miercuri, decembrie 1, 2021

… cum se intalnesc Basescu si Iohannis in linistea tacerii lui Wittgenstein si a iubirii lui St. Exupery. Prin Cartile Junglei.

… desi inclin sa cred ca nici unul dintre ultime doua nume nu aprinde vreun beculet in mintea vreunuia dintre purtatorii primelor doua. N-are importanta. Nici unul dintre ultimii doi n-ar fi avut asemenea asteptari – erau oameni, sa zicem asa, cu mintea-n nori, dar cu picioarele bine infipte-n pamant, chit ca nu semanau defel. Una e sa fii idealist, alta e sa ai iluzii. Important e ca, folosindu-i pe ultimii, fie si doar ca pagube colaterale, putem descifra misterul tacerii care uneste doi presedinti diametral opusi din toate punctele de vedere.

Si totusi.

Diametral opusi cum apar – si cum s-au straduit constient sa se pozitioneze, prin orice mijloace, in ochii opiniei publice -, atat Klaus Iohannis cat si Traian Basescu au cate unele in comun – „honni soit qui mal y pense„. Amandoi au castigat, in ciuda sondajelor si a analistilor politici, alegerile prezidentiale impotriva PSD. Iar acum, cand scena politica explodeaza, arestarile si acuzatiile zboara dinspre si inspre toate partile, zguduind „stabilimentul”, ambii isi ebluiseaza deoptriva suporterii si detractorii tacand in cor. [Nota: E cel putin amuzant cum varianta engleza a „establishment”-ului, i.e., „sistemului”, are, in limba romana, ca „stabiliment”, conotatii deocheate, cu palpairi de felinar rosu.] De ce tace Traian Basescu, altminteri atat de vocal, taman acum cand Elena Udrea, pe care a sustinut-o fatis pana in ceasul al doisprezecelea, se da de un alt fel de ceas pentru a-si demonstra nevinovatia, venind cu dezvaluri care mai din care mai socante? De ce? – se intreaba, candid nedumeriti sau interesati, deopotriva amicii si dusmanii?

Dar Iohannis? – intreaba aceiasi, numai ca de data aceasta de pe malul celalalt al oglinzii. Basescu nu mai e presedinte, Iohannis e, iar in aceasta calitate conduce CSAT, chestia aia care se ocupa cu apararea tarii. Or, daca macar jumatate dintre acuzatiile de coruptie facute in ultimele doua saptamani se dovedesc adevarate, se cheama ca traim in pestera lui Platon, luand umbrele drept realitate. In realitate, nu avem de-a face nici cu justitie, nici cu politicieni, nici cu servicii secrete. Cu atat mai putin, cu securitatea nationala. In realitate, traim intr-o lume de umbre ale unor papusi care-s scobite in asa fel incat sa arate cat de cat ca legislativ, executiv, juridic. Suntem, cum ar zice Socratele lui Platon in limbaj hipster, la trei trei niveluri distanta de realitate. Despre mass media nu mai vorbim.

Cu toate astea, Iohannis tace. Daca ar tacea singur, ai putea zice ca tace cu incapatanarea „neamtului”. Dar de tacut, tace si Basescu, iar de exces de „germanitate” nu l-a acuzat nimeni pe Basescu pana acum (nici macar Adrian Severin, cand cu alogenii – mai sunt si alogeni buni la casa omului). Si-atunci?

Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca” – fraza care l-a facut faimos pe Wittgenstein, poate fi folosita oricand, de catre oricine, oricum. Daca ar fi stiut ca atat va mai ramane in cultura populara din al sau subtirel „Tractatus Logico-Philosophicus„, probabil bietul om nu s-ar fi retras prin paduri sa-l scrie. Repet, nu cred ca Basescu sau Iohannis l-au citit pe Wittgenstein. Dar tac amandoi despre lucrurile despre care nu se poate vorbi ca si cum l-ar fi.

Tac din motive diferite, din unghiuri diferite, ca sa zic asa, dar amandoi tac din instinct. De unde se vede ca si instinctul asta politic poate parea surprinzator pana realizezi ca, la urma urmei, e doar bun-simt – bunul simt de a recunoaste reliatatea.

Cand sandramaua, orice sandrama, incepe sa se darame (motivele, pentru moment, conteaza mai putin), stalpii de sustinere se sfarama sib ochii tai, tavanul se prabuseste, in podea se casca un gol, caramizile zboara in toate partile, ce faci? Ca om de bun-simt, ce faci? Incepi sa te agiti, faci precum Elena Udrea (si multi altii) care, prinsi intr-un cutremur sau in nisipuri miscatoare, incep sa alerge de colo-colo, ca bezmeticii, si-ncep sa  se agite, afundandu-se si mai tare? Nu.

Ca om de bun simt, stai.

Stai si astepti. Astepti sa se prabuseasca sandramaua si sa se aseze ruinele, astepti sa vina cineva sa te scoata din nisipurile miscatoare. Oricum, nu te agiti, nu te zbati. Altminteri iti cad stalpii in cap, te acopera mortarul, te inghite nisipul. Cand totul in jur o ia razna – cum o ia acum, cand paranoia a cuprins intreaga societate, la toate nivelurile – stai. Astepti. In ciuda aparentelor, nici un dezastru nu tine la nesfarsit.

Te bati, dar nu te zbati. Diferenta e mai mult decat o litera, fie ea si „Z”, ultima de la coada alfabetului, un soi de omega moderna (sic). Nici unul dintre cei doi, nimeni, nu mai are controlul situatiei – asta e frumusetea clipei, ca o floare de cires desprinsa nimeni nu stie cand, nici macar cand, samuraiul isi tine respiratia, lucrurile explodeaza frumos, cu incetinitorul, numai daca le-ar tine. Ca om politic, prins la mijloc, ce poti sa mai si faci? Daca esti necopt, panichezi, incepi sa te agiti, uitand regula de baza: In politica, la fel ca in jungla, in pesteri sau nisipuri miscatoare, cand nu stii unde esti sau toate se misca in jurul tau, stai. Atat. Stai. Nu ca esti intelept sa stii de ce se misca alea, de ce se surpa alelalalte, de ce ce te suge nisipul. Nu stii. Esti intelept ca stii ca trebuie sa stai.

Atata macar stiu amandoi.

Asta, repet, nu e neaparat intelepciune. Poate e instinct, cum inclin sa cred ca e in cazul Basescu, sau chestiune de educatie sau/si fire, cum inclin sa cred in cazul lui Iohannis. Cauzele, in acest caz, conteaza amai putin, Atat fostul cat si actualul presedinte actioneaza asa cum trebuie – nici unul nu se grabeste sa mai propteasca o caramida intr-un zid care oricum se prabuseste, ca e pagubos pentru toata lumea. Politic vorbind, de oameni politici prudenti avem nevoie. Cum sa iesi in mijlocul cutremurului sa zici „aceasta caramida va cadea colo, ailalta dincolo„? Daca ai cat de cat bun simt politic, astepti sa se prabuseasca toate si pe urma poti zice „voi pune aceasta caramida aici, cealalta, dincolo. Asta poti zice.

Va mai amintiti de Cartile Junglei? :) King Louis („I wanna be like you” – nu intram acum in discutiile despre PC-ul acestei secvente), e o maimuta. Incearca sa salveze ce nu se mai poate salva.

watch?v=Euq8jtGhMNQ

St Exupery stia mai bine (sic). Un templu e mai mult decat o adunatura de pietre. Un templu, o structura, orice structura, nu poate fi tinuta laolalta prin forta bruta, indiferent cat de puternica e maimuta. Amintiti-va Decembrie ’89.

Un templu, precum un popor, se tine impreuna doar prin iubire. Cine a citit „Citadela” lui Saint Exupery stie ce vreau sa spun: „In linstea iubirii mele Voi scrie un  imn tacerii.” Ba chiar si iubitorii filosofiei chinezesti s-ar cuveni a fi satisfacuti. Caci ce e mai „taoist” decat „nefacandul care face”? Nu lutul face oala, ci golul dinlauntru”.

Muzica, la fel ca si iubirea si politica, nu e decat o insiruire de taceri la momentul potrivit.

Asa si acum. Lasati explozia de dezvaluiri sa-si urmeze cursul. Nici fostul, nici actualul presedeinte nu trebuie sa se implice – nici macar decalarativ. Nu e nici bine, nici util. Nici pentru ei, nici pentru noi. Darama-se templul. Vom face altul, pe rau in jos.

Va mai amintiti?

Podul de piatra

S-a daramat

A venit apa si l-a luat

‘Om face altu’ pe rau, in jos

Altu’, mai trainic

Si mai frumos.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. „Darama-se templul. Vom face altul, pe rau in jos.”
    „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca.” Citite împreună explică misterul tăcerii.

    Filozofic, se poate vorbi despre orice, dar numai în prezența unui limbaj potrivit. Dacă nu există, ce mai bună e tăcerea …până la formalizarea lui.

    „Templul” ce se dărâmă acum a fost construit pe un limbaj. Părea indestructibil, etern…și avea un limbaj și vestale pe măsură. Ce să mai spunem de Marele Preot și Preoteasa lui. El perfect, Ea urmașul perfect, cel mai perfect…Singurul…Ce limbaj să mai folosească Marele Preot când Preoteasa, unica moștenitoare, folosește vechiul limbaj care pare că o duce, evanscent…spre unicele clădiri în care poți vorbi doar…tăcând. S-o urmeze? Actualul mare preot n-are încă „Templu” și implicit nici limbajul aferent. E în construcție…și tace, privește constructorii…

  2. ‘Cine’ vom face, d-le Fumurescu altul mai trainic si mai frumos?
    Cand cauta, retras prin paduri, dl Wittgenstein incerca sa depaseasca impasul insului comun, care nu stie decat sa indice aratand cu destul: uite copacul, uite masa. Caci atunci cand articulezi diverse foneme, bunul simt iti spune ca si in realitate ar fi de dorit sa existe un corespondent. Am fi fost mai linistiti ontologic, iar logica s-ar fi inscris intr-o mecanica suficient de tare incat sa faca lumea previzibila in desfasurarile ei pentru intreaga specie umana. Din pacate, spre batranete, si-a recuzat in buna masura teoria, sub presiunea a tot felul de hermeneutici ‘metaforice’ care argumentau ca viata nu e chiar asa simpla cum apare.
    Lumea nu a devenit nici mai clara, iar logica se sprijina, mai degraba, pe cate un deget care arata cate ceva. Si daca se intampla ca degetul sa mai mangaie, asa in treacat, tragaciul unei pusti cu atat mai tare se baga capul intre umeri a consens superior.
    „Bonjour popor” este formula consacrata care spune ceva despre cum traversam pe poduri fantomatice tot felul de deserturi.

    • pe Wittgenstein, cel din începuturi, l-a confirmat din plin evoluția mecanicii cuantice care, probabil, a germinat pe același context intelectual în care s-a format și filozofia limbajului. Sigur există o „realitate” dincolo de cea percepută prin anumite limbaje formalizate…dar despre asta e bine să taci până apare limbajul contextualizării ei. Ori doar să crezi în ea folosind limbajul metafizicii.

      • Sigur ca pozitivismul clasic si avatarurile sale moderne si-au extras o seva consistenta din concubinajul dintre limbaj si logica analitica. Doar ca nu ne doare cand punem degetul pe energia nucleara asa in general. Una este sa aprindem lumina in ‘parcul uman’ si alta este cand ne trezim cu bomba in casa.
        Cine se mai incordeaza sa alinieze democratia, libertatea si prosperitatea insului comun cu cea a dispozitivului „metafizic” in care este chemat sa functioneze?

  3. „«Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca» – fraza care l-a facut faimos pe Wittgenstein, poate fi folosita oricand, de catre oricine, oricum.” — poate doar în cultura de tip brainyquote a autorului această frază „l-a făcut faimos” pe W.

    „Daca ar fi stiut ca atat va mai ramane in cultura populara din al sau subtirel “Tractatus Logico-Philosophicus“, probabil bietul om nu s-ar fi retras prin paduri sa-l scrie.” — „cultura populară” – așa ceva nu există decât în mintea umflat literar-elitistă a autorului și în prezumția acestuia că a fi pe buzele oricărui individ printr-o formulă clișeu înseamnă ceva. „Cultura populară” nu e nici cultură și nici populară. „Subțirel” – în 75 de pagini, W. dă de lucru Cercului de la Viena și este fundamental pentru întreaga școală de gândire a pozitivismului logic, iar recent există chiar o mișcare New Wittgenstein interesată de a uni opozițiile dintre Tractatus și Investigații. Iarăși, „cultura populară” îi joacă feste autorului: calitatea nu e dată prin și nu derivă din cantitate. „bietul om nu s-ar fi retras prin paduri sa-l scrie.” – să-l compătimești pe W., un tip cu un psihic suficient de puternic încât a putut trăi în fiecare zi cu gândul sinuciderii, cine naiba te crezi?, + incorect factual: Tractatus a fost scris între 1914 și 1918, pe timpul războiului, în care W. a luptat pentru Austro-Ungaria, în vara lui 1918 s-a retras la Neuwaldegg, una din casele de vară din Vienna ale familiei pentru a termina de scris ceea ce va primi ulterior titlul de Tractatus.

    „Repet, nu cred ca Basescu sau Iohannis l-au citit pe Wittgenstein.” – poate e mai bine așa, decât să-l citit degeaba. Deși am dubii că autorul și-a „pierdut timpul” cu ceea ce e între propozițiile 3 și 6, autorul e mai degrabă tipul fundațiilor și al concluziilor. „1. Lumea este tot ceea ce se întâmplă. 7. Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă.”

    Autorul nu merita această replica, iar W. nu are nevoie de apărare. Înțeleg că apare o tentație de a fi altfel când ai această inflație de „analiști” care-și dau cu părerea în lung și lat despre niște personaje contingente, și respect această cădere în tentație, acest interes pentru diferit, dar aceasta nu poate fi făcută de la nivelul ignorantului care se dă deștept cu replici cafenarde.

  4. La sfirsitul paragrafului care incepe cu un citat din nenea Wittgenstein, o corectura, ca sa nu se inteleaga altceva: „ca si cum l-ar fi.”

  5. 1.Nu stiu daca este locul potrivit, pentru analiza filosofica a celor de la care, pentru a initia un articol, autorul citeaza o fraza (a unui Wittgenstein) si cu atit mai putin ,,analiza” autorului, intr-o tema lipsita de orice legatura cu filosofia …,,pura”.
    2.Ce altceva, pot face – decit sa taca – cei care au fost ori sint, ,,beneficiarii” de virf, directi ai coruptiei si furtului banului public, in lipsa caruia, actualul simulacru de ,,viata politica” era imposibil – saracia postdecembrista obligind ,,afaceristii – bugetari” sa stoarce resursele sustinerii politice, pe calea coruptiei si furtului institutionalizat.
    Fundamentul acestui ,,model” politic postcomunist a fost construit de ,,proiectul Iliescu”, consfiintit prin PLATFORMA-PROGRAM a FDSN, votata la ,,plenara” din 27-28 iunie 1992.
    Aceasta a ,,construit” o democratie muncitoreasca, bazata pe intreprinderile de stat, aparata contra (deviatiilor) dreptei politice, de detasamentele de soc ale minerilor. iar pentru finantarea acestei ,,democratii”, intreprinderile de stat au fost date spre ,,pastorire”, lupilor politici ai FSN – FDSN.
    Acestia trebuiau sa sifoneze bani pentru partid si pentru ei, dar trebuiau sa asigure si
    productia pentru clasa muncitoare FDSN-ista si miniera, dar pierzindu-si rapid instinctele ,,leniniste” pe masura ce au prins gustul ,,capitalismului”, baietii destepti ai FDSN au furat totul si intreprinderile au ramas ziduri si terenuri de vinzare.
    3.Proiectul iliescian a devenit ,,transpartinic”, iar PNT-cd si apoi PNL, PDL l-au ,,desavirsit”, pina a disparut total, economia si industria nationala.
    Intre timp s-a intrat in NATO, apoi si in UE si asa, pe nesimtite, lucrurile sau schimbat intratit, incit coruptii si hotii banului public au priceput (prea tirziu), ca au edificat ghilotina juridica ,,anticoruptie”, care-i decimeaza pe ,,bunii si raii” tranzitiei fara alegere, fara sa tina cont de meritele lor la perpetuarea democratiei dimbovitene!
    4.Sintem in etapa de rascruce, in care clasa politca si-a creat singura prapastia peste care nu poate trece nici unul din politicienii de azi, fara o schimbare majora, in care Romania saraca nu mai are de unde sa suporte jaful institutionalizat si lipsa unui ,,proiect national de reconstructive economica si industrial”, postaderare.
    Odata cu instituirea unor mecanisme anticoruptie si furt public, viata politica in actualul mod ,,penal” de sustinere/finantare a devenit imposibila, facind oportun un ,,proiect national”, capabil (la fel ca proiectul Meiji al Japoniei) sa transforme baronii si feudalii politici, in comercianti si industriasi, capabili sa-si sustina cinstit, personal viata politica.
    Acest proiect a lipsit fostului Presedinte, strain de economie (prin calificare) si este discutabil daca actualul il va evalua si promova, ceeace face ca ,,tacerea” lor sa fie de ,,lunga durata” – fara solutii la modul actual de procurare a banilor pentru campaniile politice de imagine si electorale.

  6. Tac amandoi pentru ca nu au curajul sa vorbeasca!

    Basescu trebuie sa vorbeasca despre cum a „protejat-o pe Elena Udrea in toti acesti 10 ani”. Despre cum primea rapoarte de la SRI si cum intervenea gasind oportunitati pentru Elena sa faca „trafic de libertate” la mare concurenta cu fratele Mircea!
    Eu cred ca acest TVA de 24%, marit chiar de Basescu, le-a adus o clientela selecta de evazionisti numai gata de prins in plasa.

    Si totusi daca SRI-ul nu l-a informat pe Basescu? Aici cred ca trebuie sa intervina Johannis si sa ceara audierea lui Basescu si o sedinta CSAT pentru a-l confrunta cu Coldea.
    Insa cu puterea in pix, “chestore, eu te-am facut chestor!” si cu imunitatea data de Morar, intacta si nestirbita, Basescu nu e deranjat de nimeni din Justitia independenta.

    Ba mai mult eu sunt convins ca nu se va intampla nimic. Justitia independenta din Romania de mult nu mai este legata la ochi! Si se uita foarte atenta la cei care-i trec pe sub fuste!

    In concluzie Udrea va ajunge la inchisoare pentru maxim 2 ani si “omerta” se va lasa lin peste toti cei implicati.
    Sunt mult prea multi cei care nu vor ca Basescu sa fie chemat sa dea cu subsemnatul la coana Justitie incat “batista a fost aruncata deja pe tambal”.

    Iar Romania va ramane din nou si cu imensa paguba alaturi de “onoarea nereperata”.
    Un sinistru deja-vu al anilor ’90!

    • Ca sa vezi:piratul ori te citeste (nici nu se poate altfel):
      „“”M-am hotarat sa nu-mi las distrus mandatul, voi relua toate minciunile din spatiul public din ultima perioada. Mi-am facut o listuta”, a precizat Traian Basescu, potrivit Mediafax.””
      Ori (nu) s-a speriat de spusele tale:
      ” “Chiar daca nu este aici, tin sa ii multumesc Elenei Udrea si sper sa imi confirme inca o data ca este un om cinstit””

  7. Savuroasa aplicatie a sincretismului la „sosul” romanesc actual, felicitari dle A. Fumurescu!
    Prefer aceasta abordare, decomplexata si lejera(?) care, ca orice (auto-)deriziune face mai mult pentru, mult dorita, „tonificare” a luciditatii românului, decat orice discurs solemn, tinut de un tip incruntat si patruns, subit, de gravitatea situatiei…Eu una, m-am saturat de moralizatorii ocazionali, ii gasesc patetici si ridicoli!
    Poate nu e chiar corecta afirmatia „toti, o apa si-un pamant”, situatiile exceptionale insa, cerand masuri exceptionale si, pentru ca nu avem alta varianta (!), cred ar fi mai sanatos sa se naruie, rapid, toata sandramaua!
    Mai bine un sfarsit dureros, decat o durere fara sfarsit!
    „Una e sa fii idealist, alta e sa ai iluzii.” – este adevarat…Continui sa cred, insa, ca iluzia ramane un adevar care nu s-a intamplat…inca.

    • Atentie ! Antena 3 afiseaza din cand in cand deasupra siglei un ceas desteptator si memorabilele cuvinte TIC – TAC pentru care aveti – recunosc – oarece copyright. Iata ca MARILE SPIRITE SE …INTALNESHTE :) :)

  8. Dle Fumurescu,
    Pentru ca unii se tot intreaba daca si cand va interveni si dl Traian Basescu, mai ales ca s-au facut referiri si la interceptarea chiar si a dsale in convorbiri telefonice cu Dna Udrea, eu cred ca dlui nu va interveni decat in interesul justitiei, al statului de drept al separarii puterilor, al functionarii corecte a institutiilor contra coruptiei si in interesul orientarii noastre in NATO si euroatlantice.
    PS.Vad ca unii ziaristi precum CTP il someza pe Presedinte sa reactioneze. Ori sunt prosti ori sunt provocatori intrucat dl Basescu sau nu va comenta sau va inchide subiectul si nu se va baga in mijlocul sau la inceputul lui.

  9. Daca privim cu bagare de seama nu numai Iohannis si Basescu tac. Pe subiectul alunecarilor de teren tac vartos si Ponta si Macovei si tanara Gorghiu si – atat cat se poate – si Blaga. Nastase rateaza si el minut de minut sansa de a-si pleda din nou bascalios acid conditia de victima pe blog, iar din adancurile temnitei nici macar Fundatia Voiculescu nu transmite comentarii parintesti dojenitoare Ramane de vazut cat este intelepciune in aceasta tacere . Eu banuiesc ca mai degraba oamenii respectivi tac pentru ca , la fel ca noi , multi altii, si-au pierdut oxigenul. Iar de vorbit – pe langa malaxoarele mediatice care doar asa pot vietui – vorbesc persoanee notoriu anaerobe precum Ludovic Orban, Ghise sau duo Saftoiu.

    • Incep prin a recunoaste ca nu l-am citit pe domnul Wittgenstein si nu-l voi citi niciodata, poate si din cauza alergiei la acest sufix pe care mi-a provocat-o alt ******stein fost emisar la Bucuresti din partea Inaltei Porti.
      Tacerea e de aur zice un proverb ticluit de un anonim roman care sunt sigur ca nu l-a citit nici el pe *****stein. Cineva spunea ca i-au trebuit vreo 3 ani sa invete sa vorbeasca si 50 de ani sa invete sa taca. Traian Basescu e trecut (bine) de 50 de ani si stie macar din filmele piratate traduse de Irina Nistor pe care le vedea pe vapor daca nu din cantecul formatiei Fall Out Boy ca „Anything you say can and will be held against you ” .
      Ma intreb totusi cum se pot barbieri fara a se uita in oglinda toti ‘telectualii pupin-basisti care ni-l descriau pe Traian Basescu ca fiind cel mai corect sef de stat pe care l-a avut Romania vreodata de la Burebista incoace….Premiantii la scoala sunt repetenti in viata. .. :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro