marți, decembrie 1, 2020

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, în RDG si Bulgaria, regimurile comuniste erau în diferite faze ale unui proces de descompunere. Erau în curs, se succedau cu repeziciune, evenimentele care aveau în final să ducă la sfîrșitul Războiului Rece și căderii comunismului în Europa de Est. În acel context au fost convocați la Centrul Universitar de partid, într-o clădire aflată vizavi de intrarea în Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (clădire care îi și aparține în prezent), toți cei implicați în acea perioadă în conducerea publicațiilor studențești din Iași. La ședința cu pricina partipau principalii responsabili cu propaganda de la nivelul județenei de partid. În debutul întîlnirii li s-a înmînat participanților un caiet tipărit care cuprindea regulile ce trebuiau respectate ad literam în cazul oricărui text tipărit care urma să apară în România de acum încolo. Pentru majoritatea celor prezenți, obișnuiți cu o formulă publicistică sensibil mai relaxată pentru presa studențească în raport cu restul presei autohtone era evident că se ajunsese la un capăt de drum. Era clar că așa ceva nu mai era posibil de atunci încolo așa că marea majoritatea celor prezenți erau deciși să se retragă pentru că, trebuie spus, speranțele că pe acest val de schimbări din Europa de Est va veni și rîndul regimului Ceaușescu nu erau neapărat foarte mari.

Controlul ferm al mass media și politica de cadre au fost încă din primii ani ai comunismului românesc, la fel ca și în celelalte țări din fostul spațiu sovietic, e drept în diferite grade, două instrumente esențiale ale partidelor comuniste în demersul lor de „modelare culturală” a societății. A urmat un dezgheț după moarte lui Stalin din 1953, au fost și perioade mai relaxate, însă regimul comunist nu a renunțat niciodată la aceste pîrghii importante. De pildă, între liniile directoare în materie de mass media și propagandă trasate de către noul lider al PCR, Nicolae Ceaușescu, la consfătuirea pe ţară a „lucrătorilor din presă şi radio-televiziune“ convocată pe 15 octombrie 1965 la sediul CC al PCR secretarul general al partidului se declara nemulțumit de modul în care mass-media prezenta relaţiile de familie şi comportamentul cetăţenilor în societate și atrăgea atenția asupra „influenţelor care pătrund pe diferite căi din afară“. În opinia sa „lucrătorii ” mai sus menționați eru datori „să ia măsuri pentru dezvoltarea moralei socialiste“. Au fost criticate și programele de televiziune care erau „impregnate de imitaţii occidentale”, cu precădere muzica uşoară și programele de divertisment în cadrul acestora „realizările poporului romîn nu era suficient popularizate” şi „se prezenta fals capacitatea lui creatoare“. De aceea, cuvîntul de ordine, de atunci înainte, trebuia să fie „dezvoltarea moralei socialiste”.

Dacă facem un arc peste timp, la aproape jumătate de veac distanță, vedem, mutadis mutandis, același gen de indicații și reguli adoptate în țara simbol a imperialismului și capitalismului din vremea lui Ceaușescu, Statele Unite ale Americii. Animată de dorința de a „stimula diversitate”, în rîndul membrilor săi şi în industria cinematografică”, Academia de film americană (AMPAS) a anunţat că va impune noi standarde care trebuie respectate de către producţiile eligibile să concureze la Premiul Oscar pentru cel mai bun film. Există 4 categorii de standarde, care vor începe să fie obligatorii începînd din 2024 dar care foarte probabil vor începe să fie aplicate informal încă de anul viitor. Noua revoluție culturală progresistă de peste Ocean pare să aibă un obiectiv în mare similar cu cel enunțat de regimul comunist din: formarea unui „om nou”.

Acestea reguli, redactate de către „un comitet de experţi” în cadrul iniţiativei „Academy Aperture 2025”, au în vedere nu doar reprezentarea pe ecran, prin prisma tipologiilor de narațiuni şi actorilor implicați, ci și condiționări privind ceea ce se întîmplă în spatele camerelor de filmat, respectiv structura echipei de producţie, dar și în ceea ce privește structura și modul de operare a personalului din companiile care finanțează sau distribuie filmele. Firul roșu al acestor norme pentru filmele „politic corecte” eligibile pentru un Oscar este în principal erodarea substanțială a rolului jucat de „albi”, cu precădere „bărbații albi”, care în noul univers progresist sunt echivalentul celor care în timpul comunismului „nu aveau origine sănătoasă” (proveneau din familii de burghezi, chiaburi, preoți), motiv pentru care se considera că nu prezentau încredere în ceea ce privește loialitatea față de linia ideologică a partidului. Sigur, în acest caz nu este vorba de niște norme fixate prin decizii directe ale guvernanților, așa cum se întîmpla atunci sau cum se întîmplă și acum în China sau Iran, de exemplu. Dar ele se bucură de sprijinul deschis al unei bune părți a spectrului politic american, din Partidul Democrat, și al unei părți semnificative și a elitelor din mass media, din sfera academică, din corporații. Așa că deosebirea dintre cele două situații este mai degrabă una de nuanță decît de substanță. În timp ce „dizidenții”, chiar dacă nu sunt aruncați în închisoare sunt „înfierați” și marginalizați profesional, chiar concediați. Asistăm astfel la o paradoxală „celebrare a incluziunii sociale” prin excludere și eludarea criteriului valorii. De pildă, doar dintre filmele produse în 2019 The Irishman, 1917 sau Once Upon a Time in Hollywoodnu ar fi fost probabil eligibile.

Dar ce criterii trebuie să îndeplinească un film „corect politic” pentru a fi declarat „Bun pentru Oscar”. În ceea ce privește reprezentarea pe ecran trebuie ca:

1. cel puţin unul dintre actorii principali sau dintre actorii secundari importanţi să provină dintr-un grup etnic sau rasial slab reprezentat (asian, hispanic, persoane de culoare, provenind din Orientul Mijlociu, insule din Oceanul Pacific, etc);

2. cel puţin 30 de procente din totalul actorilor secundari şi cu roluri minore trebuie să provină din grupuri slab reprezentate (femei, grupuri rasiale, LGBTQ+, persoane cu dizabilități, etc);

3. intriga principală, tema sau naraţiunea să fie centrată pe un grup slab reprezentat.

Dar asta nu este totul. Mai trebuie îndeplinite încă alte trei criterii, B,C,D. De exemplu cele din categoria B impun ca echipa de producție să respecte cel puțin două dintre următoarele trei criterii: 1. măcar două sau mai multe poziții de vîrf (regizor, producător, scenarist, director artistic, compozitor, etc) să fie femeie, LGBTQ+, o persoană cu dizabilități sau dintr-un grup etnic sau rasial subreprezentat; 2. cel puțin 6 dintre ceilalți membri ai echipei de filmare să îndeplinească aceleași criterii; 3. cel puțin 30 de procente din totalul echipei de producție să facă parte din „grupurile defavorizate” descrise mai sus. În plus există criterii (categoriile C și D), de aceeași natură, și pentru companiile care produc, finanțează sau distribuie un astfel de film.

Mass media americane, în frunte cu New York Times, tot mai pronunțat de stînga, au salutat în mare parte introducerea criteriilor pentru premiile Oscar. Chiar cu entuziasm. De pildă The Atlantic (în prezent proprietara publicației este văduva lui Steve Jobs care are pronunțate simpatii progresiste) scrie că „nu există nici o scuză pentru nerespectarea regulilor diversității impuse filmelor de Oscar pentru că regulile pentru „Cel Mai Bun Film” sunt atît de indulgente încît ar fi o rușine ca un film să nu le poată satisface„. Au existat și cîteva voci critice. Actrița Kirstie Alley a scris într-o postare pe Twitter, încheiată cu „OSCAR ORWELL”, că noile reguli sunt o rușine pentru artiștii de pretutindeni” și că „este ca și cum i-ai spune lui Picasso cum să picteze„. Dar ea a fost repede atacată și ridiculizată de falanga progresistă.

Singurele criterii care nu mai par să aibă vreo importanță, care sunt considerate complet depășite, sunt cele legate de competență și valoare. Nu doar la Oscaruri, ci și în lumea academică, în mass media, la angajari în corporații. Adică acele elemente esențiale pentru competitivitate, într-un anumit domeniu sau pe ansamblu pentru o națiune. De pildă un grup de studenți de la Universitatea Cornell au criticat așa numite practici „color-blind”, în care pentru obiectivitate, deciziile de admitere în universitate se iau fără a ști nici un fel de detaliu legat de sex, orientarea sexuală, rasă, etnie, cerînd să fie introduse „cote rasiale”. Ei mai doresc renunțarea la scorurile SAT/CAT (acestea sunt testele clasice de verificare a cunoștințelor în Statele Unite), exact pe linia renunțării la orice criterii care măsoară abilitățile, competența, inteligența, în favoarea altora de natură pur identitar-ideologică.

Dacă revenim însă la Oscaruri, acestea erau oricum în cădere liberă ca interes și audiență., în principal din cauza politizării excesive a discursurilor de la ceremoniile de decernare a premiilor. În 2020 s-a înregistrat ca mai mică audiență, de doar 23,6 milioane de telespectatori, o cădere de 20 procente față de audiența din 2019. Iar în categoria cea mai importantă, cea a adulților cu vîrste între 18 și 49 de ani (așa numitul Target Comercial), căderea a fost chiar de 31 procente. Comparativ, audiența din 2020 a fost aproape la jumătate față de cea din 2014, cînd s-au înregistrat 43,7 milioane de telespectatori. În noile condiții, cu toate aceste noi condiționări, Oscarurile riscă să fie golite de prestigiu și de orice semnificație reală nu doar în America ci și pe plan internațional. Din contra, acordarea unui Oscar va fi un bun motiv să nu vrei să vezi un film premiat. Interesant este un lucru poate mai puțin sesizat. Pe acest fond de „modelare culturală forțată” marca Hollywood, care amintește de romanul „1984” al lui Orwell, cresc semnificativ în popularitate filmele si serialele asiatice, în special cele sud-coreene – care sunt si bine făcute, dar și cele chinezești, cu precădere cele istorice, ambele tot mai prezente și pe Netflix, dar și cele turcești, de exemplu, care nu sunt grevate de astfel de obsesii ideologice. Iată cum America aruncă senin la coș un element important de softpower pentru că muzica și filmele produse la Hollywood au reprezentat în perioada post-belică un important element de atracție și de promovare a Statelor Unite pe plan internațional.

Distribuie acest articol

46 COMENTARII

  1. Dezolant ce se intimpla in SUA!
    Oare il putem patafraza pe Faulkner?
    „„Dom’le Faulkner, nu credeti ca lumea de dupa Cortina de Fier stie deja care-i diferenta dintre tarile de-acolo si tara noastra?“.
    „Eee, da – i-a raspuns Faulkner –, da’ una e sa stii, si alta-i sa traiesti pe pielea ta!“
    Regulile la eligibilitatea premiilor Oscar sint noul proletcultism.

  2. Eu nu sunt nici pe departe un cinefil, deci, in principiu nu ar trebui sa ma intereseze. La Oscar nu m-am uitat niciodata, am vazut ici colo frinturi din cuvintari si mi s-au parut penibile. Cel mai rau ar sta filmele romanesti, deoarece in Ro nu prea sunt negri, ci doar tigani de ai mei, nu stiu daca rusii se pun.

    Dar totusi, dupa parerea mea, lumea a intrat intr-o degringolada teribila, ma astept ca lumea vestica sa piarda enorm de mult teren in competitia cu Asia, pe toate planurile, incl economic.
    Ce sa-i faci maica, s-a saturat lumea de bine, Cresterea si descresterea imperiilor.
    In aceste conditii existenta lui Trump e cumva o mare binefacere, singurul care incearca sa frineze cumva aceasta nebunie.

    • moldovenii se pun ?
      respectiv zulu sau bantu ? caucazienii se considera minoritari in tarile africane ?
      unul ca Michael Jackson intra la albi sau la negri ?
      actorii multimilionari de culoare intra la defavorizati sau imbuibati ?
      categoria LGBT trebuie probata material sau cu declaratie pe proprie raspundere ?

      • „moldovenii se pun ?”
        La rana.
        „caucazienii se considera minoritari in tarile africane ?”
        Numai cand sint mai putini.
        „unul ca Michael Jackson intra la albi sau la negri ?”
        Se pune la pedofili.
        „actorii multimilionari de culoare intra la defavorizati sau imbuibati ?”
        Intra unde vor ei , ca de-aia au bani.
        „categoria LGBT trebuie probata material sau cu declaratie pe proprie raspundere ?”
        Pe surse e suficient .

      • Ca sa zdruncini fundamentele sociale. Asta e rezultatul statului minimal , locul eliberat de reprezentantii alesi nu ramane gol, este imediat ocupat si exploatat de alti actori . Nealesi si care nu raspund in fata nimanui. Imi poate explica cineva de ce , la ce bun, in ce scop benefic social s-ar retrage un stat din domeniile sociale cheie ? Din domeniile care tin de siguranta nationala , de suveranitatea si de viitorul natiunii ? USA a fost primul experiment de felul asta iar rezultatul se vede. Prima oara s-a vazut public in cazul JFK si a doua oara la 9/11. Astea sint cele doua traume care au ingropat USA iar groapa a fost trasata si inceputa cand s-a inventat Federal Reserve.

      • Lucrul cel mai important este la liber: niciunei producții de tip nu i se impune să concureze pentru Oscar. Orice organizator de competiții, de la UEFA la FIA și de la Liga lui Mitică până la Categoria Onoare au dreptul să stabilească regulile de participare ale competițiilor pe care le patronează. Iar comun pentru toți aceștia este că vor să o facă cât mai atractivă, deci cât mai echilibrată. Favorizarea echipelor cu mai puține staruri sau fără sponsorizări spectaculoase nu este nici secret nici abominabil. Nu trebuie să-i spui lui Picasso cum să picteze, dar un pictor bun și foarte bun nu se lasă influențat de culoarea șevaletului sau de lungimea pensulei.
        Pentru că James Bond e neapărat mascul alb, tentația multora a fost ca Rambo, Ethanol Hunt sau Terminator să fie aleși după același tipic. Ori soarele nu răsare pentru că ne bem cafeaua. Tocmai pentru a întrerupe această continuitate (citește stereotipie) în așteptările publicului se pot institui temporar anumite reguli. Important este că nu sunt secrete, date în plic de către partid la o adunare în corpul Universității Ieșene, ci sunt publice și transparente.
        Majoritatea se mândresc că nu sunt rasiști, xenofobi sau misogini. Îi auzi uneori cum afirmă cu aplomb că „sunt și oameni de treabă printre țigani și printre unguri”. Apoi mulțumiți de concesia proaspăt declarată, nici nu s-ar gândi să-și lase copilul să stea la școală în bancă cu un copil de țigan. De ungur nici atât! Dar dacă învățătoarea insistă, copilul ăla are șansa să nu crească xenofob ca tac’su. Iar Marilena să nu devină feminista convinsă pentru că mă’sa nu a lăsat-o să vorbească cu băieții. Tot astfel, dacă un actor filmează o dublă cu un cameraman „neobișnuit” există șansa ca în viitor să nu mai judece după tipare și regulile noi să devină, de la sine, de superflue.

        • Hanzty, cred ca tot un liberal poate sa explice mai clar de ce regulile astea sunt o tampenie, si e bine ca o face.

          https://www.youtube.com/watch?v=jDriPJYn2mY

          In general, cred ca e important ca si aia mai moderati sa spuna ce cred, pentru ca moderatii din cele doua tabere au o sansa sa se inteleaga si intre ei. Daca dialogul se poarta in special intre radicali, cum pare sa fie tendinta din ultimii ani, si fiecare o tine pe a lui, in cativa ani o sa se ajunga la capete sparte, alegeri libere intre reprezentantii Qanon si Antifa, si crize constitutionale rezolvate de regimuri autoritare care o sa apere democratia prin metode de tip Lukashenko.

          • Savuros!
            Am fost preocupat mai ales de legitimitatea demersului, abia secundar de eficiența/necesitatea acestuia. Totuși, dacă perfecțiunea este utopie, tot astfel pot considera că nu există rău absolut. Sunt de acord cu „tâmpenie”, dar chiar și în acest caz cred că, invers față de cum a afirmat Patapievici, se și câștigă atunci când ceva se pierde. Mi-e greu să cred că membrii AMPAS sunt în majoritate chiar atât de „tâmpiți” încât eu, Bill Maher sau oricine altcineva să ajungă de unul singur la această concluzie. Am impresia că este mai degrabă vorba despre o acțiune catalitică, ce grăbește doar deznodământul, dar nu îl schimbă.
            Cât privește dialogul între preopinenti, se pare că principiul acțiunii și reacțiunii funcționează și în acest caz, iar soluții de tip Lukasenko ajung să fie dorite chiar de combatanți în speranța că astfel se va pune pumnul în gura celorlalți.

  3. Diferenta dintre indicatiile lui Ceausescu privind mass media din Romania si regulile pe care si le autoimpune Academia care decerneaza Oscarurile e in mod evident de esenta, nu de nuanta.
    Una e sa trasezi discretionar continutul singurei oferte de diveetisment disponibile intr-o tara, folosind pirghiile unei reglementari stricte si obligatorii, si cu totul altceva e ce decide sa faca o entitate privata, care functioneaza intr-o piata libera si concurentiala, cu produsele pe care le vinde unui public care are libertatea de alegere.
    Intr-o tara libera, e dreptul Academiei sa promoveze exact ce filme doreste si e dreptul oricui sa le consume sau sa le ignore.
    Cine bodogane ca nu ii convine continutul unui produs de divertisment pentru ca nu se potriveste cu viziunea lui despre lume nu are chiar o atitudine tipica lumii libere, ci mai degraba una care se apropie de cea a lui Ceausescu: nu e bine, tovarasi, ce fac astia la Hollywood…
    Sunt total de acord sa fie criticati cei care, in numele corectitudinii politice, limiteaza libertatea de exprimare a altora, dar aici domnul Lazescu este cel care ar vrea ca modul in care se exprima Hollywood-ul sa fie pe placul domniei sale.

    • „Una e sa trasezi discretionar continutul singurei oferte de diveetisment disponibile intr-o tara, folosind pirghiile unei reglementari stricte si obligatorii, si cu totul altceva e ce decide sa faca o entitate privata, care functioneaza intr-o piata libera si concurentiala, cu produsele pe care le vinde unui public care are libertatea de alegere.”

      Tocmai ati demonstrat ca autorul are dreptate deoarece enuntul

      „entitate care functioneaza intr-o piata libera si concurentiala, le vinde unui public care are libertatea de alegere.”
      nu corespunde realitatii.

        • Prin cartelizare deci monopol. Nu poti spune despre un drogat ca are libertate de alegere si nu poti spune despre piata ca e libera cand ai monopol cartelizat msm + social media.

      • @Liz,
        De ce sa nu corespunda? Atit regizorul/scenaristul care cauta un producator/distribuitor pentru filmul pe care vrea sa il faca, cit si spectatorul au multiple optiuni in afara studiourilor din sistemul Academiei. Sint o multime de filme independente, de premii si festivaluri independente (iar cele europene, chiar foarte prestigioase), Netflix sau HBO investesc masiv in productie, in conditiile in care filmele lor nu sint eligibile pentru Oscar. Nici pomeneala de vreun monopol.

  4. Mai degrabă, un film de Oscar, ar trebui să fie bun. Recent avem exemple de artă cinematografică care se îndepărtează de rețeta ultimilor, prea multe, decenii, în care film american însemna ceva „dude” alb și ceva duduiță în pericol.
    Cinematografia americană e repetitivă și plictisitoare, noile reguli nu cred că vor fi o schimbare suficientă.

  5. sa nu uitam : hollywoodul este cel mai mare rezervor de fatalai ce iubesc fatalai (brokeback mountain is the millennials western). daca mai adaugati belciugele ce le atirna n urechi si nari, atunci etapa de omogenizare / merger hollywood / bollywood is a success. romanii au copiat de peste tot : rigiielile raperilor, lanturile atirnate de git ale indienilor, haznalele turcesti, minciunile arabesti – pleava orientului

  6. > În ceea ce privește reprezentarea pe ecran trebuie ca:
    > Dar asta nu este totul. Mai trebuie îndeplinite încă alte trei criterii, B,C,D.

    Intr-un articol in limba engleza am gasit in schimb:

    > These new rules, which will come into effect in the 2024/2025 Oscar season will require any nominee for Best Picture to meet *at least two of the four following criteria*
    > The first is „on-screen representation, themes and narratives”. Eligible films will have to meet *one of the following*:

    Vi se pare o traducere corecta?

  7. Nu uitați de serialele țărilor nordice (Norvegia, Danemarca, Suedia) sunt surprinzător de actuale și decente.
    Netflix și HBOGo ne-au făcut pretențioși. Cine este acest „Oscar”? :)
    In rest, pe banii lor, pot pune ce reguli doresc. :|

    America nu mai exportă (doar) softpower prin filme (deja o fac prea multi). Prin Netflix, HBOGo, Amazon prime, DisneyChannel … exportă tehnologie, în acest domeniu nou, de streaming. (pe lângă FB, YT, G, Li samd care exportă „persuasive tehnologie”). Cum ne influențează? Vom vedea. Probabil va fi candva și un film gen „dilema socială”, dar focusat pe streaming services.

  8. „Iată cum America aruncă senin la coș un element important de softpower pentru că muzica și filmele produse la Hollywood au reprezentat în perioada post-belică un important element de atracție și de promovare a Statelor Unite pe plan internațional.”

    Institutia (Academy of Motion Picture Arts and Sciences) este privata si nu a primit nici o subventie federala sau locala de la infintarea ei in 1927. Asa ca trebuie spus clar ca „America” nu arunca nimic la cos.

    Cat despre „un important element de atractie si promovare al Statelor Unite”, Dl. Lazescu ar trebui sa explice cum se aplica aceasta idee filmului sud-coreean „Parasite”, premiat in 2019.

    • Cat despre „un important element de atractie si promovare al Statelor Unite”, Dl. Lazescu ar trebui sa explice cum se aplica aceasta idee filmului sud-coreean „Parasite”, premiat in 2019.

      Ce-i cu tine? Spui din ce in ce mai des prostii.. fumezi ceva, muncesti prea mult, esti obosit?

      Vrei sa-ti explic cu litere mari? Ai ciopirtit citatul, autorul spune au reprezentat în perioada post-belică>/b> ai observat, AU REPREZENTAT, asta e trecut, acum e altfel…

      Si da, Hollywoodul a fost, mai ales pt noi din est, imaginea unei lumi de vis. Acum a devenit un cosmar.

      • @ Neamtu Tiganu
        Dupa atatia ani de trai in Ge (occident) este usor sa afirmi cele din ultima fraza.
        Pentru un roman care n-a iesit „din est” sau a iesit doar ca turist, acesta nu va realiza diferenta dintre viata reala si cea prezentata in unele filme Hollywood. Logic, una sa vezi viata din film si alta sa-ti castigi painea asa (de usor) cum se prezinta in film.

  9. Va contraziceti domnule autor. Ori casele de filme sunt afaceri private deci interesate doar de profit, ori sint instrumente propagandistice de stat cu menirea de a promova Statele Unite .
    Ce obligatie are o casa de filme sa promoveze altceva decat profitul propriu ? Si de cand este Holywood = America ? (probabil ati vrut sa scrieti USA ; America e mare, doua continente , iar USA ocupa doar a treia parte din jumatatea de nord , restul fiind Mexic si Canada. )

    „Iată cum America aruncă senin la coș un element important de softpower pentru că muzica și filmele produse la Hollywood au reprezentat în perioada post-belică un important element de atracție și de promovare a Statelor Unite pe plan internațional.”

    Oricum nu mai da nimeni nici doi bani pe oscar si pe nobel care au devenit de mult tot instrumente de propaganda politica.
    Va pot spune de ce ati pierdut audienta si credibilitate: deoarece escultatorii si cititorii si spectatorii vostri sint mai destepti decat voi. Adica voi sinteti mai prosti. Chiar articolul asta e de o stupizenie crasa si plin de retorica si mentalitate colectivista bolsevica.
    Auzi la el, deplinge ca producatorii de filme si artistii nu fac propaganda de stat…. domnule autor, dumneata esti exact ceea ce pretinzi ca infierezi: un comunist.

    • domnule autor, dumneata esti exact ceea ce pretinzi ca infierezi: un comunist.

      Trebuia sa spui ceva si de Hitler, Stalin, Jack Speintecatorul si-nca citiva, ai fi fost mult mai convigator.

      cititorii si spectatorii vostri sint mai destepti decat voi E adevarat.. da cu exceptii, de ex. tu..

  10. Cred ca Hollywoodul a stat sub domnia unei control ideologic de cel putin 60 ani. Acum înlocuiește lupa de dreapta cu cea de „stânga”. Realitatea este ca Hollywoodul vinde ceea ce se cumpără. Cand mofturile cu D&I (diversity and inclusion) vor fi abandonate de marile corporații Hollywoodul se va întoarce a rolul sau, de a face filme bune, rol pe care l-a abandonat de câteva decenii.

  11. Taki Theodoracopulos, intr-un fel de cronica („Where Has All the Talent Gone?”) la filmul Fury, cu Brad Pitt:

    “Am fost convins dintotdeauna ca misiunea filmelor post-Fred & Ginger a fost sa reduca, atit cit le-a stat in putinta, manierele si moralitatea societatii. Cu mult timp inainte de inventarea camerei de filmat, vechii greci obisnuiau sa ii arunce pe dramaturgi in puscarii pentru coruperea societatii, un obicei care nu a mai fost urmat de generatia noastra fiindca nu sint suficiente locuri in puscarii in care sa fie cazati toti cei vinovati.

    In between, Cervantes was a jailbird and funny with money, Lope de Vega liked talking about rape a bit too much, Ben Jonson killed a man and went to jail three times, Racine was a gigolo to Madame de Maintenon, Milton was a wife beater who ended up in a madhouse, Samuel Johnson did a Taki twice for debts, Voltaire was constantly thrown out of Paris and France and did Bastille time, Diderot stole money from a priest, and the wonderful Tennessee Williams abused booze and boys all of his short life. The list goes on and on, and only the sainted and best of all, Sir Tom Stoppard, escapes the Hall of Shame.”

    A luat-o Hollywoodul la vale pe panta pretioaselor orientari si indicatii neomarxiste? Bere si popcorn! „Never interrupt your enemy when he is making a mistake”! Nu stiu daca a zis-o Sun Tzu sau Napoleon, dar, din punctul meu de vedere, indemnul acesta ar trebui urmat de toti cei care au inteles toxicitatea extrema a Hollywoodului. Duca-se!

    Dar li se duc si universitatile. Pina si la Princeton administratia a luat-o pe aratura. Vezi reactia curajoasa a lui Sergiu Klainerman, profesor de matematica la Princeton: https://campusreform.org/?id=15658.

    Si multe-multe altele au luat-o implacabil la vale in America de Nord.

    Oare de ce li se intimpla americanilor toate astea?

  12. Este totusi mult adevar in articol. Vedeti dvs, esenta conta in aceea ca o putere reala, dominanta , cvasi-atotputernica in arte si educatie , activeaza ideologic. Nu conteaza ca e puterea statului ori a unui grup de privati, pina la urma si Ceausescu a fost tot un privat care si-a impus trasnaile ideologice. Conteaza ca artistului i se impune sa isi subordoneze actul creativ intereselor ideologice ale cerui care detine puterea in societate.
    I se impune artistului dar si educatorului, invatatorului, profesorului sa devina propagandist al ideilor altcuiva care invoca un bine colectiv definit si impus de el insusi. Acuma se pune intrebarea: cine e indreptatit sa faca politicile sociale ? Guvernul ales, sau cei care au bani ? Definitia fascismului este urmatoarea: fascism este atunci cand politica interna si externa nu mai este decisa liber de catre cei alesi de electorat, care raspund in fata electoratului , ci este impusa de cei care detin industria, finantele si mass-media. Niste anonimi nealesi de nimeni sa hotarasca destinul natiunii si care nu raspund pentru nimic in fata nimanui. Trump i-a numit „statul paralel” .
    Un exemplu suficient : ai un primar si un procuror-sef , ai revolte si distrugeri in oras , primarul si procurorul au fost sponsorizati de Soros , lucru recunoscut public si care nu este in sine ilegal. Devine ilegal cand primarul interzice politiei sa aplice legea , derbedeii provoaca prin incendieri si alte distrugeri pagube care costa Casele de Asigurari suma de 2 miliarde dedolari iar procurorul nu face nici o arestare ci deschide dosare penale civililor care au incercat sa-si apere viata si avutul.
    E nevoie sa aduc in discutie halul in care a ajuns educatia in USA ?
    Repet: nu conteaza ca e statul sau privatii. Conteaza ca un grup de privati cu puteri mai mare decat ale statului influenteaza politicile interne si externe ale statului. O fac ilegitim si ilegal. Nu i-a ales nimeni sa impinga USA in directiile respective. Indiferent ca detin industriile, bancile si mass-media . Politicile apartin alegatorilor si alesilor.
    Sau daca nu, sa fie tradare dar sa stim si noi: USA e un stat fascisto-comunist ?

  13. În articol sunt foarte multe secțiuni scrise între ghilimele (chiar și o secțiune care conține o greșeală gramaticală atribuibilă lui Ceaușescu) dar nu este indicată nicio sursă de unde sunt preluate respectivele secțiuni. În plus, mă întreb retoric dacă regulile de discriminare pozitivă ar proteja comunitatea de albi & creștini, atunci autorul ar fi considerat acele reguli ca fiind acceptabile ?

  14. Întreb numai: cine va băga bani în asemenea producții: stânga săracă, ong-urile Gică-Contra, actorii îmbogâțiți incorect politic până acum, spectatorii progresiști, gang-urile de tineri înarmați care fac legea prin propriile cartiere, minoritarii…? Netflix-ul e deja plin de maricones și lesbiene, de parcă ar fi cel puțin jumătate din populația planetei: voi renunța la el – doi bărbați mozolindu-se mă îngrețoșează, ca și lesbienele bătrâne! Filmele și… legile ce vor urma în US dacă democrații vor câștiga alegerile din noiembrie nu vor putea obișnui restul lumii cu anormalul. Nu dictatura minorităților e soluția. nici religiile monoteiste, autodeclarate drept un pas înainte al omenirii, nu au reușit să-i facă pe oameni mai buni decât înainte, darâmite niște produse ale stângii psihiatrice americane! Asta este evoluția propusă de marxismul cultural? ăsta e noul model de societate propus? La urma urmei și heterosexualii au drepturi și orice culoare contează! Din păcate, Federația Imperiilor Răului (Rusia, Islamul, China ) va avea un nou membru, SUA (Statele Unite ale Anormalității). Ce distopie cinematografică grozavă!

  15. Și dacă se introduc aceste reguli pentru ca un film să fie „bun de oscar”, ce se întâmplă? Înseamnă că filmul astfel produs nu va mai fi unul bun? Că nu va face casă? Poate, dimpotrivă, tocmai astfel va atrage mai mulți în sălile cinematografelor. Academia care oferă acest premiu are un anumit renume și cred mai degrabă că își dorește să îl extindă prin această decizie în loc să îl epuizeze. Academia de film americană este o entitate independentă, iar nu un dictator est-european.
    Dar e o manie a incorectilor politici să facă analogii între concepte aflate la poli opuși, doar pentru a discredita prin asociere. Fallacy! Cum nu se poate chiar mai rău: analiștii respectivi au împrumutat tocmai din tehnica propagandistică a celor cu care îi compară pe alții.
    Samovarele au devenit locomotive!

    • @Hantzy
      Cum sa nu mai fie bune de Oscar? Dimpotriva, o sa fie produse special ptr Oscar.
      O sa fie ca pe vremea lui tov Nicolae.
      Toate filmele facute dupa indicatiile lui pretioase luau Premiul UCIN.

      • Maria N., eu am întrebat dacă „filmul astfel produs nu va mai fi unul bun”, iar nu „bun de Oscar”. De asemenea, am scris că academia ce acordă Oscar-urile nu este un dictator est-european. Care parte n-ați înțeles-o?
        Dacă nu sunteți de acord cu afirmațiile mele, demonstrați contrariul. Iar dacă suspectați faptul ca un cameraman hispanic sau o actriță asiatică ar zădărnici munca celorlalți implicați, so be it! Se alege grâul de neghină. Nu mai plângeți cu lacrimi de crocodil pentru o industrie pe care o considerați ideologizata și coruptă!

  16. Am remarcat naivitatea unor comentatori care privesc Hollywood-ul și academia ca entități culturale independente. In realitate lucrurile nu stau deloc așa. Filmele aflate pe linie privesc subvenții directe sau mascate din partea statelor americane, iar ajutorul acesta este ajutor de stat chiar dacă nu este de ordin federal. De pildă in 2015 toate cele 8 filme nominalizate la Oscar au primit scutiri de taxe din partea unor state. Filmul lui Scorsese -ăla cu Marele Lup Rău- a primit 30 de milioane chiar in New York (care, intr-un singur an -2017- a aruncat 620 de milioane in producția de filme).

    Deci propaganda se face deja pe banii cetățenilor, fără ca aceștia să poată influența cumva decizia politrucilor de a sprijini o industrie coruptă și ideologizată.

    Hollywood-ul a ajuns la fel de privat și autonom ca și Cenaclul Flacăra al micului geniu ceaușist.

    Spre deosebire insă de regimurile comuniste, firele care leagă Politicul de Căpeteniile Culturnicilor sunt mult mai bine camuflate. Este dificil să dovedești traficul de influență, comenzile politice, linșajul mediatic la cerere, și este dificil să distingi propaganda pură (executată la ordin) de producțiile cu tușă personală politică. Prea multe capete pătrate la Hollywood adoră să se dea in stambă cu ideile lor progresiste. Deci pe unii nu-i nevoie să-i plătească nimeni ca să dea cu ciocanu-n baltă.

    • Dacă realitatea este cea pe care încercați să o descrieți, atunci cel mai naiv dintre comentatori pare să fie Marx, cel care deplânge în mod repetat micimea etatismului în SUA. Iar dacă, așa cum susțineți, colectarea preferențiala a taxelor se face în detrimentul contribuabililor, atunci aleșii lor care procedează astfel sunt cei îndreptățiți să o facă. Și nu e neapărat o dovadă de „progresism”, printre cei astfel avantajați numărându-se, după toate probabilitățile, chiar președintele de azi al SUA. Nu mi se pare deci suficient argumentul scutirii de taxe, pentru a suspecta o conspirație progresistă. Mai mult, dacă doar producțiile au beneficiat de scutiri, nu văd cum poate fi acuzată academia de partaj sau propagandă la ordin.
      De curiozitate, am căutat nominalizările din 2015 și am studiat distribuțiile, producțiile, scenariile și echipele de filmare. Nu știu pentru ce anume exact au fost acordate scutirile de care vorbeați, dar cu excepția lui „Selma” (care se bazează și el pe date istorice), filmele respective nu pot fi suspectate nicidecum de corupție, propagandă, idei progresiste și execuție la ordin. Ca urmare, cred că faceți aceeași eroare precum autorul când asemuiti Hollywoodul cu Cenaclul Flacăra. Similitudini, forțate sau nu, cu elemente din lagărul comunist se pot găsi pentru absolut orice fenomen din occident. Nu sunt suficiente pentru a fi considerate dovezi irefutabile.

  17. eu nu cred ca un mare actor sau un mare regizor cand joaca/regizeaza un film isi spune: ia sa ma apuc eu de un film de oscar. eu cred ca toti vor sa faca un film/rol cat mai bun. pe cale de consecinta, o sa apara in continuare filme bune, dar care din start nu o sa aiba sansa la oscar. si cum ati spus si dvs, premiul oscar pe viitor o sa fie un criteriu sa nu te uiti la un film.

    • Pe lângă mare actor și mare regizor trebuie sa adăugați un producător. In final un film de la Hollywood este făcut in principal sa aducă bani. Pentru filme de arta exista nise și festivaluri speciale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alexandru Lazescu
Alexandru Lazescu
Fondator al retelei nationale de publicatii locale Monitorul (1991) actionar al Grupului de Presa Medianet, ce editeaza Ziarul de Iasi membru al Grupului pentru Dialog Social a fost expert media pentru proiecte europene. A coordonat proiecte europene dedicate mass-media, a fost membru fondator si membru in conducerea unor organisme profesionale precum BRAT sau ARCA A fost membru in CA al SRTv in perioada 2002-2005. In prealabil, a ocupat un post de director executiv in cadrul Televiziunii publice si a fost membru in CA al SRTv (1999-2000). A fost presedinte-director general al SRTv

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

… drumul spre iad al Papei Francis

... si-atunci aveti a ma ierta daca nu voi discuta acum nici alegerile din Romania sau din Statele Unite, nici Ziua Recunostintei,...

Țara noastră în termeni de destin*

In interviurile pe care le-am făcut în marginea recentului dialog epistolar cu Andrei Pleșu intitulat Despre destin, am fost întrebat în câteva...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.