vineri, martie 29, 2024

Cuzismul neautentic

Azi vreau să vorbesc despre un mod de a fi pe care îl întâlnim rar în politică. Îi spun eu, poate neinspirat, cuzism. Nu este vorba despre acel curent de dreapta naţionalistă promovat de A.C. Cuza ci despre ceea ce se spune că făcea domnitorul Alexandru Ioan Cuza atunci când circula incognito printre oameni. Că o fi adevărat, că o fi mit, nu contează, ştiţi povestea… „Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat […]”.

Lui Emil Constantinescu îi plăcea să se legitimeze folosind imaginea lui Cuza. Dar în afară de o asemănare mai mult iluzorie, asocierea lui Constantinescu cu primul domnitor al României era mai mult mecanică. Singurul cuzist autentic pe care-l ştiu este Traian Băsescu. Dincolo de ce am văzut cu toţii la televizor când se ducea la Mărăcineni să vadă progresul construirii podului luat de ape la inundaţii, eu personal l-am văzut înainte de a fi preşedinte pe un mic şantier de vreo zece oameni, pe o stradă lăturalnică între Căderea Bastiliei şi Dorobanţi, interesându-se de ceea ce se lucra acolo. Era primar, era ora 1.00 noaptea şi nu am văzut picior de ziarist prin preajmă.

A te interesa de cum trăiesc oamenii, luând contact direct cu firul ierbii este un mod sănătos de a face politică. Dincolo de demagogie, dincolo de camere de filmat, dincolo de orice artificiu necesar campaniilor electorale, îi e util unui demnitar, unui ales să o mai ia câteodată şi la pas printre oameni. Nu pentru băi de mulţime, nu făcând bravade. Şi trebuie să facă asta mai ales dacă este primar, mai ales dacă are pe mâini administraţia locală. Şi aşa ajung la cel care mi-a inspirat aceste rânduri. Este vorba despre luptătorul de lupte greco-romane, pedelistul primar peste circumscripţia Elenei Udrea, Cristian Poteraş.

După mandatul lui sectorul şase arată ca după bombardament. Gunoaiele sunt omniprezente, copacii care îi dădeau cartierului Drumul Taberei un aer de cartier aerisit au fost raşi iar haitele de câini vagabonzi domină zi şi noapte străzile. Mersul pe jos, dar nu acela grăbit, ci acela atent la ceea ce te înconjoară este deprimant. Eşti agresat permanent auditiv de megafoane ambulante care promovează nu-ş ce târg, eşti asaltat vizual de noroaie şi eşti îngreţoşat de mizeria infectă din pieţe. Şi ca o observaţie sezonieră, brazii se vând cu miile în devălmășie pe maidane noroioase fără etichete fiscale.

Dar Poteras al nostru de unde să ştie? Eu mă întreb dacă acest primar cu ceafă lată şi plin de bani are habar peste ce haos este şef. Mă întreb dacă vreodată a luat-o şi el la pas prin sectorul şase. N-ar trebui să-i fie frică să coboare din limuzine; la trecutul său de luptător (a câştigat alegerile cu un poster în care ne arăta pumnul) are un aspect destul de descurajant. Doar la ridicat maşini şi la bâlciuri e primul! Cu restul stă mai prost.

Imaginele de mai jos sunt filmate pe o alee de lângă piaţa Drumul Taberei, din fericire pentru mine şi pentru ceilalţi trecători printre care şi un bătrân şi o mămică cu un copil în braţe, printr-un gard. Dacă primarul nu ajunge la imagini, poate ajung imaginile şi mizeria la primar.

Nu înţeleg de ce trebui e să suportăm asaltul zilnic al maidanezilor. Pentru plenitudinea efectului, vă recomand să vizionaţi clipul de mai jos cu sonorul dat tare.

Video: Drumul Taberei-2011-12-23

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Stimabile, cuzismul e legate de A.C. Cuza, seful antisemit al Partidului Nationalist Democrat din anii 20-30. Mai citeste, rogu-te, istorie, si pe urma discutam.

    • Stimabile, multumesc pentru luminare, dar este tardiva.
      Citeste inceputul articolului, tocmai ca am mentionat acest lucru. Ma gandeam ca or fi unii care vor face acesta precizare si special am facut referirea cu pricina inca de la inceput.
      In fine, poate a fost neinspirat termenul, putand duce la confuzie. Poate de aceea pe HN a primit de la editor un alt titlu. Oricum cuzismul cu pricina a fost un curent marginal pe care-l vom gasi doar ca o nota de subsol in istoria roamanilor. Din pacate am avut alte ideologii de extrema dreapta mult mai renumite.

  2. Adevarul e ca a trecut ceva timp de cand vreun laudator de-al lui Basescu nu i-a mai inchinat o oda pe Contributors… Si apoi, avand in vedere ca mai e asa putin pana la Craciun, orice aplaudac (de care Romania are atata nevoie, mai ceva ca inainte de 1989, cand, tot asa, maretul carmaci de atunci era asezat langa Cuza, Mihai Viteazul, Stefan samd.) se simte dator sa-si depuna mica lui ofranda pentru maretul carmaci de astazi sub bradul internautic.
    Totusi, nu ar fi mai bine sa-l lasam in pace pe Cuza?! Ar fi o dovada de decenta decent

    • Da, astept sa ma faca si pe mine ambasador. Sper ca sa vada articolasul asta de pe Contributors.ro si sa ma faca consilier presidential ca pe Iulian Chifu. Am un mare viitor politic in fata cu un presedinte pe sfarsit de mandat si cariera politica.

      Inteleg ca astazi nu mai exista preyumtia obiectivitatii. Eu judec oamenii in functie de fiecare situatie in parte. Uite, de exemplu, cred ca iesirea lui Traian Basescu vizavi de DNA si procuroria fost o idiotenie cat casa. Happy?

      • @Ciucu: „… de exemplu, cred ca iesirea lui Traian Basescu vizavi de DNA si procuroria fost o idiotenie cat casa”

        Nu este nici singura, nici prima si (cu siguranta) nici ultima idiotenie a acestui Basescu.
        In privinta comparatiilor/asemanarilor ar fi cazul ca admiratorii lui Basescu sa se hotarasca o data si bine, pentru ca, pana acum, avem deja urmatoarele „gaselnite”:
        1. imaginatia „meandrica” a Udrei-Cocos l-a asezat pe fostul bisnitar de blugi, whisky si radiocasetofoane alaturi de imparatul Traian;
        2. un alt „intelept” din camarila l-a asemuit pe „proprietarul casei din strada Mihaileanu” cu Moise (care ne calauzeste prin desert); sincer vorbind, in desert ne-am afundat, cu „calauzitul”, insa, se vede tot mai clar, nu stam deloc bine;
        3. maestrul Ciucu ii canta „de Cuza”, in pragul Craciunului, celui care a „reformat” flota Romaniei de nu s-a mai vazut.

        Trebuie sa intelegeti, stimati admiratori, ca Basescu al vostru nu poate fi si Traian Imperator, si Moise, si Cuza in acelasi timp – daca privim nu prea departe in trecut, vedem bine ce a patit un alt carmaci ce a fost asezat de catre aplaudacii lui – in mod obiectiv, desigur – printre nume grele ale istoriei noastre. Si a mai fost si unul din preajma respectivului care s-a lasat invins de sinceritate si a recunoscut public ca „a fost un dobitoc”. Iar recunoasterea asta a fost ca o concluzie si pentru toti ceilalti de aceeasi teapa cu el

        • @D-lui Michiduţă care semnează Mos Crăciun.

          De mic am învăţat ca Mos Crăciun este darnic, bun, cumpătat şi pentru judecata face uz de cap nu de viscere.
          Concluzie: d-le esti un caraghios semnând Moş Crăciun; utilizează nick-ul „michiduţă”.

      • Ciucu: (…) cred ca iesirea lui Traian Basescu vizavi de DNA si procuroria fost o idiotenie cat casa. Happy?

        Nu a fost nici o idiotenie. Dimpotriva! a facut ceea ce trebuia sa faca: toata lumea crede acum ca, intr-adevar, DNA ar fi necontrolat politic. Asta era scopul interventiei sale, iar nu un perdaf pe final de mandat. Si se potriveste atat de bine unui lup moralist!

  3. Pai poate nu stie ce are de facut… (primarii sunt alesi, nu scoliti in meseria asta)

    1. Urgent referendum in sector pentru a stabili ce soarta vor avea maidanezii (avem lege in sensul asta)

    2. Pana se face referendumul, angajarea a vreo 3-4 hingheri (minim) care sa rezolve cazurile de caini agresivi: sa-i prinda si sa-i descarce in curte la Cutu-Cutu si la Sapte Labute (triste) sa se spele cu ei pe cap sau sa-i dea spre adoptie (daca i-o vrea cineva).

    3.Sanctionarea contraventionala a proprietarului terenului ingradit (daca n-o fi chiar Primaria…) pentru ca adaposteste pe proprietate haita de caini care polueaza fonic si olfactiv zona.

    4. … Mai veniti cu propuneri…

    • De ce a disparut acest mod de lucru?
      Eu ma gandeam mai degraba la Harun Al-Rasid (vezi ce patesti daca zici de „cuzism”!), caruia i se atribuia pasiunea de a verifica incognito cum o duc in realitate oamenii de rand. De ce nu se mia practica?
      Nu ma refer acum la primarii de sector, la Oparescu sau la Boc, ci si inainte de 1989, la Genialul Carmaci: daca ar fi avut un feedback, daca astia cu adevarat ce zic oamenii pe strada, poate lua masuri si avem si noi o revolutie de catifea, nu mia ajungea mamaliga sa explodeze …

      dar nu, acum nu se mai practica mersul pe strada, ca sa iei pulsul vietii reale, cei care ne conduc au alte preocupari …

  4. Dle Ciucu, nu cuzismul e o nota de subsol a istoriei noastre, ci legendele despre voda Cuza pe care va intemeiati „teoriile”. Realitatea istorica a domniei lui Al. I. Cuza e alta, dezagreabila. daca v-o doriti ca model, e treaba dvs. Ma rog, poate va gandeati la Maria Obrenovici sau la Barbu Catargiu.
    Mai stim si noi eu un cuzist autentic, in sensul la care faceti referire: Nicolae Ceausescu, cel care nu scapa nici o ocazie pentru a merge printre oamenii muncii sa le dea indicatii pretioase. Daca asta va incanta, m-am lamurit ce inteleg cei ca dvs. despre modernizarea statului.

    • Legendele au frumusetea lor.

      Cuza trebuie judecat si dupa bune si dupa rele. Cred ca momentul 1866 a fost oportun istoriei noastre.

      Comparatia cu Ceasusescu e deplasata. Eu ma refer la „pulsul vietii reale” asa cum se exprima mai sus dl. Cristian Ioan.

      Nu stiu asupra ce v-ati lamurit dvs.cu privire la ce inteleg eu despre moderinizare dar sa stiti ca vizitele la fata locului sunt unele dintre metodele de evaluare folosite in managementul public modern si fac parte din instumentele indispensabile de control.

  5. Voda Cuza ? Nu prea cred . In Romania de astazi este mare nevoie, cum a spus si marele EMINESCU despre politicienii din vremea lui, de VLAD TEPES. Sunt prea multi hoti, nebuni si tampiti ajunsi in functii de conducere.

    • Ai spus un lucru la care eu ma gindesc de foarte mult timp. Ar fi fost interesant sa dezvolti ideia pentru cine nu cunoaste cum se conduce o corporatie. Cred ca acest lucru este valabil nu numai in Romania si dupa cum se zguduie omenirea in urma deciziilor luate de tot felul de ageamii numiti politicieni se pare ca asta ar fi solutia.
      Mi-se pare aberant ca pentru un simplu post undeva trebuie sa ai o pregatire dovedita de o diploma si cistigat printr-un concurs(asta in conditii normale) iar pentru a conduce un oras o regiune sau o tara nu-ti trebuie decit sa fii „politician” prin asta intelegind ca poti sa fii analfabet, hot, prost, fara o minima pregatire in orice domeniu sau in domeniul pentru care trebuie sa iei decizii, dar sa ai gargara buna si sa te poti ascunde in spatele faptului ca ai fost ales in mod „democratic” de catre o alta gramada de ignoranti care ori nu stiu cu ce sa maninca lumea asta ori voteaza prostiti fiind de gargaragii numiti politicieni, adica fara cap.
      Nu degeaba corporatiile conduc lumea e adevarat tragindu-si fiecare spuza pe turta ei de aici sfisiera fara nici o mila a stirvului numit omenire.
      Daca o tara ar fi condusa ca o corporatie ideia de competitivitate, profit in numele bunastarii generale, stimularea si rasplatirea meritocratiei obtinuta prin munca, folosirea logica a resurselor, ar fi pe primul plan.
      Problema e cine hotaraste care sunt managerii, ar trebui undeva sa existe niste super manageri. Aici e marea problema. Asta ar suna ca un fel de guvern mondial si de aici alte probleme.
      Cine are idei sa dezvolte problema.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ciprian Ciucu
Ciprian Ciucuhttp://www.crpe.ro
Consilier in Consiliul General al Municipiului București / Fost președinte al Consiliului Național de Integritate (2015-2016) / Membru fondator al Centrului Roman de Politici Europene

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro