic în PSD, acum poate că ar fi existat o contrapondere la fuziune și în PNL, coagulată în jurul său șamd. E o sfidare la adresa bunului simț să crezi că astfel de evenimente disparate și cu actori extrem de diverși ar fi fost puse la cale de un același ”regizor”.

      • Imi doresc ca sa ai dreptate!Nu cred intr-un PNL care din 1992 incoace face jocuri de culise cu PSD.De ce s-ar schimba??

  9. Si de aceasta data, dle M. Damian, apreciez analiza pe care ne-o impartasiti in acest excelent articol, multumesc si felicitari!
    Rocadele, piruetele si toate celelalte „schimbari de pozitie” ale politicienilor romani seamana cu jocul scaunelor muzicale (nu stiu daca este denumirea exacta..) : fiecare se face ca danseaza, dar niciunul nu respecta ritmul muzical, deoarece tot ce-i intereseaza este sa se afle in permanenta langa un scaun pe care sa se aseze, la „momentul cheie”!
    Ceea ce intre copii, ramanand profund needucativ (ca si Catelus cu parul cret!!!), este amuzant, in politica devine patetic, cu atat mai mult cu cat publicul spectator, luat ostatec (!), pare mai pasionat de cine o sa fie eliminat din joc, si nu de cine va ocupa scaunele…!?
    Astfel, „exclusul” capteaza, in mod bizar, toata atentia…ceea ce permite „inscaunatilor” sa continue sa sfideze regulile jocului…pana data viitoare, cand se repeta mascarada!!!
    In concluzie, ceea ce se intampla azi in politica romaneasca, nu are nici macar urma unui inceput de fundament ideologic, este numai lupta pentru putere! „Stanga sau dreapta” sunt doar pretexte pentru ca fiecare sa fie cazat undeva, cumva, atata timp cat mai merge…si merge!

  10. Nu ca zic, da’vreau sa spun:

    Corect!
    doua:
    PRIMA:
    asta sa fie calea -fuziunea- dreptei?

    2012 – “In spatele meu sunt 7,5 milioane de oameni, iar in spatele lui Basescu 900 de mii si ambasadorul SUA!”
    2014 – “In spatele lu’ Basescu sunt 6,2%” 350.000 voturi…

    AILALTA:
    Despre PD-(L) SI, “pleasca” (?!) cu fuziunea!

    2012 – Rezultatele slabe de la alegerile locale: DEMISIA în bloc a conducerii Partidul Democrat Liberal
    2013 – Rezultatele slabe la alegerile parlamentare 2 DEMISII:
    – prim-vicepreședintele Cristian Preda
    – vicepreședintele Sever Voinescu
    2014 – Rezultatele slabe la europarlamentare: conducerea auto VALIDATA?!

    Dupa serioase analize… la 48 de ore: FUZIUNE -cu: „JOS BASESCU”! -mai sa fie…?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro