joi, martie 28, 2024

Cumparati romaneste?

Ca un francofon care se respectă, am cunoscut probabil de mai multă vreme decât alţii sloganul “achetez français”; un obicei care a început să fie la modă şi pe meleagurile noastre în ultima vreme.

Sigur că rădăcina acestei atitudini e mai veche, deviza lui Brătianu cu “prin noi înşine” intră oarecum în aceeaşi categorie, respectiv ca atitudinea noastră de cumpărător să aibă şi o componentă “politică” care să favorizeze companiile locale, acum, ca şi atunci, majoritatea debutante.

Dacă această atitudine e sănătoasă sau nu, mai ales că nu e foarte clar în ce context definim atitudinea sănătoasă, e o discuţie lungă şi întortocheată. Eu personal o practic cu mai multă sau puţină consecvenţă; cum e vorba de banii mei nimeni n-are ce-mi reproşa, îi cheltuiesc după bunul meu plac şi după nevoi.

Am adus vorba despre asta în acest context  festiv ( pentru că suntem în preajma zilei naţionale)  mai mult pentru a deschide o discuţie. Aparitia unei industrii româneşti semnificative e în momentul actual un subiect fierbinte; practic obiectivele principale ale politicii externe româneşti din deceniul trecut au fost atinse, iar acum suntem în situaţia de a avea nevoie, pentru a avea cu adevărat un cuvânt de spus în cadrul lor, să avem o oarecare forţă economică, militară, tehnologică etc. Fără ele, suntem bineînţeles ruda săracă de la masa bogaţilor, ceea ce după cum vedem naşte frustrări de tot soiul, nostalgii ceauşiste mai ales la generaţiile care nu au cunoscut epoca respectivă ( în treacăt fie spus, documentele publicate pe aici de dl Opriş valorează poate la fel de mult ca “Procesul Comunismului”, pentru că ne arată cu documente care era stadiul industriei comuniste, dincolo de propaganda oficială).

Bun, deci eu personal consider că e bine să sprijin producătorii locali. Deci mi-am cumpărat o “Dacie”. Prima greşeală, mi-au reproşat naţionaliştii de serviciu, Dacia e o maşină franţuzească.

Ce este deci un producător român?

Am văzut că opinia aproape unanimă în jurul meu tinde să restrângă sensul acestei sintagme la cel din vremea ceauşismului: producătorul român e cel care produce în România, pe baza proiectelor româneşti, cu materii prime din România.

Acest tip de producător însă a dispărut aproape în totalitate, şi ca să fiu sincer până la capăt, eu personal nu îi duc dorul. După această logică, Apple nu e un producător american, pentru că produce în China. Totuşi, nu am auzit pe nimeni să îşi numească Iphone-ul “chinezărie”, deşi pentru jucăriile celor de la AllView, firmă românească din Braşov, se foloseşte această etichetă. Sigur că braşovenii noştri nu se adresează pieţei high-end, produsele lor nu sunt la fel de bine finisate ( dar asta doar pentru că ar costa mai mult) . Le-ar putea produce în România?  Evident nu. Ultima dată când am mai lucrat eu electronică, înainte de 2000, nici nu mai ştiu dacă mai exista linie de cablaje multistrat; pe vremea comuniştilor şi în anii de după singura de care ştiu era cea de la ICE Felix.  Chiar dacă ar mai exista o astfel de linie, tot nu le-ar putea produce competitiv nicăieri în Europa; asta e o discuţie mai complicată şi are legătură cu faptul că, pe lângă costurile salariale, în China problema poluării mediului este facultativă.

Bun, dacă tot am dat chix cu Dacia şi cu tableta, mi-am luat un frigider Arctic. Frigiderele Arctic sunt într-adevăr indestructibile, aşa cum mai ziceau nişte comentatori pe aici, eu sunt la al doilea de când “am ieşit pe salariu” şi asta s-a întâmplat cam de multişor; cel vechi încă mai funcţiona când l-am reciclat pentru a-mi lua unul mai mare. Bineînţeles şi aici avem o problemă, pentru că fabrica din Găeşti a fost cumpărată de o firmă turcească. Care bineînţeles că nu a fost stupidă să renunţe la un brand aşa de puternic, ba chiar l-a îmbogăţit şi cu o linie de maşini de spălat ( am avut şi una din asta, încă mai funcţionează şi ea, doar că din motive de lărgirea familiei am trădat brandul pentru o coreeancă mai voluminoasă).

Ca un ţăran adevărat, după un intermezzo de mai mult de 15 ani de locuit la bloc, m-am mutat înapoi “cu picioarele pe pământ”, şi, francofon fiind, cum ziceam, am “aquesat” la îndemnul voltaire-an “ mieux de cultiver son jardin”. Drept pentru care, în fiecare an pun roşii. De astea nu poate zice nimic, sunt cultivate de mine, pe pământ românesc, cu apă românească… eventual pompa să fie made in Ukraina dar asta chiar nu ar conta. Numai că am constatat că, după primul an de superproducţie, pământul nu mai e aşa de roditor ( deşi cunosc şi practic rotaţia culturilor, v-am zis că am crescut la ţară parcă).  I-ar trebui ceva îngrăşăminte, iar vacă nu am. Drept pentru care m-am convins în mod indirect de un lucru pe care îl ştiu dealtfel şi direct, crescând printre cultivatori de roşii, cartofi sau pepeni: aşa-zisa “roşie de la ţăran” este ficţiune pură. Mulţi dintre noi proiectează viaţa la ţară într-un soi de fundal de film folcloric de pe vremea studiourilor Buftea. Numai că, surpriză: acel ţăran nu există, nu numai că nu mai există acum, dar mă tem că nu a existat niciodată în acest fel, aşa cum l-au zugrăvit scriitorii noştri păşunişti. E pur şi simplu un om care încearcă să trăiască din agricultură. Care foloseşte îngrăşăminte chimice, pentru că altfel nu va avea ce vinde, şi, mai rău, de cele mai multe ori nici nu beneficiază de sfatul unui specialist care să îi spună cum să îl dozeze. În cel mai bun caz, va face ce scrie pe ambalaj.

Sunt de exemplu un nostalgic după acea băutură lactată numită “sana”. Magazinele noastre sunt pline de producători locali care vând aşa ceva, doar că la majoritatea înăuntrul sticlei găseşti cel mai banal iaurt.  Bun, înţeleg că sprijinindu-i, la un moment dat s-ar putea să îşi pună la punct procesul tehnologic, dar de unde ştiu că vor face asta? Unul din  producătorii care chiar vindeau “sana” nu era român, din păcate a ieşit de pe piaţă. Probabil era prea scumpă, ceea ce nici n-ar fi de mirare din moment ce concura cu iaurtul.

Mi-ar trebui poate o concluzie la acest articol; de data asta însă nu va fi aşa. Sigur că eu mi-am modelat “atitudinea de cumpărător” cum zic cei din marketing, conform cu părerile mele, dar sunt foarte curios în legătură cu părerile celorlalţi.

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Cu idei din astea frantuzesti, ajungem inapoi in comunism! Poate te interesezi si cum a ajuns Franta mult sub SUA in domeniu tehnologic si economic, incepand cu 1980, dand apa la moara ideilor socialiste ale lui Mitterand si resentimentarilor de stanga…Numai un idiot sau un analfabet poate vedea in Franta de azi un model economic sau cultural, de altfel.

    • Cultura franceză e o cultură mare, complexă şi sofisticată ( pe lângă care cea americană e o jucârie) . Problema e modelul economic, statul social care distruge iniţiativa. Dar nu am vorbit despre asta pentru că o fac francezii si consider eu că e bine – vedeti in articol că am unele rezerve- ci pentru că a început de câţiva ani să se discute la noi despre asta;

    • Cu idei de astea frantuzesti ajungem la Trump-sim, adica la bazele economiei americane de ieri. Pana la 1940 economia americana se baza pe un protiocsnism brutal. La fel economia britanica pana la 1918. Ambele economii au abandonat protectionismul cand au ajuns in pozitii de comanda pe glob. Apoi au interzis protectionismul altor tari. Cititi carti care prezinta statisticii si nu doar ideologie goala. Va recomand una:
      Samaritenii cei rai. Mitul liberului schimb si istoria secreta a capitalismului, de Ha-Joon Chang, profesor la Cambridge. Sau pentru cei pentru care limba romana este o amintire distanta: Bad Samaritans: The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism
      Cand maine Trump va veni cu idei din astea frantuzesti, dvs si toata media aservita le vati saluta ca revolutionare. Abia astept sa va vad salutandu-le. Sau sa ma anuntati pe acesata platforma cand le dezavuati.

      • Nu prea am înţeles funcţia semantică a lui „şi” din „dvs şi toată presa aservită” . Ca să ştiu şi eu dacă fac parte din presa aservită sau nu. Am „lucrat” in presă doar o scurtă perioadă, pe vremea studenţiei, când scriam la „Ing”, revista Politehnicii. Aia da, era aservită, era „Organ al Asociaţiei Studenţilor Comunişti” dar întru apărarea mea, altfel de presă nu exista atunci :) Contributors este un blog, nu este un ziar. Chiar dacă îi preţuiesc şi chiar îi citesc pe colegii de platformă, nu suntem ceea ce s-ar numi „o redacţie”. Dacă aveam idei de stânga probabil scriam la Critic Atac, nu aici, dar în tot cazul am lansat în discuţie ideea nu pentru a o promova ci pentru a o dezbate.

      • Dar ca sa revin la esenta comentariului, între protecţionismul de stat şi cel „popular” există o mare diferenţă. Protecţionismul de stat nu cred că este de dorit decât în situaţii cu totul speciale ( de exemplu să faci acum licitaţie pentru avioane şi să cumperi MIG-uri că sunt mai ieftine mi s-ar părea stupid. Numiţi-mă paranoic, dar mie mi se pare stupid şi că instituţiile statului cumpără Kasperski). Protecţionismul „asumat” mi se pare că ar putea avea unele rezultate pozitive, dat fiind contextul. Majoritatea firmelor private sunt incă la început, nu au avut capital destul să îşi dezvolte distribuţia, cele care au fost de stat au avut nevoie de ani ca să îşi dea seama că au nevoie de departamentele astea „capitaliste” de marketing , de distribuţie , de publicitate etc… iar acum când sunt în sfârşit în piaţă, aceasta este deja ocupată de cei mari, care au avut acest know how de la început. După cum ziceam intr-un alt comentariu, puteţi fi liniştit, ţeparii nu sunt pe lista mea :)

        • Protectionismul de stat a fost inventat de inventatorii capitalismului: britanicii. Pe la sfarsitul secolului 18 era ilegal in imperiul englez sa importi lana, sa exporti masini ale industriei textile si, surpriza, sa emigrezi si sa lucrezi in alta tara daca erai muncitor industrial. Ultima se repercuta cu sechestrarea bunuirilor celui acre paleca dar si ale familiei lui.
          Protectionismul mascat a rezistat pana azi sub diferite forme, dar cea mai pura este cea a monopolismului sau oligopolismului. Cand Microsoft a pierdut procesul cu Netscape nu a durat mult si ca urmare a alegerii lui Bush jr la Casa Alba a fost inlocuit un judecator la Curtea Suprema si Microsoft a castigat procesul la apel si a ramas pentru inca cel putin 10 ani un monopol. Asta a sufocat competitia, asa cum demonstreaza convingator Joseph Stieglitz, laureat a l ptreamilui Nobel pentru economie.
          A cumpara romaneste este are avnataje economice care abia acum multi politicieni occidentalii le pricep. Fiecare loc de muncapatrat in economia locala inseamna un somer mai putin de subventinat si asta nu e putin pentru ca ar trebui sa rezulte in taxe mai mici, in criminalitate redusa si intr-o societete mai putin nasoala (am folosit deliberat acest cuvant).
          Societatile care ignora asta ajung de-a dreptul nasoale, ajung la gated community, la un numar foarte mare de puscariasi, la un discomfort social urias si toate acestea reprezinta un cost mult mai mare decat cei 10-15% platiti in plus pentru produsele autohtone.
          Pe scurt ignoranta politicienilor (era sa spun prostia, dar nu e de bon ton) se plateste.

          • Aici nu e vorba de protecționismul de stat ci de decizia libera a fiecăruia de a opta pt ceva local, undeva opusul snobismului de a cumpăra lucruri de marca.
            Exista zone în care se accepta o anumita scumpire care sa ajute la supraviețuirea unor mici magazine de ex., așa numitele Tante Ema Laden, pină la urma în avantajul amindorura, se salvează existenta unui magazin sătesc, în apropiere.
            Mai complicat e eventuala hotărîrea de a accepta produse proaste numai din patriotism local.

            • Decizia unui individ de a cumpara ceva nu e niciodata libera.
              Ea e determinata de nivelul taxelor aplicate unui produs sau altuia, de ofensiva reclamelor pentru un produs de aiurea sau de lipsa lor pentru tanti Emma sau nea Gheorghe, de capacitatea magazinului lui nea Gheorge de ambala branza in plastic sau de a o vinde in hartie de ziar, de capacitatea financiara a unui producator de a sustine pe tremen lung o politica de dumping, etc, etc. Mai toate companiile asiatice care sunt azi mari producatori de masini sau electronica au fost sustinute financiar pe multi ani de statele respective. Asta se aplica, mai voalat si la companile americane sau vest europene. Trebuie sa fii naiv sa crezi ca exista o piata libera sau ca un cetatean de rand poate avea un liber arbitru in selectia unui produs.
              Cum spuneam mai sus abia astept sa vad cum vor reactiona talibanii pietei libere cand Trump le va spune ca piata libera insemna America First. Din pacate asta nu va fi nimic nou. In vremea cand Britannia ruled the waves, piata libera insemna Buy British.

  2. Raspuns banal: cumpar functie de ceea ce exista in portofel.
    Nu am „remuscari patriotice”.
    Tocmai pentru ca stiu si eu ca „aşa-zisa “roşie de la ţăran” este ficţiune pură”.

    • Ideea este urmatoarea: daca ai in fata la magazin doua sticle de sana identice, la acelasi pret, de la o firma romaneasca si una straina, O ALEGI PE CEA DE LA FIRMA ROMANEASCA?

      Daca vrei sa iti cumperi un frigider, alegi unul facut in Romania, care este la fel de bun cu unul facut in strainatate?

      Americanii fac tot ce pot sa cumpere de la americani. Firmele austriece din Romania fac achizitii de IT sau alte produse numai de la firme austriece, merg numai cu Austrian airlines. La fel si firmele germane, merg numai cu Lufthansa.

      Intrebarea autorului era, facem si noi la fel, sau suntem un popor de rahat, dezbinat?

      • @ Misu,
        am inteles ideea, dar multumesc de bunavointa.
        Trebuie sa repet: „cumpar functie de ceea ce exista in portofel.
        Nu am “remuscari patriotice”.
        Tocmai pentru ca stiu si eu ca “aşa-zisa “roşie de la ţăran” este ficţiune pură””.
        NB,
        poate ca tu esti parte a unui ” un popor de rahat, dezbinat”.
        Cu asemenea vacabular nu ma poti convinge sa cumpar de la tine :P

  3. Eu nu cumpăr româneşte pentru simplul motiv că românii nu te lasă să alegi: „Ia, bă, mâna!” sau ” expiră când se termină” îmi sunt bine cunoscute. Nu dau doi bani pe ifosele producătorului român şi pe naţionalismul lui de doi bani.

  4. :) hehehe, cumparati romaneste !? adica va umpleti cosul (cel mare pe rotile) cu pui congelati si calcati clientii pe bombeu in drum spre casa de marcat ? glumesc ! eu inca am cosmaruri : ma trezesc salivind dupa rosiile zemoase de odinioara ! cei mai multi mi au zis ca visez degeaba. cica li s a pierdut saminta rosiilor din reveriile mele :)

  5. România e un loc unde nu sunt bani, iar asta face ca în general să se comercializeze produse ieftine. Și problema e că vânzătorul de produse ieftine vrea și el un profit. De-asta zice englezul ”sunt prea sărac pentru lucruri ieftine” :)

    În vremurile noastre, naționalismul economic ar trebui (și adesea este) înlocuit de sprijinirea producătorului local sau zonal. Asta însemnând că un cumpărător din Oradea ar prefera mai degrabă ceva produs la Debrecen decât la Suceava.

    Teoria cu sprjinirea producătorului local se bazează pe ideea că banii rămân să se învârtă în aceeași zonă. Ceea ce pare să aibă sens. Însă merită aplicată doar pentru produse la care diferența de calitate e nesemnificativă, pentru că altfel subvenționăm de fapt produse de calitate modestă pe mortiv că sunt locale. Așa că vom avea și pe viitor tot produse de calitate modestă, atât timp cât se vând. Cam așa e în Anglia, pe o mulțime de produse scrie mare ”British” și se vând, deși sunt de calitate mai proastă decât cele germane.

    În rest, tre’să recunosc că e prima dată când văd ceva legat de “achetez français”, asta probabil pentru că sunt francofob :)

  6. Obișnuiam să cumpăr…obișnuit. Adică, după principiile eficienței economice și al optimului paretian.

    De la o vreme, însă, caut produsele de import și le achiziționez cu precădere. Atitudinea mea se dorește a fi un răspuns la ” Legea 51%” care se remarcă printr-un pronunțat caracter anticoncurențial.

    Când se va renunța la aplicarea legii care mă afectează în mod negativ, voi reîncepe să cumpăr cele necesare în mod…obișnuit.

    • Această lege este o aberaţie. Nu era mai cinstit si economic viabil să le dea, de exemplu, facilităti fiscale supermarketurilor dacă îşi fac puncte de achiziţie în zonele legumicole? Oricum probabil că va primi un „infringement” la un moment dat, dacă va fi luată prea în serios de autorităţi, deocamdată impresia mea e că e tratată „româneşte”, adică „ei se fac că o aplică, noi ne facem că nu vedem”.

  7. Romania nu are o economie de piata alimentara. Erarhizarea valorilor (produselor) cere multi ani si o anumita inginerie sociala facuta de administratie (politici corecte). Pe de alta parte este o tara mica in care interesele celor mari (tarile) au gasit aici “idioti utili” care le fac afacerile sa fie mai usor de facut. . Eşuarea unei naţiuni are întotdeauna ca prim simptom pierderea celor mai buni intelectuali. Statele mici nu pot lupta contra fenomenului „brain-drain” decât dacă îşi îmbunătăţesc calitatea guvernării. Si cred ca asta spune totul.

  8. „sprijinindu-i, la un moment dat s-ar putea să își pună la punct procesul tehnologic”
    Nici vorba! Singurul stimulent real pentru a-și pune la punct procesul tehnologic este concurența. In momentul în care un producător este depășit de concurență și constată că produsele altor firme sunt mai competitive decât ale sale, investește. Altfel, dă faliment.

    Un alt stimulent, dar numit impropriu astfel, îl reprezintă reglementările în domeniu, care obligă producătorii să respecte anumite standarde. Celelalte, cum sunt uzura morală a utilajelor, progresul tehnologic etc. nu sunt stimulente în sens propriu. Sunt utile, însă, școlile de afaceri, cele care învață pe cultivatori cum pot creste roșiile în mod eficient și fără prea mulți fosfați, nitrați sau alți „-ați” și-i învață să se asocieze pentru a-și depozita ori prelucra produsele și ulterior pentru a le comercializa. De asemenea, ajutoarele de natură financiara sunt extrem de utile, pentru a putea pune în practică ceea ce au învățat la școlile de care pomeneam mai ‘nainte. Cam așa au făcut înaintea noastră francezii, italienii etc.

    • Da, de fapt fraza se voia un pic ironică. Evident că atata vreme cât chiar mă las prostit şi cumpăr iaurt la preţ de sana, „politica mea economică” îl duce pe producătorul cinstit, care chiar face sana, la faliment. Eu personal încerc să fiu cât se poate de selectiv cu „dirijismul”, să îi ajut doar pe cei care par că merită. Ba unii chiar merită câte un „fault” discret :)

  9. Konfirm treaba cu rosiile, http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2013/08/o-orgie-de-vara-cu-rosii.html
    In primul an au iesit grozave, mai apoi am carat anual in masina personala balegar de grajd, ca mirosea masina inca ceva saptamini, si nu a mai iesit nimic, ori se-negreau, ori nu se coceau, asa ca nu mai am nici o incredere in produse bio.

    De cumparat cumpar, masini germane, vin italian sau frantuzesc, mici romanesti, brinza romaneasca sau greceasca, bulgareasca, si-n ultima vreme sunt tot mai multe magazine romanesti de la care iau cite ceva. Traiesc titusi o mare criza, nu gasesc tuica.

    Si da, si eu duc dorul rosiilor adevarate, un magazin de pe aici vindea rosii, chipurile cu Geschmacht, costa 20 euroi kilu, a luat una, era o mizerie.

    Pe undeva e efectul coca-cola, sau dusmanul meu Parker, toate au peste tot acelasi gust.

    PS Desigur exista si efectul de snob care se uita numai la marca.

      • In al doilea an am folosit atit răsaduri proprii din semințe cit și altele luate din Ro de la nașa de la Darasti. Le-am carat cu avionul și am avut greutăți la granița Ro deoarece erau grăniceri de la oraș care au crezut ca sunt de cinepa din aia. Norocul ca a venit altul și si-a adus aminte ca a văzut așa ceva în copilărie, la bunici, nu era f sigur dar cind i-am spus a recunoscut ca erau roșii.

        • Despre cele de la nașa n-am de unde să știu :) dar cele din recoilta proprie nu prea aveau cum să iasă. Semințele din care se obțin răsaduri nu sunt cele din producția curentă, iar asta e valabil la multe plante de cultură.

          Aveam un bunic învățător care la pensie începuse să se creadă agricultor. Asta probabil pe motiv că fusese învățător la țară, că la ei în familie agricultor nu fusese nici măcar străbunicul. Cultiva mereu același soi de porumb și același soi de cartofi, păstrând de fiecare dată sămânță din recolta proprie. Ajunsese să obțină cartofi cât nucile și știuleți de porumb cât castraveții pentru pus la murat :) dar n-a vrut niciodată să înțeleagă că nu așa se face.

          Cu roșiile nu-i mergea, că de alea se ocupa bunica, deși tot învățătoare fusese. Ea lua întotdeauna răsaduri de la femei care se ocupau cu asta, nu încerca niciodată să le obțină pe cont propriu.

  10. Nu am gasit undeva cel mai important argument in favoarea lui cumpara local/romaneste: locurile de munca. Un element macroeconomic esential, principala prioritate economico-sociala in toate tarile mature.

    • Asta cu locurile de muncă e mai mult propagandă decât realitate. Locurile de muncă dispar în primul rând datorită fiscalității exagerate asupra muncii. Lumea modernă discută despre locuri de muncă de parcă ar fi resursă deficitară, dar e suficient să te uiți în jur și se văd imediat o mulțime de actvități care ar fi necesare, dar nu se pot desfășura din cauza taxelor și a restricțiilor administrative.

      Cred că prin 1995 am auzit prima dată un scandal pe tema asta în Germania. Mercedes promitea solemn că nu mai creează niciun singur loc de muncă în Germania pentru că obligațiile fiscale asociate depășeau salariul brut. Iar exemplul cu cifre pe care-l dădeau ei era 5.500 de mărci cheltuieli ale firmei cu salarizarea, pentru un muncitor care avea 2.700 de mărci salariul brut.

      În zilele noastre asta a ajuns să fie considerată normalitate, deși e pur și simplu aberant. Politicienii socialiști promit un fel de perpetuum mobile în economie, iar lumea îi crede, de parcă n-ar fi făcut fizică la școală. Și când partea cu perpetuum mobile nu funcționează, vine dreapta naționalsită să-i convingă pe oameni că trebuie să cumpere produse locale ca să păstreze locurile de muncă. Dar despre fiscalitatea asupra muncii nu zice nimeni nimic.

      • SI eu care credeam că sa faci jumatate-jumatate cu statul, ca la noi, e oneros :)
        Dar da, Stefaniţă are dreptate, ideea pastrarii locurilor de muncă e oarecum subânţeleasă în această atitudine, chiar dacă eu nu am insistat pe acest aspect.

  11. 1.Rosia naturala, mare si zemoasa nu mai exista dupa revolutie, datorita schimbarii soiurilor si tehnologiei.La fel ca Pawlonia, rosia creste si este buna, dupa cita apa primeste la radacina.Cu udarea prin picatura, rosia devine mica sau medie si tare.Excepiile sint la gradinarii in virsta, care au pastrat vechile soiuri, care au si posibilitatea sa le cultive linga surse de apa, udindu-le pina le intra piciorul in mocirla din vecinatatea cuibului de rosii, udat zilnic din cauza arsitei produsa de schimbarea climatica.Agricultura romaneasca este nevoita sa evolueze spre industrializare si eficienta, urmind sa ofere produse la fel de ,,celulozice” si fara gust, ca si cele de import.Generatia tinara care nu cunoaste rosia de gradina si sana de dupa revolutie, maninca fara nazuri orice gaseste la un pret corect.
    2.Globalizarea pietelor nationale conduce fortuit la multi-nationalitatea institutiilor economice si intreprinderilor industriale, avind tot mai putina relevanta cele nationale, pe masura ce asocierile, vinzarea-cumpararea de actiuni si active de toate genurile se amplifica si le denationalizeaza.
    In acest context, esentiala devine densitatea activelor economice si industriale la nivel de zona economica si tara, pentru a permite selectia investitorilor, dupa criteriul produselor industriale de inalta valoare comerciala si tehnologica, capabili de implementarea celei de a patre ,,revolutii industriale”.Intr-o tara slab industrializata ca Romania, in care lipsesc a doua si a treia ,,revolutie industriala”, iar agricultura este in mare parte primitiva si de subzistenta, o astfel de discutie ramine pur teoretica.

    • Pentru viitoarele analize si consultatii poate v-ar fi util sa aflati si sa asimilati ca fortuit nu inseamna fortat decat pentru urechisti. Pentru ceilalti inseamna intamplator, neprevazut. etc.

    • Aici (în Anglia) se găsesc roșii din Olanda al căror vrej miroase exact cum mirosea vrejul celor din grădină de la bunica. Și te murdărești pe mâini cu ceva galben-verde la fel ca de la vrejul celor din grădină. Cele din Spania și cele din Maroc nu sunt așa, au un vrej de parcă ar fi de plastic, nu te murdărești deloc și nu miroase în niciun fel. Cred că olandezii știu ei niște chestii în plus :)

      • Unul din secretele bine păzite ( a la Polichinelle) e că roşia trebuie să fie coaptă. Agricultorul nostru local este însă disperat – are motivele lui- să pună roşia pe piaţă înaintea grecilor sau a turcilor, cu care e in concurenţă şi are handicapul climei, drept pentru care foloseşte substanţe de grăbire a coacerii – de fapt e greşit spus, nu coacerea e grăbită ci înroşirea :) Presupun că acelaşi lucru se intamplă şi cu roşia care ajunge din Maroc, se coace în vapor. Pe cand TIR-ul din Olanda ajunge in câteva ore, deci a doua zi roşia e deja in „aprozarul” dvs.

        • In Romania nu se importa rosii din Turcia, ci rosii din Iordania cu etichete turcesti. TIR-urile nici macar nu mai schimba laditele in Turcia, cum faceau pe vremuri, vin la incarcat in zona Marii Moarte si spre nord direct cu ladite pe care scrie turceste. Rosiile sunt culese necoapte pentru simplul motiv ca trebuie sa reziste transportului (~ 2700km) si in depozite, ca nu se vand toate intr-o zi.
          Am vazut cu ochii mei situatia in Iordania si am vorbit cu producatorii. Am si cumparat de la ei, dar nu din cele pentru export :)

          • Mulţumesc pentru precizare, nu am mai urmărit „circuitul roşiilor în natură” din zilele noastre. In vremea comunismului falit ( anii ’80), pentru ceva venituri in plus părinţii mei ( profesori dealtfel) au cultivat o perioadă roşii „la solar”; o parte le culegeam de asemenea crude, pentru export, ei ziceau Austria, dar habar n-am unde mergeau exact, după cum ştiţi regimul era secretos inclusiv cu lucruri din astea care nu îi dăunau cu nimic). Observaţia mea era referitoare al faptul că din cauza climei roşiile noastre se coc mai târziu decât în ţările din jur, ori în acel moment preţurile se prăbuşesc ( de la 5-6 lei, poate mai mult, la 2-3). Agricultorii noştri încearcă disperaţi să „fure startul” şi de aici diverse substanţe care stimulează înroşirea ( coacere nu îi pot zice) înainte de termen. Se foloseau şi în comunism, doar că măcar atunci era un oarecare control, că nu se aduceau şi din alte părţi. Aşa că nu cred că e o idee bună să cumpăr roşii româneşti înainte de iunie-iulie :)

  12. exista produse romanesti preferabile celor din import, dar destul de greu de gasit prin magazine, cum ar fi incaltamintea de piele naturala si confectii din stofe de calitate;
    daca vreau sa-i cumpar copilului un palton. nu gasesc nimic acceptabil calitativ, indiferent de provenienta

  13. eu nu inteleg in ce calitate se exprima tipul asta in toate cele, inteleg e inginer cum se zice pe la noi, ce dracu isi da cu parerea in chestii in care n-are nicio competenta/ e economist? se price? zice ceva cu sens, interesant? ce dracu a devenit situl asta, un loc in care toti de varsa a treia isi vomita in public parerile pe care odinioara le exprimai doar la bauta cu amicii?!!!

    • Dimpotriva, cred ca cei de varsta a 3-a sunt pe A3 la ora asta… Foarte interesanta si importanta tema doar ca articolul merita putin dezvolvat cu impactul asupra locurilor de munca de ex. Si da, preferi producator autohton atunci cand au un produs relevant adica sa ofere o calitate/pret la macar 95% fata de concurenta. Sub 95% patriotismul meu nu se aplica :). Mihai, inca se mai gasesc targuri la tara unde gasesti lucruri interesante..evident trebuie sa fii foarte atent ce si de unde cumperi. Rosiile cu gust nu au disparut inca..

    • @ Cristi
      Limbajul pe care îl folosiţi nu are nici o legătură cu acest site. Pe viitor, evitaţi-l (site-ul ori limbajul, la alegerea dumneavoastră).

      • Mă bucur ca a apărut un comentariu ca a lui Cristi chiar dacă nu sunt de acord cu el. De regula, pe aici, mie mi se cenzurează cam jumate din ce scriu, deși nu bag înjurături ci doar îmi spun părerea.

        • Azi am fost liber si am mai stat pe forum :)
          Când moderez eu am tendinţa să fiu liberal ( am scris in ceauşism, sunt sătul… ) dar moderatorii Contributors tind să fie ultraprotectivi cu noi astia care scriem, deh, respectul….
          In plus mai e si filtrul antispam care mai greseste, in zilele lucrătoare nu am timp să îmi moderez singur comentariile. Asa ca acum stiţi, dacă vreti sa ma combateti, in weekend e mai sigur :)

  14. Mai cumpar. De exemplu miere produsa in Romania, fie de la producatori locali, fie din supermarket. Struguri de la tarabele volante, mere, prune, cirese. Iaurt si chefir de la producatori locali, paine, carti.

    De asemenea ma tund la frizeriile din cartier, cumpar produse farmaceutice romanesti, de exemplu crema de galbenele, unguente preparate la manastiri.

    Mama mea a achizitionat o centrala fabricata in Romania, e drept cu piese din afara.

    Apa, curentul electric sunt servicii locale.

    Am apelat la un tamplar pentru o usi interioare si exterioare, de asemenea am apelat la mesteri si servicii locale pentru reparatii la instalatiile termice si sanitare.

    Am cumparat eugenii si fursecuri de pe piata lccala si am frecventat cafenele romanesti. Cumpar frecvent covrigi, pizza si produse de patiserie de la simigeriile locale si patiseri.

    Am mers la pensiuni, camping-uri, cabane si hoteluri din Romania.

    Cam atat … Am vrut sa folosesc si o distributie de Linux prusa de cei de la Regentos dar folosea systemd asa incat am renuntat.

    Am avut rucsac de la Atta pe care cred ca il am si acum.

    Si desigur cumpar curent apa plata de aici, Bucovina in principal, ocazional Carpatica, Dorna, Borsec.

    Lavanda mai cumpar pentru a ma proteja de molii …

  15. Am impresia ca odata cu industrializarea dispar o parte din meseriile traditionale, incl cresterea rosiilor. Ma mir sa aflu ca unii sunt incintati de rosiile olandeze considerate metoda cea scumpa metoda de a vinde apa. Locuiesc la doar citiva km de Olanda si fiind pasionat de rosii, regina legumelor merg des sa cumpar de la ei, direct de la producator, nu numai rosii ci chiar rasaduri. E impresionant de altfel cind vezi marea de lumina care acopera suprafete imense de sere, mai ales noapte. Dar gustul si mirosul nu au legatura cu adevaratele rosii. Din pacate am observat si-n Ro aceeasi tendinta, nu cred ca trebuie sa fie orice venit din vest copiat si preluat, unele traditii trebuiesc pastrate.

    • Există și roșii British, sunt uneori chiar mai ieftine, dar forma și mărimea nu-mi inspiră nici cea mai mică încredere așa că n-am cumpărat niciodată. La cum arată, nu m-ar mira dacă ar fi fluorescente în întuneric sau dacă ar avea timp de înjumătățire de 400 de ani :)

    • @neamtu tiganu – „Ma mir sa aflu ca unii sunt incintati de rosiile olandeze […] Locuiesc la doar citiva km de Olanda si […] merg des sa cumpar de la ei”.

      Se vede treaba că vă obligă cineva, altfel nu-mi explic … :)

  16. Am citit articolul cum am citit și comentariile și mi se pare ca lucrurile sunt amestecate dacă toată discuția se învârte in jurul roșilor.

    Asta e un semn foarte grav, și e un semn ca România nu produce zilele astea mai nimic cu valoare adăugată mare.

    România nu o sa devină niciodată prospera și parte integranta a Occidentului dacă nu încurajează dezvoltarea de produse cu valoare adăugată mare: medicamente, mașini complexe, componente de avioane, tratamente medicale eficiente, componente de industrie spațială și altele ca astea.

    Toate astea trebuie produse cu capital românesc, și nu am auzit nici un fel de politica guvernamentală care sa sprijine capitalul românesc investit in cercetare aplicativa.

    Personal s-ar mai găsi. Al nostru tineret școlit la greu in școlile occidentale mai degrabă s-ar întoarce acasă dacă ar avea o perpectiva de lucru in România după ce bunăoară ar absolvi un doctorat in cercetare legată de automobile. Unde ar putea lucra un astfel de absolvent? Renault își face cercetarea in Franța, nu in România, unde numai produce mașini.

    O astfel de politica guvernamentală ar încuraja numai cercetarea fără a ridica bariere vamale. Altfel e o cârja care nu ar stimula de fapt piața locală.

    • „pentru că suntem o naţie eminamente agricolă” :) ( citatul e din Topârceanu, care citează la rândul lui)
      Este complet fals că România nu ar produce nimic cu valoare adăugată mare. Doar că în acel domeniu e mai greu de rezolvat cu „iniţiativa cetăţenească”, pentru că de la un nivel încolo cumpărătorii sunt alţii. Avem pe cineva la Craiova care face locomotive. După ce a copiat si modernizat modelul „Electroputere” ( copiat e impropriu spus, probabil că e asa de vechi incat licenţa e probabil in domeniul public) a obţinut o finantare europeană şi a construit două trenuri. De care probabil CFR ar avea nevoie, dar e complicat, pentru că pe de altă parte ar fi cam iresponsabil să cumperi nişte … practic … prototipuri. Asa ca deocamdată si-au făcut firmă de transport si circulă cu ele. Eu circul cu ei de cate ori am ocazia, dar trenul nu pot să îl cumpăr, sorry :)
      Chiar in acest moment discutia la Metrorex e in toi pentru trenurile de Drumul Taberei. După cum ştiţi, DNA le-a stricat balul cu spaniolii. Astra Arad se plânge că n-a fost invitată la acest bal, dar pe de altă parte ultima dată când au construit ei un tren de metrou eu eram student… or mai şti, n-or mai şti…. probabil proiectanţii de atunci îşi cresc şi ei nepoţii, iar noi astia mai tineri ne-am apucat de IT, nu prea ne-am mai ocupat de GTO-uri. Totuşi, la valoarea comenzii isi permit in definitiv sa aducă specialişti chiar si de afara…
      Guvernul anunţă că va comanda ceva corvete la Damen Galati; să vedeţi si acolo bal cu incredinţarea directă, asta dacă n-o fi si asta parte din campanie…
      Aşa că dacă trecem mai sus de roşii, lucrurile se complică, nu mai e decizia noastră, iar uneori depinde de … caltaboşi…

      • Domnule Badici,

        Problema cum o puneti e valabila, insa in parametri gresiti.

        Daca locomotivele produse la Craiova sau garniturile de metrou produse la Arad nu sunt competitive la nivel international, ce motivatie ar avea statul roman sa cheltuie bani ca sa cumpere trenuri si locomotive proaste si la pret mare?

        La nivelul statului discutia ar trebui sa fie pusa tot la fel ca si la nivelul buzunarului de rand, ba si mai abitir pentru ca buzunarul e public.

        Insa ce ar putea face statul roman este sa scuteasca de impozitul de profit firmele care produc tehnologie avansata si care sunt capabile sa exporte tehnologia respectiva peste un anumit nivel. Asa ar incuraja performanta.

        Si daca totsunt competitive la urma urmei, statul ar putea cumpara de la firmele respective fara sa coboare nici un standard.

        • Eu personal nu stiu daca sunt competitive sau nu, pentru ca aici nu e vorba doar de calitate, ci de un raport calitate/pret sau mai degrabă TCO .Cu trenul am mers… si merge :), dar ceea ce voiam sa spun este că e o firmă la inceput, care a produs două ( stiam ca lucreaza la al treilea) trenuri de acest tip. Deci cumpărarea lui implică un risc – nu stim fiabilitatea reala a masinilor pana nu le incercăm ( „nimeni nu a fost concediat pentru că a cumpărat IBM”). Cand e vorba de roşii, eu imi permit să risc trei lei… poate nimeresc cultivatorul cinstit, poate nu, poate nimeresc unul care le ia din supermarket si le vinde ca ale lui…
          Pe de altă parte mai e si un alt aspect: statul de obicei face o licitaţie, cu niste criterii, din care preţul e destul de important. Cine cere mai puţin (cu respectarea parametrilor, evident), câştigă.

          Dar daca am face calculele altfel? Daca cumpar vagoane de la Arad, ei platesc niste impozite in plus legate strict de acele vagoane ( impozitele pe salarii, TVA-ul pe componente, ma rog, un economist stie mai bine, dar e cert că, dacă iei in calcul strict cheltuielile directe, fără beneficiile indirecte rezultă o sumă incasată de ANAF). Deci cât plăteşte de fapt statul pe ele? Doar diferenţa. Treaba e însă mai complicată, pentru că nu statul cumpără, ci o regie/ companie , care nu beneficiază direct de acele incasări de la ANAF. Dar statul e acţionar la acea regie. Complicat, nu? Al cui e preţul cel mai mic în realitate?
          Acum, ce ar putea face statul… ar putea face multe. Mai suntem şi în campanie :) Insă articolul meu nu e despre ce ar trebui/putea să facă statul ( când mă apuc de politică vă anunţ) ci despre ce putem să facem noi.

      • După Cum v-am obișnuit sunt specialist în toate, incl în trenuri, :) În aceasta ipostaza am avut legături directe cu Astra odată chiar am făcut pe mediatorul cu ocazia unei oferte de contract.
        Picant a fost cind i-am vizitat cu o echipa germana la inotrans o mare expoziție de trenuri în berlin. Ne-a primit un domn f subțire, cu mustață, f brunet și extrem de știrb. Colegii nemți au fost un pic amuzați, s-a aflat însă ca de fapt era șoferul care chiar vorbea acceptabil germana.

        Astra e o firma f. Buna chiar dacă patronul e ungur :) ar merita mai mult din partea autorităților. De ex Astra are o licență germana ar fi economic dacă mai multe orașe ar comanda aceleași tramvaie, nu Cum e acum fiecare primar comanda din afară ca sa ia comision

        • Aşa ne trebuie dacă i-am vândut pe nemţi, acum n-am mai găsit nici un inginer care să ştie să vorbească nemţeşte, ceea ce e o pierdere în sine. Cea cu „patronul ungur” e ca in poanta aia cu „nimeni nu e perfect” :) Eu cumpăr româneşte şi produse din Covasna, nu fac discriminări, şi, culmea, am primit pâine ( şi gulaş) peste tot pe unde am fost în zonă, poate i-am păcălit eu cu mustaţa :)

          Dvs vă pricepeţi la trenuri şi chiar şi la craioveni, din moment ce aţi lucrat în metropolă :)
          Eu zic că, deşi probabil va trebui şi un ardelean să mai verifice din când în când dacă sunt toate şuruburile, trenul oltenesc o să meargă, cred că facultatea de Electrotehnică din oraş e singura care are un nivel rezonabil, toţi colegii mei de liceu care nu au părăsit oraşul ( si nu s-au făcut profesori) acolo au mers, si era un liceu bun.

          Dar subiectul ăsta cu licitaţiile statului e mai complicat, nu mă simt în stare să îl abordez ( o aşteptăm cu toţii pe Codruţa) , am avut oarecari interacţiuni cu domeniul într-o vreme când lucram la o firmă mărişoară dar m-am ferit ca de Necuratu’ să ies din zona tehnică, vă daţi seama de ce… Am mai scris câte ceva despre asta la modul general…

      • @Mihai Badici – trenul nu trebuie să-l cumpărați Dvs., dar nu trebuie să-l cumpere nici CFR-ul. Modelul ăsta de business e din 1970, azi e obsolete. Trenul trebuie să-l cumpere o companie de leasing, iar una din asta se găsește oricând, dacă are cine să-l opereze. Producătorul l-ar vinde astfel companiei de leasing, obținând finanțare mai avantajoasă decât prin credit bancar și poate eventual să continue să-l opereze.

        CFR Călători ar putea fi și ea interesată să opereze acel model în leasing, o mulțime din riscurile aferente cumpărării unui ”prototip” (după cum bine spuneți) ar dispărea astfel.

        Deși e companie privată, trenurile Virgin de pe West Coast Main Line sunt operate în leasing, evitându-se astfel riscul de a fi sechestrate de fisc sau de bancă, în cazul în care s-ar înregistra pierderi operaționale și datorii. Ele aparțin Angel Trains, care la rândul ei n-a avut nevoie de licitații ca să le achiziționeze, a făcut-o doar pentru că Richard Branson a zis că el pe alea vrea să le opereze :P

        Ar putea face și CFR la fel, dacă acele garnituri chiar sunt competitive în operare. Iar companii de leasing cred că au cam toate băncile din RO, dar s-ar găsi destule și la nivel european care abia așteaptă să investească bani în ceva gen trenuri sau avioane. Astfel că modelul s-ar putea aplica și la Tarom, care are nevoie de înnoirea flotei. Singura problemă e că din asta nu iese șpagă: compania de leasing vrea ratele plătite și nu dă șpagă pentru asta, în timp ce guvernanții români preferă achizițiile de vehicule direct de către CFR sau Tarom tocmai în căutare de șpagă.

        • Da Harald, ştiu; am fosti colegi care se ocupă de copiatoare, nici ei nu mai vând aşa ceva, le inchiriază. Asta le permite eventual să repare maşini vechi dar bune, modele mai puternice aduse din Anglia de exemplu ( de obicei le aduc mai de pe aproape, am zis de Anglia într-o doară) pentru că prin contract preiau ei riscul defectării. Clientul primeşte o maşină mai productivă şi mai economică, colegul are mai puţine probleme de exploatare decât cu una mai mică … toată lumea e fericită. Dar CFR nu face aşa, iar Metrorex nici atât. De ce? Putem bănui. Tarom parcă a avut Airbus-urile in leasing, nu ştiu, nu urmăresc domeniul. În ceea ce priveşte Metrorex, m-am referit la lucruri extrem de concrete, care au fost prin presă, nu sunt speculaţii.

        • Cunosc sistemul englez, chiar am lucrat la trenurile de care vorbesti, Ti-am spus ca sunt specialist în toate :) englezii au avut multe probleme incl accidente mortale atunci cind au început privatizarea. Poate lord cullen e un termen cunoscut de tine.
          Modelul leasing poate funcționa, chestia e sa se existe cineva privat care sa se apuce de așa ceva și sa aibă tăria financiara necesara. Modelul ăsta e f de lunga durata, dividendele apar după mult timp, în Ro mai toți vor sa cistige rapid mulți bani.

          • Și au avut accidente mortale fiindcă luase Virgin trenuri noi în leasing sau care e ideea? :P

            Înainte de privatizare, British Rail arăta mai rău decât CFR-ul astăzi, cu material rulant vechi de 40 de ani. Nu trebuie ”să se apuce” nimeni de așa ceva, chiar mâine dimineață puteți lua trenuri în leasing dacă aveți ce face cu ele. Iar respectivele companii sunt gata oricând să achiziționeze orice garnituri vrea cineva să opereze, nu se bazează doar pe ceea ce au deja în portofoliu.

            • Dacă vor, bănuiesc că îl dau si in leasing. Deocamdată CFR incă nu prea are nevoie ( singurul traseu pe unde se merge cu 160 km/h e Buc-Constanta si cred că au deja vreo două locomotive) dar intr-un an-doi se deschid sectiunile acum in lucru si atunci vor avea. Presupun că şi olteanul meu ştie asta, nu s-a apucat asa de nebun, o avea si el la randul lui oamenii si informatiile lui, lumea asta e destul de mică :) Important e ca ceea ce face să mergă, si dacă merge să aibă o şansă printre cei mari, care au deschis ochii cu cateva zeci de ani mai devreme. Dar iar e un pic altceva decat tema noastră….

            • Harald ca de obicei mă înțelegi greșit. Accidentele nasoale care au fost analizate de Lordul Cullen, s-au intimplat imediat după privatizare, atunci cind a fost un vacuum în reglementare. Leasingul a fost un răspuns, o soluție a problemelor de început.

  17. Cu bani se poate cumpara (aproape) orice. Tehnologia si utilajele trec granitele si, practic, orice produs (non-food) poate fi fabricat oriunde, daca ai cu cine.
    Dupa doua experiente neplacute, nu mai cumpar spanac din piatza (a’propos de chimicalele puse dupa ureche, in agricultura). Il prefer pe cel congelat, ecologic si nu ma uit unde e produs.

    Cat depre produsele „romanesti”, sunt tare multe nuante… De unde vin materiile prime (sau piesele)? Producatorul plateste taxe la statul roman sau scoate banii in ofshore -uri? Ce componentza are actionariatul firmei producatoare? Et cætera.
    In era aplicatiilor mobile, eu as saluta o initiativa serioasa care, folosindu-se de informatii publice, ar putea da calificative de „românitate” principalilor producatori din Romania, pe baza unor algoritmuri si criterii bine gandite. La o achizitie mai importanta, as putea consulta aplicatia si as putea alege sa cumpar produsul unui producator cu un „grad de românitate” de 8, in detrimentul unuia cu un „grad de românitate” inferior. Sau chiar as prefera sa aleg un produs strain oferit de un dealer cu un „grad de românitate” mai bun.
    Fiecare dintre noi ar avea libertatea sa-si instaleze (sau nu) aplicatia respectiva. Repet si accentuez: ar trebui sa fie o initiativa SERIOASA, onesta si (obligatoriu!) non-profit. :)

  18. Dottorre, dacă vrei să crească mari, pune-le îngrășăminte „dă pulet”. :-) :-) :-) :-) :-)
    Apropos de francofonie, foarte eficace.
    E obligatoriu, EviDent, să le pui îngrășăminte în fiecare an. Și să întorci pământul.
    N-ar strica nici un pumn, două, de râme, afânează.
    Finalmente, apă, la greu. Dacă nu e timp, pune tubulețe din alea pline de găurele, cu o țâr de minuterie fracofofilească, n-ai treabă. Gust ca la mamma acasă.
    Logăneațța tinde să fie mai simplu de reparat/întreținut, mă gândesc. Dacă le fac acolo, șansele mari sunt că și aduc piese fără număr, oricum mai mult ca la merțțane, să zicem.
    Mai înveți și tu vreo două chestii, pneuri, bujii, injectoare, frâne…ce mai, o grămadă de bani.
    Ții filtrul curat, conduci mai „trapezoidal întins”, așa…ce mai, economie gaz, economie piese.
    Se-nverzește țara.
    Că de electronice…greu să mai faci tu ceva, adevărat.
    Dar poci măcar să tragi de funcționalități și resursă suficient cât să zici că, măcar nu aduci pe lume un șmarțțfon în fiecare an. Poate chiar…fo cinci, hm? :-) :-) :-) :-) :-)
    Hai vivat la Romanițța Libre!
    Ptiu-ptiu…găuloazăerie…. :-) :-) :-) :-)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Badici
Mihai Badici
Absolvent al Facultății de Electronică si Telecomunicații București ( 1991) Administrator de sistem cu peste zece ani de experiență cu specializari in sisteme de stocare si securitatea datelor. De asemenea a absolvit in 1996 Facultatea de Litere la Universitatea Bucuresti. In prezent, consultant IT independent, colaboreaza pe mai multe proiecte legate de infrastructura de date.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro