Este de domeniul evidenței publice faptul că România are nevoie de o mai bună reorganizare administrativă, de instituții eficiente pentru o mai bună guvernare, adecvate nivelului la care acestea funcționează, local, regional sau central. Crizele multiple care se manifestă sau se prefigurează pot fi un stimulent în a fundamenta și a porni la aplicarea politicilor necesare în domeniu. Amânare sine die, cu pretexte de genul alegerilor care vin sau similar, nu ajută.
Procesul trebui început cât mai curând prin fundamentare științifică, discutare publică și aplicare secvențială a strategiilor aferente. Când ai atâtea comune care nu se pot autosusține financiar, infrastructură deficitară care blochează comunicarea, inegalități teritoriale de dezvoltare, este fundamental să cauți și să aplici soluții. Specificarea clară a principiilor după care lucrezi și a modalităților de validare anticipativă pentru oricare din direcțiile de acțiune în domeniu sunt esențiale.
În materialul pe care îl propunem încercăm să răspundem la întrebarea „cum validezi anticipativ nivelul de dezoltare de tip regiune de rang 2 (NUTS 2) ?”, indiferent de cum le numești sau de numărul lor. Întrebarea nu implică, nicicum, ideea că alte secvențe ale procesului – reducerea voluntar-fundamentată a numărului de comune, proiectarea mecanismelor instituționale la nivel local-regional-central etc. – ar fi secundare. După aceste precizări introductive trecem la specificarea principiilor de bază pentru validarea menționată.
Principiile
Întrebare de la care pornim, în funcție de practicile dominante în România, este legată de raportul dintre criterile identitare și cele funcționale în proiectarea regiunilor de tip NUTS 2 (regiuni de dezvoltare, în cazul României). Este bine ca aceste regiuni să urmeze conturul regiunilor istorice, pe cel al regiunilor actuale de dezvoltare, sau este mai bine să aibă un alt contur spațial? Principiile acreditate în practica internațională în domeniu susțin ideile de: a) proiectare multicriterială, b) ordonare parțială a principiilor, funcție de importanața aplicării lor și c) de evaluare anticipativă și, ulterior, periodică, a modului de funcționare a regiunilor propuse. Conform primului criteriu, se poate specifica ideea că este de preferat ca regiunile de rang secund (NUTS 2) să fie proiectate în funcție de mai multe criterii, de maximă relevanță fiind percepția identitară, asociată unui anumit spațiu, și funcționalitatea acesteia (Hansen et al. 1997, Dragoman 2023). În seria criteriilor de bună funcționaitate a regiunilor (Zamfir 2013) intră atât funcționarea piețelor de forță de muncă, dar și cele sociale de interacțiune, capitalul relațional al diferitelor grupuri sociale, compoziția demografică a populației favorabilă participării economice a populației, mărimea demografică în calitate de facor de condiținare a competitivității demografice etc. Conform celui de-al doile criteriu, este dezirabil ca prioritatea să fie acordată criteriilor de funcționalitate social-economică) (Sandu 2013).Criteriul trei (c) solicită ca primele două criterii să fie testate în aplicarea lor, atât anticipativ cât și după adoptarea regionalizării (Sandu 2022).
Vom ilustra aplicarea principiilor exemplificativ, pornind de la datele din figura 1, referitoare la fluxurile de migrație internă, interjudețeană, înregistrate la ultimul recensământ din 2021.
Regiuni istorice sau de dezvoltare?
Graficul respectiv pledează în favoarea regiunilor de dezvoltare mai mult decât pentru regiunile istorice (Figura 2). Județul Hunedoara, spre exemplu, are cel mai puternic flux de migrație a populației rezidente, spre localitățile din județul Timiș. Strict vorbind, județul respectiv face parte din regiunea istorică a Transilvaniei. În proiectarea de regiuni de dezvoltare realizată prin Carta Verde a Dezvoltării Regionale, în 1996, județul respectiv apare în cadrul regiunii de dezvoltare Vest. Este o ilustrare a faptului că, în proiectarea regiunii Vest a fost acordată prioritate unității funcționale și nu identității asociate cu regiunea istorică. În plus, ar fi de menționat faptul că dacă se ia noțiunea de Transilvania în sens larg (Trebici, 1996), atunci județul Hunedoara poate fi considerat ca parte din Transilvania, ca anasamblu de regiuni intracarpatice.
Figura 1. Principalele fluxuri interjudețene de migrație internă între rezidența anterioară și cea actuală, 2021
| Sursa datelor: Institutul Național de Statistică (INS), Recensământul 2021. În grafic sunt figurate numai fluxurile de maximă intensitate. Volumul fluxului este exprimat în mii persoane, cifră rotunjită pentru a corespunde scalei din stânga figurii. Exemplu: Fluxul de la Iași la București pentru ultima migrație, populația rezidentă a fost, la recensământul din 2021, de 15 mii de persoane care au locuit, anterior datei de recensământ, la Iași și s-au mutat cu rezidența la București. |
Un alt tip de situație asupra căreia apar informații în graficul fluxurilor de migrație internă din Figura 1, se leagă de județele din regiunea de dezvoltare Sud-Est. Aceasta este cea mai eterogenă regiune de dezvoltare cu două județe din Moldova (Vrancea și Galați), două din Muntenia (Buzău și Brăila) și două din Dobrogea (Tulcea și Constanța).
Care este varianta optimă de proiectare? Să proiectezi regiunile NUTS 2 pe contrurul regiunilor istorice sau să mergi pe configurația actualelor regiuni de dezvoltare? Dacă optezi pentru criteriul primatului dat funcționalității, atunci accepți configurația regiunilor de dezvoltare ca fiind, parțial, diferite de cele istorice. Altfel, este greu de răspuns cum poți considera funcțională o regiune de dezvoltare în care pentru a ajunge la capitala de regiune trebuie să de deplasezi de la Galați la Iași. În legătură cu informatizarea serviciilor publice, nu m-aș gabit să spun că rezolvă totul, rapid. În plus, Galațiul, Brăila și Tulcea fac parte din regiunea Gurilor Dunării care nu este regiune istorică dar ca regiune geo-economică este bine conturată. În plus, ar fi de menționat că al doilea pol de atracție a forței de muncă din județul Galați, după București, este Brăila. Ideea de a rupe circulația forței de muncă din Galați prin plasarea județului în altă regiune de dezvoltare intră în contradicție cu principiul priorității care trebuie acordat criteriilor de funcționalitate, în proiectarea regiunilor de dezvoltare.
Figura 2. Județe, regiuni de dezvoltare și regiuni istorice în România
| Județele (NUTS 3) sunt marcate prin limite trasate cu linie subțire și acronim cu litere mari. Regiunile de dezvoltare (NUTS 2) sunt distinse prin hașurare. Limitele de regiune istorică sunt trasate prin linie bold. Numele de regiune storică este scris cu litere bold, în afara conturului de hartă. Singura regiune de dezvoltare ale cărei limite se suprapun peste regiunea istorică este SUD-VEST, cu același contur ca și regiunea istorică Oltenia. Sursa: Sandu 2022. |
Discuție
Ceea ce aș sublinia în această intervenție, în primul rând, este ideea că deși criteriile de proiectare a regiunilor de dezvoltare trebuie să fie multiple, cele referitoare la funcționalitate sunt prioritare. Este vorba de o funcționalitate a regiunilor care trebuie înțeleasă la modul „să nu tai, prin proiectarea regională, legături teritoriale esențiale sub aspect economic și social”.
Favorizarea relațiilor identitare prin proiectarea regiunilor de tip NUTS 2 este, importantă. Un singur tip de regionalizare (la nivel de NUTS 3, echivalentul județelor în România, sau NUTS 2) nu va putea niciodată, singur, să rezolve și criterii de funcționalitate și identitare. Cred că pot fi imaginate mecanisme de satisfacere a cerințelor identitare și la nivel de NUTS 3, dacă regiunile NUTS 2 câștigă și statut administrativ. Util ca cei care evaluează azi funcționalitatea regiunilor de dezvoltare, proiectate în 1996, să facă evaluările necesare și ținând seama de faptul că acestea nu au avut niciodată un statut de unități administrative, în România. Ce valorizează azi mai mult locuitorii din județul Buzău, să zicem, calitatea lor de munteni sau de buzoieni? Pentru cei interesați de temă, ar fi de răsfoit rezultatele unui sondaj efectuat de IRES, pe temă, în 2013.
Evaluările de mod de regionalizare ar fi bine să fie făcute nu numai înainte de instituționalizarea regiunilor ci și ulterior. Iar dacă sunt făcute astfel de evaluări este bine ca acestea să fie difuzate în spațiul public. Câte astfel de studii de evaluare pe agențiile de dezvoltare regională (ADR) sau pe regiuni de dezvoltare au fost făcute și difuzate public?
Situațiile pot fi diferite, desigur. În spațiul de alegere pot intra nu numai regiuni istorice și de dezvoltare ci și regiuni mai mici sau mai mari, determinate funcție de principalele centre de atracție urbană etc. Chiar dacă nu dispunem de criterii cantitative de evaluare, este important ca în evaluarea lor să fie avute în vedere aspecte legate de competitivitatea demografică, diversitatea resurselor pentru dezvoltare, legături esențiale interregionale, funcționalitate etc.
Referințe
Dragoman, D. (2023).Regionalizarea în România. Obstacole, provocări, oportunități. În Cohal, A., Dobrincu, D., Țurcănașu, G. (coord.). Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României. Iași: Polirom.
Hansen, T., Ianoș, I., Pascariu, G., Platon, V., Sandu, D.1997.Carta Verde. Politica de dezvoltare regională în România. Guvernul Romaniei, Comisia Europeana. Program Phare. Bucuresti: 1997.
Sandu, D. (coord.).(2013). Disparități și fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României. Consiliului Consultativ pentru Regionalizare CONREG, București.
Sandu, D. (2022). Challenge and Response of Regional Disparities: Romania in a Comparative Perspective. In Lorenz, A., Mariș, D.M. Das politische System Rumäniens: Entwicklung und Herausforderungen in Europa (pp. 263-284). Wiesbaden: Springer Fachmedien Wiesbaden.
Trebici, Vl. (1996). Demografie. Excerpta et selecta. Academicianul la vârsta de 80 de ani. București: Editura Enciclopedică.
Zamfir, C. (2013). Regionalizarea – primele documente oficiale./Cum arată regiunea ideală. Caracteristicile și numărul optim de regiuni. Curs de guvernare. 16 mai, 2013.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu e deloc „de domeniul evidentei publice”, exista doar o seama de afirmatii relativ agresive dar lipsite de argumentatii reale, pe care le tot gasim periodic in presa si spatiul public. Principiul repetarii unei propozitii pana devine adevarata, dus la extrem. Nu exista niciun studiu care sa arate ca una sau alta dintre solutii va imbunatati ceva, exista doar multe pareri, prejudecati despre capacitatea organizationala a unora si altora si multa, multa, vorbarie. Planuri aproximative, inconjurate de publicitate si emfaza, dar fara rigoare stiintifica. Atunci cand vom avea cateva proiecte concrete, cu studii serioase pe baza carora sa le putem analiza, comparativ si in izolare, oportunitatea, viabilitatea si utilitatea, vom putea discuta.
Îndrăznesc să spun că o variantă funcțională ar fi regiunile așa cum au fost ele înainte de 1968, adică 16 regiuni.
Corect, schimbarea actualei administrații teritoriale este obligatorie, dar cine să o facă? Mai ales că trebuie schimbată Constituția. Și cine credeți că va vota desființarea mult iubitelor lor județe, locuri considerate identitare și cu fonduri numai bune de a fi ronțăite de elitele locale? Deci, nu va vota nimeni, chiar dacă modificarea este absolut necesară din motive economice sau/și de eficiență administrativă.
Totuși, ceva trebuie făcut, și se poate face prin HG, respectiv desființarea unor comune sub, să zicem, 1000 de locuitori. Se mai pot desființa prin HG așa zisele comune/orașe din apropierea marilor orașe, respectiv să treacă în structura administrativă a marilor orașe din zonă. Cred că astfel peste 500-1000 de UAT-uri ar putea fi desființate. Dar, repet, cine să o facă? Actualele partide de guvernare au și cea mai bună dezvoltare teritorială, deci de ce să-si taie singure creaca plină de voturi?
În legătură cu împăcarea dintre varza patriotismelor locale și capra dezvoltării economice, voi zice numai că ne trebuie un lup….
> Procesul trebuie început cât mai curând prin fundamentare științifică …
Si cine sa faca acest lucru ? Impostorii, plagiatorii, infractorii, falsii revolutionari, falsii academicieni, de la falsele academii, care au ajuns in fruntea tarii, in fruntea judetelor, in fruntea institutiilor ? Scopul lor este sa fure, sa mearga in vacante, sa schimbe legile justitiei, sa-si puna oamenii in fruntea tuturor organelor statului, pentru a scapa de puscarie si a ramane cu averile intacte.
Intai trebuie sa ajunga la conducere oameni cinstiti si competenti.
reprezinta perfect popo’ul roman.
Reminder: alegeri 1990 – prezenta > 86%; iliciescu >85%
Ortodoxia în Hunedoara a fost susținută din Banat (Timișoara și Belgrad- și azi hunedoreni pronunță Beograd).
Pe scurt, euroregiuni. Cu facilități de bun-simț în zonele de „confluență”, de pildă plata de taxe în diverse monede. În rest, pot rămâne bine-merci județele. Chiar aș „supralicita” pentru curți de apel județene. Personal găsesc absurdă (dincolo de alte chestiuni punctuale și verificabile privind vrăjmașii locale, cum se zice) arondarea Hunedoarei la CA Alba-Iulia.
”Județul Hunedoara, spre exemplu, are cel mai puternic flux de migrație a populației rezidente, spre localitățile din județul Timiș. Strict vorbind, județul respectiv face parte din regiunea istorică a Transilvaniei.”
Problema spinoasă nu e județul Hunedoara și nici județul Buzău. Problema spinoasă e Ținutul Secuiesc, iar județele Harghita și Covasna nu sunt menționate deloc în articol. Când or să fie menționate, mai discutăm.
Regiunea Centru, așa cum apare în articol, comasează la un nivel inacceptabil zonele cu populație maghiară din Ardealul istoric. O regionalizare spre satisfacția Budapestei nu e în interesul României.
HarCov, adică secuii sunt acolo (atestați de surse) de 900 ani. Acum am ajuns să fie o piedică a regionalizării României. Ce facem cu ei? Ii dispersam cu forța? Ii alungam peste hotare? Ii romanizam cu forța (românizând nume si prenume, interzicând folosirea limbii maghiare in public etc.)? Sau acceptăm să fie și o regiune „a lor”? Nu cred că e dificil să acceptăm această regiune. Doar am acceptat și județele lor, HarCovul, e drept, având niște probleme de digestie… Spuneau mulți că România a avut un noroc istoric enorm în 1918/20. Acum trebuie să vedem că acest noroc aduce cu sine și obligația unor concesii. Nu pentru alta, dar de dragul democrației, sau pentru a oferi și lor căminul comunitar în care pot dezvolta o loialitate față de statul român.
”Sau acceptăm să fie și o regiune „a lor”? ”
Dacă acceptăm să fie și o regiune ”a lor”, pasul următor va fi să-și instituie controale proprii de frontieră și să avem nevoie de pașapoarte pentru a intra în regiunea ”lor”. După care vor vrea și un coridor de legătură cu patria-mamă, astfel încât ei să poată intra și ieși fără controalele impuse de ei celorlalți. Sună cunoscut? Așa a fost timp de 30 de ani în Nagorno-Karabah, cu sprijinul Rusiei.
”pentru a oferi și lor căminul comunitar în care pot dezvolta o loialitate față de statul român.”
Yeah, right! De asta se depun mereu proiecte de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, numai și numai din loialitate față de statul român 😀
E dreptul lor să-și păstreze obiceiurile, tradițiile și limba maternă, dar nu e dreptul lor să-și anexeze la Ungaria regiunea în care locuiesc. Ținutul Secuiesc trebuie să rămână doar ca regiune etnografică având un specific propriu, însă fără să devină și o regiune administrativă cu statu oficial. Pentru că drumul spre statutul de Nagorno-Karabah e fără întoarcere, deci e mai bine să nu pornim într-acolo.
Da. Declar ca nu pot sa va combat… In fata hímerelor de acest gen ca-si fac coridor spre patria-mama, ca totul merge spre Nagorno-Karabah ma simt fara argumente… Acestea-s umbre persistente in multe minti, cu radacini care nu cedeaza. Apropo, de ce Nagorno-Karabah? De ce nu Tirolul de sud. Doar aceasta este exemplul de referinta a secuilor.
”De ce nu Tirolul de sud”
Pentru că acolo situația demografică e exact inversă. Dacă Transilvania are aparține Ungariei, atunci s-ar putea aplica pentru români soluția din Tirolul de Sud. Povestea cu Tirolul de Sud era marota lui László Tőkés, până când a ajuns europarlamentar și a înțeles că se face de râs cu paralela asta falsă. Dar s-a demonstrat că a avut destule drepturi în România, atât timp cât a fost 12 ani europarlamentar (2007 – 2019).
Mai mult decât atât, în cazul Tirolului de Sud, Austria a acceptat regulile europene și a încetat să-i mai aprovizioneze cu arme pe germanii de-acolo. Așa s-au potolit spiritele, atunci când Austria a acceptat să le potolească. La noi, în momentul de față, situația e din nou inversă: Ungaria agită spiritele în Ținutul Secuiesc, nu le potolește.
Argumentele autorului sunt discutabile. Chiar daca avem o organizare dupa cele 8 reg.de dezvoltare acestea nu reduc schimburile economice dintre ele si nici asocierea lor in proiecte mari de investitii directe. Problena este de a reduce birocratia, de a minimaliza aparatul bugetar si de a deveni mai eficienti. Inainte de 1990 aveam 22,4 mil.de loc si doar 500.000 bugetari. Acum avem 18 mil loc si 1,7 mil bugetari.. Relevant este un studiu actual privind toate tarile UE ca raport populatie totala si functionari publici, numar parlamentari si ministere, agentii de stat, etc.
Realitatea este ca mai nimeni nu stie care sunt obiectivele reorganizarii administrative. Daca ele exista pe undeva probabil ca sunt considerate secrete. Am indoieli ca ar fi vorba despre imbunatatirea performantei administrative. Daca insa ar fi vorba despre asa ceva probabil ca primul pas ar fi analiza cantitativa si ulterior calitativa a administratiei publice din Romania. De exemplu:
1. Cate carti de identitate se emit anual?
2. Care e distributia geografica?
3. Care e durata medie intre solicitare si eliberare?
4. Care e timpul alocat pentru procesarea CI(T2)?
5. Care e timpul alocat de un cetatean pentru obtinerea CI(T1)
6. Ce tinte vrem sa obtinem pentru T1 si T2?
etc….
Nu cred ca exista in acest moment astfel de date care sa permita o analiza a birocratiei romanesti. Daca ar exista si daca reorganizarea ar avea drept unul din obiective imbunatatirea randamentului furnizarii de servicii catre cetateni(suna utopic) probabil ca ar avea sens. Altfel, nu e decat un circ inutil care va fi prezentat ca un mare salt inainte si care nu va duce decat la alocarea in alte directii a banilor „economisiti”. Dupa cum spunea unul din comentatori, e vorba despre educatie si creier. Ambele par a fi intr-un deficit cronic la cei care se reorganizeaza.
”1. Cate carti de identitate se emit anual?”
În UK nu se emite nicio carte de identitate, de ce ar fi ăsta un criteriu? Pașapoartele și permisele de conducere se trimit prin poștă: la oficiile poștale mai importante există cabină foto, iar angajați acreditați certifică fotografia respectivă și o atașează la cererea pentru permis sau pentru pașaport.
De asta trebuie reorganizare administrativă, de grija cărților de identitate? În practică, pentru ca România să nu piardă niște locuri de parlamentari la Bruxelles, 80% din românii din străinătate ajung să aibă cărți de identitate cu domiciliul scriptic în România. Ăsta e scopul cărților de identitate, o mascaradă organizată de funcționarii publici în propriul folos?
Mulțumesc pentru comentarii. Reiau aici câteva sugestii pe care le-am făcut, în discutarea aceluiași material, pe LinkedIn.
O listă scurtă de întrebări, pe această linie, ar putea fi utilă: cum faci astfel încât primarii care își pierd locul să nu fie oponenți ai regionalizării (întrebare R.O); cum convingi politicienii care influențează deciziile că interesul național este mai important decât voturile pe care eventual le pierd prin defragmentarea teritorială; regiuni de dezvoltare cu statut administrativ dar actualele județe cu ce rol vor funcționa; cum asiguri protecția identitară fără a tăia legăturile funcționale dintre diferitele UAT-uri; cum convingi decidenții că diversitatea etnică în cadrul aceleia și regiuni poate fi resursă de capital social etc. Foarte probabil că specialiștii care intervin în dezbaterea publică pe temă vor putea completa lista de întrebări, vor formula răspunsuri. Electoratul cu gândire critică, inclusiv cel care a dorit și dorește „o țară ca afară” (în sensul 10 august 2018) va putea contribui la un proces electoral care să ajute la elucidarea problemelor menționate.
”cum faci astfel încât primarii care își pierd locul să nu fie oponenți ai regionalizării”
Exact dintr-o astfel de întrebare se vede că România e încă aflată în post-comunism: administrația locală e tot a stăpânirii de la București, nu e a cetățenilor locului. În mod normal, dacă 500 de cetățeni vor să-și facă propria lor comună, n-ar trebui să-i poată împiedica nimeni. E treaba lor cum și dacă plătesc primarul.
Ceva similar i se întâmplase lui Ceaușescu: odată ce toate capacitățile economice aparțineau oricum statului, obligația de a asigura hrană și adăpost pentru toți cetățenii devenise de-a dreptul enervantă 😀 pentru cuplul prezidențial. Mai bine mai așteptăm un pic înlocuirea lui Putin, iar la numai câțiva ani după aceea nici n-o să mai recunoaștem Europa marxistă de azi, cu-atât mai puțin România.
”Electoratul cu gândire critică, inclusiv cel care a dorit și dorește „o țară ca afară” (…)”
… a plecat deja din țară. Cei care au rămas vor și mai mult etatism decât PSD-ul, chiar dacă la alegeri se prezintă ca fiind ”dreapta”. Nu e nicio ”dreapta”, etatismul e de stânga.
Ce se intampla de la nivilelul regiunilor in jos ? din articol nu reiese acest fapt. Raman regiunile cea mai mica forma de administrare teritoriala ? inseamna ca fiecare regiune va avea un centru administrativ, o capitala si cum va putea arata reprezentarea acestora in parlament. Va fi senatul reprezentanta regiunilor ?
Modelul arata a federalizare.
Reorganizarea trebuie sa urmeze modelul subsidiaritatii, un model de jos in sus si nu invers.
Probleme cu care sunt confruntati cetatenii, de regula cauzate de stat, trebuie eliminate si rezolvate la nivel local, statului revend doar atributii care nu se pot rezolva la nivel local precum securitate interna si externa, infrastructura rutiera, feroviara, maritima si aeriana, sistemele sociale, crearea cadrului legal in care regiunile si comunitatile locale isi pot desfasura activitatile economico sociale printr-o autonomie cat mai mare.
In acest context este nevoie de organizare interioara a regiunilor dupa un model prestabilit si valabil pt toate regiunile.Ca sunt judete, zone administrative locale etc.etc. ramane de stabilit in functie de criterii demografice si economice astfel incat sa fie de la bun inceput creat un echilibru cat de cat, perfect nu poate fi.
Sa nu uitam ca la nivel european probabil peste urmatorii 10 – 20 vor fi discutii pt implementarea unui model de functionare pe modelul regiunilor autonome, cu alte cuvinte modelul statului national va dispare si va aparea o republica europeana respectiv UE va reveni la modelul unei uniuni economice cu state nationale puternice
Mama, cat a trait si-a afirmat aparteneța la judetul Camplung-Muscel fiind foarte mandra de tot ce crestea vegetal, mineral, uman si cultural pe pamantul dansei Sfant.
Mandria aceasta a transmis-o urmasilor sai. Aveam si o matusa care cand urca la livada din deal se inchina pana la pamant multumind pentru roade, anotimpuri…Tot in spatiul pe care il evoc
au trait si crestini care au pus foc Schitului grecilor asupritori si fara de Dumnezeu. Schitul se afla nu departe de Conacul Gussi, stie domnul Patapievici cum fu cu conacul.
In zona Severinului s-ar putea sa aiba unele pretentii istorice belgienii. Pare comic dar dovedit este ca mercenarii walloni odata misiunea indeplinita, bucurandu-se de Raiul in care s-au trezit , s-au instalat definitiv si odata cu ei, vorbirea molcoma ..
Oarece probleme se vor ivi cand se va pune problema crearii regiunii autonome rrome in Oltenia ( proiect expus public de Pierre Moscovici) si a regiunii ” istorice” evreiesti Sighetul-Marmatiei, un fel de Birobidjan mai mic.
In tot cazul, nu estr sigur daca mai putem conta pe topografii israelieni ai lui Liviu Dragnea..
Discutia este inutila, caci vor dispare foarte multe locuri din administratia locala; iar partidele -toate- au nevoie de posturi pentru politrucii lor. Multe posturi publice. Foarte multe…
In al doilea rind, regiunea „Sud-Est” este ridicola: 2 judete din Moldova, doua din Muntenia si Dobrogea…
Regiunea cea mai prost alcatuita, cu sanse minime de a produce ceva bun. Total descentrata si cu teritorii cu probleme mult prea diferite pentru a fi o unitate adm.teritoriala benefica.
In al treilea rind, depinde foarte mult cum va fi rezolvata problema in interiorul arcului carpatic.
In final, o simpla parere: Romania a mai fost impartita in regiuni. La ordinul Moscovei. Si dezvoltarea noastra a fost anemica. La nivelul raioanelor(subdiviziunle regiunilor) s-a putut face o munca de supraveghere mai atenta. Si o lupta de clasa bine condusa. Dar economic… s-au dezvoltat doar centrele regionale. Cateva orase in toata tara. Adevarata dezvoltare a venit in clipa in care regiunile au fost sparte si au aparut noile capitale de judet. Abia de atunci, putem vorbi de o dezvoltare relativ uniforma a teritoriului.
Vreti sa ne intoarcem la epoca de trista amintire?
Daca vreti reforma, de ce nu incepeti cu reducerea Parlamentului, reducerea ministerelor si directiilor, demilitarizarea postei si invatamintului si trecerea invatamintului sub conducerea primariilor si a consiliilor de parinti? Ar mai fi desfiintarea Inspectoratelor de cultura, sau cum se mai numesc. Restructurarea SRI si schimbarea legii care ii patroneaza activitatile. Absorbitia(desfiintarea) primariilor cu prea putini locuitori Etc.
Masurile propuse se pot aplica doar prin interventia divina a unui zeu nervos, justitiar, puțin rabdatot, un fel de Elohim mai mic..