miercuri, mai 18, 2022

Curtea de conturi în cercetare la Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare – Reacție rapidă

Salutăm inițiativa dnei ministru Monica Anisie de a trimite Curtea de Conturi în control la Institutele Naționale de Cercetare-Dezvoltare (INCD). Azi, în cadrul emisiunii Banii în Mișcare de la Digi24, d-ei a declarat că demarează această acțiune pentru a clarifica în ce mod s-a ajuns la acele salarii extrem de mari  ale Directorilor Generali (DG) de INCD și la discrepanțele dintre salariile acestora și cele ale cercetătorilor (detalii aici, minutul 2:33).

O primă remarcă: în primul rând, este nevoie de vizite preferabil din partea Corpului de Control al Ministerului Educației și Cercetării (așa cum afirmă de fapt prezentatorul emisiunii) și nu a Curții de Conturi (care nu știm dacă are competențe în toate problemele semnalate de către noi) la toate INCD-urile, nu doar la cele 10 cu DG fruntași, pentru că peste tot trebuie clarificat dacă există probleme.

Ne bucură să vedem că dna ministru are voința de a-și exercita prerogativele legale, în contrast cu predecesorul d-ei, dl Nicolae Hurduc, care una declara și alta făcea. Ca să fie clar: nu contează că INCD-urile sunt în „subordinea” sau „în coordonarea” ministerului. Acestea sunt înființate prin HG și fac parte din sistemul național de cercetare, asupra căruia Guvernul își exercită controlul prin ministerul de resort.

Revenind la fondul problemei: totul a pornit de la bulgărele de zăpadă al Doi Mici și un Anc de aici. Arătam în articol că (i) sunt DGi cu un venit net lunar de aprox. 10.000 euro; (ii) majoritatea DGilor nu aveau (și încă nu au) publicate declarațiile de avere și interese; (iii) salariile acestora sunt în medie de 4,1ori mai mari decât salariile medii ale personalului de cercetare în institutele pe care le conduc (dar ajung și la de 8 sau 9 ori media).

Legat de ce trebuie să lămurească aceste controale, doamna ministru poate găsi deja multe din problemele recurente în sistem explicate în comunicatele Asociației Ad Astra și în articolele noastre de blog, însă le reiterăm aici pe scurt:

  • Trebuie verificate nu doar veniturile DGilor, ci ale întregilor conduceri ale INCD-urilor, pentru că A) sunt mult mai mulți care iau astfel de salarii și B) există INCD-uri unde salariile de încadrare ale personalului administrativ de conducere sunt mai mari decât ale cercetătorilor seniori (CS I). Ar fi de interes pentru cercetători să înțeleagă cum de s-a ajuns la aceste discrepanțe; INCD-urile există datorită cercetătorilor, în special a celor performanți și totuși personalul administrativ are de multe ori salarii mai mari decât aceștia. Mai mult decât atât, probabil ar trebui rectificate aceste nedreptăți pentru a stabili clar ierarhia valorilor în INCD-uri;
  • Este nevoie să li se ceară imperativ celor din conducerile INCD-rilor (nu doar DGi și nu doar personalului din cercetare) publicarea declarațiilor de averi și interese pentru întreaga perioada a mandatelor acestora;
  • În cazul în care DGii au fost plătiți cu norme suplimentare de cercetare, pe lângă cele 8 ore/zi pentru care iau salariul de încadrare conform contractului de management, este nevoie să se clarifice în fiecare dintre aceste cazuri cine a semnat CIM-urile lor. Asta pentru că DGii, ca superiori ierarhici ai tuturor angajaților INCD-ului, sunt în conflict de interese indiferent care subaltern îi semnează CIM-ul.

Dacă tot se ajunge la controale la INCD-uri, cu riscul de a suna ca niște proverbiale mori stricate și având în vedere că aceste controale sunt mai rare, ar fi bine venite încă câteva investigații ca cele pe care le-am menționat în Pastila Doi Mici și un Anc de luni:

  • Verificarea respectării prevederilor legale (a se vedea legea 319/2003) de către toți angajații din INCD-uri:
    • nu existe angajați în cercetarea publică după împlinirea vârstei de pensionare decât din rândul CS I și cu avizul Consiliului Științific;
    • respectarea criteriilor minime de eligibilitate impuse de legislația în vigoare (incluzând legea 319/2003) pentru toate funcțiile de conducere din INCD-uri;
  • Verificarea numărului de norme lucrate de cercetători în paralel în mai multe institute.

Probabil am mai putea umple o pagină, însă, dacă se lămuresc aceste lucruri, este un început promițător pentru a reseta sistemul de cercetare și a îl orienta într-o direcție bună în care cercetătorii performanți să nu se simtă nedreptățiți de toate aceste discrepanțe pe care le cunoaște foarte bine întreaga comunitate.

  • Autori: Octavian Micu, Mihai Miclăuș si Lucian Ancu
  • Distribuie acest articol

    2 COMENTARII

    1. La aproape 1500 de citiri ale acestui articol nu s-a realizat nici un comentariu. De ce ?!! Pentru ca pentru toata cercetarea romaneasca exista multe fatete negative, multe cu final penal si care nu se doresc a fi stiute si descoperite.
      O analiza de detaliu pe ultimii cinci ani, pornita de la modul de sustinere a concursurilor, de angajare, de promovare, de evaluare a eforturilor DG, dar si a rolului CA-urilor, de alocare a resurselor financiare pe salarii si dezvoltare.
      Apoi de evaluare corecta si transparenta a prezentei coruptiei, traficului de influenta in
      castigarea derularea proiectelor de cercetare ar trebui facuta, etc. De abia dupa aceasta abordare se poate vorbi de o regandire a legislatiei si de reforma reala in sistemul cercetarii, dupa un model mediu european. Acest lucru cere timp de analiza si reflectie. Pana atunci fiecare domeniu si entitate de cercetare va incerca sa supravietuiasca cum se va putea.

      • Nu sunt comentarii pentru ca lumea e lamurita- cercetarea romaneasca este o mare inselatorie.

        Ce sa comentezi? Ce sa mai spui? Ca s-a creat o mafie a cercetarii, la fel cum s-a creat o mafie a educatiei, o mafie a sanatatii, una a medicamentelor si asa mai departe.

        Mafiile astea exista pentru ca statul cleptocrat a sugrumat si continua sa sugrume piata si concurenta.

        Romania este sufucata de nemernici, puturosi, lacomi, persoane lipsite de morala si de coloana vertebrala, capabile sa isi vand copiii pe bani. Ce vreti sa se mai intample? De ce sa mai comenteze cineva aceasta mizerie? Are vreun sens sa analizezi mirosul haznalei?!

        Ne grecizam pe zi ce trece si cercetarea nu face exceptie – un morman de hartii inutile, legaturi personale si de interese, nici macar 1% din activitate si nici macar 1% din banii publici nu sfarsesc in cercetare, ci in buzunarele unora si altora.

        99% din profesori si cercetatori sunt semianalfabeti, 30% din medici omoara mai mult decat bolile, avocatii te condamna si procurorii te fac scapat. Toata lumea fura si minte, sub steagul stangismului exacerbat si mizerabil. Furam de la copii, ne internam batranii in azile demne de Kafka, lingem dorsalele oricui ne ieftineste carnea, ce cercetare sa mai visam?!

        Solutia? Piata libera. Cum ajungem la ea? Dupa ce vom crapa de foame. Dar cum asta nu se prea poate intampla, cei capabili vor pleca in continuare din Romania, lasand paduchii sa suga tot ce mai ramane din tara, panca cand si ea va da ortul popii, pe muzica molcoma a Internationalei, fredonate pe sub mustata.

    Dă-i un răspuns lui Dedalus Renunțați la răspuns

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

    Autor

    Doi Mici si un Anc
    Sistemul românesc de cercetare văzut prin ochii a doi doctori în fizică (Lucian și Octavian) și ai unuia în biologie (Mihai). Publicăm, de asemenea, articole pe teme de actualitate din spațiul public, în măsura în care acestea se suprapun sau au tangență cu ariile noastre de expertiză. Articolele sunt însușite de toți cei trei autori sau sunt publicate sub semnătură proprie. O a treia categorie de articole sunt articolele invitate.

    conferinte Humanitas

     

    Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

    „Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

     

    Carte recomandată

    Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

     

     

     

    Carte recomandată

     

    Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

     

     

    Esential HotNews

    Top articole

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro