De cele mai multe ori captiva acomodarilor continue ca raspuns la modificarile legislative si schimbarilor de directie de la nivel central, administratia publica locala isi dezvolta o noua agenda publica conectata la dinamica externa in paralel, si uneori independent fata de temele confuze impuse ca prioritati orientate catre conservarea raporturilor ierarhice si mai putin catre raporturi de proportionalitate in actul guvernarii.
Procesul de pre-aderare a Romaniei dar si mai mult calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene a exercitat o presiune de substanta la nivelul administratiei publice locale.
Fie ca este vorba de modificari de structura si procese sau de proiectare a capitalurilor teritoriale, functiile institutionale si structura organizationala interna a municipalitatilor sunt puternic afectate de catre cadrul normativ si politicile UE.
De la necesitatea de conectare cu municipalitatile din alte state membre care sunt primitoare de migranti din municipalitatile celor doua regiuni de dezvoltare, existenta oportunitatilor de a promova proiecte locale cu dimensiune Europeana, la nevoile directe in a reprezenta prioritatile si obiectivele municipalitatilor si grupurilor de interese la nivelul institutiilor Uniunii Europene, autoritatile locale sunt asteptate sa devina mai flexibile si sa-si dezvolte capacitatea pro-activa in a participa pe „scena” europeana a afacerilor publice.
Cel mai adesea, relatia dintre autoritatile publice locale si Uniunea Europeana este redusa la capacitatea de absorbtie a fondurilor comunitare. Consideram aceasta ca fiind doar un aspect destul de important, insa nu suficient pentru a putea proiecta strategic rolul pe care Romania ca tara trebuie sa il asume nu doar in candrul UE ci augmentat in contextul politicilor de vecinatate.
Astfel, raman indicatori precum capacitatea diplomatica si capacitatea de a participa la un intreg ciclu de politici al UE ce se pot constitui intr-o matrice prin care sa masuram deficitul de performanta al autoritatilor publice locale in afaceri europene.
Intr-un document raspuns fata de modul in care autoritatile centrale pregatesc Acordul de parteneriat, in 2012 Comisia Europeana accentua „cooperarea transnationala si atentia asupra bunelor practici din alte tari ar putea fi in mod deosebit benefica pentru Romania”[1].
In 2014, Comisia Europeana[2] reia aceasta tema recunoscand si recomandand statelor membre co-optarea autoritatilor publice locale la intreg ciclul al programelor europene de finantare.
Asadar, apreciem ca fiind necesar a defini interesul national in termenii securitatii la nivel local si asumarea de planuri de lucru locale complementare celor nationale din perspectiva afacerilor externe.
Propunem analiza si proiectarea afecerilor europene atat dintr-o (a) perspectiva normativa ce reclama o reconstructie a temelor, prioritatilor si obiectivelor de afaceri externe de la nivel national luand in considerare securitatea localului, dar si actional apreciind existenta unor avantaje competitive la nivel local ce pot spori postura si capacitatea Romaniei in a-si asuma un proiect de modernizare societala definit prin cresterea calitatii vietii si recunoasterea la scara internationala a valentelor pozitive specifice.
Desi aparent relatiile internationale si afacerile europene sunt atributul ministerelor de resort si al structurilor subordonate acestora, iar incheierea de acorduri de colaborare exclusiv apartine Ministerului Afacerilor Externe, cadrul legislativ al Uniunii Europene este destul de generos in acest sens, municipalitatile si actorii non-statali sunt frecvent si din ce in ce mai intens co-optate in procese de guvernare multi-nivel.
Fie ca sunt organizate in comunitati epistemice sau comunitati de actiune, fie ca raspuns la procesele de globalizare si la cele de europenizare, integrarea in dinamica supra-statala face din municipalitati unitati social-politice si economice de importanta majora.
Daca pana la momentul aderarii la Uniunea Europeana dinamica dintre administratia publica locala era definita intr-o mare masura doar pe verticala, intr-un raport direct cu autoritatile centrale, perioada de preaderare, indeosebi cea de aderare a extins dimensiunea actului administrativ catre multiple niveluri de guvernare si dincolo de granitele nationale ale statului. Astfel, fie ca analizam guvernarea de vecinatate, metropolitana, trans-regionala, trans-frontaliera si trans-nationala, autoritatile publice locale au intrat in diverse tipuri de relatii care reclama competente specifice si flexibilitate organizationala.
Indiferent daca vorbim despre programe PHARE de infratire institutionala, de programe de tip twinning/infratire intre orase/comune, de relatii contractuale cu organizatii internationale de finantare precum Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare sau de inregistrarea autoritatii publice locale la organizatii europene, in ultimii zece ani am asistat la o internationalizare a localului , proces in care, direct sau indirect, autoritatile publice locale au jucat sau au avut oportunitatea de a-si asuma rolul de catalizator al unei noi dinamici socio-economice ce depaseste ratiunea unui spatiu autarhic, lipsit de perspective.
Date fiind presiunile dinspre procese exogene precum globalizarea, internationalizarea si europeanizarea , treptat, evolutia economica si sociala de la nivel teritorial local a devenit interdependenta si conditionata de modificarile societale din teritorii din afara tarii, in relatie cu care insa municipalitatile au nevoie sa-si proiecteze investitiile straine directe, fluxurile economice si de capital, migratia, etc. Pe cale de consecinta, elaborarea politicilor publice intr-un areal referential limitat la granitele administrative ale localului nu mai poate asigura supravietuirea si performanta competitiva a unei unitati administrative teritoriale.
Johannes Hahn, comisarul european pentru Politica Regionala accentua rolul cheie pe care orasele il au in realizarea obiectivelor Uniunii Europene, in mod particular in implementarea Strategiei Europa 2020, pentru ca modul in care orasele se dezvolta „va determina viitorul Europei”[3].
In plus, succesul Strategiei Europa 2020 demonstrat prin realizarea tintelor depinde in mare masura de aranjamentele de guvernare la nivelul beneficiarilor, si de capacitatea acestora de a livra rezultatele conform indicatorilor prestabiliti.
In conditiile in care granitele administrative nu mai reflecta realitatile economice, culturale, sociale si de mediu se impun noi forme flexibile de guvernare, formala si informala, care depasesc inclusiv granitele nationale. Astfel, este necesar ca si administratia publica locala din Romania sa-si dezvolte competente, structuri si procese care sa faciliteze pozitionarea si relationarea directa la dinamica relatiilor europene de dezvoltare.
Declinul demografic, polarizarea sociala, suburbanizarea, segregarea, migratia masiva pot fi abordate de catre admnistratia publica locala numai prin cooperarea si participarea la retele regionale, nationale si europene pentru ca „provocarile nu respecta granitele administrative iar strategiile pentru a le contracara pot avea consecinte teritoriale dincolo de zona de interventie”.[4]
Agenda Teritoriala 2020 a Uniunii Europene subliniaza necesitatea integrarii teritoriale in regiuni functionale transnationale si transfrontaliere, accentuand importanta conectivitatii intre comunitati si a cooperari intre orasele Europene.
Concluzia Raportului Comisiei Europene Orașe de mâine – provocări, viziuni, căi de urmat este ca „este necesar ca politicile locale, regionale, nationale si Europene sa fie complementare”[5]. Acelasi Raport face trimitere la lipsa dimensiunii si a „proprietatii” obiectivelor Europene la nivelurile sub-Europene.
Cu alte cuvinte, este necesar ca municipalitatile locale sa genereze si sa dezvolte un dialog permanent si structurat inclusiv cu autoritatile de la nivelul Uniunii Europene.
Tratatul de la Lisabona intareste principiul subsidiaritatii facand trimitere la necesitatea unor noi relatii intre niveluri diferite, inclusiv intre cel European si local.
Dintre provocarile identificate in implementarea programului de Cooperare Transfrontaliera Romania- Bulgaria pentru perioada 2014-2020[6], se remarca (a) interactiunea intre actori din ambele tari in scopul „maturizarii procesului de cooperare” demarat in timpul programului CBC 2007-2013 si (b) cooperarea multi-nivel si orizontala este limitata, fiind nevoie sa fie dezvoltata la nivelul trans-frontalier.
Acelasi document recomanda dezvoltarea cooperarii pe orizontala directa intre autoritatile locale pentru a se evita dependenta de initiativele centrale.
Desi citarea unor documente oficiale de analiza de politici, fie de la nivel national, fie de la nivelul Uniunii Europene ar putea continua, fara a se dori un demers exhaustiv, am urmarit a fi scoase in evidenta doua asepecte:
1. necesitatea europenizarii guvernarii locale prin tranzitia dinspre proiectarea politicilor publice locale dintr-o perspectiva strict administrativa catre politici publice cu caracter spatial conectand dimensiunea locala cu cea trans-frontaliera, trans-regionala, trans-nationala si macro-regionala.
2. necesitatea dezvoltarii capacitatii organizationale pentru afaceri europene in cadrul autoritatilor publice locale pentru a putea facilita proiectarea si implementarea de planuri de dezvoltare urbana si strategiilor de dezvoltare tematica pentru dezvoltarea teritoriala integrata si pentru constructia unor noi planuri de investitii teritoriale, precum si a structurilor de tipul Gruparilor Europene pentru Cooperare Teritoriala.
In loc de epilog, ramane de avut in vedere o cheltuire mai inteleapta a fondurilor prin programul PO CA, si o asumare a bunurilor publice ca fiind un deziderat ce nu tine doar de etica in administratie publica sau de o functionalitate reziduala derivata din mecanismul de control si verificare, ci de responsabilitate colectiva pentru definirea si asumarea interesului national, de stat al Romaniei.
NOTE_______________
[1] Poziția serviciilor Comisiei cu privire la dezvoltarea Acordul de parteneriat și programelor în Romania pentru perioada 2014-2020, Ref. Ares (2012)1240252 – 19/10/2012, p.16.
[2] Regulamentul (UE) nr 240/2014 privind Codul european de conduită privind parteneriatul în cadrul structurale europene și fonduri de investiții, ianuarie 2014, p.1.
[3] European Commission, Directorate General for Regional Policy, Orașe de mâine – provocări, viziuni, căi de urmat, octombrie 2011.
[4] Ibid, p.65.
[5] Ibid. p.93.
[6] Programul Operational Romania Bulgaria 2014-2020, program in schita, p. 18.