vineri, martie 29, 2024

Cum se fabrică ura în laboratoarele puterii. Studiu de caz: cotidianul.ro

Cotidianul.ro publică în 1 septembrie un articol defăimător la adresa mea, pentru care intenționez să dau în judecată această oficină de dezinformare, pe autorul articolului, Ion Spânu și pe directorul publicației, Corneliu Nistorescu. Titlul articolului este „Încă un ţuţer al lui Băsescu s-a făcut de râs: Adrian Papahagi a minţit în direct la RTV” (http://www.cotidianul.ro/adrian-papahagi-a-mintit-in-direct-la-rtv-192997/).

Conform acestui site, în emisiunea România în 60 de minute a Sorinei Matei (RTV, 30 august) aș fi mințit în direct. Iată contextul, citat în mod voit mincinos de Cotidianul.ro:

„Uimit de obrăznicia mai tânărului său interlocutor, Vlad Nistor a încercat să-l potolească, replicându-i: „Domnule Papahagi, dumneata ai studiat în străinătate având un singur merit, acela că eraţi fiul ilustrului dumneavoastră tată!”. Prins cu mâţa-n sac, Papahagi a scăzut tonul şi a încercat un contratac: „Nu este adevărat, când am plecat în străinătate, tatăl meu murise!”. […] La o atentă privire, însă, această întâmplare scoate la iveală o trăsătură oribilă a domnului Adrian Papahagi: MINCIUNA! […] Aşadar, să recapitulăm datele. Marian Papahagi a murit în anul 1999. Fiul său, Adrian, a plecat la studii la Paris în anul 1997. Logica elementară spune că fiul fostului ministru al Învăţământului a plecat să studieze la Paris cu doi ani înainte de decesul „ilustrului său tată”, adică exact aşa cum îi spusese Vlad Nistor în emisiune! Concluzia este clară: Adrian Papahagi a minţit ca un „borfaş”.”

În realitate, după cum se poate constata urmărind înregistrarea emisiunii pe site-ul RTV (http://www.rtv.net/emisiune/romania-in-60-de-minute_654.html), la minutul 7:40, domnul Vlad Nistor îmi spune: „Eu n-am beneficiat de bunurile și interesele statului român pentru a face școală în străinătate”, la care i-am răspuns: „Nici eu n-am beneficiat”. Vlad Nistor a continuat: „Dumneavoastră ați studiat în străinătate în calitatea de fiu al unui ilustru tată”. Răspunsul meu a fost: „Nu, domnule, în calitate de niciun fiu. Tatăl meu murise când eu am primit post de asistent la Sorbona”.

Ambele mele afirmații sunt adevărate:

1. Nu am beneficiat de bursă a statului român pentru a studia la Paris, ci am avut statutul de bursier al guvernului francez (BGF) la École Normale Supérieure între 1997-1999. Am obținut această bursă în urma unui concurs sever, derulat la Institutul Francez din București, în fața unui juriu compus din profesori veniți de la Paris, care nu auziseră în viața lor de tatăl meu. După acești ani de bursă m-am întreținut încă 6 ani la Paris predând cursuri la universități și în privat. Ca să citez exprimarea atât de inspirată a domnului Vlad Nistor, „n-am beneficiat de bunurile și interesele statului român pentru a face școală în străinătate”, nici nu datorez obținerea vreunei burse numelui tatălui meu, ci eforturilor proprii.

2. Într-adevăr, tatăl meu murise când eu am început să predau la Sorbona. Tata s-a stins în 18 ianuarie 1999, iar eu am predat la Universitatea Paris IV-Sorbonne între octombrie 1999 și august 2003. Nici postul de la Sorbona, nici cel de la Institut Catholique de Paris, nici articolele ISI publicate în reviste științifice din Oxford, Paris, Milano, Boston, etc., nu le datorez tatălui meu sau munificenței statului român. Datorez însă educației primite de la ilustrul meu părinte obiceiul de a nu minți.

Cei care au mințit sunt așadar domnul Vlad Nistor și Cotidianul.ro, descalificându-se din nou, dacă mai era nevoie.

Totodată, Cotidianul.ro îmi atribuie o afirmație infamantă pe care nu am făcut-o: „Papahagi a spus despre cei 7,4 milioane de români care au votat pentru demiterea lui Băsescu că sunt nişte „borfaşi””. Este o nouă manipulare grosolană de tip securist, menită să stârnească ura împotriva unor „dușmani ai poporului” confecționați ad hoc. Cum și această minciună a circulat deja prin presă, îi invit pe toți cei indignați să asculte înregistrarea emisiunii incriminate, la minutele 39-40.

În realitate, am comentat afirmațiile domnului Ioan Rus privind presiunile la care a rezistat, spunând: „A vorbit ca un om de dreapta”. Domnul Marius Pieleanu m-a întrebat în replică: „De ce nu-l luați la Dvs. la Fundație?” Eu am răspuns, în glumă: „De ce, fiindcă este un om decent îl luăm [la Fundație]? Lăsăm doar borfașii de partea cealaltă?” Mă refeream, firește, la cei pe care îi denunța Ioan Rus și care doreau să elimine câteva milioane de români de pe listele electorale permanente. Ceea ce urmează poate fi văzut pe film: doamna deputat PNL Diana Tușa, domnul Vlad Nistor și domnul Marius Pieleanu s-au dezlănțuit asupra mea, într-o cacofonie de acuze, printre care și aceea că aș fi calificat 7,4 milioane de români ca „borfași” – nimic mai departe de adevăr, dar specific propagandei USL și a acoliților săi.

Nu consider o pierdere de timp să lupt împotriva relei credințe și să-mi apăr demnitatea, inclusiv în justiție. La fel de instructiv este să demontez, la lumina zilei, mecanismele manipulării și calomniei.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Distractie placuta. Uite inca un mecanism de reglare la care ar trebui sa se apeleze mai des. In felul asta, A3 si altii ar avea grija ce scot pe goarna. Cind spui timpenii si platesti, incerci sa nu spui timpenii.

    • COLEGA NOSTRA ,MAREA POETA DOINA URICARU :
      Intelectualii se descalifică atunci când adoptă poziţia „de drepţi” faţă de orice tip de propagandă şi când întorc spatele semenilor lor batjocoriţi de instituţii care în numele legii comit fărădelegi şi grave abuzuri. Mi se părea absolut obligatoriu acum, mai ales că sunt şi cetăţean american, să am o reacţie extrem de clară, de fermă, vizavi de aceste descinderi inopinate prin satele şi comunele româneşti, cu Biblia la purtător, pe post de bec de asediu în camera interogatoriilor staliniste şi comuniste. Nu cred că este american şi european normal care să nu considere un abuz această aşa-zisă cercetare şi înfricoşare a celor care au uzat de un drept al lor universal. Şi anume acela de a merge la un referendum, de a vota şi de a-şi exprima punctul de vedere, opţiunea liberă. Mi se pare absolut obligatoriu ca justiţia şi procuratura din România să nu mai acţioneze la comanda nimănui folosind metodele colectivizării forţate. Democraţia nu este un nou CAP. Cultura şi talentul nostru, adevărata vocaţie de intelectual implică şi iubirea faţă de poporul în care ne-am născut, faţă de o anumită ţară. Nu se poată să nu ne doară călcarea omului în picioare, prigoana în numele unei democraţii reduse la absurd. Omul care are o identitate reală trebuie să renunţe la pasivitate atunci când este atacată identitatea şi demnitatea semenilor lui. Aceasta este singura reacţie normală a unui intelectual. Pentru că ceea ce s-a petrecut acum din perspectiva comenzilor şi „sfaturilor” primite de la Bruxelles sau din America este foarte grav şi provine exact din ocultarea valorilor europene şi americane. Mie mi se pare că aceste valori au fost trădate. Reacţia de perplexitate şi dezamăgire a românilor în această situaţie, a votanţilor, de pildă, are toate motivele să se întrebe ce fel de democraţie se practică de la Bruxelles, şi ce fel de democraţie ni se impune nouă prin ambasadorul Americii sau prin nu ştiu ce asistent al doamnei Hillary Clinton, venit la Bucureşti rapid ca să ne dea sfaturi şi să mai facă şi judecăţi de valoare despre cum s-a votat în România. Ştiu domnii în cauză cum s-au comportat procurorii trimişi pe teren? Cunosc ei CV-urile membrilor CCR, incompatibile cu o asemenea desemnare de atribuţii şi autoritate în orice ţară din lume, coborâtă cât de cât de pe crucea răstignirii? Vai de intelectualii pe care oamenii vor să-i linşeze, de cei şantajabili şi cântăreţi ai puterii! Cred că românii, dacă ar reuşi să-şi adune împreună memoria, cu demnitate şi cu legitimitate, ar putea să acţioneze cu totul diferit. Eu nu aş vrea să văd România căzută în starea aceasta de prostaţie, pentru că totul s-ar decide la Bruxelles sau în America. Turnul de fildeş pe care şi-l aleg intelectualii actualmente, este în opinia mea acela aflat de partea puterii. Unii lucrează în nişte ONG-uri care se ocupă chipurile de democraţie – ONG-uri care sunt foarte bine plătite de către putere. Alţii sunt autori şi titulari de emisiuni prin diferite televiziuni, unde e musai să fie plătiţi ultra consistent. Alţii sunt obsedaţi să fie plimbaţi cu elicopterele. „Intelectualii Banului” nu mă interesează! În cazurile intelectualilor care s-au exilat în turnul de fildeş al puterii, putem vorbi despre o trădare. S-a mai folosit sintagma „trădarea intelectualilor”. Nu suntem nici noi – aşa cum nu fac excepţie nici Europa şi nici America – la prima trădare şi abdicare a intelectualilor faţă de poporul român şi faţă de valorile universale, aşa cum sunt ele statuate de diferite convenţii internaţionale. Un intelectual care trăieşte doar ca să fie plătit cât mai bine, care trăieşte ca elită economică, socială, care vrea să aibă toate aceste prerogative şi privilegii, ca preţ al trădării, azvârle vocaţia lui reală la gunoi. Bunăstarea excesivă şi, aş putea spune, chiar arogantă trădează definitiv valorile specifice ale domeniului. Nu te salvează nimic de boala aroganţei şi minciunii, fie că eşti filozof, fie că eşti cercetător, matematician, un mare medic, un scriitor sau un pictor. în perioada lui Ceauşescu o parte dintre intelectuali care erau aserviţi puterii, care fugeau repede-repede şi trimiteau texte pentru omagii în intervalul de dinaintea aniversării zilei de naştere a tovarăşului şi a tovarăşei. Îşi asigurau în acest fel postul de directori ai unor instituţii, erau apropiaţi biroului de propagandă şi puteau să călătorească în străinătate. Semnau angajamente ca să aibă acces la burse, doctorate şi congrese internaţionale. Formele acestea de trădare, de mercenariat, de cârdăşie, de intrare în sferele de influenţă, toate aceste chestiuni legate de interesul strict personal demonstrează, în opinia mea, chiar pierderea condiţiei de intelectual.
      Din punctul meu de vedere rămâne doar o etichetă, nu mai e vorba de o condiţie reală, de un statut moral, intelectual, axiologic, de o nobilă apartenenţă. Pentru că mai vreau să vorbesc despre un gen de turn de fildeş care se poate numi tot o „trădare a intelectualilor”, şi anume turnul de fildeş al globalismului, al universalismului care întoarce şi el spatele valorilor naţionale şi identitare. Ei nu mai reprezintă nici condiţia de model, nici identitatea naţională şi nici umanitatea… Pentru că trădează însăşi condiţia umană. Cunoaşteţi acest fenomen; vorbeşti în numele europenismului, dar întorci spatele ţării tale, care la rândul ei face parte din Europa. Mi se pare un lucru foarte grav. Eşti un traseist aşa cum sunt traseiştii din cadrul partidelor. Ai burse, te duci cu ONG-urile, mergi la congrese internaţionale, te sui în avioane la clasa business…
      Eu am sentimentul că intelectualii nu au dreptul să întoarcă spatele acestor şapte-opt milioane şi ceva de votanţi, ţăranilor care se uită la cer şi nu ştiu ce să facă cu seceta, oamenilor care îngroaşă rândurile atâtor pelerinaje pe la biserici, şi pentru că sunt disperaţi că nu îşi mai găsesc un sens pe lumea de pe pământ. Să ştiţi că şi aceste pelerinaje religioase care au ajuns la un număr absolut impresionant în România înseamnă o însingurare şi trădarea acestui popor, a oamenilor din această ţară, care nu mai au alte modele şi speranţe în afara relicvelor şi rugăciunii. Poporul român nu-şi poate muta toată speranţa la ceruri, dacă intelectualii îl abandonează cocoţându-se pe picioroangele puterii şi banului. Modelele se scufundă în nişte manelişti şi poze cu fete de la pagina X. Muzică îndoielnică, vedetism vulgar şi precar. Vocea preotului nu poate înlocui astăzi vocea intelectualului autentic. Pentru că dacă discutăm ce
      S-a creat un Sovrom al intelectualilor, al căror statut e legat de tabăra preşedintelui ţării, indiferent de ideologia acestuia. Cum să intri în tabăra preşedintelui ţării, ce minister să ocupi, cum să-ţi protejeze din cadrul acestui minister grupul de prieteni. Intelectualii puterii sunt din punctul meu de vedere doar nişte intelectuali derivativi. Ilustrativi! Eu nu găsesc nici un Blaga în cultura contemporană. Nici la nivelul sistemului, nici la nivelul stilului, nici la nivelul unei construcţii autonome întemeiate în orizontul european. Nu găsesc nucleul acela de forţă a lui Mircea Vulcănescu, nu găsesc forţa de gândire din sociologia românească, din ceea ce a însemnat istoria românească interbelică modele cu o asemenea dedicaţie, generozitate a cercetării, cu aplecare către învăţământ, cum a avut de pildă Rădulescu-Motru, care vizita liceele şi făcea testări ale nivelului acestora, ca ministru. Ioan Petru Culianu a fost din punctul meu de vedere singurul intelectual cu vocaţie intelectuală şi morală neştirbită produs de România. Glonţul care l-a secerat nu a suportat nici excelenţa, nici libertatea lui.
      Dacă noi ne considerăm genii printre troglodiţi, eu nu-mi doresc acest statut pentru nimic în lume! Noi nu respectăm instituţiile. De pildă, eu am sărit ca arsă şi am fost împotriva acestui număr teribil de ofiţeri, de generali făcuţi pe şest, oameni care nu au sunt parte dintr-o armată adevărată, care nu ştiu să folosească o armă. Nu numai ca fiică a unui colonel, mare invalid de război, am protestat, ci mai ales pentru că mi s-a părut un atentat împotriva instituţiei armatei. Chiar am fost uimită că pe americani nu i-a şocat că suntem partenerii lor NATO cu o ţară având atâţia generali şi colonei care nu ar şti să tragă un glonţ. Acest fapt nu reprezintă oare un pericol la securitatea naţională şi internaţională, ca şi povestea cu sute şi mii de cetăţeni arondaţi fictiv la o adresă unde nu mai locuiesc? Gradele de mucava nu pun în pericol un asemenea parteneriat? Pot să călătoresc în mai multe lumi şi cunosc mai multe zone consolidate ale democraţiei. De câte ori mă întorc din America, în România, îmi doresc ca lucruri bune şi fireşti care se întâmplă pe alte meridiane să se întâmple şi în ţara asta. Dacă mă întorc de la un congres şi vin aici, îmi doresc ca lucrurile şi valorile pozitive, formidabile să existe şi acasă. Îmi doresc ca acest popor să aibă speranţă, să vină la alegerile parlamentare cu şi mai mult curaj. Să nu dea bir cu fugiţii după orice val de teroare şi minciuni, să nu privească actul de a vota ca pe o cacealma sau cu spaimă, să nu se instaleze cinismul, apatia, complexul inferiorităţii şi discriminării noastre. cei care frecventează thriller-urile americane cu montarea unui cip care te face să îţi pierzi memoria, să acţionezi aberant, să te comporţi într-un spaţiu ca un fel de extraterestru care ucide cu nonşalanţă valorile locale pentru că nu e parte din ele şi oricum nu mai are sinapsele. Nu-mi doresc ca intelectualii să acţioneze precum roboţeii, pentru că spălarea creierelor este una dintre formele de distrugere a conştiinţei şi individualităţii, dar faptul că gândeşti şi că scrii laude la adresa nu ştiu cărui preşedinte, sau trimiţi în străinătate scrisori aberante despre lovituri de stat, seamănă îngrozitor de mult cu montarea acelor cipuri. Altfel, vorba lui Simone Weil, o adevărată intelectuală creştină, omul inteligent dacă e mândru şi se împăunează cu inteligenţa lui e asemenea condamnatului dintr-o închisoare care se laudă că are o celulă mai mare.

      • Stimate domn, aveti vocatia de a scrie, chiar daca e vorba de „caluti verzi”.
        Cam cum comentati , dar scurt, va rog, legatura dintre comentariul dvs. si articolul d-lui Papahagi?
        Eu nu o vad, dar nu ma laud cu o „vedere” prea buna cind intilnesc un asemenea cirnat fara cap si coada.
        Revenind la subiect, cindva citeam unele lucruri in „cotidianul”, si mai vedeam cite o opinie chiar si la d-nii Rogozanu, Teodorescu si altii .
        Cred ca le-au pus ceva in ceai, in cafea, este destul sa-i citim acum pe „vox-publica”, si se lumineaza zarea.
        D-lui Papahagi ii urez succes, chiar merita sa porneasca o actiune in instanta, poate ii mai potoleste un pic pe indivizii fara rusine si caracter, care cred ca pot da din gura cum vor doar pentru ca exista un segment de ascultatori mancurtizati care ii aproba.

      • Domnu Emil,

        … sper… ca Doamna cu pricina sa nu fie cumva profesor de ….logica !!!
        E bine sa ramana asa….numai ….marea poeta !
        Pai Domnu Emil eu nu cred ca America va pacaleste ca :la referendum , iti exprimi vointa de a
        a alege sau a fi ales,si ca de fapt …ii raspunzi astuia de te-ntreaba ,DA sau BA daca vrei! Sau poate in America n-or fi referendumuri!Sau ,o fi altfel?Cand voteaza astia,americanii dintr-un sat
        american ,ei cum or face cu listele alea sau poate la Dumneavoastra in America nu e cu liste .Pe ei ii verifica cineva la liste ! La Dumneavoastra ,acolo, FBI-ul se duce asa ..prin satele americane sau ii cheama pe totzi la sediu la ei cand primeste reclamatzii de frauda !!
        In fapt cei care au fost la referendum au fost pacalitzi…iar eu sunt convins ca mai devreme
        sau mai tarziu vor intzelege ! si vai ..de cei care i-au pacalit !!!!

  2. Cred ca faceti bine actionindu-i in Justitie.
    Daca intotdeauna magariilor vor fi tratate cu lehamite vor continua.
    (Spanu cred ca e vestit in lansarea de acuze nefondate. In fond, mizerii ordinare.)

  3. D-le Papahagi, felicitari pentru intreaga dvs activitate. Va rog sa continuati ceea ce ati inceput. Daca este nevoie aveti tot suportul nostru. Imi sunteti asa de drag cand va vad in emisiuni, incat va spun de pe acum ca aveti votul meu. Si multa bafta in ceea ce faceti dvs referitor la proces. Asa merita aceste posturi si ziare ( printre care si antena 3) care manipuleaza ordinar oamenii.

  4. Va incurajez sa dati in judecata aceasta oficina obsedata de fabricarea si organizarea urii. Nu exista persoana onorabila in spatiul intelectual romanesc care sa nu fi fost maculata acolo. Nu i-au lasat in pace nici pe morti (ma refer,de pilda, la regretatul Matei Calinescu).

    Eu insumi l-am dat in judecata si am castigat procesul impotriva lui Gh. Funar care afirmase ca as fi „comercializat” in Statele Unite, „pe bani grei”, documente de arhiva din Romania.

    Cel mai dezolant este sa vezi intelectuali scriind acolo, alaturi de Nistorescu si Spanu. Nu discut aici itinerariul alambicat al profesorului Andrei Marga. Dar, oricum am privi lucrurile, este socant sa-l gasesti pe post de editorialist la aceasta foaie specializata in calomnii de ultima speta.

    • Exact la asta mă gândeam şi eu! Am văzut emisiunea, iar oamenii ĂIA, cum au auzit cuvinte ca „borfaş”, au sărit în sus de parcă ar fi fost hipnotizaţi în prealabil! Trebuie daţi în judecată pentru ce au făcut!

      P.S. Apropo de emisiune, reacţia dlui Papahagi a fost de milioane. Ar trebui să nu mai meargă la RTV sau la A3, că devin abonatul lor.

    • Nu credeti ca noi, cititorii, sintem cei in masura sa stabilim cine se face vinovat de „fabricarea si organizarea urii”? Citim destule articole pe acest site. Le comentam asa cum ne duce capul, dar e imposibil sa nu descoperi in articole si aceste comentarii acea ura la care faceti referire.

        • esti naiv!
          nu in comentariul acesta gasesti cuvinte ca: laturi, impostori, gunoi, nenorocit, toxic s.a.m.d.
          Cine creaza ura atunci? Cei ce merita dispretuiti, trebuie dispretuiti, iar nu urâti.

          • Pentru un sistem psihic sănătos trebuie înţeleşi, şi abia după înţelegere IGNORAŢI. Dispreţul ne intunecă raţiunea, induce sentimentul eu sunt TOT, iar ei NIMIC! Megalopsihie…

    • Mie mi se pare strigator la cer ceea ce a ajuns Cotidianul.
      Acest ziar a fost infiintat de Ion Ratiu nu pentru a improsca cu laturi „dusmanii” puterii.
      Oare nu exista nici o posibilitate de a se schimba numele ziarului in care varsa laturi Nistorescu si ai lui?
      Sa fie schimbat numele si sa le ramana locul unde sa-si verse fierea, dar nu sub ceea ce a infiintat Ratiu.

  5. prima dată când o discuție de nivel de curtea școlii, despre gramatică, despre lapsusuri, sau despre singurele dimensiuni măsurabile, care se sfârșește cu chemare în judecată. fin.

  6. Este stupefiant tupeul acestui notoriu impostor din punct de vedere profesional care este pupi nistor. Desi nu are nici un fel de opera in sens european, nici articole, nici cartzi in reviste sau edituri ADEVARATE, individul a fost decan la Istorie si acum este presedintele senatului UB. Ba mai si este si seful catedrei de arheologie, unde pana si puiu hasotti era mai potrivit. Halul in care a ajuns universitatea romaneasca se datoreaza in primul rand acestor cohorte de impostori care au acaparat catedrele si decanatele si care sunt solidari in a-si apara pozitziile la orice reforma, vezi ce se intampla cu LEN-ul promovat de Funeriu. Din pacate istoria a luat-o rau la vale: cioroianu decan la Bucuresti, pupi nistor primul profesor de arheologie al tzarii, plagiatorul birocrat uselist mircea angelescu urmasul lui Parvan si Lambrino la sapatul Histriei. Ca sa nu mai vorbim de „specialistii” clujeni care cauta dovezile civilizatziei dacice la Sarmizegetusa dar braconierii le-o iau mereu inainte. Impostura universitarilor este din pacate o plaga de ne-eradicat pentru ca este in simbioza cu clasa politica putreda de azi.

  7. Ce sa inteleaga Nistorescu despre tinerii care au studiat dupa 1990 in strainatate. El nu va intelege niciodata ca acolo se dau burse pentru studentii care merita, el care inainte de 1990 alerga pe la diverse intruniri UTC iste si scria pe la ziare UTC iste. El crede ca afara conteaza ce parinti ai? E atat de nemernic incat inoculeaza prostii in capul celor ce nu au habar si manjeste cu noroiul din capul si sufletul lui bolnav OAMENI ca dvs. d-nule Papahagi. Cum sa se mai uite tinerii plecati afara la USL isti si la sustinatorii lor, de aceea ar vrea indivizii astia sa dispara din orice liste, din orice cvorum romanii plecati afara. Pentru ca oamenii aceia nu ii vor vota NICIODATA Cat despre autorul articolului Ion Spanu nici nu merita sa il pomenim. E prea….gunoi Scuze, nu ma pot abtine.
    Tot repectul d-nule Papahagi!

  8. Domnule Adrian Papahagi,

    Pregătiţi-vă să întâlniţi destul de des asemenea specimene cu mentalitate de borfaş, care scriu fără ruşine (să nu vă imaginaţi că ştiu ce este ruşinea) că AI FI SPUS “NEGRU”, în condiţiile în care (fiind prezent),
    – fie CEVA AI SPUS, dar AI SPUS ALTCEVA,
    – fie NU AI SPUS NIMIC (ai tăcut).

    Uneori şi dacă nu eşti prezent, spun acelaşi lucru.

    Minciuna este pentru ei şi o metodă de a-şi face reclamă, prin asocierea numelor lor de alte nume. Iar dacă mai pun şi o sămânţă de ură, sunt mulţumiţi.

    Curaj!

  9. Foarte bine, D-le Papahagi! Sa plateasca pentru toate ticalosiile pe care le scriu sau spun, pentru calomniile pe care le fac.

  10. Multa bafta.

    Cred ca trebuie insa deschisa o discutie mult mai larga despre modul in care trusturi de presa cu resurse financiare imense ataca oameni simpli in mod programatic. Practic oameni simpli trebuie sa-si caute dreptatea singuri in instanta in fata acestor trusturi.

    Ma intreb ce fac asociatiile de ziaristi. Ce face CNA? Si de ce oameni normali inca merg la emisiunile acestor trusturi, legitimandu-le.

    • Excelenta intrebare, d-le Stoica!
      Nu exista un fel de „Club de presa” , cu CTP in frunte, cindva, care pretindea ca vegheaza la morala si deontologie, din interior? Parca fusese preluat de d-na Crasnea, daca nu ma insel, dar de atitudini, n-am auzit nimic.

  11. Ion Spanu asta este un nimeni pe drum! Un nenorocit, un mic scriitoras submediocru invidios pe cei care au succes!
    A scris si un articol absolut infect despre Mircea Cartarescu!
    Propaganda comunistoida de cea mai joasa speta!
    Nu exista nicio diferenta intre ziarul Cotidianul sau Revista Tricolorul. Sau (defuncta?) Revista Romania Mare. Aceeasi mizerie colorata, plina de minciuni toxice!
    Foarte bine faceti ca il dati in judecata! Sa plateasca daune morale pana la adanci batraneti!

  12. Eu cred ca nu aveti a va supara pe Nistorescu, Vlad Nistor si ficuta de Tusa. Ei fiind niste handicapati intelectual ar trebui sprijiniti asa cum face orice societate cu handicapatii sai. Poate ca ar trebui sa-l exclud pe Nistorescu care ar trebui reeducat sub paza intr-un penitenciar. Pe ilogica de Tusa si pe „profesorul” Nistor eu cred ca ar trebui evaluati si pusi in fata unor teste pentru a li se stabili IQ. Apoi trimisi la niste scoli unde sa dea examene de stiinte politice si public administration si apoi sa vorbeasca. Marea greseala dupa 90 a fost ca societatea romaneasca n-a reusit sa impuna standarde minimale pentru fiecare categorie profesionala si politica. Cum poti de pilda sa fii euro-deputat (ex. Norica Nicolai) si sa nu stii o limba straina? Cum poti fi deputat si membru activ intr-o comisie cand tu ai fost o studenta la limita repentiei (Tusa) cum poti fi ziarist de politica externa si tu sa fii absolvent de chimie la seral si fost student repetent (Bogdan Chiriac), cum poti fii ministru si tu sa nu mergi odata la o reuniune de Consiliu in 3 mandate (Andronescu la educatie care nu vorbeste decat rusa)? Fara o profesionalizare a clasei politice, fara inlocuirea criteriilor de promovare ale partidelor (senilitatea, santajabilitatea, lipsa de caracter, situatia lamentabila la invatatura, etc) nu vom putea face decat pasi inapoi. Si Ponta & Antonescu sunt astazi „exemple” ca fara carte si cu furturi poti ajunge in pozitii de lideri la nivel de stat.

  13. Domnii respectivi sunt platiti ca să umple timpul oamenilor tintă cu procese. E de gandit dacă este o solutie asta, sau mai degraba este sa sa nu ne indreptatim.

    Daca aveti suficient de multi bani sa se ocupa de procese doar avocatii, ok, daca nu eu n-as investi timpul in asa ceva. Un articol pe contributors e poate suficient pentru clarificarea publică obligatorie pentru un om politic.

    În altă ordine de idei, ce părere aveți de afirmația d-nei Mungiu-Pippidi „« Sus inima »? (Mai bine încercaţi cu creierul).” ? E în ultimul articol din RL. Trimiterea la Liturghie i-a scăpat, probabil, iar dacă nu i-a scăpat atunci e o ofensă de prost gust. Întrebarea precisă ar fi: e vreun loc de colaborare între atei de dreapta și creștini de dreapta ?

    cu stimă,

  14. Domnule Papahagi,

    Avetzi dreptate !Am urmarit emisiunea !

    Ce este foarte rau este faptul ca ,personaje ca acestea au „otravit” sufletul si au „imputzinat” mintea romanilor timp de doua decenii si ce este si mai rau ca o pot fac in continuare.

    Domnule Papahagi,te uiti la ei si te minunezi !!! domnule,astia sunt inepuizabili ! Sa fi fost oamenii astia printre noi ….si …inainte de 1989 !

    Trebuie sa facetzi,cum spuneatzi in emisiune;
    puneti-le”o oglinda-n fatza” !
    Sa vedetzi cum fug de ea ca „dracu de tamaie” cum a fugit Domnu Nistor !!!

    Va urmaresc actziunile publice, cu interes
    Mult succes

    ps:
    ce pot face eu un simplu alegator ,cetatean care plateste taxe pe care altzii le
    risipesc cum nu ar face nici cel mai prost om de pe lumea asta ,cand Domnul Ciuvica
    ma face prost in gura mare ,la televizor,in spatiul public pentru faptul ca nu am fost
    la referendum!
    Pai,sa-i zic ……..ce !!!!????
    Ma bazez pe Dumneavoastra,poate ii zice-ti ceva si din partea mea !!

  15. Incredibila evolutia publicatiei ‘Cotidianul’ si mai apoi a cotidianul.ro. Imi aduc aminte cand la inceputul anilor ’90 il citeam cu placere, era o gazeta profesionista fondata de dl. Ratiu. La acea vreme Cornel Nistorescu era figura proeminenta in elita AC, organiza simpozioane la Predeal pe tema presei libere, protesta la adresa abuzurilor FSN si masurilor de intimidare omiprezente lansate de tovarasul Ion Iliescu la adresa oricaror critici. Imi aduc aminte ca am participat cu cativa colegi la un astfel de simpozion prezidat de Nistorescu. Il priveam ca pe un om integru, deschis noului. Dar cum viata bate filmul, iata-l pe stimabilul Cornel la 20 de ani distanta practicand ceea ce condamna pe buna dreptate in anii ’90. Romania este intr-adevar plina de surprize. Banul, goana dupa putere si boala sefiei au schimbat pe multi.
    Gluma dlui Papahagi este „off”, nu stiu cum poti avea un dialog la tv. civilizat folosind cuvantul „borfas”. Chiar daca cei la care se referea dl. Papahagi sunt in realitate borfasi. Te auto descalifici. Poate politica nu este potrivita ilustrului eseist si filolog. Cum zice americanul „don’t give up your day job, please!”.

  16. Nu, domnule Virgil Iordache, un articol pe contributors nu e suficient, pentru că mă îndoiesc că cei ce stau cu gurile căscate şi urechile ciulite la Antena 3 posedă un IQ care să le permită lecturarea şi mai ales înţelegerea textelor de aici.

  17. Eu gasesc ca Cotidianul a ajuns acolo unde si Ratiu ar fi ajuns.
    Asa cum spuneam atunci ca „Romania este un starv pe care se vor bate hienele de
    ambele extreme pana cand osul va ramane alb, dupa care se vor uni intre ele impotriva
    dusmanului cu adevarat comun, omul” si asa vad azi ca s-a intamplat.
    Desi Ratiu (ca si Campeanu) parea asezat in alta barca decat iliescu, in fapt telul lor
    (pe termen mai lung decat cel „scurt”) era acelasi: tot o Marie, dar cu palarie noua”
    Omul este „om” doar daca este „liber”
    Omul intruneste conditia de „om” doar daca intruneste conditia de „liber”.
    „Liber” esti cand acordand tu insuti prezumtia de „liber” oricui altcuiva primesti, ca ecou
    (ca
    si atunci cand primesti un ecou) propria-ti „prezumtie” (acordata de ceilalti) ca esti „liber”.
    Ca sa poti recunoaste „hiena” de „om” in neincetatul asta „bal mascat” pe care indeobste
    il numim „Viata” iti trebuie un lucru care nu se dobandeste cu diploma ( ma rog, diploma nu
    este in asa caz, „conditie primordiala”) si caruia noi romanii ii spunem „fler” (vad, cu
    traductorul Google, ca popoarele de limba germanica ii spun „flair” iar cele de limba
    latina ii spun „instinto”. Curios e ca si francezii ii spun „flair” in timp ce cei italienii ii
    spun „fiuto”). Desi si romanii folosesc cuvantul „instinct” cand spui „fler”, altceva spui.
    „Flerul” nu se substituie „cunoasterii”dar daca se „bine-adauga” ei, se ajunge la performante
    altfel imposibile.
    PS. Oamenii cu „fler” sunt „jucatori” de exceptie.
    Domnule Papahagi, zic vorbe vechi, consolidate, ca „copii nu se fac vinovati de vini ale
    parintilor”.
    Adica ca nimeni (nici o „fiinta umana” care indeplineste conditia de „om”) nu trebuie
    sa judece prin prisma asta.
    Eu nu am facut, si nu fac asta. Nici daca a fost vorba de „Nicusor”, nici daca a fost vorba
    de Elena Basescu, nici daca e vorba de Adrian Papahagi.
    Fiecare „urmas”, prin simpla „antonomasie” trebuie sa preia stafeta de acolo de unde i-a
    adus-o spre preluare „inainte-mergatorul (ma rog, „ante-mergatorul), iar acolo unde „stafeta”
    ajunge pe alte cai decat cea pe care o fixeaza organizatorul acestui interminabil maraton,
    Viata, Viata insasi regleaza punctajul si clasamentul (ca cel ATP) si situeaza pe fiecare
    acolo unde (de fapt) ii este locul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Papahagi
Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro