miercuri, aprilie 23, 2025

Cum stă treaba cu cenzura în TVR

Presa a relatat săptămâna trecută cum interviul pe care l-am luat președintelui Traian Băsescu la Timișoara în 11 mai a fost cenzurat pe TVR3, unde trebuia să se difuzeze marți, 13 mai 2014, la orele 22, simultan cu TVR Timișoara. Lucrurile stau așa: redactorul-şef al TVR Timişoara a convenit cu directorul-coordonator al canalului TVR 3, Răzvan Bucuroiu, ca interviul să fie difuzat și pe TVR 3. Realizatorii de emisiuni nu au atribuții în difuzarea emisiunilor, așadar nu inițiază propuneri către canale, nu iau legătura cu directorii sau decidenții canalelor, nu sunt abilitați să modifice programul etc. Relația dintre studiourile teritoriale ale TVR și celelalte canale o au directorul și redactorul-șef, iar pentru știri producătorii ediției. O dată convenită difuzarea, au urmat o serie de proceduri tehnice și editoriale, cum sunt redactarea sumarului și postarea pe site-ul TVR, realizarea unui promo, transmiterea înregistrării între canale pe sistemul intern etc. Toate acestea le fac oamenii abilitați, fără intervenția realizatorului. Este de subliniat că stabilirea intervalului orar 22-23 este subiectul unor aprobări, fiindcă TVR Timișoara are program regional numai până la orele 22, prelungirea cu o oră fiind justificată de difuzarea simultană cu TVR3. Cu puțin înainte de intrarea în emisie a Ediției speciale cu Traian Băsescu am fost anunțată că interviul nu mai intră pe TVR 3, decizie pe care o calific ca act de cenzură.

Ceea ce este greu de înțeles pentru mine este cum a putut directorul Bucuroiu să mintă cu atâta seninătate, când el știa exact care este procedura și era conștient că lanțul de implicații editoriale și tehnice este prea lung ca să nu rămână ”amprente”. Acoperă pe cineva? Dacă  decizia nu-i aparține, e dator să spună. Între timp am aflat mai multe detalii care mă fac să trag câteva concluzii:

  1. Stelian Tănase, director-general al SRTV, se aflase marți în instituție. Afirmațiile sale ambigue la telefon, când l-am înștiințat despre caz, m-au făcut să cred că abia sosise din străinătate și nu știa despre ce e vorba. Dar se va interesa și îmi va comunica. Nu s-a întâmplat.
  2. George Orbean, consilier al lui Stelian Tănase pe management, om cu mare experiență în televiziune, și-a dat demisia ”în semn de protest”,  cum a semnalat paginademedia.ro în 15 mai. Într-un dialog telefonic, dl. Orbean a calificat măsura de a interzice un interviu cu președintele României ca ”strigătoare la cer” și a adăugat că și-ar fi dat demisia indiferent cine era omul de stat cenzurat. Cunoscând bine circuitul aprobărilor din televiziune, consilierul mi-a mărturisit că s-ar mira ca decizia să fi fost luată doar de directorul-coordonator al canalului, fără o aprobare de la vârful conducerii TVR.
  3. Mistificarea cazului în mass-media de Răzvan Bucuroiu, necontrazis de Stelian Tănase, fac deservicii imaginii TVR, confirmând că instituția nu se află doar în criză economică și de management, ci și într-o profundă criză morală. Invocarea ”modelului BBC” de actualul director-general interimar aruncă în ridicol orice demers de salvare a instituției.

Efectele și ecoul cazului au fost imediate și ample. Sesizată de ActiveWatch și de TVR-Sind, Comisia de Etică și Arbitraj din TVR a început o analiză a cazului. Narcisa Iorga, membră a CNA, s-a autosesizat și a înregistrat în 14 mai 2014 solicitarea de a se pune pe Ordinea de zi, cu celeritate, cazul de cenzură. O conferință de presă și un protest au fost organizate în 14 mai de PMP. Vicepreședintele Comisiei de Cultură din Senat a cerut anchetă. Mass-media a reacționat prompt, mai cu seamă fiindcă există precedente: oprirea de către directorul-general, în timpul emisiei, a difuzării unui episod din Moștenirea clandestină realizat de Monica Ghiurco, cât și anularea în martie a unei emisiuni despre Andrei Pleșu la TVR din ordinul aceluiași, așa cum a declarat Gabriel Liiceanu. Sensibilă la actele de cenzură, tot mai frecvente și mai perfide, ca denigrarea publică a jurnaliștilor care nu sunt pe placul guvernanților, închiderea gurii cu amenzi CNA, scoaterea din grilă, interzicerea unor subiecte, procese în instanță etc., presa a adus la cunoștința publicului că cenzura riscă să devină regulă în TVR. O dezbatere pe tema cenzurii media organizată de Asociația Jurnaliștilor Europeni-Filiala România (AEJ-AZIR), în colaborare cu GDS, va avea loc joi, orele 18, la sediul GDS. Facebook și bloggerii au comentat intens cazul. Concluzia generală este că într-o instituție politizată cronic, șefii TVR se tem și de umbra lor și sacrifică principiile libertății de exprimare pentru a nu-și pierde funcțiile.

Dacă s-a mizat pe oportunismul, tăcerea, resemnarea mea, cât și pe regulamentele restrictive ale SRTV care interzic orice critică a instituției invocând ”atingeri” aduse imaginii sale, s-a mizat prost. Cele mai multe interdicții sunt lovite de nulitate fiindcă încalcă articole din Constituție, Legea Avertizorului public, Codul Muncii cât și din Legea 41/1994 a SRR și SRTV. Iar libertatea de exprimare este mai presus, dacă vrem să rămânem în Europa.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Nu ma mai surpind multe, atunci cand vine vorba de televiziunea publica romana!
    Daca am inteles bine, consiliul de administratie este modificat dupa fiecare modificare a majoritatii guvernamentale, adica dupa cum „bate vantul politic”, deci tocmai ca sa nu-i vina cuiva ideea sa se puna vreodata contra sus-numitului vant…?!
    In acest context specific locului, primeaza grija(!) pentru calitatea subiectelor propuse telespectatorilor, fiind considerate „bune” cele care preaslavesc guvernantii, si „rele”, restul!
    Ca sa nu contravina libertatii presei, jurnalistii sunt lasati „de capul lor” sa ia interview cui vor ei, doar ca difuzarea lor nu mai e asa de simplu de acordat…telespectatorii trebuind sa fie paziti de emotii contradictorii!!!
    Ce e asa de greu de inteles?

  2. Tot respectul meu pentru oamenii (putini) din TVR care dovedesc moralitate, profesionalism si talent! Dandu-i la o parte pe cei mentionati in prima propozitie, de cate ori ma uit la TVR, indiferent ca e vorba de politica, divertisment sau pescuit, nu vad decat „fosile” anacronice, plictisitoare si incremenite intr-un soi de competitie „care e cel mai fad”. Recunosc, pe TVR vad cele mai putine „atentate” la limba romana. Nu e putin lucru, dar nici nu e suficient.
    Cu multi ani in urma, dupa 1989, am participat la un concurs de prezentator-realizator la TVR. Dupa un test destul de complex, desfasurat pe parcursul a 2-3 zile (dictie, fotogenie, proba in studio, limba engleza, teste de creativitate/imaginatie), din peste 100 de candidati, am ramas doar doi. Fiecare dintre noi doi a avut o discutie privata cu seful redactiei respective. Mai multe intrebari la care am incercat sa raspund cat mai corect. Si vine intrebarea: „Aveti pe cineva in Televiziune?”. De uimire (prostul de mine), am raspuns „nu”, ridicand din sprancene (ulterior, acasa, mi-am dat seama ca as fi avut pe cineva, la redactia „culte”). Dupa ce am raspuns cu „nu”, mi s-a spus ca nu are importanta daca am sau nu pe cineva in TVR si ca voi fi anuntat de decizia ce se va lua. Nu am fost angajat. Dincolo de „barfele” si „zvonurile” privind nepotismul din TVR, este o experienta pe care am trait-o eu, nemijlocit. Imaginea mea despre TVR aceasta este: nepotism si non-valoare (din nou, ii exclud pe cei, putini, de valoare), ca in mai toate institutiile „patronate” de stat (si aici, exclud unele institutii).

    Speculand, ma gandesc ca toate fosilele de acolo au un soi de „reflex” al reactiei favorabile la cenzura, reflex cladit in „epoca de aur”. Si ca reflexul asta nu a murit, ci, in cel mai bun caz, a intrat intr-un soi de „hibernare”. Si ca reflexul asta se trezeste la viata, atunci cand „stapani vremelnici” apasa pe butonul pe care-l stiu prea bine. Se trezeste instinctiv. Sau o fi devenit chiar instinct?!…

    Simplificand, in tara asta sunt oameni care-si doresc Romania ca o America mai mica, o Europa mai mica sau o Rusie mai mica. Si fiecare actioneaza in consecinta. E o lupta, pana la urma…

    Doamne-ajuta!

  3. cred ca Decebal (comentatorul de mai sus) a surprins bine realitatea
    lingaii de la virf (numiti politic) care se schimba odata cu puterea
    lingaii de la baza odrasle, neveste si rude de politruci si militieni
    daca sistemul o permite, de ce nu ? mai conteaza ca dezinformeaza, sint incompetenti si nu fac audienta ? leafa merge iar ei cu spor vin la serviciu.
    pacat. presa echidistanta (nu obidienta) ar trebui sa fie un instrument al lumii civilizate

  4. De fapt, realitatea este (fundamental) alta: atata timp cat vom fi obligati sa platim activitatea TVR, indiferent daca ii urmarim sau nu emisiunile, aceasta institutie isi va permite orice derapaje doreste, iar noi nu vom fi capabili sa le oprim!

    „Circul” TVR a inceput inca din zilele loviturii de stat din ’89, a continuat cu 13-15 iunie ’90 si se propaga si acum, pentru simplul motiv ca nu este supusa regulilor pietei libere. Deci va propun sa meditati asupra cauzelor, in loc de a critica efectele!

    • De acord, platim (si) incompetenti. Dar cred ca trebuie sa existe un echilibru. Nu sunt de acord ca televiziunea nationala trebuie sa se supuna „regulilor pietei libere”. Ar fi nevoita sa coboare mult nivelul (d.p.d.v. educativ) si, mai mult ca sigur, ar aparea emisiuni care, pentru audienta, ar ataca doar teme mondene si de scandal.

      In concluzie, as fi de acord ca TVR sa fie sustinuta de catre noi toti, in masura in care ne dovedeste ca incearca sa se reformeze si ca se achita de misiunea pe care o are. Daca la Pro TV (un post cu audienta mare) s-a putut „taia in carne vie”, cred ca se poate si la TVR. Un manager de top, bine platit, eventual adus din strainatate, ar putea reforma TVR, cred eu.

      Si nu unei majoritati parlamentare ar trebui sa i se supuna TVR, ci noua, telespectatorilor. Se poate gandi un sistem periodic de sondaje de opinie (nu de audienta) prin care noi toti sa spunem ce ne place si ce nu ne place in programele TVR. Iar aceste sondaje, facute de institute independente de TVR, sa fie baza pentru promovarea sau retrogradarea unor oameni sau unor programe.

      • :) nu asa functioneaza o piata libera
        asa zisa televiziune romana a fost cea care a girat inca odata comunismul in anii ’90 si n cei care au urmat. angajatii sai sint aceiasi. nimic nu justifica plata neconditionata de catre contribuabil a unei institutii care nu performeaza si dezinformeaza. o solutie : desfiintarea. si reorganizarea pe spatele cetatenilor dispusi sa o plateasca. nu i asa corect (inainte de a i obliga pe toti sa o sustina)?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro