joi, martie 28, 2024

Da, sîntem puţini. Şi ce dacă?

Dragă Lucian,

Îţi scriu ca urmare a articolului pe care l-ai publicat acum cîteva zile („FYI: Lumea în care trăim nu există!„). Pînă la un punct sînt de acord cu tine; da, sîntem puţini. Da, noi nu sîntem „poporul” (ghilimelele îmi aparţin), noi, ăştia care „votăm altfel, mîncăm rucola şi vrem o ţară cu reguli în loc de mica înţelegere„.

Aşa e, sîntem puţini. Şi ce dacă?

O armată nu este condusă de soldaţi, ci de ofiţeri; o ţară nu este condusă de „popor”, ci de elite (şi o precizare pentru cei tentaţi să se repeadă acum spre supermarket: nu!, mîncatul de rucola nu-ţi asigură accesul în „elită”…). Nu este vorba de un singur grup de oameni, bine definit, bine închegat; de aceea folosesc pluralul. Fiecare domeniu îşi are propria elită, propria geometrie variabilă a puterii, dar indiferent unde ne uităm, un grup relativ restrîns are capacitatea de a decide direcţia generală de mers.

Membrii respectivei elite nici măcar nu trebuie să se cunoască între ei; lucrurile sînt mult mai simple decît îşi închipuie conspiraţioniştii. Este suficient un set comun de valori clar asumat şi comunicat; oamenii sînt fiinţe sociale, extrem de adepte în a se alinia la poziţia grupului dominant. Ai urmărit vreodată cum evoluează aplauzele într-o sala de spectacole? Iniţial, fiecare aplaudă în ritmul său, dar rapid, aproape toţi se sincronizează. Se petrece un fenomen asemănător cristalizării…

Un mic exemplu. În vara lui 2012, PSD-ul, aliat pe atunci cu PNL-ul, a încercat acel autogolpe, acea lovitură de stat parlamentară. Cîţi crezi că au fost cei care au decis-o? Probabil că nu mai mult de zece – îi cam ştim pe toţi; ceilalţi s-au raliat rapid. („Credeţi că pe noi ne-a întrebat cineva?” îmi spunea, plin de amărăciune, un parlamentar PSD, aflat, de altfel, destul de sus în ierarhie, în timp ce aşteptam să se termine pauza de publicitate şi să reintrăm în direct la un post de ştiri ca să comentăm referendumul de demitere a preşedintelui.)

Pînă la urmă, tentativa de putsch a eşuat. Cîţi i s-au opus? Cîteva zeci de oameni din societatea civilă, cîţiva formatori de opinie care au reuşit să coaguleze o opoziţie; fără aceasta, presiunile din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite ar fi fost inutile – vedem ce se întîmplă acum în Turcia.

Hai să facem un mic exerciţiu matematic. Oare cîţi oameni sînt implicaţi în stabilirea direcţiei în care se va îndrepta România în viitorul apropiat? Încă o dată, nu contează domeniul concret – poate să fie vorba de educaţie, de sănătate, de energie… Cît de mare este grupul care decide direcţia strategică?

Să încercăm o estimare:

  • avem în primul rînd partidele, maximum cinci care contează. Hai să fim cumsecade şi să presupunem că în fiecare găsim 10 oameni care se ocupă de tema respectivă; total 50;
  • ministerele: de obicei sînt implicate unul sau două (de exemplu, Educaţia + Sănătatea pentru introducerea Educaţiei Sexuale sau Educaţia + Economia pentru şcolile profesionale etc.) plus Ministerul de Finanţe; să zicem că sînt 15 oameni;
  • Preşedinţia: maximum 5 persoane (Preşedintele plus cîţiva consilieri din domeniile respective);
  • Sindicate, asociaţii patronale etc.: 20 de oameni;
  • ONG-uri, formatori de opinie etc.: hai să zicem 30 de persoane.

Total 120 de persoane.

Calculul de mai sus este foarte grosier şi pur ilustrativ, dar dă un ordin de mărime al numărului de oameni implicaţi, sub o formă sau alta, în procesul de decizie (este evident că nu toţi au acelaşi nivel de influenţă şi de autoritate).

Atît! 120 de oameni; în realitate, chiar mult mai puţini. Nu „poporul” hotărăşte dacă să investim în energie regenerabilă sau în centrale pe cărbune şi nici dacă să facem sau nu obligatoriu masteratul didactic!

Da, noi ăştia care „vrem o ţară cu reguli” sîntem puţini, dar putem să ne facem auziţi. Sîntem puţini, dar putem să contăm. Putem să oferim o alternativă, o direcţie de mers. Doar să vrem! Altfel ne vom topi în „ţara aia mare şi multă şi mută” de care ţi-e frică…

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Corect, cei care decid sunt putini insa au posibilitatea sa ia decizii pentru ca au „puterea” iar aceasta apare numai cand multi oameni cred ca exista. Astfel spus, „puterea” este extensia perceptiei unui segment semnificativ al populatiei.

    Asadar, consider ca analogia dvs. este nepotrivita, ceea ce nu inseamna ca cei „putini” nu pot schimba lucruri chiar si cand nu au „puterea”.

  2. Iau postarea de pe blogul cu pricina si o dau anonima:

    victor L
    august 2, 2016 la 7:35 am

    Solutia pentru cei scirbiti de majoritate, voi cei 100.000-200.000 de zgubilitici care bateti cu pet-urile in caldarim: cautati-va alt popor. Daca cel in care v-ati nascut va pute.
    Apoi, nu mai scinciti „vrem o tara ca afara!” Construiti-o daca bunicii, parintii ne-au lasat o paragina.
    O intrebare: dar voi, cei 100.000-200.000 sinteti toti de aceiasi parere? uite, acum observ ca unii luminati o vor decapitata si pe ministrul Culturii, mai-ieri numita.
    Poate am fost plecat, dar nu am auzit de proteste de 100.000 de sufletre pentru:
    – o lege a sanatatii;
    – legea invatamintului sa nu mai fie macelarita;
    – proteste impotriva plagiatorului Ponta;
    – proteste impotriva „dictatorului” (mai nou dusmanul Justitiei tot de voi numit), marinarul Basescu;
    – proteste impotriva diviziei de lichele din presa romaneasca care indobitocesc poporul cu televizorul si tastatura.
    Nu va mai alintati ca sinteti deosebiti: sinteti gena din gena bunicilor si parintilor vostri. Nu privind cu dispret rezolvati ceva, ci punindu-va mintea la lucru.
    NB,
    in plus, cind incercati marea politicii cu degetul, implicati-va politic in exercitiul obligatoriu de inghitit broaste, nu asteptati functii. Si daca nu vi se dau, cautati alt partid, facind pe inocentii versatili.

  3. Judecati lumea inconjuratoare raportandu-va la mintea societala si la conditionarile inerente acestei identificari.

    Problema evolutiva a omenirii in ansamblul ei este exact desprinderea de mintea societala intrucat vedem rezultatele conditionarilor fie ca si o coruptie excesiva, crize economice, sistemice, politice, religioase.

    Elitismul presupune raportarea la existenta semenilor prin prisma unei ierarhii. Ori vedem ca acest mod de raportare la lume nu mai corespunde realitatii lumii in care traim. Remarcam acest lucru la polarizarile cauzate de aliante politice, militare, pozitionari extremiste, nationaliste, autocratii.

    Pur si simplu nu este loc pentru izolationism si polarizare … Evident ca aceste fenomene exista si ca daca ne opunem nu putem decat sa amplificam aceasta polarizare, ori cu cat intelegem mai repede ca toti suntem impreuna in aceasta lume cu atat ne putem face viata unora altora mai placuta si mai frumoasa.

  4. … ne aratati ca „elitele” politice autohtone sunt de fapt circa 120 persoane (unele deja condamnate pentru infractiuni de drept comun). Acesta este de facto „capitalul uman”.
    Urmeaza intrebari asupra regulilor:
    – Este politica in primul rand un joc de acaparare si mentinere a puterii si controlului asupra cheltuirii banilor publici? Cum e sanctionata demagogia si „promisiunile electorale” netinute? Dar „jocurile murdare” – calomnierea, manipularea, denaturarea, etc?
    – Primeaza in politica interesele asupra oricaror principii, inclusiv al valorii vietii umane?
    – Transparenta si incluziunea, ca masura a legitimitatii intereselor este prezenta in procesul decizional?
    – Ati putea face o comparatie elite politice vs elite profesionale, stiintifice, artistice etc.?

    PS daca ati amintit referendumul din 2012, e bine sa scrieti si despre referendumul din 2009 asupra reprezentativitatii parlamentare (mult mai multi cetateni au votat atunci)

    • In primul rind nu trebuie facuta confuzia intre democratia directa si cea reprezentativa. Prima este un caz extrem, nefunctional in practica si periculos daca este folosit in exces – vezi Brexitul; cea de-a doua nu este, de fapt, un sistem de conducere ci un mecanism de siguranta. In asta sta puterea democratiei, in capacitatea de corectare a erorilor.

      Acum, sa nu ne facem iluzii. Erorile se corecteaza intr-un sistem democratic, dar in (mult…) timp.

      Una peste alta, nu este un sistem perfect, dar e cel mai bun pe care il avem. Alternativele sint mult mai rele.

      • Dincolo de un anumit prag, democrația devine foarte ușor de manipulat. Câteva zeci de persoane competente care ar fi avut un rol de decizie în privința Brexit-ului sunt practic imposibil de manipulat, în timp ce milioane de oameni a căror singură lectură sunt ziarele lui Rupert Murdoch sunt mult mai ușor manipulați într-o direcție dorită de o parte a ”elitei”.

        La scară dâmbovițeană, Dan Voiculescu e un exemplu la fel de bun, publicul Antenelor votează crezând sincer că ajută la a îndrepta țara într-o direcție bună.

        Democrația nu asigură adoptarea unor decizii mai bune, dar asigură liniștea în societate. Cei aflați în opoziție așteaptă liniștitți să le vină și lor rândul ”la butoane”, în timp ce oamenii simpli se simt bine că sunt ascultați și că vocea lor contează. Acum rămâne de văzut ce facem când oamenii simpli vor fi din ce în ce mai nemulțumiți de scăderea nivelului de trai. Probabil tot democrația va rezolva asta, pe căi ceva mai pașnice decât în 1789 sau în 1989.

        Partea pe care ”dreapta” românească nu o înțelege este scopul exercitării puterii: acela ca oamenii simpli să trăiască mai bine. Cu toate derapajele la nivel macroeconomic, oamenii simpli trăiesc un pic mai bine în timpul guvernărilor PSD, așa ajung mereu să voteze din nou PSD. Dacă elita ”dreptei” românești ar avea competențe practice reale, lucrurile s-ar putea schimba. Însă lipsa competenței nu se poate compensa cu vorbe. Cu vorbe se pot evita consecințele grave ale unor evenimente cum au fost cele din vara lui 2012, dar de construit ceva concret în economie nu se poate construi cu vorbe.

  5. Scrieti:”O armată nu este condusă de soldaţi, ci de ofiţeri”.
    In prima jumatate a secolului trecut abordarea asta de conducatori supra-oameni a omorat peste un milion de romani in floarea varstei. In elita fiind, deci, presupun ca de pe urma acestui macel bazat pe orgoliile si onoarea iluminatilor de la varful societatii n-aveti scaune libere la masa.
    Altfel nu cred ca ati fi scris o asemenea enormitate. Eu am astfel de locuri libere, ca si fiind din popor(sic!)… Sotia mea la fel.

    Bravo dom’le, desi, da’ daca ma gandesc ca destinatarul echivalent e Lucian Mandruta va inteleg…

    • Vai domnule, cat de lipsit de intelegerea idealismelor transcendente va puteti dovedi :P Pai ce mai conteaza 1, 2 sau chiar 100 de milioane de vieti ale prostimii marunte cand le comparam cu maretia idealurilor „elitei”. N-asa? :-D

  6. Nu stiu cine este Lucian si nu ma preocupa, dar articolul pare interesant, mai ales din pricina arogantei manifeste. Societatea nu este organizata cazon, desi prietenii d-lui Erdogan spun ca asa ar trebui. Prin urmare, voturile si majoritatile conteaza in democratie, chiar daca alegerile pe care le fac cetatenii pot fi uneori in defavoarea lor. Elitele pot crea curente de opinie (maketerii cunosc bine acest lucru), dar pentru ca optiunile consumatorilor [de democratie] sa conteze, este nevoie sa se atinga o masa critica. Altfel, acele optiuni au caracter individual, sunt, desigur, demne de respect, dar le lipseste „capacitatea de a decide direcţia generală de mers”. Elitele pot capata aptitudinea de a atrage atentia „spectatorilor” care sa le urmeze, insa impostura se pedepseste aspru. Cel care aplauda intr-un moment nepotrivit si nu este insotit de suficient de multi spectatori incat sa fie atinsa masa critica se pune intr-o pozitie ridicola. Este bine de stiut ca la reusita spectacolului contribuie de la cei care fac curatenie si recuziteri, pana la directorul teatrului. Nu este suficient ca grupul dominant sa nu scuipe pe strada, nici macar sa fie adoptata o lege aspra pentru pedepsirea celor care o fac. La constructia unei natiuni si stabilirea unei directii de mers participa intreaga populatie. Societatea este ceva mai complexa decat turma de gnu care urmeaza gregar exemplarele dominante.

  7. Astea sunt talente, fiţe şi abureală. Nu molfăitul de rucola, ci cele 10 Porunci şi solidaritatea cu Codruta Covesi ajută la domnia legii.
    Hai să-ti trăiscă umanismul!

  8. Ceea ce se opintește autorul să definească eufemistic ca „elite” e ceea ce oamenii cât de cât normali numesc mafia socialistă-ecologistă. Care mafie e deja solid infiltrată la toate nivele birocrației europene. Numai țărișoara noastră ce a rămas săracuț de eacontrlată de dejecțiile vechilor activiști PCR. Procesul lent dar consistent al înlocuirii lor cu „elite” va duce la situația neverosimilă în care creaturi fetide gen Nicușor Constantinecu vor fi regretate :-D

    „Elita” asta înseamnă indivizi care nu au avut niciodată în viața lor o profesie sau o afacere. Au trăit de pe o zi pe alta de pe ruma unor puzderii de ONG-uri susținute cu parale guvernamentale desigur. Au fost studenți eterni zburdând de pe la o bursă pentru descoperirea inventatorului apei calde la alta. Creaturi de sex nedefinit, sunt incapabili să aibă o famlie, pentru că asta i-ar distrage desigur de la misiunea lor civilizatoare :P Acest pedigree le dă certitudinea de neclintit că ei știu mai bine ca prostimea ce-i trebuie acesteia. Cea mai hidoasă și în acelați timp distructirvă întruchipare a „elitelor” e adunătura de moftangii autiști de la butoanele UE.

    Și ca să nu-și iamgineze cineva că „elitele” astea sunt o descoperire iepocală a vremurilor noastre, vă recomand tutror cu căldură schița lui nenea Iancu „Intelectualii”:

    http://www.ilcaragiale.eu/opere/momente_si_schite/intelectualii.html#.V6BvjbgrI64

    P.S.: Nu sunteți puțini domnule. Sunteți deja mult prea multi…

    • Eu zic sa ne ascultam elitele, nu sa ne tinem tantosi. Pana acum avem doua elite, ar trebui sa ne fie usor, vom fi la fel de fericiti ca cei 100-200 de mii ( in functie de cate elite asculti probabil te inmultesti prin diviziune).

      Ciudat ca nici elitele nici prozelitii nu au un principiu. Ei au un cui impotriva anumitor subiecte, cum ar fi religia. Nici aici principiul nu este complet, dar este alta discutie.

      Oare elitele astea de ce nu se inmultesc ? Eu zic ca asta este cheia succesului.

      • Da, in spiritul acestui indemn, eu am sa ma inscriu maine in elita mancatorilor de rucola, a biciclistilor, a cititorilor de Sartre si a plangaciosilor la Traviata. Evident, o sa-l propun pe Lucian Mandruta ca sef suprem (un fel de „El Comandante”) al acestei elite. Autorul articolului va fi un fel de sef de stat major al acestei grupari elitiste.

    • Sunt cei ce se denumesc pe ei înșiși elite sau „elite” multi sau putini? Autorul articolului zice ca sunt putini dar importanți si puternici. Dvs. ziceți ca sunt multi. Pe ce va bazați si cine sunt, de fapt, sau mai bine, cum sunt aceste „elite”? Merita ele vreo atenție?
      Elitele de obicei nu se autodefinesc ca atare: sa faci ceva important, bun, frumos care sa duca lumea înainte in domeniul tau cu sentimentul ca-ti faci doar datoria, nimic mai mult – asta ar fi apartenenta cinstita la elita. Restul par a fi facțiuni care fac doar valuri si de multe ori se baga singuri in seama. Rucola e o iarba ca multe altele. Papadia si leurda sunt mult mai sănătoase si mai gustoase.

      • P.S. Este elita (mare, mica) alcătuită din ecologiști militanți, doritori de aer curat, de reguli, etc….așa cum ar fi, de pilda, Liviu Mihaiu (un fel de comandant al ei)?

      • Presimt o neliniste la guvern. Deranjul suferit recent de dl L Mihaiu ar putea sa dauneze capacitatilor extraordinare ale domniei sale. Dupa cum sunt unii convinsi, dl L Mihaiu cheama ploaia si alunga norii, iar regulile (in general), incalzirea globala, extinctia speciilor, si fenomenele meterologice extreme sunt mofturi. Ei nu se sinchisesc de astfel de nimicuri si sustin ca defrisarile sunt o fericire fara seaman pentru natia romana, poluarea, un mare noroc, iar uscaciunea terenurilor agricole, o binefacere nesperata. Eu zic, daca tot este dl Mihaiu capabil sa influenteze atat de serios mediul, sa-l lasam sa-si exercite abilitatile spre binele general si linistea guvernului. Daca nu-i, atunci este musai nevoie ca cei care-si inchipuie asta sa mai citeasca despre ecologie prin almanahe.

  9. Total de acord cu articolul, insa cei 120 trebuie sa fie in pozitii cheie. Si sa coalizeze la o idee! Cum se poate face asta? Ori cei 120 se cunosc intre ei, ori exista cineva care ii cunoaste pe toti si care ii invita la vila si le comunica, pe rand, ideile. Dupa cum bate Vantu, nu?

  10. O intrebare, ce ati facut astazi de ati uitat sa sariti la gitul Bisericii …ati epuizat subiectul? ASUR nu mai are obiectul muncii ? merci pt raspuns

  11. E posibil ca numarul sa fie aproape de realitate: in jur de 120 de persoane decid directia Romaniei ca judet al Uniunii Europene, insa nu ati nimerit nationalitatea acestora, caci niciunul nu este cetatean roman, nicidecum membru al unei institutii de tip vitrina precum Parlamentul Romaniei. Aia 120 de romanasi de care vorbiti is doar fantose de prim rang, dar as exclude vreo 50 de bucati de acolo [sindicatele si ong-urile] care sunt compuse din trepadusi din esalonul 3 [propaganda nu da nicio directie, ci expune eventual indicii asupra noii linii adoptate la Centru].

    Exemplu: chestiunea stramutarii fortate pe teritoriul Romaniei a unor loturi de imigranti ilegali prin impunerea unor ‘cote’ de catre executivul european. In acest proces birocratic Romania NU a avut nicio voce, nicio implicare, nicio reactie legala [desi este incalcata flagrant Constitutia]. Spre deosebire de Ungaria, Polonia, Cehia. Guvernul maghiar a decis chiar sa organizeze un referendum pe acest subiect, dar, deh, acolo e un soi de anarhie si stim unde duce excesul de democratie si de intrebari adresate poporului…la situatia apocaliptica a Elvetiei :) Noi, poporul dar mai ales ‘elitele’, democrati de bine cum ne stim, o sa ascultam si o sa urmam fara cracnire deciziile celor 120 si la sfarsit o sa ne bucuram cand o ne traga in statuie la Bruxelles sub numele „Cumintenia Europei”. Iar dupa ce ne’om tot ploconi pane o sa ni se aplece, o sa ne auzim iarasi elitele explicandu’ne cum capul plecat inseamna mai multi bani trimisi in Romania pentru saraci, pentru copchii, pentru spitale, pentru faianta in baie si ca nu e nicio legatura cu sabia, ci cu interesul national. Si ca fara ei am fi ramas in bratele Rusiei…Drept pentru care simt nevoia sa’i multumesc si pe aceasta cale domnilor Iliescu, Nastase, Puscas, Basescu si Tariceanu, precum si celorlalti 115 zmei care au ridicat stindardul progresului si la noi in judet. Si ce minunat ca am avut atata vreme consens intre elitele politice si cele culturale, civile, bisericesti si jurnhalicesti.

  12. Foarte incitant articol si pot adauga la exemplele date si alte cateva :
    1) Cati au inteles cum ar trebui sa voteze in Duminica Orbului , duminica dupa care dl Tutea a spus ca fost un „idiot” pentru ca a stat cu mandrie la puscarie, 14 ani pentru acest popor care a votat masiv FSN si Iliescu, dand astfel un raspuns si o confirmare la un an distanta, cuiva care in iulie 1989 ii spusese (dl Tutea repeta des ideea acestei mandrii pe care o avea referior la cei 14 ani de puscarie efectuati pentru un popor minunat care era in optica dlui poporul roman) ca de fapt poporul pentru care Domnia sa a stat la puscarie atatia ani, atunci in 1989 nu mai exista;
    Raspuns: acei 3% care votasera Ion Ratiu(desigur ca azi vei afla daca faci un sondaj ca fusera muuult mai multi, desigur o legenda a folclorului national care se confectioneaza in timp)
    2) Cati au inteles marea diversiune electorala ds la turul doi al prezidentialelor din anul 2000 facilitata de aparitia in turul unu, pe dreapta, a doi competitori Isarescu si Stolojan(probabil poate introducerea acelei diversiuni, a acelui scenariu, dar orgoliul la noi este atat de mare incat poate a fost doar fudulia PNL?Aceasta diversiune a fost executata in doi pasi: pasul 1respectiv cresterea(majorarea) lui Vadim suficient pentru a intra in turul 2 si apoi raspendirea gogoritei Vadim il poate bate pe Iliescu si valeu ce ne facem(lucru imposibil pentru orice analist cat de cat cu scaun la cap), diversiune in care saracuta Doina Cornea a cazut in mod absolut, Ana Blandiana nu a inteles-o caci si-a sfatuit membrii Aliantei Civice sa voteze cum le-o dicta constiinta, in loc sa le ceara sa stea acasa, cum au stat cei care intelesesera manipularea, dar pe atunciInternetul inca nu permitea propagarea cu usurinta si rapid a ideilor ca in 2012 si nici macar ziaristul erou dl Mihai Creanga care totusi desi nu a inteles nici el diversiunea i-a dat moralmente si faptic raspunsul corect spunand ca mai bine isi taie mana decat sa voteze cu Iliescu – daca o intelegea fiind ziarist poate putea sa o opreasca si macar daca Iliescu se alegea, nu ne-o mai tragea inca odata fiind ales cu o majoritate suficienta ca sa ii ofere si legitimitate, caci nu alegerea lui Iliescu s-a urmarit atunci aia fiind sigura odata cu fracturarea dreptei la turul 1 ci legitimarea acestei alegeri prin vot vat mai numeros p[entru ea.
    3) Cati oare in 2oo7 au inteles eroarea lui Basescu in a dori sa demisioneze dupa deciderea referendumului de demitere, neintelegand ca in cateva ore pierzandu-si imunitatea era luat in anchete, anchete evident soldate in final cu NUP dar suficiente pentru a-i bloca o noua candidatura? Suficienti ca sa-l lamureasca si pe Basescu sa nu faca respectiva prostie
    4) Cati oare au inteles in 2012 ca se desfasoara o lovitura de stat parlamentar-guvernamentala impotriva Presedintelui si ca raspunsul electoral, constitutional corect este neprezentarea la vot, cand dl Basescu inca cu orgoliu indemna populatia sa iasa la vot si cu greu acesta a inteles ce se intampla si ca singura cale de a bloca lovitura este boicotul referendumului, unde s-a furat nu pentru a se vota pentu demitere, ca nu era nevoie, ci pentru a se asigura cvorumul;
    5) Dar cati vor fi fost cei care intelegand ce am scris mai sus au inteles ca exista si un motiv fundamental in ordinea statului de drept care te-ar face sa nu megi la vot si anume neparticiparea la lovitura de stat care putea fi validata tocmai la o paricipare si astfel compliciate(in democratie toi participantii la vot sunt raspunzatori indiferent de votul lor) la care democratia nu te obliga, ba din contra cum au tot mintit PSD si cum nu am reusit noi sa explicam pentru ca nu stiu sigur daca mai exista cineva care pe atunci sa inteleaga ce spun eu la acest punct 5 .Oricum inafara de mine pe bloguri nu l-am mai gasit afirmat astfel

    6) Deci azi cand ideile se propaga cu viteza in virtual, cati nu vor avea orgoliul paternitatii care-i opreste pe multi din cei care inteleg dar au si acces la o platforma precum aceasta, desigur ca nu in calitate de comentatori (cati oare ne citesc comentariile?) ci de autori de articole si de aceea nu se baga pentru a nu da altora ideile lor care astfel mor in cercul lor strmt.
    Sa le dea, sa le dea gratis, sa nu astepte nici recunosteri si nici multumiri si sa fie fericiti daca macar si cei care din invidie sau in serviciu comandat ii injura sau ignora, in sinea lor poate ca le dau dreptate, unii poate chiar le preiau ideea si desigur ca o prezinta ca fiind a lor (cati au oare maretia sufleteasca si de caracter, sa nu fure, daca pot, niscaiva idei?) , nu conteza asta, dar macar autorii de articole si cei cu aces mediatic ar trebui sa fie atenti cu iedeile care le sunt date gratuit caci nu pretul da neaparat valoare.

    • E bine ca ati realizat cele de mai sus. E putin frustrant ca sunt putini oameni care urmaresc ce se intampla dat asta-i viata. E suficient sa fie unul care intelege si spune … Lucrurile spuse nu se pierd greu. Legat de referendum eu imi aduc aminte ca se validase si ca oamenii au votat sa nu-l demita … Se face renumararea persoanelor cu drept de vot nu pentru invalidarea referendumului ci pentru ca quorumul celor care votasera sa nu fie demis sa nu fie atins.

      • Cei care au votat efectiv cu Nu este posibil sa nu fi inteles ce se cerea de la oponentii lovturii de stat sau chiar sa fi fost pusi in fals de ai lui Dragnea, ca sa fie mai credibil rezultatul si ca sa mareasca numarul votantilor, care este singurul ce a contat dat find ca era clar ca dintre cei ce voteaza , pentru demitere realmente sunt mai multi decat pentru mentinere, pentru ca la noi inca nu se face deosebire intre gravitatea demiterii unui presedinte de stat si simplul dezacord cu acesta. Tot datorita carentei educationale minime in logica politica. :)

  13. Chiar faptul că vă imaginaţi că sunteţi 120 de inşi care conduceţi ţara şi restul se încolonează şi fac ce ziceţi arată că voi, dacă existaţi, sunteţi chiar problema, căci această mentalitate relevă un dispreţ total pentru reguli şi pentru concetăţeni, adică profesaţi cu totul altceva decât declaraţi. Sau vreţi o ţară cu reguli de la care voi însă vă exceptaţi.
    Eu cred că asta este situaţia, nu e doar imaginaţia dv., numai că e vorba de mai multe persoane.
    Chiar dacă ar fi vorba de 1200 în loc de 120, oricum acei 1200 ar fi problema. Mai era unul care credea că ştie ce e bine pentru ţară şi avea şi preşedintele lui, iar după ce preşedintele lui a dat-o cotită public şi s-a transformat în cel mai mare inamic al justiţiei, n-a zis nimic, din cât am citit cel puţin. Tot preşedintele lui a rămas. Nicio retragere într-o decentă discreţie, urmându-şi propriul îndemn din dec. 1989, cum a procedat (oferind o surpriză plăcută), H.-R. Patapievici. Niciun regret că a sustinut un preşedinte care dincolo de declaraţii, în culise, poate n-a fost nici înainte un prieten al justiţiei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Toma Patrascu
Alexandru Toma Patrascu
Membru fondator ASUR - Asociaţia Secular-Umanistă din România MBA la Open University UK Director de marketing într-o companie IT

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro