vineri, martie 29, 2024

Cumetria bîntuie România

Deunăzi un interlop oarecare, unul dintre mulţii care domină România de astăzi, probabil la fel de cunoscut pe cît eram eu pe vremea cînd ocupam o funcţie de demnitate publică, mi-a făcut o propunere la modă: să-i susţin nobila dorinţă de creştinare a micuţei lui urmaşe, cu alte cuvinte să-i devin naş, înscriindu-mi numele în răsunătoarea pleiadă a celor care şi-au desăvîrşit celebritatea (notorietatea) prin asemenea acţiuni.

Recunosc că nu lipsa de argumente în favoarea unei asemenea întreprinderi m-a pus pe gînduri. E greu să refuzi ocazia de a te situa în rînd cu un fost prim-ministru, o preşedintă de tribunal şi multe alte persoane al căror cuvînt atîrnă greu în realităţile româneşti şi care sunt gata în orice moment să aducă o contribuţie substanţială la imaginea publică a instituţiilor sau grupurilor pe care le reprezintă. Intrarea în această companie selectă (ce aduce de la sine o serie de cinstiri şi onoruri – plus onorarii – pe măsură), participarea la petreceri opulente şi înrudirea pe viaţă cu un potentat al unui imperiu financiar oricînd capabil să-şi lase asupra mea un tentacul din care să cadă cîteva fărămituri, nu sunt nici pe departe avantaje de neglijat.

S-a născut natural o întrebare asupra motivului pentru care tocmai eu să fiu vizat de o asemenea pleaşcă, iar explicaţia a început să se limpezească abia mai tîrziu, cînd s-a pus în discuţie numele micuţei; o fi el naşul cel care pune numele, dar de ales tot părinţii îl aleg.

Îmi imaginam că pentru creola cu ochi măslinii se vor lua în seamă cele mai celebre nume din telenovele, Izaura fiind doar un modest început. Creativitatea de naş începea să găsească alterntive ca Mondiala, Universala sau Atotputernica, dar nu mi-ar fi trecut prin minte că părintele ei se gîndea plin de evlavie la un nume care ar fi evocat împrejurările în care ne cunoscusem şi de la care pornise ascensiunea lui fulminantă în lumea cabliştilor metamorfozaţi în politicieni. Voia să-i zică simplu Ceneaa, deşi îl simţisem că ofta în ascunzişurile fiinţei sale (lăuntrice) către Laurageorgescu. Eram descumpănit şi nu ştiam cum să-l aduc cu picioarele mai aproape de pămînt, regretam pentru prima dată că nu a fost băiat, i-aş fi putut sugera un nume frumos, simplu şi expresiv. Îl puteam boteza Membru, ceea ce ar fi corespuns exact calităţii pe care o aveam în momentul în care ne cunoscusem şi care îi marcase atît de puternic existenţa.

Recunosc că din momentul în care am primit propunerea am fost bîntuit de tot felul de gînduri contradictorii şi nu am găsit modul de a lua o decizie finală, singurul lucru pe care l-am putut face fiind găsirea unei sumedenii de motive de a o amîna. Speranţa subconştientului meu, cea cu care încercam să-mi anesteziez toate pornirile raţionale de a accepta, era ca omul să renunţe, exasperat de nehotărîrea mea. Spre dezamăgirea acestui subconştient, sunt slabe speranţe ca lucrurile să se rezolve astfel, deoarece omul nu se grăbeşte, este hotărît şi chibzuit, şi-a pregătit totul din timp, botezul fiind fixat pe undeva prin preajma alegerilor prezidenţiale, motiv pentru care mă aştept ca dilemele mele să se accentueze atunci cînd paleta numelor eligibile se va lărgi şi va include Preşedinta, Regina, Daciana, Romana, Poanta, Udrica sau – Doamne fereşte – Noricanicolai.

În încercarea disperată de a ieşi din această dilemă (nouă) m-am decis să mă adressez cititorilor mei, atît de puţini cîţi sunt, dar cu siguranţă mult mai inteligenţi decît ai altora, deci capabili să-mi dea un sfat corect şi dezinteresat, cu nişte motivări care să-mi poată spulbera toate incertitudinile.

Recunosc şi că nu mi-e uşor să rezist tentaţiei de a mă alătura gîndirii unui preşedinte de tribunal care a transformat numele comun al profesiunii sale în numele propriu al unei fiinţe umane proaspăt creştinate, apropiindu-şi-l în felul acesta de Dumnezeu. M-am simţit copleşit de responsabilitatea de a da un destin divin asemănător calităţii pe care a avut-o cîndva neînsemnata mea fiinţă în efemera ei trecere prin spaţiul public, dublată de nobila perspectivă de a lăsa posterităţii un creştin care să ducă mai departe prin numele său virilitatea intrinsecă a calităţii respective. Mă şi gîndeam cu cîtă bucurie ar urma să întîmpine demersul nostru evlavioşii slujitori ai bisericii care ar urma să fie direct implicaţi, dar şi la mesajul pastoral de felicitare al PF-ului la aflarea cuantumului contribuţiei întregului alai pentru prosperitatea şi cucernica lor pomenire.

Pînă la cristalizarea unei decizii, după analizarea părerilor celor dispuşi să se pună măcar şi pentru un singur minut în pielea mea, mă gîndesc totuşi să-l îndrept pe proaspătul doritor de încreştinare direct către cea care i-ar putea fi sursa directă a numelui; cred că în felul acesta pot face două fapte bune, căci şi şansele de a fi primite laptopurile dorite pot creşte simţitor, iar numărul lor va putea fi cu siguranţă mai mare de 5 şi vor fi obţinute fără să fie nevoie de niciun şantaj, ci doar de o negociere directă şi transparentă. Fără înregistrări ascunse, reclamaţii şi plîngeri penale. Transmisia în direct a evenimentului pe toate posturile voiculesciene şi ghiţizate va putea menţine trează atenţia publică asupra unei situaţii care a construit o notorietate ce va depăşi cu mult cele mai înalte cote pe care le-ar fi putut visa fericitul părinte sau norocoasa naşă.

Nu am auzit pînă acum ca cineva să ceară vreo demisie din calitatea de naş. Nici măcar prim-ministrul nu are prerogative pentru aşa ceva. Cît priveşte calitatea (discutabilă) limbajului folosit în asemenea ocazii, ea nu va putea fi discutată, avînd în vedere caracterul privat al evenimentului; orice înregistrări sau blamări în public vor fi nerelevante, chiar şi faţă de posibile încercări de asociere a acestora cu calitatea de demnitar a naşei.

Fie-le spre veşnică pomenire şi aducere aminte. Amin.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Stimate domnule Pretor
    Excelent pusă problema și magnific umor negru! Când aveți timp și chef vă așteaptă o sticlă de vin vechi și bun, pentru a putea discuta în tihnă ”nomenclatorul noii nomenclaturi”! Multă sănătate și cele mai bune urări!

  2. poporul nostru este strins unit si trebuie sa ramina asa.
    orice modalitate ptr unitate este acceptata.
    eu de mic stiu ca sint frate cu regatenii si de unguri trebe sa ma feresc. multe moldovence veneau(vin?)in orasul meu sa nasca sa fie copilul nascut in Ardeal,asta da,dovada de patriotism!
    daca in spital doctorul e din Dabica,apoi cam tot personalul secundar sint consateni cu el.uite, asa vom putea razbate vremurili

  3. Excelent! Savuros!
    Va multumesc, stimate domn Serban Pretor, atat dvs cat si celui care v-a inspirat acest superb text – pentru ca trebuie sa-i dam Cezarului ceea ce-i apartine :) – , pentru buna dispozitie pe care mi-ati transmis-o si pe care simt ca o voi comunica, la randul meu!
    TALENTUL, dle S.Pretor, face ca evenimentele cele mai prozaice sa fie astfel sublimate, incat sa se transforme in veritabile perle, pe care unii le pot considera „maruntisuri” iar altii, ca mine, sursa de veritabila bucurie, simpla si sanatoasa!

    Nu reusesc sa ma gandesc si „serios” la tema de fond, sunt prea bine dispusa (!) si nu intentionez sa ma debarasez asa curand de zambetul pe care-l am acum…

  4. Felicitari ! Mi-a placut !
    Pentru ca ne intrebati, va sfatuiesc sa nu acceptati invitatia de a fi nas .
    Sugerati celui care v-a abordat sa incerce direct cu Dumnezeu !
    Nu ia bani, are cele mai multe relatii si se rezolva definitiv si cu
    iertarea pacatelor. Dar sa mearga direct, nu prin popi!

  5. Se pare ca exista si ceva tentant in nasirea „Ceneaa”-ei, de nu aveti un sentiment clar. Un pic de „fala”? E omenesc….Banii? Nu cred ca „darul” face diferenta, nu pareti omul…sau poate aveti un mic diavol care nu va da pace?
    Sa o luam si invers…care ar fi beleaua? Avem destui fini pe „sticla”, nasiti in fel si chip, ce-ar mai conta unul. Daca „botezul” era discret…hmm, si totusi, nu suficient incat sa nu stiti si dvs. de el (sic!), dar asta e putin probabil, de regula „darul” se intoarce indarat insutit…toate par in regula la inceput, cand finul isi prezinta finuta, dar ceva imi spune, ca, la un moment dat veti plati pretul. Si n-o sa va placa. Traderii „americanesti” au o vorba : when in doubt, get out…si de regula se cam verifica…nerespectarea vreau sa zic.

  6. De ce nu le propuneti „Musca”, de la Mona Musca? Iar daca li se pare banal puteti oferi varianta Cyclorrhapha, care o va scoate sigur pe fetita din anonimat (si se preteaza la prescurtari, de genul „CIclo, hai fa la masa, manca-ti-as!”).

  7. D-le Pretor, mi se pare prea haios ca sa fie adevarat. Postarea este superba, multumesc, m-am distrat enorm. As subscrie la invitatia d-lui Bragarea de mai sus cu o supralicitare, dar in mod obiectiv nu pot. Onorati-o va rog, o meritati!
    V-ati putea inchipui discursul fericitului tata, inceput cu ceva de tipul „Asculta mai lume si nas-Serbane” si terminat cu „hai noroc si ce-a zis Gheorghe” ?
    Asta ar cam insemna sa va bagati in troaca. Bineinteles, daca il consultati si pe onorabilul nea Nicu V., va va spune ceea ce spun si eu : parerea mea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Pretor
Serban Pretor
Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 Director juridic-licente-reglementari pina in 2010 Consilier al presedintelui-director general al SRTV din 2011

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro