vineri, martie 29, 2024

Cum va arăta PPE după schimbările de guvern din Austria şi Germania?

În Austria nu a avut loc doar o schimbare la vârf, cea a cancelarului Sebastian Kurz cu Alexander Schallenberg, fostul ministru de externe. Kurz a evitat la limită ca partidul său să plece de la guvernare după scandalul de corupţie în care este implicat personal, a evitat un vot de neâncredere în Parlament dar consecinţele pe termen lung pentru ÖVP şi pentru PPE sunt semnificative.

Guvernul de coaliţie între ÖVP şi Verzi se menţine la putere în Austria mai degrabă datorită disensiunilor din opoziţia dominată de partidul populist de dreapta FPÖ, social – democraţi şi partidul libreral Neos. Verzii nu doresc să se alăture unei coaliţii inexistente şi preferă să rămână în continuare la guvernare. Preşedintele van der Bellen care provine din partea Verzilor a realizat faptul că situaţia generată de scandalul de corupţie în care este implicat Kurz riscă să afecteze nu doar ÖVP dar şi pe Verzi şi a dat un mesaj prin care a cerut scuze alegătorilor pentru scandalurile politice.

Momentan, Kurz conduce grupul parlamentar ÖVP şi partidul are control total asupra guvernării, deoarece Schallenbrerg a fost promovat de Kurz şi a declarat foarte tranşant la preluarea mandatului de Cancelar că va aplica întocmai politicile decise la nivelul partidului. Deşi au existat speculaţii că retragerea strategică în Parlament a fost făcută pentru a beneficia de imunitate, Kurz a afirmat că, dacă va fi inculpat oficial, nu va invoca imunitatea pentru a scăpa de răspundere. Deocamdată, ancheta este in rem, nimeni nu este implicat oficial dar au fost făcute investigaţii şi preluate probe de la sediul Cancelariei Federale, de la sediul ÖVP şi de la cel al unui important concern de presă, Österreich. Acesta a primit 1,33 milioane de euro pentru reclame distribuite de Ministerul Finanţelor care se pare că ascund publicitate electorală mascată. O angajată a unui institut de sondare a fost arestată, acuzată că a şters date care dovedeau legătura cu ministrul finanţelor dar ulterior a fost eliberată şi este cercetată în stare de libertate. Deocamdată, nu se cunosc toate consecinţele acestei afaceri de partid. Nu este clar dacă vor fi politicieni inculpaţi oficial. Cu toate acestea, ancheta a produs deja efecte politice.

Kurz a evitat pentru a doua oară plecarea de la guvernare, după episodul din 2019 (scandalul Ibiza) care a marcat plecarea FPÖ şi ulterior cooptarea Verzilor. Ascensiunea lui Kurz a fost cu totul remarcabilă: secretar de stat la 24 de ani, ministru de externe la 27, printre cei mai tineri prim – miniştri din lume după alegerile parlamentare din 2017. Autoritatea sa în cadrul ÖVP nu este deloc contestată nici în prezent. Kurz a reuşit performanţa de a se alia iniţial cu populiştii de dreapta, iar ulterior cu ecologiştii, partidul său fiind favorabil ambelor tipuri de alianţă. Austria a devenit astfel un caz unic în Europa: sunt ţări care aplică practica izolării partidelor populiste şi ţări care consideră că de fapt cooptarea acestora la guvernare îi va afecta în primul rând pe populişti. Germania a practicat de mult timp şi va practica şi în continuare tactica izolării AfD la nivel federal. Franţa procedează la fel cu Rassemblement National. Austria a ales calea unor coaliţii conservatoare şi populiste – experiment care nu a funcţionat dar care a permis totuşi supravieţuirea politică a lui Kurz. CDU i-a reproşat lui Kurz această asociere dar treptat au apărut voci care au afirmat că în Germania este nevoie de un politician de tipul lui Kurz care ar putea permite relansarea partidului. Căderea lui Kurz a creat o undă de şoc nu neapărat la Viena, ci la Berlin, mai ales după ce se credea că CDU în opoziţie va putea urma modelul ÖVP sub conducerea lui Kurz – cu condiţia să apară un lider pe modelul acestuia.

Unda de şoc a schimbărilor politice de la Viena s-a resimţit însă cel mai puternic la Bruxelles. PPE s-a aflat la putere până nu demult în Germania, Franţa, Italia, Spania şi Polonia – statele care asigură cel mai mare număr de membri ai Parlamentului European. În acest moment, conservatorii sunt la putere în Polonia, în Germania vom asista în curând la crearea unei coaliţii între social – democraţi, ecologişti şi liberali, în Franţa liberalii lui Macron încă domină, în Spania social – democraţii sunt la guvernare. Speranţa PPE era legată până nu demult de doi lideri: Kurz în Austria şi Mitsotakis în Grecia. A mai rămas doar Mitsotakis. Acesta are calităţi certe pentru a deveni noul stindard al PPE, marcând trecerea la o altă generaţie dar grupul PPE este dominat de creştin – democraţii germani care vor avea mult timp reticenţe la adresa unui grec. PPE îşi pune mari speranţe în prezent în revenirea lui Donald Tusk la putere în Polonia dar este greu de crezut că se va accepta revenirea sa în nucleul dur de putere al PPE, după ce a renunţat la poziţia de preşedinte al PPE atunci când a decis să revină în politica naţională.

Criza de leadership la nivelul PPE este consecinţa scăderii opţiunilor pentru populari în majoritatea statelor europene. În ultimii ani, partidele care fac parte din PPE au pierdut multe voturi în detrimentul partidelor populiste. Mulţi dintre cei care abandonaseră partidele de centru – dreapta s-au regăsit în discursul radical conservator al unor partide populiste. În acelaşi timp, unii dintre alegătorii partidelor de centru – dreapta din PPE au găsit atractiv discursul partidelor liberale care fac parte din Renew Europe. Nu este încă foarte clar dacă punerea în centrul atenţiei a temei schimbărilor climatice a generat deja sau va genera o nouă migraţie a voturilor dinspre centru – dreapta înspre Verzi. Cert este că în Germania o parte importantă a voturilor pentru Verzi a venit din partea unor vechi alegători ai CDU. Kurz a anticipat într-un fel o astfel de evoluţie şi i-a cooptat pe Verzi la guvernare pentru ca aceştia să nu mai deţină monopolul unor teme politice.

Marea dilemă pentru PPE în prezent este cum să abordeze principalele teme de pe agenda europeană pentru a recâştiga voturi la alegerile naţionale. Un accent mai mare pe migraţie îi va îndepărta pe unii alegători seduşi mai degrabă de mesajul tolerant liberal promovat de partidele Renew Europe. O atenţie mai mare acordată schimbărilor climatice nu garantează neapărat migraţia în sens invers, de la Verzi la populari.

Poate că tocmai figura lipsită de carismă a noului Cancelar austriac Schallenberg este profilul pe care PPE îl caută: tehnocrat dar dispus să gestioneze cu succes situaţii politice; conservator datorită originilor nobiliare dar modern, prin opţiunea de a fi prezent mereu la locul potrivit cu răspunsul potrivit. Kurz a fost o opţiune pentru o nouă imagine a ÖVP şi implicit a PPE: modern dar conservator, tânăr şi cu experienţă politică. Este posibil însă ca acest profil care era soluţia la nivel european pentru PPE în 2017 să nu mai fie la fel de apreciat în 2021. Între timp, peisajul politic este fundamental schimbat: populiştii au oscilat de la extaz la agonie din cauza pandemiei, ecologiştii câştigă din ce în ce mai multe voturi, liberalii au redevenit o opţiune mainstream, stânga produce lideri carismatici de tip Costa sau Scholz, ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme. Opţiunile politice sunt în continuă schimbare în Europa. Partidele populare vor trebui să redescopere strategia de succes catch-all party care le-a asigurat dominaţia politică vreme îndelungată, încercănd să integreze cât mai multe curente politice.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Scholz numai lider carismatic nu e…
    Supranumit de presa si ‘Schlaftablette’ ani de-a ranndul (pastila de somn).
    Dar in lipsa de lideri veritabili, garnitura a doua pare o solutie buna…

  2. Total de acord cu instantaneul d-lui Carp, cu doua mici exceptii: mi se pare exagerat sa numesti pe Scholz un „lider carismatic”, iar Schallenberg pare pentru mine e momentan mai degraba o solutie de tip Dancila pentru Kurz (dar nu se stie niciodata, pentru surprize e intotdeauna loc).

  3. Poate desfiintarea parlamentului european ar rezolva eternele crize cu care se zbate Europa le nefiind altceva decat jocurile politice la nivel national potentate la cel european.
    De ce sa fie afectate tari care sunt ceva mai conservatoare de cele cu guverne de stanga si care isi pot impune politica datorita marimii la nivel european, vezi Germania sau ce va urma in Franta ? polonezii si ungurii exact aceste aspecte le clameaza , nu vor sa fie conduse nici de social democratiti si nici de verzi, cu atat mai putin politicile europene sa fie impuse in tarile lor pt ca Europa occidentala s-a schimbat radical, adica din mers, dintr-o data primeaza valori care inainte nici macar n-au fost pomenite.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro