Am citit recent un sondaj intitulat Ce spun candidații la Președinție despre Roșia Montană şi gazele de șist. Referitor la ultimul item, cei patru candidați intervievați au exprimat puncte de vedere relativ congruente în legătură cu adoptarea unei legislații de mediu la cele mai înalte standarde posibile. Plecând de la această dorință expresă, aș dori să ofer câteva sugestii pentru adoptarea unei legislații care să reglementeze operațiunile de fracturare hidraulică din România (dacă această tehnologie va fi vreodată folosită în țară). Deși România, în calitate de membru, va trebui să urmeze/implementeze recomandările Uniunii Europene, consider că o cercetare atentă a legislației existente în SUA (țara care a inventat fracturarea hidraulică cu 65 de ani în urmă) ar putea constitui o sursă credibilă de informații și inspirație.
În SUA, explorarea și exploatarea gazelor și țițeiului de șist au fost reglementate, de-a lungul timpului, în principal de statele unde s-au desfășurat aceste activități. Expansiunea (relativ recentă) tehnologiei de fracturare hidraulică a dus la creșterea numărului și surselor de reglementare la care sunt supuși operatorii industriali. Astfel, la nivel federal, Agenția de Protecția Mediului (EPA) a efectuat investigații în Wyoming, Texas și Pennsylvania și este în curs de finalizare a unui important studiu (început cu câțiva ani în urmă) despre impactul fracturării hidraulice asupra apei potabile. Pe de altă parte, la nivel local, municipalitățile din unele zone ale SUA au adoptat măsuri de limitare sau de interdicție totală a activităților de fracturare hidraulică.
Cu alte cuvinte, în SUA, asistăm la o evoluție rapidă a reglementărilor fracturării hidraulice pe trei nivele: federal, de stat și local. Uneori, legislațiile promulgate la un anumit nivel vin în contradicție cu unele provenind de la alt nivel. Apoi, legislațiile statele sunt și ele diferite, astfel că operatorii care lucrează în mai multe state se confruntă cu necesitatea înțelegerii și aplicării legilor statului în care își desfășoară activitatea.
Reglementarea federală
Majoritatea legilor federale sunt implementate și administrate de Agenția de Protecția Mediului (Environmental Protection Agency – EPA), Departamentul de Interne (Department of Interior – DOI), prin Biroul de Administrare a Terenului (Bureau of Land Management – BLM), și Departamentul Agriculturii, prin Serviciul Forestier al SUA (US Forest Service – USFS).
Principalele două legi federale care au fost folosite la început pentru reglementarea operațiunilor de fracturare hidraulică sunt Legea Aerului Curat (Clean Air Act, promulgată în 1963 și amendată ultima oară în 1990) și Legea Apei Potabile (Safe Drinking Water Act -SDWA, promulgată în 1974 și amendată ultima oară în 1996).
Conform legii SDWA, toate injecțiile de fluide subterane trebuie să fie reglementate prin programele Underground Injection Control (UIC) – Controlul Injecțiilor Subterane. Această prevedere legală obligă orice operator să obțină un permis pentru injecții subterane. Permisul se acordă numai dacă operatorul demonstrează (și se angajează în scris) că activitatea lui de injectare subterană nu periclitează sursele de apă potabilă. Înainte de 2005, EPA nu a considerat că fracturarea hidraulică este o „injecție subterană”, care să necesite un permis. Totuși, un tribunal din Alabama a decis în 1997 că interpretarea Agenției de Protecția Mediului referitoare la „injecția subterană” era incorectă și că fracturarea hidraulică trebuie să se supună legii SDWA.
Ca răspuns la decizia tribunalului, EPA a studiat fracturarea hidraulică și efectele sale asupra mediului într-un studiu din 2004 [[1]]. Studiul nu a găsit nici o conexiune cauzală între cazurile de contaminare și injectarea fluidului de fracturare în forajele în cărbuni gazeiferi. În consecință, EPA a concluzionat în 2004 că efectele ecologice ale fracturării hidraulice nu merită să fie studiate în continuare.
După ce studiul a fost publicat, Congresul a exceptat oficial fracturarea hidraulică de la reglementările EPA prin aprobarea Legii Politicii Energetice (Energy Policy Act of 2005) pe 29 iulie 2005. Legea a fost criticată de adversarii fracturării hidraulice pentru că exceptează fluidele folosite în procesele de extragere a gazului natural prin fracturare hidraulică de la prevederile unor legi anterioare (Legea Aerului Curat, Legea Apei Potabile și Legea Responsabilității, Compensației și Răspunsului Ecologic Comprehensiv -Comprehensive Environmental Response, Compensation, and Liability Act – CERCLA). În lege a fost introdusă o „portiță” prin care companiile care forează pentru gaz natural pot să nu divulge aditivii chimici folosiți în fluidele de fracturare – aditivi care normal cad sub incidența legilor federale a apelor curate. Această „portiță” s-a numit „portița Halliburton” pentru că fostul CEO al companiei Halliburton, Dick Cheney, ar fi jucat un rol esențial în includerea ei în lege.
Există semne clare că această „portiță” va fi închisă definitiv atunci când congresul american va adopta legea „Responsabilității Fracturării și Conștientizării Chimicalelor” (Fracturing Responsibility and Awareness of Chemicals Act or FRAC act) care va anula excepțiile menționate. Proiectul de lege a fost introdus în ambele camere ale Congresului în 2009, dar până în prezent nu a întrunit majoritatea de voturi necesară pentru aprobare, deși a fost supus discuțiilor și votat de câteva ori.
Oponenții legii FRAC consideră că legile statelor unde se practică fracturarea hidraulică sunt robuste și că nu este necesară intervenția federală (Este vorba despre sporirea atribuțiilor Agenției de Protecția Mediului EPA). Pe unul din site-urile industriei extractive, Energy in Depth (EID), se pot citi următoarele:
A face publicul să creadă că fracturarea hidraulică este esențialmente nereglementată este important pentru strategia unor oameni de a o interzice. Dar adevărul este altul: Statele au reglementat procesul de fracturare pentru mai mult de șase decenii și, judecând după orice criteriu legitim, au impus un număr impresionant de sancțiuni în tot acest timp. …În istoria ei de aproape 65 de ani, fracturarea hidraulică nu a fost niciodată reglementată de Legea Apei Potabile. Dacă o lege nu te-a inclus niciodată, cum poți spune că ești „exceptat”? [[2]]
Unii dintre cei mai importanți participanți în industria extractivă a petrolului și gazelor de șist au luat deja măsuri de divulgare a aditivilor chimici folosiți în operațiile de fracturare hidraulică fără să mai aștepte legea FRAC. În articolul „Despre aditivii chimici folosiți în fracturarea hidraulică” am prezentat mai multe detalii despre aceste inițiative. Este vorba despre marile companii Baker Hughes și ExxonMobil, cărora li se va alătura curând și compania Halliburton, faimoasă pentru „portița” care-i poartă numele. Halliburton a fost, de altfel, și prima companie care a introdus un fluid de fracturare, CleanStim, bazat 100% pe componente din industria alimentară [[3]].
La nivel federal, EPA a adoptat deja noi reglementări care vizează emisiile în aer de la sonde de gaze naturale, în conformitate cu Legea Aerului Curat, și examinează cu atenție modul de a reglementa evacuările de ape reziduale din sondele de petrol și gaze. În plus, EPA a fost implicată activ în investigațiile de presupuse cazuri de contaminare a apelor subterane datorate fracturării hidraulice (vezi, de exemplu, articolul meu „Povestea a două sate: Dimock, Pennsylvania, și Pungești, Vaslui”). Pe partea de aer, reglementări recente federale care au intrat în vigoare în 2012 necesită deja reducerea poluanților care contribuie la smog si a poluanților periculoși emiși de instalațiile de gaze naturale.
În anii următori, reglementările vor obliga, de asemenea, la așa-numitele „completări verzi” pentru a capta emisiile anumitor poluanți pentru reprocesare și revânzare. EPA consideră că aceste reglementări vor plăti pentru ele însele prin captarea emisiilor de metan, care pot fi apoi revândute.
Pe partea de apă, EPA propune noi reguli pentru sectorul de petrol și gaze în 2013 și 2014, care vor aborda evacuările de la instalațiile de tratare a apelor uzate din industria de petrol și gaze. În prezent, stațiilor de tratare din Pennsylvania le este interzisă deversarea apelor uzate din industria extractivă în apele de suprafață, în timp ce anumite tipuri de stații de tratare în Wyoming pot deversa apele uzate, care sunt destul de curate pentru a fi utilizate la irigarea terenurilor agricole. EPA examinează practicile de evacuare a apelor uzate și poate stabili noi linii directoare de reglementare aplicabile în întreaga industrie.
În timp ce guvernul federal continuă să-și definească rolul în ceea ce privește reglementarea fracturării hidraulice, a apărut un trend clar în această problemă: în loc să aștepte intervenția reglementărilor federale, industria s-a angajat într-un dialog activ cu statele și grupurile interesate în elaborarea unor norme care să fie acceptabile pentru toate părțile implicate. Centrul pentru Dezvoltarea Sustenabilă a Argilei (The Center for Sustainable Shale Development – CSSD), o colaborare între organizații ecologiste și companii de energie, este un alt exemplu de angajare a industriei în trendul menționat mai sus. CSSD a stabilit deja 15 standarde inițiale de performanță pentru a răspunde preocupărilor legate de calitatea aerului și apei relevante dezvoltării gazelor și țițeiului de șist. Patru companii care lucrează în zona argilei Marcellus au anunțat recent că se vor supune voluntar unor audituri în cadrul unui nou protocol de verificare în vederea respectării standardelor CSSD.
În viitorul apropiat, EPA și alte agenții federale vor continua să acționeze pe baza autorității lor limitate statutar, în timp ce își vor lărgi ariile de explorare. Există câteva proiecte de lege în curs de elaborare la nivel federal pentru reglementarea mai strictă a fracturării hidraulice. Cel mai recent, în luna mai 2014, EPA a publicat o înștiințare despre un nou proiect de lege derivat din Legea Controlului Substanțelor Toxice (The Toxic Substances Control Act – TSCA) în legătură cu aditivii chimice folosiți în fluidul de fracturare hidraulică.
Reglementarea de stat
Cele mai numeroase reglementări aparțin și au fost implementate de statele federației americane. Deși nu există încă un standard național pentru aplicarea tehnologiei de fracturare hidraulică, 31 de state, cu resurse semnificative de gaze de șist, au adoptat propriile lor reglementări [[4]]. Unele dau autoritate de reglementare agențiilor de mediu independente, în timp ce alte state reglementează exclusiv prin procesul de acordare a permiselor de foraj de către comisiile statele pentru petrol și gaze. În timp ce un stat puternic „fracturat” ca Pennsylvania obligă companiile de gaz să facă declarații complete ale aditivilor chimici, majoritatea statelor care sunt nou venite în acest business, precum Kansas, nu solicită astfel de declarații. În 2009, Ohio a eliberat doar un permis de foraj. În 2010, două. Dar în 2011 a emis 42 de permise, 27 dintre ele între lunile iulie și septembrie. Rezultatul? Asociația de Petrol și Gaze a statului Ohio anticipează un venit bugetar de 14 miliarde dolari până în 2015 [[5]].
În California, fracturarea hidraulică se aplică de peste 30 de ani fără să se înregistreze nici un incident ecologic [[6]]. Până la mijlocul anului 2013, statul California nu avea reglementări precise referitoare la fracturare și legiuitorii au fost luați prin surprindere. La acea dată, 851 de foraje fuseseră fracturate hidraulic pe teritoriul statului (majoritatea în Kern County, lângă Bakersfield). Alarmată, puternica mișcare ecologistă din California a luptat din greu pentru introducerea unui moratoriu. Actualmente, o duzină de noi legi sunt discutate de legislatura statului California și inspectorii se grăbesc să creeze un nou set de reglementări până în 2015. Exemple pot fi găsite pe site-ul Diviziei de Petrol, Gaze și Resurse Geotermice din cadrul Departamentului de Conservare al statului California.
Chiar dacă dezbaterile privitoare la introducerea reglementărilor tehnologiei de fracturare au încins spiritele în multe locuri, se pot remarca, totuși, câteva compromisuri remarcabile. De exemplu, în 2013 statul Illinois a fost confruntat cu cea mai mare criză a sistemului de pensii din SUA – aproape 100 miliarde de dolari datorii pasive de pensii neplătite. Atunci a izbucnit o dispută aprigă între partidele politice din legislatura statului [[7]]. Republicanii, sprijiniți de industrie, au propus slăbirea reglementărilor pentru a atrage producătorii de gaze naturale. Fundația de Comerț a statului Illinois a spus că creșterea numărului de fracturări hidraulice ar putea crea peste 45.000 de joburi în stat. Dar Democrații, sprijiniți de ecologiști, s-au declarat îngrijorați de posibila scădere a resurselor de apă și de poluare. În luna mai, Senatul statului Illinois a aprobat cea mai dură reglementare a fracturării din toată America, cu 52 de voturi pentru și 3 contra. Deputatul Mike Frerichs, Democrat din Champagne care a sponsorizat legea, a declarat după vot: „După sute de mii de ore de negocieri, rezultatul a fost că reglementările dure vor proteja și păstra resursele noastre cele mai prețioase… Vom crește producția de energie din statul nostru într-unul dintre cele mai ecologice moduri posibile” [[8]].
Centrul pentru Economia Energiei și Politică (Center for Energy Economics and Policy) (http://www.rff.org/centers/energy_economics_and_policy/Pages/Shale_Maps.aspx) are publicate și aduse la zi opt seturi de hărți care prezintă detaliat reglementările despre fracturarea hidraulică din 31 de state ale SUA.
În cuvântarea sa despre „Starea Uniunii” din 2012 Președintele Obama a spus: „Această țară are nevoie de o strategie comprehensivă care să dezvolte orice sursă de energie disponibilă din America – o strategie care este mai curată, mai ieftină și mai plină de locuri de muncă. Noi avem o rezervă de gaz natural care poate alimenta America aproape o sută de ani și Administrația mea va întreprinde orice acțiune posibilă pentru a dezvolta această energie în mod sigur” [[9]].
Democrații și Republicanii consideră că este meritul lor pentru existența acestei politici și sunt de acord că întrebările legate de mediu și sănătate trebuie să fie luate în considerație pentru ca fracturarea hidraulică să aibă succes pe termen lung.
La fel ca și în alte activități legate de petrol și gaze, statele au luat conducerea în reglementarea fracturării hidraulice. Pentru că este o metodă de completare a unui foraj, unele state reglementează fracturarea hidraulică prin regulile deja existente. Texasul a actualizat recent regulamente anterioare care se vor referi la aspecte specifice ale utilizării fracturării hidraulice în cazul forării și completării sondelor de petrol și gaze.
În general, statele cu activități de fracturare hidraulice (Pennsylvania, Illinois, California, Colorado și Ohio) au acum legi proprii de prezentare a informațiilor chimice care obligă operatorii de petrol și gaze să dezvăluie substanțele chimice utilizate în dezvoltarea resurselor de petrol și gaze. Aceste reglementări permit, de asemenea, protecția secretelor valoroase comerciale (de exemplu, formulele speciale ale fluidelor de fracturare hidraulică), dar impun, totodată, o prezentare a tuturor substanțelor chimice după cum este necesar pentru a rezolva situații medicale sau de mediu. Alte state, precum Wyoming, Texas și Oklahoma, au adăugat noi reguli la legile deja existente pentru fracturarea hidraulică. Un grup și mai mare de state au adoptat acum legi pentru dezvăluirea completă a compoziției fluidelor de fracturare.
În martie 2014, Wyoming a instituit una dintre cele mai drastice legi din SUA referitoare la testarea fântânilor aflate lângă puțurile de foraj. De asemenea, Colorado a introdus recent primele standarde naționale pentru emisiile de metan din sondele de țiței și gaze, o situație pe care EPA a refuzat s-o reglementeze în 2012, atunci când a actualizat legile federale referitoare la calitatea aerului din zonele cu exploatări de petrol și gaze. Legile din Colorado au o importanță aparte pentru că au fost produse prin colaborarea dintre stat, ONG-uri ecologiste și trei companii de petrol și gaze care operează pe teritoriul statului.
Pentru că fracturarea hidraulică este consumatoare de apă, reglementarea de stat este tot mai mult axată pe gestionarea fluidelor utilizate în practică. Cele mai multe state au sonde de injecție adânci în care fluidele de producție cu conținut de apă sărată pot fi depozitate. Dar lipsa de capacitate a sondelor de injecție adânci din unele părți ale SUA a declanșat o nevoie pentru creșterea cantității de apă reciclată. De exemplu, până la 90% din apa utilizată în operațiunile de fracturare hidraulică în Pennsylvania este reciclată și refolosită. În Texas, autoritățile de reglementare a activităților de petrol și gaze din cadrul Texas Railroad Commission au adoptat recent noi reglementări pentru a încuraja practicarea activităților de reciclare a apei la fața locului. Aceste activități contribuie la reducerea volumului de apă dulce utilizat în dezvoltarea resurselor de petrol și gaze și promovează un mod economic de administrare a apelor uzate.
În cazul statelor California și Illinois, legislaturile de stat se străduiesc să se adapteze la noua tehnologie și stările de spirit schimbătoare ale populației și treaba asta nu este întotdeauna plăcută. Doar în 2012, peste 170 de propuneri legislative pentru reglementarea extracției petrolului și gazelor au fost introduse în 29 de state, dar numai 14 din ele au devenit lege [[10]]. Duritatea reglementărilor diferă de la stat la stat, unele fiind mai dure, iar altele mai permisive. Conferința Națională a Legislaturilor de Stat a publicat în 2013 hărți ale statelor și tabele cu date complete despre legile care s-au adoptat, despre cele care sunt în curs de adoptare și despre cele care au fost respinse prin vot. Cititorii interesați le pot găsi pe ambele (hărți și tabele) aici.
În același timp, reprezentanții industriei care utilizează fracturarea hidraulică declară că operațiunile lor devin pe zi ce trece tot mai curate și mai sigure. Conform unei analize a documentelor Departamentului de Protecția Mediului din Pennsylvania, rezultă că în perioada 2008 – 2012 numărul de violări ecologice în zona argilei Marcellus a scăzut constant pe măsura ce industria s-a maturizat [[11]]. Autorii analizei, ziariștii Daniel Gilbert și Russell Gold, constată că marile companii, ca ExxonMobil, Shell și Chevron, au devenit tot mai active în producția de gaze de șist și, în cursul acestui proces, au înlăturat companii medii sau mici care nu au resurse sau cunoştinţe aprofundate pentru implementarea reglementărilor. Analiza celor doi autori a găsit că marile companii au primit citații pentru 38 de infracțiuni (6,5% din totalul inspecțiilor); companiile medii (valoarea la bursă între 2 miliarde și 50 miliarde $) au primit 69 de citații (14% din totalul inspecțiilor); iar companiile mici (cu o valoare de bursă mai mică de 2 miliarde$) au primit 132 de citații, reprezentând 17% din totalul inspecțiilor.
Reglementarea locală
Reglementarea la nivel federal a activităților de fracturare este complicată de disputele dintre stat și comunitățile locale. Aceste dispute se bazează pe chestiunea „regula casei” (home rule) versus preempțiunea de stat. „Regula casei” înseamnă că autoritățile locale, printr-un amendament la constituția statului respectiv, au autoritatea să adopte legi de auto-guvernare. Nivelul de autoritate variază de la stat la stat, iar disputele apar atunci când o lege locală contrazice sau subminează o lege statală existentă.
De exemplu, orașul Boulder, Colorado, a anunțat un moratoriu cu privire la practica fracturării în limitele orașului. Dallas-ul are în vedere, de asemenea, restricții cu privire la dezvoltarea activităților de petrol și gaze pe terenurilor de lângă școli și comunități urbane.
Curtea Supremă din Pennsylvania a decis recent că statul are drept de preempțiune asupra unei ordonanțe municipale de reglementare a activităților de foraj de petrol si gaze, pentru că [ordonanța municipală] „pretinde să acopere multe din aceleași aspecte ale activităților de extracție de petrol și gaze, care sunt reglementate de către de stat” [[12]]. În decembrie 2013, aceeași Curte a decis să suporte autoritatea unei ordonanțe municipale prin invalidarea unei exprimări confuze din legea 13 a statului Pennsylvania (Act 13 este legea care reglementează fracturarea hidraulică din PA).
Pe 16 iulie 2014, membrii Consiliului Local al orașului Denton (situat la nord de Dallas, Texas) au respins cu o majoritate de voturi (5 – 2) cererea unui grup de 1.900 petiționari de a interzice fracturarea hidraulică în interiorul orașului. Motivele principale care au condus la votul favorabil fracturării au fost impactul său financiar asupra orașului și amenințarea cu procese din partea statului Texas și a locuitorilor care vor să-și vândă drepturile lor asupra resurselor minerale. S-a speculat că aceste procese ar falimenta orașul.
Conform unui studiu de impact economic condus de The Perryman Group din Waco, Texas [[13]], interzicerea fracturării hidraulice în Denton ar produce pierderi potențiale de 251,4 milioane dolari în activitatea economică a orașului în următorii 10 ani și s-ar elimina peste 2.000 locuri de muncă. De asemenea, taxele pe venit al orașului Denton s-ar reduce cu 5,1 milioane dolari, iar fondurile pentru școlile publice din Denton ar scădea cu 4,6 milioane dolari. Cetățenii orașului au posibilitatea să voteze, totuși, asupra interzicerii fracturării cu ocazia alegerilor din noiembrie a.c.
O situație diferită este în statul New York, unde Curtea Supremă a statului a recunoscut (printr-o decizie de pe 30 iunie 2014) dreptul autorităților locale de a interzice exploatările de gaze bazate pe fracturare hidraulică [[14]]. Trebuie, totuși, precizat că hotărârea spune că statul controlează în continuare modalitatea de foraj, în timp ce municipalitățile (Town of Dryden și Town of Middlefield) au dreptul să hotărască unde va avea loc forajul.
Pe măsură ce localitățile continuă să contemple modul de a reglementa activitățile de fracturarea hidraulică, ele vor trebui să considere dacă noile reguli cad sub incidența reglementărilor de stat și federale existente.
În concluzie, situațiile prezentate în acest articol pot servi ca sugestii celor patru candidați la Președinție dacă vor dori să introducă/aprobe o viitoare legislație românească a fracturării hidraulice.
_________________
[[1]] EPA, Evaluation of Impacts to Underground Sources of Drinking Water by Hydraulic Fracturing of Coalbed Methane Reservoirs; National Study Final Report, 2004, http://www.epa.gov/ogwdw/uic/pdfs/cbmstudy_attach_uic_final_fact_sheet.pdf
[[2]] Energy in Depth, „Just the Facts”, http://energyindepth.org/just-the-facts/
[[3]] http://www.halliburton.com/en-US/ps/stimulation/fracturing/cleanstim-hydraulic-fracturing-fluid-system.page
[[4]] Hannah Jacobs Wiseman și Francis Gradijan, „Regulation of Shale Gas Development, Including Hydraulic Fracturing”, 2011, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1953547
[[5]] Karen Showalter, Priceofoil.org, „New EPA Regs Address Fracking…in 2015”,20 aprilie 2012, http://priceofoil.org/2012/04/20/new-epa-regs-address-fracking-in-2015/
[[6]] Department of Conservation of California, „Hydraulic fracturing in California”, http://www.conservation.ca.gov/dog/general_information/Pages/HydraulicFracturing.aspx
[[7]] Crain’s Chicago Business, „Illinois Republicans push for fracking bill vote, 30 aprilie 2013, http://www.chicagobusiness.com/article/20130430/NEWS02/130439971/illinois-republicans-push-for-fracking-bill-vote
[[8]] Kerry Lesser, Huffington Post, „Illinois fracking bill: State legislature passes nation’s toughest fracking regulations”, 31 mai 2013, http://www.huffingtonpost.com/2013/06/01/illinois-fracking-bill-st_n_3371690.html
[[9]] The White House, „Remarks by the President in State of the Union Address”, 24 ianuarie 2012,m www.whitehouse.gov/the-press-office/2012/01/24/remarks-president-state-union-address
[[10]] National Conference of State Legislatures, States take the lead on regulating hydraulic fracturing: Overview of 2012 state legislation”, www.ncsl.org/issues-research/energyhome/regulating-hydraulic-fracturing-legislation.aspx
[[11]] Daniel Gilbert and Russell Gold, Wall Street Journal, „As big drillers move in, safety goes up”, 12 aprilie 2013, http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424127887324582804578346741120261384
[[12]] http://www.pikepa.org/Planning/Gas/Salem%20Township%20case.pdf
[[13]] http://keeptexasworking.org/perryman-study-says-denton-fracking-ban-would-cost-city-millions/
[[14]] Kate Taylor and Thomas Kaplan, New York Towns Can Prohibit Fracking, State’s Top Court Rules, 30 iunie 2014, http://www.nytimes.com/2014/07/01/nyregion/towns-may-ban-fracking-new-york-state-high-court-rules.html?smid=tw-share&_r=1
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu sint in domeniu, nu am opinii. Ascult pareri si dintr-o parte si din alta. Ce parere aveti, de exemplu, despre SHALE FRAUD CREATED BY WALL STREET? Nu e prima oara cind aud asa ceva.
SHALE FRAUD CREATED BY WALL STREET?
Îi mare grădina lui Dumnezeu, dar câți mai sar gardul!…
Am comentat aici despre o altă „descoperire” demnă de cascadorii râsului. Vă las plăcerea s-o citiți.
În altă ordine de idei, despre tema articolului de față ați auzit ceva?
Sa admitem ca am gasi gaze de sist suficiente pentru a ne asigura independenta energetica si chiar si pentru export. Conditia ar fi sa importam jumatate din apa potabila necesara si sa renuntam la agricultura pe mai mult de jumatate din suprafata lucrata in prezent. Iata o situatie dilematica, pe care as rezolva-o din start, cautand alte solutii pentru independenta energetica.
Conditia ar fi sa importam jumatate din apa potabila necesara si sa renuntam la agricultura pe mai mult de jumatate din suprafata lucrata in prezent.
Dacă veți citi articolul meu Impactul fracturării hidraulice asupra resurselor de apă, veți constata imediat că situația ipotetică descrisă de dv. este exagerată binișor spre bine:-)
Tu ai vreo idee despre cantitățile și dimensiunile folosite în lumea reală? Sau ești funcționar public pe undeva? :)
Ai idee cam cât de mare e o tarla de 2.000 de hectare, cam cât înseamnă 80.000 de hectare sau cam care e suprafața arabilă a României? Ai idee cam care e debitul unui râu, cam ce volum de apă există într-un lac și cam câtă apă folosește o familie din România?
Ai idee cam ce suprafață de teren acoperă sau compomite o sondă și cam câtă apă ar putea folosi ea, chiar dacă nu s-ar mai face nimic altceva cu acea sondă decât să injecteze non-stop apă?
@Harald
Pt. informarea dumitale afla ca 2000 ha inseamna 20 km patrati, 80000 ha inseamna 800 km patrati(40/20 km cum s-ar spune), iar suprafata arabila a tarii este in jur de 10 mil. ha. Cat despre debitele unor rauri, afla ca de exemplu la inundatiile mai mari debitul raului Siret il depaseste pe cel al Dunarii din perioadele cu seceta, astfel incat se justifica realizarea canalului Siret-Baragan(Daca doresti sa te inscrii ca voluntar va trebui sa te grabesti pentru ca cererea e mare si locurile sunt limitate).
Treaba cu independenta energetica e o gogorita.
Vedeti aici un articol foarte bun din 2013- doar ca nu stiu cine l-o fi citit, ca nu are reslame: http://nazone.ro/2013/06/independenta-energetica.html
Articolul mentioneaza decizia Curtii Supreme a Statului New York de a permite autorităților locale sa interzica exploatările de gaze bazate pe fracturare hidraulică. Ceea ce nu este mentionat este ca acest drept nu este deocamdata relevant pentru fractuarea hidraulica in contextul in care Adunarea Generala a statului (NY State Assembly) reinnoieste repetat (2008, 2013 si 2014) moratoriul impotriva acestui tip de exploatare.
Un articol necesar, care arata clar ca industria se folosește in SUA de o forma de corupție legala numita lobby ca sa întrețină un mediu legal cat mai relaxat. Am văzut deja profesionalismul americanilor la Pungesti… cand un lider de partid s-a răzgândit peste noapte si le-a oferit protecția jandarmeriei ca sa „exploreze” un teren obținut ilegal.
Am mentionat intr-un comentariu anterior ca modificarile legislative necesare trebuie sa inceapa prin depolitizarea ANRM. Functiile de conducere trebuie ocupate de profesionisti prin concurs deschis si transparent.
Daca ar fi sa copiem ceva din legislatia americana as prefera intotdeauna cea federala combinata cu cea din California (un stat mai avansat tehnologic si cu dechidere catre protectia mediului).
O prevedere necesara este introducerea obligativitatii inregistrarii de diagrafii de control al calitatii cimentarii sondelor.
Haideti, domnule, fiti serios… Daca ne referim la Romania, articolul e o gluma – nu v-a lamurit raspunsul zambitor si complet pe langa subiect dat de dl. Profesor primului comentator (tactica veche, verificata din mosi-stramosi, aceasta schimbare a „ordinii de idei”)?
In aceasta privinta Romania nu are decat un singur nivel legislativ; judetele si comunitatile locale n-au nimic de spus, dupa cum suna lectia predata cu bata de jandarmii romani satenilor (tot romani) din Pungesti, vreme de mai bine de jumatate de an. Si oricum – demonstreaza clar atitudinea presedintelui, cea incalificabila a premierului si unor ciraci de-ai domniei sale, precum si cea a multor oficiali (inclusiv de la ANRM) „instruiti” de Chevron prin excursii de cinci stele in Polonia sau SUA – alesii nostri n-au nici cea mai vaga dorinta de a modifica in vreun fel legislatia existenta.
Discursul oficial (de multe ori doar implicit, mai degraba insinuat decat spus raspicat) are doua teze principale. Ergo, tehnologia nu e noua, se aplica de 40-50-60 de ani in Romania, prin urmare nu e nevoie de legislatie specifica. Secundo, la modul general Romania are o legislatie de mediu infailibila, aplicata cu strictete, amenzi colosale, grad de conformare exceptional etc. Asadar, totul e perfect, de ce-ar vrea cineva sa schimbe ceva care functioneaza atat de bine???
Cel mult va trebui sa mai umblam putin pe la taxe, mai ales la redevente – in sensul scaderii lor, fireste.
Pai dvs. de ce credeti ca se zdrobesc investitorii atat??? Ca sa obtina in Romania aceleasi conditii ca acasa, unde, conform unui oarecare domn Tillerson, investitorii in shale gas isi pierd si camasile de pe ei???
Asa ca articolul, clar scris si admirabil documentat, ramane o lectura informativa si foarte utila pentru cineva care studiaza industria la modul academic. Insa, in opinia mea, n-are nicio aplicabilitate practica pentru Romania.
Editorul meu mi-a semnalat existența unui document (policy paper) din iunie 2014, intitulat NECESITATEA ACTUALIZĂRII LEGISLAȚIEI ROMÂNEȘTI A PETROLULUI ȘI GAZELOR PENTRU SECTORUL DE EXPLORARE ȘI PRODUCȚIE, elaborat de Energy Policy Group.
De curiozitate – cine, mai exact, v-a semnalat acest policy paper? Intrebare retorica, desigur…
De citit, l-ati si citit inainte de a ni-l semnala si noua? Cum vi s-a parut? Impresia mea e ca nu spune practic nimic nou; doar aceleasi generalitati, mestecate deja de zeci si sute de ori (ceea ce nu inseamna ca nu-s adevarate). Inclusiv subiectul de care vorbeam mai sus, reducerea fiscalitatii in domeniu. Tactica picaturii chinezesti – le spui oamenilor la nesfarsit aceleasi lucruri, pana incep sa le creada, sa le considere de la sine intelese, fara sa le mai treaca prin filtrul gandirii.
Oricum, nu mi s-a parut ca acest policy paper ar avea vreo relevanta speciala pentru subiectul nostru.
Am petrecut totusi cateva minute agreabile pe site-ul acestei noi organizatii.
Organizatie de (tip) lobby, sa fim bine intelesi. Cu o singura exceptie (dl. Chisalita, un expert veritabil intr-ale gazelor naturale, insa mai degraba in segmentul downstream), toate numele cunoscute mie care apar pe site sunt ale unor oameni – absolut onorabili, fara indoiala – care sustin fara rezerve fracking-ul. Inclusiv nu putini distinsi Contributori.
Fireste, activitatea frenetica a EnPG (zeci si zeci de articole, studii, rapoarte, policy papers, conferinte etc., in doar cca sase luni de existenta) este pro bono, exact ca si seria dvs. de articole. Sectiunea corespunzatoare membrilor si sponsorilor EnPG nu cuprinde niciun nume.
Acum, asa cum am mai scris si aici de multe ori, e foarte bine si normal ca si lobby-istii si, mai general, oamenii cu interese personale directe sau indirecte in shale gas sa-si exprime opiniile, punctele de vedere. Nu-i absolut nicio problema, ba dimpotriva, sunt bineveniti.
Ce ma irita pe mine sunt doua lucruri. Unu, faptul ca multi dintre acesti oameni si organizatii „uita” in mod foarte convenabil sa-si declare aceste interese si se prezinta cam ca EnPG – experti independenti, obiectivi, neutri etc. Doi, ca unii (nu pare sa fie cazul EnPG, dar este al multor altora) folosesc tactici murdare, de genul discreditarii interlocutorului, atacului la persoana etc. Dar mai bine sa nu mai vorbim de funie in casa spanzuratului.
Oricum, eu va multumesc foarte mult pentru aceasta semnalare. Desi am pretentia ca urmaresc destul de atent domeniul, aparitia acestei noi organizatii imi scapase. Pot s-o adaug asadar la o lista tot mai lunga de suporteri (dezinteresati, fireste) autohtoni ai fracking-ului, care cuprinde nume precum AmCham, PricewaterhouseCoopers, Pachiu&Asociatii, Candole Partners, CNR-CME, RoEC, EnPG (impresia mea este ca ultimele doua sunt organizatii-surori, probabil ca sa para mai multe).
Alte organizatii, gen Guvernul Romaniei, Presedintia, ANRM, nu stiu unde sa le incadrez; or fi si ele tot non-profit???
De curiozitate – cine, mai exact, v-a semnalat acest policy paper? Intrebare retorica, desigur…
Dr. ing. Costel Postolache, directorul Editurii Integral, care va publica în curând cartea mea despre fracturarea hidraulică și gazele de șist.
De citit, l-ati si citit inainte de a ni-l semnala si noua? Cum vi s-a parut?
Deși în momentul scrierii articolului de față nu cunoșteam existența acelui policy paper, mi se pare o inițiativă binevenită în acord cu cerințele Comisiei Europene care a adoptat pe 22 ianuarie 2014 o recomandare menită să contribuie la clarificarea autorităților publice, operatorilor de pe piața energetică și a cetățenilor. Recomandarea CE invită statele membre să respecte principiile minimale atunci când aplică sau adoptă legislațiile lor referitoare la explorarea sau producția de hidrocarburi folosind fracturarea hidraulică de volum mare.
Multumesc.
D-le Cranganu, mie imi place ideea de Carpathian Garden, sau atat cat a mai ramas din ea si ma deranjeaza frunza mioritica, fluturatica si vaporoasa, care imi trimite tandre …injuraturi atunci cand ii cer sa-si puna mintea la contributie. Si nu as dori sa import apa cu gust de petrol american(pentru ca inca mai avem si noi destule terenuri poluate) sub pretextul ca acesta ar fi adevaratul gust al apei…